Appeal on constitutional exception rejected; annulment motion for final abuse-of-office conviction held inadmissible.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 157 din 30 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 432 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulata de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 388/2021 a Curţii de Apel Craiova.

Totodată, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a articolului unic din O.U.G. nr. 71/2022.

Pentru a pronunţa această hotărâre, printre altele, Curtea a constatat că, în raport de situaţia juridică a contestatorului, instanţele de fond şi de apel au identificat legea penală mai favorabilă ca fiind legea anterioară anului 2014.

S-a reţinut că, prin motivele invocate în cadrul contestaţiei în anulare, contestatorul tinde la o reanaliză a legii penale mai favorabile, astfel încât prescripţia să fie calculată conform art. 155 C. pen. Curtea a susţinut, însă, că o astfel de analiză, ar echivala cu reanalizarea fondului cauzei, deturnând scopul căii extraordinare de atac.

În esenţă, Curtea a arătat că, stabilirea legii penale mai favorabile nu poate face obiectul cenzurii în contestaţie în anulare, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prev. de art. 426 C. proc. pen. (în acelaşi sens, a fost indicată jurisprudenţa instanţei supreme, respectiv Decizia nr. 235/A/2019, ÎCCJ, secţia penală şi decizia 227/A/2019 ÎCCJ, secţia penală).

În privinţa excepţiei de neconstituţionalitate invocată de contestator, prin cererea introductivă, curtea de apel a arătat următoarele:

Contestatorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a articolului unic din O.U.G. nr. 71/30 mai 2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. - publicat în Monitorul Oficial nr. 531/30 mai 2022, aceste dispoziţii având, după modificare, următorul conţinut:

"Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, care potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului". Contestatorul a considerat că a fost încălcată Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Curte a reţinut, în esenţă, că, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, excepţia putând fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

Strict cu referire la cauză, instanţa a constatat că, dispoziţiile art. 155 din noul C. pen. nu sunt incidente, contrar susţinerilor contestatorului A., care, în realitate a formulat critici cu privire la stabilirea legii penale mai favorabile, ceea ce excede analizei care se poate realiza în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

S-a mai notat că, stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept) şi nu poate face obiectul cenzurii în contestaţie în anulare, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. Aşadar, s-a arătat că revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu a dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.

Reţinând că instanţele de fond şi de apel au stabilit lege penală incidentă - legea veche şi au calculat termenele de prescripţie conform dispoziţiilor C. pen. din 1969, iar această chestiune nu poate forma obiectul cenzurii pe calea contestaţiei în anulare, Curtea a concluzionat că, excepţia invocată nu are legătură cu cauza.

Împotriva dispoziţiei de respinge a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a articolului unic din O.U.G. nr. 71/2022 din cuprinsul Deciziei penale nr. 157 din 30 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat recurs, în termen legal, contestatorul A.

Examinând recursul declarat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se precizează că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de recurentul A., în calitate de contestator într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor articolului unic din O.U.G. nr. 71/2022, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţie de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014).

Pe de altă parte, premisa sesizării instanţei constituţionale o constituie, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepţia urmăreşte să obţină, în mod real şi efectiv, concursul instanţei de contencios constituţional în considerarea şi în limitele stricte ale competenţei sale constituţionale.

O atare premisă, însă, nu este realizată în speţă la acest moment, având în vedere că recurentul A. contestă constituţionalitatea unor dispoziţii legale, respectiv dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 71/2022, care nu îi sunt aplicabile.

În această ordine de idei, se constată că prin decizia împotriva căreia a fost exercitată calea extraordinară de atac s-a dispus condamnarea recurentului A. pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu, în temeiul dispoziţiilor din C. pen. din 1969 (art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.)

Drept urmare, prevederile criticate din perspectiva neconformităţii cu legea fundamentală (art. 155 alin. (1) din C. pen. astfel cum a fost modificate prin O.U.G. nr. 71/2022) nu au o înrâurire asupra soluţionării contestaţiei în anulare, având în vedere că prin decizia împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare s-a reţinut că legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1969, iar dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se critică sunt cuprinse în actualul C. pen.

Înalta Curte notând că scopul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi acela de a supune formal, jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională, constată că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţională este legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respinge a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a articolului unic din O.U.G. nr. 71/2022 din cuprinsul Deciziei penale nr. 157 din 30 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respinge a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a articolului unic din O.U.G. nr. 71/2022 din cuprinsul Deciziei penale nr. 157 din 30 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2023.

GGC - ED