Foreign criminal judgment recognition and domestic execution of prison sentence upheld; appeal dismissed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal of the requested person, thereby upholding the Court of Appeal's decision to refuse the execution of an Italian European Arrest Warrant (EAW) and instead order the enforcement in Romania of a final prison sentence of 4 years, 11 months, and 10 days resulting from multiple Italian convictions for theft and robbery. The case involved the execution phase of international judicial cooperation, where the requested person, a Romanian citizen residing in Romania, invoked the facultative ground for refusal under Article 99(2)(c) of Law No. 302/2004, claiming she preferred to serve her sentence in a Romanian penitentiary; consequently, the Romanian authorities were required to incidentally recognize the underlying Italian criminal judgments. The court affirmed that the statutory conditions for recognizing the foreign judgments and executing the corresponding deprivation of liberty were met, and rejected the appellant's argument regarding the statute of limitations on the earliest conviction, holding that the limitation period was interrupted by the commission of subsequent offenses. The court ordered the appellant to pay 200 RON in judicial costs, while the 1,098 RON honorarium for the official defense attorney was borne by the State.
Legislator headnote
AI generatedart. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, art. 166 din Legea nr. 302/2004, art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, art. 624 din C. pen, art. 233 C. pen; Foreign criminal judgment recognition and domestic execution of prison sentence upheld; appeal dismissed: The case involved the execution phase of international judicial cooperation, where the requested person, a Romanian citizen residing in Romania, invoked the facultative ground for refusal under Article 99(2)(c) of Law No. 302/2004, claiming she preferred to serve her sentence in a Romanian penitentiary; consequently, the Romanian authorities were required to incidentally recognize the underlying Italian criminal judgments. The court affirmed that the statutory conditions for recognizing the foreign judgments and executing the corresponding deprivation of liberty were met, and rejected the appellant's argument regarding the statute of limitations on the earliest conviction, holding that the limitation period was interrupted by the commission of subsequent offenses. The court ordered the appellant to pay 200 RON in judicial costs, while the 1,098 RON honorarium for the official defense attorney was borne by the State.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive to impose judicial costs on the appellant for the dismissal of the appeal.
Provision cited in the dispositive to establish that the legal aid attorney's honorarium is borne by the State.
Full text
Asupra contestaţiei de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 7 din data de 18 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022 s-au hotărât următoarele:
În baza art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 13.05.2022 de către autorităţile judiciare din Italia - Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Torino pe numele persoanei solicitate A.
În baza art. 99 alin. (3) coroborat cu art. 141 alin. (6) lit. b) pct. i şi art. 166 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, au fost recunoscute pe cale incidentală următoarele hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus condamnarea numitei A., doar în ce priveşte pedeapsa privativă de libertate:
1. Hotărârea nr. 957/2010 - Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010, prin care a fost condamnată la 4 luni închisoare.
2. Hotărârea nr. 298/2013 - Reg. Gen. nr. 229/2013, emisă la 16.05.2013 de Tribunalul din Saluzzo, definitivă la data de 19.09.2013, prin care a fost condamnată la 6 luni închisoare.
3. Hotărârea nr. 55/2014 - Reg. Gen. nr. 4154/2013, emisă la 10.01.2014 de Tribunalul din Salerno, definitivă la data de 09.05.2014, prin care a fost condamnată la 6 luni închisoare.
4. Hotărârea nr. 933/2014 - Reg. Gen. nr. 729/2013, emisă la 27.06.2014 de Tribunalul din Vercelli, definitivă la data de 01.10.2014, prin care a fost condamnată la 2 luni şi 20 de zile închisoare.
5. Hotărârea nr. 3174/2017 - Reg. Gen. nr. 6415/2016 CAP, emisă la 21.04.2017 de Curtea de Apel Torino, secţia IV, în reformarea sentinţei 4502/2016 din data de 22.09.2016 a Tribunalului din Torino, secţia I, definitivă la data de 05.06.2017, prin care a fost condamnată la 1 an, 4 luni şi 20 de zile închisoare.
6. Hotărârea nr. 5382/2011 - Reg. Gen. nr. 3906/2011 DIB, emisă la 05.12.2011 de Tribunalul din Torino, secţia IV, menţinută prin hotărârea 5099/2019 din data de 09.07.2019 a Curţii de Apel Torino, secţia II, definitivă la data de 17.11.2020, prin care a fost condamnată la 2 ani închisoare.
7. Decizia privind executarea pedepsei pentru infracţiuni concurente (enumerate la punctele 1 - 6) şi Ordinul de executare nr. x/2020, emise la 23.02.2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Torino, prin care s-a stabilit pedeapsa finală de 4 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare.
În baza art. 166 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 4 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare de către persoana solicitată A.
De asemenea, s-a dedus din pedeapsă perioadele în care persoana solicitată a fost privată de libertate, astfel:
- de la 20.07.2015 până la 23.07.2015 - perioada în care persoana solicitată a fost privată de libertate pe teritoriul statului italian;
- începând cu 13.10.2022 la zi (durata reţinerii şi măsurii arestului la domiciliu în dosarul pendinte în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare).
În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii conform prezentei sentinţe.
Totodată, s-a revocat măsura arestului la domiciliu dispusă prin încheierea penală nr. 62/2022 pronunţată la data de 14.10.2022 în Dosarul nr. x/2022.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba-Iulia a reţinut că mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 4 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare a avut ca fundament Ordinul de executare nr. x/2020, emis la 23.02.2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Torino, prin care s-a stabilit pedeapsa finală, aşa cum a fost menţionată, ţinând cont de condamnările succesive ce au fost pronunţate împotriva acesteia.
Astfel, prin Hotărârea nr. 957/2010 - Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010 a fost condamnată la pedeapsa de 4 luni închisoare şi 200 euro amendă pentru fapte ce au constat în sustragerea unor produse alimentare de pe rafturile magazinului B. (37 de cutii de ton) şi a 6 sticle de whisky de pe rafturile magazinului SMA împreună cu alte două persoane, C. şi D., judecate separat, achitând la casă alte produse cu o valoare mult mai mică.
Prin Hotărârea nr. 298/2013 - Reg. Gen. nr. 229/2013, emisă la 16.05.2013 de Tribunalul din Saluzzo, definitivă la data de 19.09.2013 a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare şi 300 de euro amendă pentru fapta de a sustrage mai multe obiecte (o pereche de încălţăminte şi un detergent) şi produse alimentare din magazinul E. cu circumstanţa agravantă de a folosi violenţa la adresa agenţilor de ordine, constând în lovituri cu picioarele, îmbrânceli, opunând rezistenţă agenţilor de poliţie care au intervenit în flagrant.
Prin Hotărârea nr. 55/2014 - Reg. Gen. nr. 4154/2013, emisă la 10.01.2014 de Tribunalul din Salerno, definitivă la data de 09.05.2014, a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare şi 400 de euro amendă pentru fapte ce au constat în sustragerea mai multor sticle de băuturi alcoolice de pe rafturile magazinului F. din Pontecagnano, ascunzându-le sub haine după ce, în prealabil, le-a îndepărtat codul de bare.
Prin Hotărârea nr. 933/2014 - Reg. Gen. nr. 729/2013, emisă la 27.06.2014 de Tribunalul din Vercelli, definitivă la data de 01.10.2014, a fost condamnată la pedeapsa de 2 luni şi 20 de zile închisoare şi 90 de euro amendă pentru sustragerea unor produse alimentare împreună cu G. de pe rafturile magazinului H. din Vercelli.
Prin Hotărârea nr. 3174/2017 - Reg. Gen. nr. 6415/2016 CAP, emisă la 21.04.2017 de Curtea de Apel Torino, secţia IV, în reformarea sentinţei 4502/2016 din data de 22.09.2016 a Tribunalului din Torino, secţia I, definitivă la data de 05.06.2017, a fost condamnată la pedeapsa 1 an, 4 luni şi 20 de zile închisoare şi 350 de euro amendă întrucât a sustras din magazinul F. din centrul comercial ... din Grugliasco produse alimentare în valoare totală de 76,91 euro şi împreună cu I. au manifestat acte de violenţă la adresa agenţilor de poliţie J. şi K.
În final, prin Hotărârea nr. 5382/2011 - Reg. Gen. nr. 3906/2011 DIB, emisă la 05.12.2011 de Tribunalul din Torino, secţia IV, menţinută prin hotărârea 5099/2019 din data de 09.07.2019 a Curţii de Apel Torino, secţia II, definitivă la data de 17.11.2020, a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 400 de euro amendă pentru obţinerea de foloase necuvenite, sustrăgând produse de pe care, în prealabil, erau rupte codurile de bare, de pe rafturile magazinului L., trecând de barierele caselor de marcat fără a plăti, utilizând violenţa la adresa agentului de paza M.
Curtea a precizat că semnalarea în vederea arestării provizorii echivalează cu un mandat european de arestare, conform art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, iar potrivit datelor de la dosarul cauzei, persoana solicitată A. a fost condamnată de către instanţele din Italia, aşa cum au fost menţionate explicit supra, la o pedeapsă privativă de libertate principală rămasă de executat 4 ani, 11 luni şi 6 zile închisoare pentru săvârşirea în mod repetat a infracţiunilor prevăzute de art. 628, art. 110, art. 624 din C. pen. italian, ce au corespondent în legislaţia naţională şi anume reprezintă infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., care se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare emitente transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate, iar recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.
De asemenea, în urma verificării punctuale a fiecărei condiţii regăsite în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, prima instanţă a observat că subzistă opoziţia manifestată de persoana solicitată de a fi predată autorităţilor judiciare pentru executarea hotărârii judecătoreşti şi care a declarat că doreşte să execute pedeapsa într-un penitenciar din România.
Raportat la cerinţele impuse de art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Alba-Iulia a constatat că pedeapsa rezultantă pronunţată de către autorităţile judiciare italiene (4 ani, 11 luni şi 6 zile închisoare) nu se impune a fi adaptată întrucât corespunde, în considerarea circumstanţelor reţinute în hotărârile definitive de condamnare, exigenţelor stabilite de legea penală română inclusiv în situaţia concursului de infracţiuni. De asemenea, s-a reţinut că totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile comise corespunde cuantumului reţinut prin Ordinul de executare nr. 2180/2020, aşa cum prevede art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare nu pot constitui obiectul prezentei proceduri de recunoaştere. De altfel, în Decizia privind executarea pedepsei pentru infracţiuni concurente emisă de autorităţile italiene se menţionează că, în ce priveşte sancţiunea pecuniară finală de 1740 euro, urmează a fi sesizat Biroul de Recuperare a Creditelor de pe lângă Tribunalul din Torino .
În sfârşit, Curtea a verificat în speţă şi posibila incidenţă a dispoziţiilor referitoare la prescripţia executării pedepsei şi a constatat că, raportat la comiterea succesivă a infracţiunilor pedepsite de statul italian, nu se putea împlini termenul de prescripţie pentru nici una dintre fapte, corespondent legislaţiei române.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A.
Cauza a fost înregistrată la data de 8 februarie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la 14 februarie 2023.
Examinând sentinţa penală atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.
Înalta Curte reţine că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile anterior menţionate, raportat la manifestarea de voinţă a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condiţiile în care actele dosarului au confirmat cetăţenia română a acesteia şi faptul că locuieşte în România, astfel, că s-a dat eficienţă motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.
În ceea ce priveşte recunoaşterea hotărârilor nr. 957/2010 - Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010, nr. 298/2013 - Reg. Gen. nr. 229/2013, emisă la 16.05.2013 de Tribunalul din Saluzzo, definitivă la data de 19.09.2013, nr. 55/2014 - Reg. Gen. nr. 4154/2013, emisă la 10.01.2014 de Tribunalul din Salerno, definitivă la data de 09.05.2014, nr. 933/2014 - Reg. Gen. nr. 729/2013, emisă la 27.06.2014 de Tribunalul din Vercelli, definitivă la data de 01.10.2014, Hotărârea nr. 3174/2017 - Reg. Gen. nr. 6415/2016 CAP, emisă la 21.04.2017 de Curtea de Apel Torino, secţia IV, în reformarea sentinţei 4502/2016 din data de 22.09.2016 a Tribunalului din Torino, secţia I, definitivă la data de 05.06.2017, nr. 5382/2011 - Reg. Gen. nr. 3906/2011 DIB, emisă la 05.12.2011 de Tribunalul din Torino, secţia IV, menţinută prin hotărârea 5099/2019 din data de 09.07.2019 a Curţii de Apel Torino, secţia II, definitivă la data de 17.11.2020 şi decizia privind executarea pedepsei pentru infracţiuni concurente (enumerate la punctele 1 - 6) şi Ordinul de executare nr. x/2020, emise la 23.02.2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Torino, prin care s-a stabilit pedeapsa finală de 4 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare, având în vedere cazul de refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor recunoaşterii şi încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează la recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată în statul emitent, dacă hotărârea răspunde condiţiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.
Verificând condiţiile prevăzute de art. 142, art. 162 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reţine că, în mod corect, curtea de apel a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai fi reluată în calea de atac a contestaţiei.
În ceea ce priveşte motivul contestaţiei invocat de către contestatoare, în sensul că a intervenit prescripţia executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin Hotărârea nr. 957/2010 - Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010, Înalta Curte îl apreciază nefondat, având în vedere că termenul de prescripţie a executării pedepsei a fost întrerupt prin săvârşirea din nou de infracţiuni, astfel cum rezultă din cazierul judiciar ataşat la dosarul de urmărire penală .
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 7 din data de 18 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 7 din data de 18 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2023.
GGC - ED