Criminal proceedings terminated for statute of limitations lapse on fraud charges after cassation appeal dismissed

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 175 din data de 14.10.2020 a Judecătoriei Jibou, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedepsele de:

- 4 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - persoană vătămată B.;

- 4 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - persoană vătămată C.;

- 5 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - persoană vătămată D.;

- 5 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată E.;

- 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată F.;

- 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată G.;

- 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată H.;

- 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, sub forma de participaţie a complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată I.;

- 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, sub forma de participaţie a complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată J.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din celelalte pedepse, respectiv 14 luni închisoare (1/3 din 42 luni), rezultând pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen., raportat la art. 117 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura educativă a stagiului de formare civică pe o perioadă de 4 luni - persoană vătămată K.

S-a constatat că suspendarea condiţionată a aplicării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 65/17.04.2013 a Judecătoriei Jibou, definitivă în data de 28.05.2013, a fost revocată.

În baza art. 86 C. pen. din 1969, s-a dispus contopirea pedepsei rezultante aplicate în cauză, în cuantum de 1 an şi 8 luni închisoare, cu restul rămas neexecutat de 129 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 1 an şi 8 luni şi 129 de zile de închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 129 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus ca măsura educativă neprivativă de libertate să nu se mai execute.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive, de la 05.08.2014 la 13.08.2014.

Instanţa de fond a reţinut că, în drept:

1. Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 06.10.2013, după ce partea civilă B. a fost indusă în eroare de către inculpata L. cu privire la faptul că-i va livra cantitatea de 500 litri motorină, împreună cu inculpata M. i-au livrat acesteia apă, obţinând astfel în mod injust suma de 250 de euro, fiind surprinşi în flagrant, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

2. Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 02.08.2014, alături de inculpaţii L., N., O., a ajutat-o (a supravegheat-o pe partea civilă şi a comunicat detalii privind poziţia acestuia membrilor grupului) pe inculpata P. să-l inducă în eroare pe C., fiind-i livrată acestuia apă în loc de cantitatea de 400 litri de motorină şi obţinând astfel un folos injust de 1.600 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

3. Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 17.07.2014, alături de inculpaţii L., N., O., a ajutat-o (a supravegheat-o pe partea civilă şi a comunicat detalii privind poziţia acestuia membrilor grupului) pe inculpata P. să-l inducă în eroare pe D., fiind-i livrată acestuia apă în loc de cantitatea de 200 litri de motorină şi obţinând astfel un folos injust de 700 RON, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

4. Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 24.07.2014, alături de inculpaţii P., O., Q., R. a ajutat-o (a supravegheat-o pe partea civilă şi a comunicat detalii privind poziţia acestuia membrilor grupului) pe inculpata L. să-l inducă în eroare pe E., prin promisiunea acesteia că îi va vinde cantitatea de 400 litri de motorină, după care, inculpaţii i-au livrat apă, obţinând astfel în mod injust suma de 1.400 RON, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen.

5. Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 26.07.2014, alături de inculpaţii L., O., P. l-a ajutat (a supravegheat-o pe partea civilă şi a comunicat detalii privind poziţia acestuia membrilor grupului) pe inculpatul Q. să-l inducă în eroare pe F., fiind-i livrată acestuia apă în loc de cantitatea de 200 litri de benzină şi obţinând astfel un folos injust de 800 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen.

6. Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 02.08.2013, după ce partea civilă K. a fost indusă în eroare de către o persoană care nu a putut fi identificată cu privire la faptul că-i va livra cantitatea de 430 litri motorină, împreună cu inculpata M. i-au livrat acestuia 430 litri de apă, obţinând astfel în mod injust suma de 1.600 RON, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen.

7. Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 20.07.2014, alături de inculpaţii L., Q., O., a ajutat-o (a supravegheat-o pe partea civilă şi a comunicat detalii privind poziţia acestuia membrilor grupului) pe inculpata P. să-l inducă în eroare pe G., fiind-i livrată acestuia apă în loc de cantitatea de 250 litri de motorină şi obţinând astfel un folos injust de 1.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen.

8. Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 21.07.2014, alături de inculpaţii L., P., N. l-a ajutat (a supravegheat-o pe partea civilă şi a comunicat detalii privind poziţia acestuia membrilor grupului) pe inculpatul Q. să-l inducă în eroare pe H., fiind-i livrată acestuia apă în loc de cantitatea de 100 litri de motorină şi obţinând astfel un folos injust de 400 RON, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen.

9. Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 21.07.2014, alături de inculpaţii L., P., O. l-a ajutat (a supravegheat-o pe partea civilă şi a comunicat detalii privind poziţia acestuia membrilor grupului) pe inculpatul Q. să-l inducă în eroare pe I., încercând să-i livreze acestuia apă în loc de cantitatea de 300 litri de motorină şi să obţină astfel un folos injust de 1.350 RON, faptă care nu s-a finalizat deoarece au intervenit organele de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la tentativă la infracţiunea înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen.

10. Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 15.07.2014, alături de inculpaţii L., P., O., N. l-a ajutat (a supravegheat-o pe partea civilă şi a comunicat detalii privind poziţia acestuia membrilor grupului) pe inculpatul Q. să-l inducă în eroare pe J., încercând să-i livreze acestuia apă în loc de cantitatea de 400 litri de motorină şi să obţină astfel un folos injust în cuantum de 1.400 RON, faptă care nu s-a finalizat deoarece au intervenit organele de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 175 din data de 14.10.2020 a Judecătoriei Jibou, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a declarat apel inculpatul A.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul A. a solicitat pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepselor aplicate către minimul special prevăzut de lege. A solicitat să se aibă în vedere vârsta sa la data săvârşirii faptelor, respectiv la momentul săvârşirii uneia dintre infracţiuni era minor, faptul că a fost influenţat de mama sa la momentul comiterii faptelor, a recunoscut comiterea lor uzând de procedura simplificată, iar două din infracţiunile reţinute nu s-au consumat.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, în limitele prev. de art. 417 C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a reţinut că apelul declarat de inculpatul A. este nefondat.

Într-o primă analiză, Curtea de Apel Cluj a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, în baza materialului probator, precum şi o legală încadrare juridică a faptelor. S-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate, cu referire la elementele obiective ale infracţiunilor şi de vinovăţie, ca element subiectiv din conţinutul incriminării.

În drept, în mod întemeiat s-a reţinut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor de tipicitate ale infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen.

În propria apreciere a materialului probator, instanţa de apel a reţinut că faptele imputate inculpatului în materialitatea lor, precum şi în ce priveşte latura subiectivă, au fost dovedite cu mijloacele de probă la care a făcut referire instanţa de fond în motivare.

Curtea de Apel Cluj şi-a însuşit aprecierile derivate din interpretarea detaliată şi coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, pe care le-a expus instanţa de fond în motivare, apreciind că probele administrate au făcut dovada vinovăţiei inculpatului, în afara oricărui dubiu.

În ce priveşte sancţiunea aplicată, s-a reţinut că aceasta trebuie să fie consecinţa şi măsura gravităţii infracţiunilor săvârşite, pedeapsa aplicată neputându-şi îndeplini funcţiile decât dacă este perfect adaptată gradului de pericol social al faptelor comise, persoanei inculpatului şi împrejurărilor care atenuează sau agravează răspunderea penală. O pedeapsă care nu ţine seama de aceste realităţi nu va fi în măsură să exercite o influenţă preventiv educativă şi nici să-l descurajeze pe condamnat de la comiterea de noi infracţiuni.

În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. şi anume: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite - prin manopere de inducere în eroare, profitând de credulitatea şi lipsa de vigilenţă a persoanelor vătămate; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii - cauzarea unor prejudicii consistente; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit - obţinerea de surse de venit în mod facil şi fără muncă; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului - inculpatul A. a comis prima infracţiune în perioada minorităţii, iar următoarele infracţiuni fiind major şi în stare de recidivă post-condamnatorie în raport de condamnarea anterioară la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, dispusă prin sentinţa penală nr. 65/2013 a Judecătoriei Jibou, definitivă în 28.05.2013; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal - inculpatul a recunoscut comiterea faptelor; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială - educaţie şi nivel de şcolarizare precare, inculpatul A. a comis faptele sub influenţa nefastă a mamei sale, cu care comisese, de altfel, şi faptele anterioare din minoritate.

Ţinând seama de aceste criterii, Curtea de Apel Cluj a reţinut că pedepsele stabilite de instanţa de fond - la valoarea minimului special prevăzut de lege sau apropiate acestui minim - sunt proporţionale cu gravitatea faptelor comise şi corespund cerinţelor asigurării împlinirii dublului scop - educativ şi represiv al sancţiunii. Pe de altă parte, durata pedepsei rezultante se datorează şi faptului comiterii infracţiunilor în concurs real, ceea ce a determinat aplicarea regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, cu consecinţa aplicării la pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsă obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, precum şi faptului aplicării regimului sancţionator al recidivei.

Deşi a recunoscut comiterea faptelor, inculpatul a ratat momentul procesual al audierii, pentru a beneficia de procedura simplificată.

Cu toate acestea, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, în mod nelegal, instanţa de fond a dispus aplicarea unor pedepse sub valoarea minimului special de 6 luni închisoare, prevăzut pentru infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în forma de participaţie a complicităţii. Nu există o justificare legală pentru coborârea pedepselor sub minimul special de 6 luni, de vreme ce nu s-a reţinut vreo cauză de reducere a pedepselor (neexistând de altfel, niciuna), ci doar circumstanţe de natură să agraveze răspunderea penală.

Însă, în lipsa unui apel în defavoarea inculpatului, această nelegalitate nu poate fi îndreptată, întrucât s-ar încălca prevederile art. 418 C. proc. pen., cu privire la neagravarea situaţiei în propria cale de atac.

S-a reţinut că nu există nicio justificare pentru reducerea pedepselor sub durata stabilită de instanţa de fond, aşa cum a solicitat inculpatul. Faptele comise prezintă acelaşi nivel de gravitate, indiferent de forma consumată sau de tentativă.

Numărul mare de acte materiale, gravitatea infracţiunilor dedusă din modul de comitere şi din consecinţele faptelor, profilul moral şi antecedenţa inculpatului nu justifică nicio clemenţă din partea instanţei de apel, în sensul reducerii pedepselor, aşa cum s-a solicitat. De altfel, în lipsa unor cauze de reducere a pedepselor, coborârea acestora sub minimul special nu este posibilă.

Drept urmare, prin Decizia penală nr. 261/A din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 175/14.10.2020 pronunţate de Judecătoria Jibou în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare inculpatul A., care a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea deciziei contestate şi admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cu consecinţa punerii sale în libertate de îndată de sub mandatul de executare a pedepsei.

În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, contestatorul a precizat că a declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 175/14.10.2020 a Judecătoriei Jibou, iar instanţa de apel a respins calea de atac, menţinând condamnarea sa la pedeapsa de 1 an 8 luni şi 129 de zile închisoare în regim de detenţie fără a avea în vedere un caz de încetare a procesului penal, respectiv faptul că în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, conform celor statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022.

Având în vedere "vidul legislativ" creat în urma deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi până la intrarea în vigoare a actului normativ ce a clarificat norma penală de drept material, contestatorul a solicitat să fie aplicate dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. privind termenul general de prescripţie de 5 ani, fără cazurile de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale declarate neconstituţionale prin deciziile sus-amintite. Aşadar, pentru complicitatea la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1), cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (3 fapte comise la datele de 06.10.2013, 02.08.2014 şi 17.07.2014), complicitatea la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1), cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. (4 fapte comise la 24.07.2014, 26.07.2014, 20.07.2014 şi 21.07.2014), complicitatea la tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 32 raportat la art. 244 alin. (1), cu art. 77 lit. a), d) C. pen. (2 fapte comise la 21.07.2014 şi 15.07.2014) şi complicitatea la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 rap la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. (comisă la 02.08.2013), pentru care a fost cercetat şi judecat, este înlăturată răspunderea penală, fiind împlinit termenul de prescripţie în anul 2018 şi 2019, înainte de pronunţarea deciziei de către Curtea de Apel Cluj, la data de 24 februarie 2021.

Examinând contestaţia în anulare formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Cluj a constatat următoarele:

Prin cererea de contestaţie în anulare formulată în cauză, contestatorul condamnat A. a invocat incidenţa motivului prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen., respectiv existenţa probelor cu privire la o cauză de încetare a procesului penal la data pronunţării Deciziei penale nr. 261/A/24.02.2021 a Curţii de Apel Cluj (Dosarul nr. x/2016).

În esenţă, contestatorul a invocat faptul că la data pronunţării Deciziei penale nr. 261/A/24.02.2021 a Curţii de Apel Cluj (Dosarul nr. x/2016) era împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, calculat în lumina dispoziţiilor deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, astfel cum acesta a fost lămurit prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, apreciind că aceasta ar conduce la încălcarea principiilor de aplicare în timp a deciziilor Curţii Constituţionale, iar pe fondul cauzei de încetare a procesului penal a solicitat a se da eficienţă cauzelor întreruptive de prescripţie valabil efectuate anterior publicării acesteia.

Cu privire la solicitarea principală a Ministerului Public, Curtea de Apel Cluj a reţinut că atât cauza de încetare a procesului penal (împlinirea termenului de prescripţie generală a răspunderii penale ca efect al lipsei din fondul activ al legislaţiei a unor cauze de întrerupere a cursului termenului de prescripţie), cât şi probele care atestau o astfel de împrejurare (data săvârşirii faptelor şi respectiv data actelor procedurale de soluţionare definitivă a acţiunii penale) se regăseau la dosar la momentul pronunţării deciziei contestate, nefiind în discuţie o presupusă aplicare retroactivă a dispoziţiilor deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022 cauzelor definitiv soluţionate.

În acest sens, Curtea de Apel Cluj a subliniat că din considerentele deciziei Curţii Constituţionale anterior referite rezultă că aceasta urmăreşte stabilirea naturii şi a efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (ca fiind specifice unei decizii simple/extreme), statuând în consecinţă, în mod explicit, faptul că efectul dispariţiei din fondul activ al legislaţiei a cauzelor întreruptive de prescripţie s-a produs încă de la data publicării acesteia din urmă (25 06 2018), aşadar la un moment anterior pronunţării deciziei penale contestate prin calea extraordinară de atac.

S-a mai argumentat că prin contestaţia în anulare se tinde la îndreptarea unor erori de judecată constând în greşita omisiune a constatării împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale ca efect al modului eronat de interpretare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018. Nici această susţinere nu a putut fi primită, întrucât activitatea de judecată presupune, în lumina jurisprudenţei instanţei de contencios european a drepturilor omului, ascultarea argumentelor părţilor din proces şi oferirea unui răspuns, lipsa unei astfel de construcţii argumentative echivalând cu lipsa unei judecăţi efective. În acest context, eroarea de judecată poate fi săvârşită doar la nivelul raţionamentului juridic efectuat şi expus ca atare în cuprinsul actelor procesuale, nu şi prin omisiune, aceasta din urmă neputând fi calificată altfel decât ca eroare de procedură.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, în considerentele Deciziei nr. 453/2020 reţinând următoarele:

"29. Având în vedere natura cauzelor de încetare a procesului penal anterior enumerate, orice greşită apreciere a instanţei cu privire la incidenţa acestora constituie o greşeală de drept, ce implică reevaluarea fondului hotărârii judecătoreşti astfel pronunţate.

30. Spre deosebire de ipoteza anterior invocată, omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal reprezintă o eroare de procedură, în acest caz instanţa neanalizând aspectele ce ar putea determina o soluţie de încetare a procesului penal.

31. Aşa fiind, invocarea de către persoana condamnată a unei cauze de încetare a procesului penal, care ar fi existat la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare şi asupra căreia instanţa de apel s-a pronunţat - şi nu doar a incidenţei în cauza în care persoana a fost condamnată a unei cauze de încetare a procesului penal asupra căreia instanţa de apel a omis să se pronunţe - presupune o critică a raţionamentului judiciar făcut de instanţa de apel cu privire la cauza de încetare a procesului penal invocată de persoana condamnată, cauză analizată cu prilejul soluţionării apelului, şi, implicit, o reevaluare a fondului cauzei, prin invocarea unei căi extraordinare de atac, ceea ce ar transforma contestaţia în anulare într-un apel deghizat.

32. Având în vedere diferenţele dintre calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare şi cea a recursului în casaţie, Curtea reţine că o asemenea greşeală juridică (constând în faptul că instanţa s-a pronunţat greşit cu privire la lipsa incidenţei unei cauze de încetare a procesului penal) ar putea fi îndreptată, eventual, pe calea recursului în casaţie, aceasta fiind calea de atac reglementată de legiuitor în scopul îndreptării erorilor de drept comise cu prilejul judecării apelului. Spre deosebire de aceasta, incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal asupra căreia instanţa de apel a omis să se pronunţe va fi invocată pe calea contestaţiei în anulare, care are ca scop îndreptarea unor erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului."

Aşadar, în lumina considerentelor reţinute de instanţa de contencios constituţional în decizia precitată, omisiunea de a analiza o cauză de încetare a procesului penal care nici nu a fost pusă în discuţia contradictorie a participanţilor procesuali nici din oficiu şi nici la cerere, se subsumează noţiunii de eroare de procedură, remediabilă pe calea contestaţiei în anulare, în baza temeiului prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Procedând la analiza pe fond a cauzei de încetare a procesului penal invocată de către contestatorul condamnat A., Curtea de Apel Cluj a reţinut că data de la care a început să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale este dictată de data săvârşirii faptelor, după cum urmează:

- complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - 3 fapte comise la 06.10.2013 (pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la 06.10.2018), la 02.08.2014 (pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la 02.08.2019;) şi la 17.07.2014 (pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la 17.07.2019);

- complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - 4 fapte comise la 24.07.2014 pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la 24.07.2019), la 26.07.2014 (pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la 26.07.2019), la 20.07.2014 (pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la 20.07.2019) şi la 21.07.2014 (pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la 21.07.2019);

- complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - două fapte comise la 21.07.2014 (pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la 21.07.2019) şi la 15.07.2014 (pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la 15.07.2019);

- complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. comisă la 02.08.2013 (pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la 02.08.2018), disputa participanţilor procesuali purtând asupra valabilităţii actelor presupus întreruptive de prescripţie îndeplinite anterior publicării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Sub acest aspect, Curtea de Apel Cluj a reţinut, cu titlu preliminar, că la data de 09 iunie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022, decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. De la data publicării, această decizie devine opozabilă erga omnes, fiind obligatorie pentru instanţe atât în privinţa dispozitivului cât şi a considerentelor pe care se sprijină.

Or, în considerentele acestei decizii (nr. 358/2022), Curtea Constituţională a tranşat în mod explicit natura juridică a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, extrăgând şi consecinţele asociate pronunţării deciziei anterior amintite, în lipsa intervenţiei active a legiuitorului: absenţa din fondul activ al legislaţiei penale a vreunui caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii (25.06.2018) şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma (30.05.2022).

În continuare, Curtea de Apel Cluj a constatat că, în cauză, nu se contestă natura instituţiei prescripţiei răspunderii penale ca fiind una de drept penal substanţial (chestiune tranşată, de altfel, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 1092/2012), natura şi durata termenelor de prescripţie, cauzele de întrerupere sau de suspendare a cursului acestui termen (deopotrivă asupra existenţei şi a conţinutului) subsumându-se instituţiei prescripţiei răspunderii penale ca instituţie de drept substanţial, fiind supusă regulilor de aplicare în timp a legii penale mai favorabile.

Procedând la evaluarea globală a legii penale mai favorabile, Curtea de Apel Cluj a constatat că, în speţă, C. pen. în forma aflată în vigoare începând cu 25.06.2018 (data publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018) şi până la data de de 30.05.2022 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022 de modificare a dispoziţiilor art. 155 C. pen.) reprezintă lege penală mai favorabilă, întrucât aceasta nu prevede cauze de întrerupere a cursului termenului prescripţiei răspunderii penale, făcând astfel aplicabil termenul general de prescripţie prevăzut de lege raportat la limitele de pedeapsă.

În ceea ce priveşte valabilitatea şi efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate contestatorului A. în calitate de inculpat, anterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, instanţa de apel a reţinut că acestea nu pot fi valorificate în cauză.

În acest sens, Curtea de Apel Cluj a subliniat că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 a fost sancţionată (prin declararea ca neconstituţională) unica soluţie normativă prevăzută de legislaţia penală privind instituţia întreruperii termenului de prescripţie.

Ca şi o consecinţă a publicării acestei prime decizii a Curţii Constituţionale (nr. 297/2018), în lipsa oricăror repere normative concordante cu exigenţele impuse de prevederile art. 1 alin. (3) şi 5 din Constituţie, în pofida evocării orientative a soluţiei legislative din C. pen. din 1969 în cuprinsul considerentelor acesteia, la nivelul dreptului substanţial nu pot fi identificate în niciun moment, de la data intrării în vigoare a noului C. pen. şi până la data împlinirii termenului general de prescripţie a răspunderii penale, norme care să identifice actele ce pot genera efectul întreruptiv de prescripţie.

În acest sens, în considerentele Deciziei nr. 358/2022 (parag. 68), Curtea Constituţională a arătat în mod explicit că "nu a impus ca toate actele care se comunică suspectului sau inculpatului sau toate actele care presupun participarea suspectului sau inculpatului să fie privite ca acte care sunt apte să întrerupă cursul prescripţiei răspunderii penale, stabilirea acestora intrând în competenţa legiuitorului, cu condiţia esenţială ca acestea să îndeplinească exigenţele menţionate de către instanţa de contencios constituţional."

În continuare, a reţinut Curtea Constituţională că "a statuat constant, în jurisprudenţa sa, că prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie stabilesc că "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării", iar competenţa de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitată dacă legea astfel adoptată respectă exigenţele Legii fundamentale (Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Totodată, Curtea a statuat că a permite celui care interpretează şi aplică legea penală, în absenţa unei norme exprese, să stabilească el însuşi regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt cadru reglementat, reprezintă o aplicare prin analogie a legii penale. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale, art. 7 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, care consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracţiuni, prevăd şi principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată şi aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie."

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta posibilitatea considerării ca valabile a actelor "întreruptive de prescripţie" efectuate sub imperiul legii vechi (C. pen. în varianta anterioară datei de 25.06.2018 ca dată a publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018), acestea tot nu ar putea fi valorificate în cauză întrucât s-ar obţine rezultatul combinării dispoziţiilor legilor penale succesive (lex tertia), expres interzis prin decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 (prin care a fost consacrat modul de determinare a legii penale mai favorabile potrivit criteriului aprecierii globale).

Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel Cluj a apreciat că durata termenului de prescripţie a răspunderii penale faţă de contestatorul-condamnat A. se impune a fi calculată pentru toate infracţiunile prin raportare la durata termenului general de prescripţie prev. de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile imputate, aşa cum s-a arătat în precedent.

Relativ la cele ce precedă, prin Decizia nr. 1063/A din 19 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 alin. (1) şi art. 432 alin. (1), cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen., a fost admisă în principiu şi în fond contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 261/A din 24.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/2016, care a fost desfiinţată în parte pe latura penală cu privire la acest condamnat şi, pronunţându-se o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - 3 fapte comise la datele de 06.10.2013, 02.08.2014 şi 17.07.2014; complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - 4 fapte comise la 24.07.2014, 26.07.2014, 20.07.2014 şi 21.07.2014; complicitate la tentativă la înşelăciune, prev. de art. 48 raportat art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - 2 fapte comise la 21.07.2014 şi 15.07.2014; complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. - comisă la 02.08.2013 şi a înlăturat consecinţele condamnărilor.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. x/25.02.2021 emis de Judecătoria Jibou şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză sau nu se află în executarea altor pedepse.

Împotriva hotărârii pronunţate în calea de atac a contestaţiei în anulare, în urma rejudecării apelului, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 02 septembrie 2022 .

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susţinut că hotărârea recurată este nelegală, întrucât, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal în privinţa inculpatului A.

În acest sens s-a arătat că, ţinând cont de datele la care au fost săvârşite infracţiunile imputate inculpatului, respectiv intervalul 06.10.2013 - 02.08.2014, termenele de prescripţie specială a răspunderii penale nu erau împlinite la data de 24.02.2021, când a fost pronunţată Decizia nr. 261/A/2021 a Curţii de Apel Cluj.

S-a susţinut că actul întreruptiv al cursului termenului prescripţiei răspunderii penale este esenţialmente un act de procedură, iar valabilitatea şi efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

În cauză au fost îndeplinite acte de procedură care au întrerupt cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, având în vedere că în Dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit în data de 14.07.2016.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a arătat că examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior emiterii rechizitoriului din 14.07.2016 a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 5 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 24.02.2021, data soluţionării definitive a cauzei.

S-a mai arătat că, în cuprinsul deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, s-a reţinut că, între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale".

În opinia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, întrucât întreruperea cursului prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere a cursului termenului prescripţiei răspunderii penale în perioada mai 2018 - mai 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie a răspunderii penale îndeplinite în perioada 2014 - 2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

În situaţia interpretării cauzelor întreruptive de prescripţie ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile, s-ar ajunge în situaţia ca Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte şi pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziţiei constituţionale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

În concluzie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat casarea parţială a deciziei atacate şi respingerea, ca nefondată, a contestaţiei în anulare formulate de inculpat cu privire la infracţiunile de înşelăciune, în forma de participaţie a complicităţii, comise la 06.10.2013, 17.07.2014. 20.07.2014, 21.07.2014, 24.07.2014. 26.07.2014, 02.08.2014 şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în forma de participaţie a complicităţii, comise la datele de 15.07.2014 şi 21.07.2014.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14.10.2022, iar prin rezoluţia judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 06 decembrie 2022.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent, cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi respectă dispoziţiile art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 lit. a), b) şi d) C. proc. pen. Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. S-a considerat că motivele formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. În concluzie, s-a apreciat că cererea de recurs în casaţie apare ca fiind admisibilă, din perspectiva dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 06 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost admisă în principiu.

Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, instanţa a constatat că Decizia nr. 1063/A din 19 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori (Dosarul nr. x/2022) poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluţiile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

Deopotrivă, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. Referitor la îndeplinirea condiţiei impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).

Instanţa a reţinut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanţa deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

Cazul de casare prev. de art. 438 pct. 8 C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, vizează acele situaţii în care, faţă de actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv: e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Astfel cum rezultă din motivarea căii de atac, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susţinut că hotărârea recurată este nelegală, apreciind că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal în privinţa inculpatului A. pentru infracţiunile de înşelăciune, în forma de participaţie a complicităţii, comise la 06.10.2013, 17.07.2014. 20.07.2014, 21.07.2014, 24.07.2014. 26.07.2014, 02.08.2014 şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în forma de participaţie a complicităţii, comise la datele de 15.07.2014 şi 21.07.2014, întrucât, prin raportare la datele la care au fost săvârşite infracţiunile (intervalul 06.10.2013 - 02.08.2014), termenele de prescripţie specială a răspunderii penale nu erau împlinite la data de 24.02.2021, când a fost pronunţată Decizia nr. 261/A/2021 a Curţii de Apel Cluj.

Relativ la cele ce precedă, instanţa a apreciat că motivele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, apreciindu-se că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., instanţa a dispus admiterea în principiu a acesteia.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În cauză, prin Sentinţa penală nr. 175 din data de 14.10.2020 a Judecătoriei Jibou, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, printre altele, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedepsele de: 4 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - persoană vătămată B.; 4 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., persoană vătămată C.; 5 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - persoană vătămată D.; 5 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată E.; 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată F.; 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată G.; 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată H.; 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, sub forma de participaţie a complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată I.; 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, sub forma de participaţie a complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată J.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din celelalte pedepse, respectiv 14 luni închisoare (1/3 din 42 luni), rezultând pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen., raportat la art. 117 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura educativă a stagiului de formare civică pe o perioadă de 4 luni - persoană vătămată K.

Prin Decizia penală nr. 261/A din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 175/14.10.2020 pronunţate de Judecătoria Jibou în Dosarul nr. x/2016.

Ulterior, prin Decizia nr. 1063/A din 19 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 alin. (1) şi art. 432 alin. (1), cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen., a fost admisă în principiu şi în fond contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 261/A din 24.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/2016, care a fost desfiinţată în parte pe latura penală cu privire la acest condamnat şi, pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - 3 fapte comise la 06.10.2013, 02.08.2014 şi 17.07.2014; complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - 4 fapte comise la 24.07.2014, 26.07.2014, 20.07.2014 şi 21.07.2014; complicitate la tentativă la înşelăciune, prev. de art. 48 raportat art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - 2 fapte comise la datele de 21.07.2014 şi 15.07.2014; complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. - comisă la 02.08.2013 şi a înlăturat consecinţele condamnărilor.

Prin motivele de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susţinut că hotărârea recurată este nelegală, apreciind că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal în privinţa inculpatului A. pentru infracţiunile de înşelăciune, în forma de participaţie a complicităţii, comise la 06.10.2013, 17.07.2014. 20.07.2014, 21.07.2014, 24.07.2014. 26.07.2014, 02.08.2014 şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în forma de participaţie a complicităţii, comise la datele de 15.07.2014 şi 21.07.2014, întrucât, prin raportare la datele la care au fost săvârşite infracţiunile (intervalul 06.10.2013 - 02.08.2014), întrucât termenele de prescripţie specială a răspunderii penale nu erau împlinite la data de 24.02.2021, când a fost pronunţată Decizia nr. 261/A/2021 a Curţii de Apel Cluj.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, nu se analizează corectitudinea reţinerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casaţie, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 C. proc. pen." (Decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată pe www.x.ro).

Aşadar, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale la momentul pronunţării deciziei de către instanţa de apel, prin raportare la legea mai favorabilă reţinută prin această hotărâre.

În continuare, Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că:

"... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (parag. 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Deopotrivă, instanţa are în vedere şi Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), prin care s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.

Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia."

În speţă, în calea de atac a contestaţiei în anulare, în rejudecarea apelului, Curtea de Apel Cluj a reţinut că durata termenului de prescripţie a răspunderii penale faţă de contestatorul-condamnat A. se calculează pentru toate infracţiunile prin raportare la durata termenului general de prescripţie prev. de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile imputate.

S-a reţinut că data de la care a început să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale este dictată de data săvârşirii faptelor, după cum urmează:

- complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1), cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - 3 fapte comise la 06.10.2013 - pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 06.10.2018; la 02.08.2014 - pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 02.08.2019; la 17.07.2014 - pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 17.07.2019;

- complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1), cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - 4 fapte comise la 24.07.2014 - pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 24.07.2019; la 26.07.2014 - pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 26.07.2019; la 20.07.2014 - pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 20.07.2019 şi la 21.07.2014 - pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 21.07.2019;

- complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48 raportat al art. 32 raportat la art. 244 alin. (1), cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - două fapte comise la 21.07.2014 - pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 21.07.2019 şi la 15.07.2014 - pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 15.07.2019;

- complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. comisă la 02.08.2013 - pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit la data 02.08.2018.

Înalta Curte constată că infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., "(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: (...) d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani". Alineatul 2 al aceluiaşi articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii (...).".

Drept urmare, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale, de 5 ani, curge de la data săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, în forma de participaţie a complicităţii, comise la 06.10.2013, 17.07.2014. 20.07.2014, 21.07.2014, 24.07.2014. 26.07.2014, 02.08.2014 şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în forma de participaţie a complicităţii, comise la datele de 15.07.2014 şi 21.07.2014 şi s-a împlinit cel mai târziu la 01.08.2019.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că la data soluţionării apelului, respectiv la 24 februarie 2021, era împlinit termenul de prescripţie generală a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunile de înşelăciune, în forma de participaţie a complicităţii, comise la 06.10.2013, 17.07.2014. 20.07.2014, 21.07.2014, 24.07.2014. 26.07.2014, 02.08.2014 şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în forma de participaţie a complicităţii, comise la datele de 15.07.2014 şi 21.07.2014, Înalta Curte constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea acestor infracţiuni, ca urmare a intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj Deciziei penale nr. 1063/A din 19 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj Deciziei penale nr. 1063/A din 19 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2023.

GGC - ED