Relocation within occupied territory without proof of ethnic persecution fails to establish beneficiary status under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claim and reversed the lower court's decision, ruling in favor of the county pension house. The appellant challenged a first-instance order that had recognized her status as a beneficiary of emergency measure and law provisions regarding ethnic persecution, arguing she did not meet the statutory criteria. The facts established that the claimant and her family relocated from one local community to another within the same occupied territory in August 1944, without evidence of specific ethnic persecution by the authorities. Relying on Article 1, paragraph c of Law No. 189/2000, the court held that merely moving between two locations within the same jurisdiction under the same regime due to war or personal reasons does not constitute the "removal or refuge" accompanied by ethnic persecution required by the law.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Relocation within occupied territory without proof of ethnic persecution fails to establish beneficiary status under Law No. 189/2000: Față de considerentele expuse, reținând că nu s-a făcut dovada condițiilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, referitoare la situația de strămutare sau de refugiu în altă localitate și respectiv, a persecuțiilor din motive etnice a reclamantului, se va admite recursul declarat de pârâtă, se va casa sentința atacată și pe fond, se va respinge acțiunea.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. 925/CA, din 25 februarie 2004, reclamantul Ș.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 9349 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 236/CA/2004 - P.I. din 29 martie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul Ș.F., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor. A anulat hotărârea nr. 9349 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea soluției s-a reținut că strămutarea pe motive etnice, de către autoritatea instaurată în Ardealul de Nord, chiar în cadrul teritoriului cedat Ungariei, este prevăzută în art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, reclamantului nu i-a fost lezat nici un drept ocrotit de lege, în condițiile în care a domiciliat timp de 4 ani sub regimul hortyst, mutându-se în august 1944, într-o altă localitate aflată tot sub ocupația autorităților maghiare.
Recursul este întemeiat.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul ar fi suferit vreo persecuție etnică din partea autorităților instaurate în Ardealul de Nord. Ambii martori au declarat doar faptul că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat din luna august 1944, până în luna octombrie 1944, din localitatea Lugaș, în localitatea Budoi.
Or, ambele localități se aflau pe teritoriul Ardealului de Nord, cedat Ungariei, astfel că practic, reclamantul, împreună cu familia sa, s-a mutat dintr-o localitate, în alta, ambele localități aflându-se în teritoriul aceluiași regim instaurat în România, după Dictatul de la Viena.
Mutarea dintr-o localitate, în alta, între granițele aceleiași țări, din motive personale sau din motive de război, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, contrar celor reținute de instanța de fond.
Față de considerentele expuse, reținând că nu s-a făcut dovada condițiilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, referitoare la situația de strămutare sau de refugiu în altă localitate și respectiv, a persecuțiilor din motive etnice a reclamantului, se va admite recursul declarat de pârâtă, se va casa sentința atacată și pe fond, se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 236/CA/2004 - P.I. din 29 martie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.