Competence for execution challenges under Art. 598(1)(c) CPP: Court of origin vs. place of detention

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Timiş şi Tribunalul Bucureşti, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 547/P.I. din 9 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Timiş s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată de reprezentanta Ministerului Public,

În temeiul art. 47 alin. (2), (3) şi 4, art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. d), alin. (2) C. proc. pen. şi cu ref. la art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi Decizia RIL nr. 8/11.03.2019 s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de contestaţie la executare formulată de Penitenciarul Bucureşti - Rahova în numele condamnatului A., deţinut în Penitenciarul Bucureşti- Rahova, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În temeiul art. 50 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a dispus trimiterea cauzei Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiş a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 02.11.2022, sub număr unic de dosar x/2022, Penitenciarul Bucureşti - Rahova a formulat contestaţie la executare privind pe condamnatul A. referitor la sentinţa penală nr. 245 din 02.07.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, definitivă prin decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 1111/A din 19.11.2020; s-a ataşat la dosar MEPI nr. x din 19.11.2020 emis de Tribunalul Timiş.

Din oficiu, instanţa a ataşat fişa conţinând rezultatul verificării efectuate în baza de date a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor cu privire la mutări şi situaţia juridică a condamnatului .

Examinând înscrisurile depuse la dosar, precum şi cele ataşate din oficiu, instanţa a constatat că persoana condamnată A. se află în executarea pedepsei de 9 ani 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 245 din 02.07.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, definitivă prin decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 1111/A din 19.11.2020.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (6) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra contestaţei la executare este instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere corespunzătoare în grad instanţei de executare care, potrivit prevederilor art. 553 alin. (1) C. proc. pen., este prima instanţă de judecată, iar Potrivit Deciziei RIL nr. 8 din 11.03.2019, "competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.."

Întrucât pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul a fost dispusă de Tribunalul Timiş, iar condamnatul A., la data formulării prezentei cereri, se afla deţinut în Penitenciarul Bucureşti-Rahova, s-a apreciat că, din punct de vedere material şi teritorial, competenţa de soluţionare a cererii de contestaţie la executare revine Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa penală nr. 110/F din 08 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2022, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) teza ultimă C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, invocată din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen., la rândul său, Tribunalul Bucureşti, şi-a declinat competenţa de judecare a sesizării formulate de Penitenciarul Bucureşti Rahova în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în favoarea Tribunalului Timiş, instanţă iniţial sesizată şi care a pronunţat hotărârea ce se execută privind persoana condamnată A. (MEPI nr. 335/19.11.2020 emis de Tribunalul Timiş).

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., constatând conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti a sesizat, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, obiectul cauzei este reprezentat de sesizarea formulată de Penitenciarul Bucureşti Rahova, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu privire la deţinutul A. aflat în executarea unui mandat emis de Tribunalul Timiş (MEPI nr. 335/2.07.2020 emis în baza sentinţei penale nr. 245 din 2.07.2020 a Tribunalului Timiş).

Persoana condamnată, prezentă prin videoconferinţă la termenul din data de 8.02.2023 şi asistată de apărător din oficiu a învederat că nu este de acord cu contestaţia formulată de penitenciar.

Totodată, Tribunalul Bucureşti a constatat că instanţa de executare sesizată, Tribunalul Timiş, nu a pus în discuţie o eventuală recalificare a cererii, limitându-se la a preciza că "în cerere s-a făcut referire la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dar prezenta cauză a fost repartizată aleatoriu conform art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen..".

Chiar dacă s-ar aprecia că sesizarea petentului ar fi fost recalificată de instanţa de executare, Tribunalul Bucureşti reţine că dispoziţiile Deciziei RIL nr. 8/2019 invocate de aceasta se referă explicit la competenţa soluţionării cererii prin care persoana privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013.

Având în vedere obiectul şi titularul sesizării instanţei de executare, Tribunalul Bucureşti a considerat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii formulate de Penitenciarul Bucureşti Rahova, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aparţine Tribunalului Timiş, instanţă iniţial sesizată şi care a pronunţat hotărârea pe care o execută persoana condamnată A..

Învestită în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Timiş, reţinând următoarele:

La data de 01.11.2022, cu privire la deţinutul A., aflat în executarea MEPI nr. 335 din 2.07.2020 emis în baza sentinţei penale nr. 245 din 2.07.2020 a Tribunalului Timiş, Penitenciarul Bucureşti Rahova a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Tribunalului Timiş să analizeze, "dacă se impune scăderea din pedeapsa cu închisoarea aplicată deţinutului a zilelor considerate ca executate suplimentar în urma cazării în condiţii de detenţie necorespunzătoare acordate în baza Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 (...) fără a se aprecia că astfel deţinutul ar beneficia de dublă compensare"

În motivarea sesizării, s-a arătat că pedeapsa în executarea căreia se află deţinutul A. este rezultatul contopirii pedepsei aplicate prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. x/2019 cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 321 din 28.10.2015 pronunţată de Tribunalul Timiş, executată de deţinut în perioada 4.02.2016-26.03.2020, fiind eliberat condiţionat la data de 26.03.2020 şi beneficiind de un număr de 144 zile considerate ca executate în urma aplicării prevederilor Legii nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu.

Având în vedere actele dosarului, în acord cu Tribunalul Bucureşti, Înalta Curte constată că temeiul de drept al contestaţiei la executare îl reprezintă dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", în speţă discutând de o sesizare a Penitenciarului Bucureşti Rahova referitoare la o nelămurire în ceea ce priveşte deducerea zilelor compensatorii ca urmare a contopirii efectuate de către Tribunalul Timiş la momentul la care persoana ce se află în executare a fost condamnată.

De altfel, temeiul solicitării adresate Tribunalului Timiş a fost indicat expres în conţinutul cererii de către titularul acesteia - locul de deţinere al condamnatului A. - şi nu a fost pus în discuţie de către instanţa sesizată, în eventualitatea recalificării cererii.

Confom dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) si d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. (...)

În speţă, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută este Tribunalul Timiş.

În consecinţă, Înalta Curte va stabili ca instanţă competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Bucureşti Rahova privind pe condamnatul A., Tribunalul Timiş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 272 C. proc. pen., decontându-se din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Timiş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2023.