Statute of limitations for brawling: no interruption effect after unconstitutionality of Art. 155(1) Criminal Code

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 407 din data de 21.07.2021 a Judecătoriei Cornetu, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, printre altele, s-au dispus următoarele:

1. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., săvârşite la data de 30.04.2019, pentru care s-a dispus condamnarea în cauză sunt concurente cu cele pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentinţa penală nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2012, modificată şi definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpaţi şi cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentinţa penală nr. 415/F din 20.12.2018 pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2018, modificată şi definitivă la data de 15.12.2020, prin Decizia penală nr. 1430/A/15.12.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpaţi.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2012, modificată şi definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpaţi, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) şi (2) C. pen. (faptă din data de 10.03.2012); pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen. (faptă din data de 10.03.2012).

În baza art. 40 C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele principale concurente în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an şi 8 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate), pedeapsa rezultantă pe care o va executa inculpatul A. fiind de 4 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada în care acesta a fost reţinut, respectiv 10.03.2012 - 11.03.2012 (conform Sentinţei penale nr. 615 din 18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2012, modificată şi definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpaţi), precum şi partea din pedeapsă executată în baza M.E.P.I. nr. 1288/2013, respectiv de la data de 02.04.2014 la 07.10.2015, când a fost liberat condiţionat prin Sentinţa penală nr. 1793 din data de 01.10.2015 a Judecătoriei Găeşti, cu un rest neexecutat din pedeapsă de 176 zile, partea din pedeapsă executată în baza M.E.P.I. nr. 625/2018, respectiv de la data de 15.12.2020 la 23.03.2021, când a fost anulat M.E.P.I. nr. 625/2018, prin Sentinţa penală nr. 181/19.02.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin necontestare la data de 23.03.2021, îndreptată prin încheierile de îndreptare eroare materială din datele de 18.03.2021 şi 16.04.2021 şi partea din pedeapsă executată în baza M.E.P.I. nr. 625/2018, respectiv de la data de 23.03.2021 la zi, în baza Sentinţei penale nr. 181/19.02.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin necontestare la data de 23.03.2021, îndreptată prin încheierile de îndreptare eroare materială din datele de 18.03.2021 şi 16.04.2021.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, pe durata executării pedepsei principale rezultante.

S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 628/23.03.2021 emis în baza Sentinţei penale nr. 181/19.02.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin necontestare la data de 23.03.2021, îndreptată prin încheierile de îndreptare eroare materială din datele de 18.03.2021 şi 16.04.2021 şi emiterea unui nou mandat, la data rămânerii definitive a hotărârii.

2. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., săvârşite la data de 30.04.2019, pentru care s-a dispus condamnarea în cauză sunt concurente cu cele pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentinţa penală nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul x/2012, modificată şi definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpaţi şi cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentinţa penală nr. 377/D/19.12.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 01.10.2020, prin Decizia penală nr. 825/01.10.2020 a Curţii de Apel Bacău, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2012, modificată şi definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpaţi, în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. art. 224 alin. (1) şi (2) C. pen. (faptă din data de 10.03.2012); pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen. (faptă din data de 10.03.2012); pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen. (faptă din data de 10.03.2012); pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (2) C. pen. (faptă din data de 10.03.2012).

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 377/D/19.12.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 01.10.2020, prin Decizia penală nr. 825 din 01.10.2020 a Curţii de Apel Bacău, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din perioada 2011 - 2012); pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) şi (2) C. pen. (faptă din data de 10.03.2012 - pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentinţa penală nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul x/2012, modificată şi definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpaţi); pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen. (faptă din data de 10.03.2012 - pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentinţa penală nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2012, modificată şi definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpaţi); pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen. (faptă din data de 10.03.2012 - pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentinţa penală nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2012, modificată şi definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpaţi); pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (2) C. pen. (faptă din data de 10.03.2012 - pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentinţa penală nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2012, modificată şi definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpaţi).

În baza art. 40 C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele principale concurente în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 2 ani şi 2 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate), pedeapsa rezultantă pe care o va executa inculpatul B. fiind de 7 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. perioada în care acesta a fost reţinut, respectiv 10.03.2012 - 11.03.2012 (conform Sentinţei penale nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2012, modificată şi definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpaţi), precum şi partea din pedeapsă executată în baza M.E.P.I. nr. 1287/2013, respectiv de la data de 02.04.2014 la 23.09.2015, când a fost liberat condiţionat prin Sentinţa penală nr. 1663 din data de 17.09.2015 a Judecătoriei Găeşti, cu un rest neexecutat din pedeapsă de 190 zile, partea din pedeapsă executată în baza M.E.P.I. nr. 512/D/2019, respectiv de la data de 01.10.2020 la zi, în baza Sentinţei penale nr. 377/D/19.12.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 01.10.2020, prin Decizia penală nr. 825/01.10.2020 a Curţii de Apel Bacău, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

S-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, pe durata executării pedepsei principale rezultante.

S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 512/D/2019/01.10.2020 emis în baza Sentinţei penale nr. 377/D/19.12.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 01.10.2020, prin Decizia penală nr. 825/01.10.2020 a Curţii de Apel Bacău, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi emiterea unui nou mandat, la data rămânerii definitive a hotărârii.

3. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prevăzută de art. 371 C. pen.

În baza art. 38 alin. (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 lună închisoare (o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite), pedeapsa rezultantă fiind de 7 luni închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen., termenul de supraveghere urmând a se calcula conform art. 92 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Jilava, judeţul Ilfov sau în cadrul Primăriei comunei Cornetu, judeţul Ilfov, pe o perioadă de 120 de zile, consilierul de probaţiune urmând a decide, potrivit art. 57 cu referire la art. 51 din Legea nr. 253/2013, în care din cele două instituţii urmează a se executa obligaţia, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Conform art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Ilfov.

Conform art. 94 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. să fie realizată de către Serviciul de Probaţiune Ilfov.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

4. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.

În baza art. 38 alin. (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 lună închisoare (o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite), pedeapsa rezultantă fiind de 7 luni închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen., termenul de supraveghere urmând a se calcula conform art. 92 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Jilava, judeţul Ilfov sau în cadrul Primăriei comunei Cornetu, judeţul Ilfov, pe o perioadă de 120 de zile, consilierul de probaţiune urmând a decide, potrivit art. 57 cu referire la art. 51 din Legea 253/2013, în care din cele două instituţii urmează a se executa obligaţia, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Conform art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Ilfov.

Conform art. 94 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. să fie realizată de către Serviciul de Probaţiune Ilfov.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

5. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.

În baza art. 38 alin. (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 lună închisoare (o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite), pedeapsa rezultantă fiind de 7 luni închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen., termenul de supraveghere urmând a se calcula conform art. 92 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Jilava, judeţul Ilfov sau în cadrul Primăriei comunei Cornetu, judeţul Ilfov, pe o perioadă de 120 de zile, consilierul de probaţiune urmând a decide, potrivit art. 57 cu referire la art. 51 din Legea 253/2013, în care din cele două instituţii urmează a se executa obligaţia, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Conform art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Ilfov.

Conform art. 94 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. să fie realizată de către Serviciul de Probaţiune Ilfov.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Instanţa de fond a reţinut că, în drept:

1. Faptele inculpatului A. constând în aceea că, în data de 30.04.2019, în jurul orelor 19:00 - 20:00, pe str. x din comuna Jilava, judeţul Ilfov, a participat la o încăierare produsă între două grupuri, primul format din inculpaţii A., B. şi F., iar cel de-al doilea din inculpaţii C., D. şi E., aceştia lovindu-se reciproc cu pumnii, picioarele, pietre de pe stradă şi obiecte contondente, tulburând astfel ordinea şi liniştea publică, producând o stare de temere persoanelor care locuiesc în zonă, care au apelat la trei echipaje de poliţie pentru a aplana conflictul, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

2. Faptele inculpatului B. constând în aceea că, în data de 30.04.2019, în jurul orelor 19:00 - 20:00, pe str. x din comuna Jilava, judeţul Ilfov, a participat la o încăierare produsă între două grupuri, primul format din inculpaţii A., B. şi F., iar cel de-al doilea din inculpaţii C., D. şi E., aceştia lovindu-se reciproc cu pumnii, picioarele, pietre de pe stradă şi obiecte contondente, tulburând astfel ordinea şi liniştea publică, producând o stare de temere persoanelor care locuiesc în zonă, care au apelat la trei echipaje de poliţie pentru a aplana conflictul, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

3. Faptele inculpatului C. constând în aceea că, în data de 30.04.2019, în jurul orelor 19:00 - 20:00, pe str. x din comuna Jilava, judeţul Ilfov, a participat la o încăierare produsă între două grupuri, primul format din inculpaţii A., B. şi F., iar cel de-al doilea din inculpaţii C., D. şi E., aceştia lovindu-se reciproc cu pumnii, picioarele, pietre de pe stradă şi obiecte contondente, tulburând astfel ordinea şi liniştea publică, producând o stare de temere persoanelor care locuiesc în zonă, care au apelat la trei echipaje de poliţie pentru a aplana conflictul, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

4. Faptele inculpatului D. constând în aceea că, în data de 30.04.2019, în jurul orelor 19:00 - 20:00, pe str. x din comuna Jilava, judeţul Ilfov, a participat la o încăierare produsă între două grupuri, primul format din inculpaţii A., B. şi F., iar cel de-al doilea din inculpaţii C., D. şi E., aceştia lovindu-se reciproc cu pumnii, picioarele, pietre de pe stradă şi obiecte contondente, tulburând astfel ordinea şi liniştea publică, producând o stare de temere persoanelor care locuiesc în zonă, care au apelat la trei echipaje de poliţie pentru a aplana conflictul, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

5. Faptele inculpatului E. constând în aceea că, în data de 30.04.2019, în jurul orelor 19:00 - 20:00, pe str. x din comuna Jilava, judeţul Ilfov, a participat la o încăierare produsă între două grupuri, primul format din inculpaţii A., B. şi F., iar cel de-al doilea din inculpaţii C., D. şi E., aceştia lovindu-se reciproc cu pumnii, picioarele, pietre de pe stradă şi obiecte contondente, tulburând astfel ordinea şi liniştea publică, producând o stare de temere persoanelor care locuiesc în zonă, care au apelat la trei echipaje de poliţie pentru a aplana conflictul, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 407 din data de 21.07.2021 a Judecătoriei Cornetu, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu şi inculpaţii C., D., E., A. şi B.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu a criticat sentinţa pentru nelegalitate sub aspectul reţinerii concursului de infracţiuni cu privire la faptele pentru care inculpaţii A. şi B. au fost condamnaţi anterior prin sentinţe definitive.

Inculpaţii A. şi B. au criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., arătând, în esenţă, că în raport cu gravitatea infracţiunilor comise şi conduita procesuală de recunoaştere a învinuirii se justifica aplicarea unei amenzi penale.

Inculpaţii C., D. şi E. au criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei în raport cu criteriile reglementate de art. 74 C. pen., arătând, în esenţă, că în raport cu gravitatea infracţiunilor comise şi conduita procesuală de recunoaştere a învinuirii se justifica amânarea aplicării pedepsei sau o pedeapsă cu amenda penală.

Motivele de critică au fost dezvoltate pe larg în încheierea de dezbateri din data de 16.05.2022, iar instanţa de apel a stabilit data pronunţării la 28 iunie 2022.

La 14.06.2022, apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi A. şi B. a depus la dosar o cerere de repunere a cauzei pe rol pentru reluarea dezbaterilor în vederea aplicării în cauză a deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituţionale. S-a arătat că, în raport cu considerentele deciziei, se impune încetarea procesului penal conform art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amendă şi pentru care termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., este de 3 ani.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate prin prisma criticilor invocate precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel a constatat următoarele:

Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a constatat că este fondată critica vizând nelegalitatea reţinerii dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni şi a efectuării contopirii pedepselor, în cazul inculpaţilor B. şi A., în considerarea următoarelor argumente:

Cu privire la situaţia juridică a inculpatului B., s-a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 377 din data de 19.12.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 825 din 01.10.20120 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a constatat că infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză este concurentă cu infracţiunile de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen., uzul de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (2) C. pen. pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu, definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză sunt concurente doar cu infracţiunea pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 377 din 19.12.2019, dar sunt săvârşite după rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 615/18.10.2013, astfel că, în speţă, considerentele Deciziei nr. 42 din data de 13 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite îşi găsesc aplicabilitate mutatis mutandis.

Astfel, infracţiunile săvârşite în cauză la data de 30.04.2019 nu pot fi considerate în concurs cu cele comise după ce hotărârea de condamnare anterioară a rămas definitivă, respectiv cu cele din Sentinţa penală nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu, definitivă la data de 31.03.2014, întrucât sfera concursului de infracţiuni, cu pluralitate infracţională s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracţiunile concurente.

Prin urmare, instanţa de apel a înlăturat dispoziţiile din sentinţă referitoare la contopire, precum şi cele referitoare la anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Cu privire la situaţia juridică a inculpatului A., s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 181/19.02.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin necontestare la data de 23.03.2021, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 615/2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu, definitivă prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală la data de 31.03.2014 şi prin Sentinţa penală nr. 415/20.12.2018 pronunţată de Tribunalul Ilfov, definitivă prin Decizia penală nr. 1430/A/15.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Infracţiunile comise în cauză la data de 30.04.2019 sunt săvârşite după rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 615/2013, fiind concurente doar cu faptele din Sentinţa penală nr. 415/2018. Astfel, când a rămas definitivă Sentinţa penală nr. 615/2013 sfera concursului de infracţiuni, cu pluralitate infracţională, s-a închis şi, prin urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 40 şi 38 C. pen. pentru a se efectua contopirea.

Şi în cazul acestui inculpat, instanţa de apel a înlăturat dispoziţiile din sentinţă referitoare la contopire, precum şi cele referitoare la anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Asupra motivelor de critică vizând greşita individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., instanţa de apel a constatat că toţi apelanţii au recunoscut, în condiţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, în circumstanţele factuale descrise în actul de sesizare, constând în aceea că, la data de 30.04.2019, în jurul orelor 19:00 - 20:00, pe str. x din comuna Jilava, judeţul Ilfov, inculpatul A., aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, pe fondul unui conflict mai vechi, i-a adresat injurii şi expresii jignitoare inculpatului C.. În altercaţia dintre cei doi a intervenit şi inculpatul B. care l-a lovit cu pumnul în faţă pe inculpatul C.. În conflict s-au implicat şi inculpaţii D., F. şi E., toţi inculpaţii lovindu-se reciproc cu pumnii, picioarele, pietre de pe stradă şi obiecte contondente, astfel că au tulburat ordinea şi liniştea publică, producând o stare de temere persoanelor care locuiesc în zonă, persoane care au apelat la trei echipaje de poliţie pentru a aplana conflictul.

S-a reţinut că faptele comise de apelanţii inculpaţi întrunesc, obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

Pornind de la faptul că infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale, instanţa de apel a constatat că, în raport cu considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022, apelanţii nu mai pot fi traşi la răspundere penală pentru infracţiunea de încăierare.

Prin decizia anterior menţionată, Curtea Constituţională a constatat că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Conform art. 155 alin. (1) lit. e) C. pen. termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.

Potrivit art. 198 alin. (1) C. pen. participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

În speţă, infracţiunea de încăierare a fost comisă de inculpaţi la data de 30.04.2019.

Urmărirea penală a fost începută de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, in personam, la data de 07.05.2019, iar sesizarea instanţei s-a dispus prin rechizitoriu, la data de 22.01.2020.

Întrucât infracţiunea de încăierare a fost comisă după publicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi, deci, toate actele de procedură întreruptive a cursului de prescripţie au fost efectuate după această dată, când, potrivit ultimei decizii a Curţii Constituţionale fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, instanţa de apel a reţinut că, în cauză, se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani, care s-a împlinit la data de 30.04.2022.

Prin urmare, în acord cu critica apărării, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că se impune încetarea procesului penal conform art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

Referitor la infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că apelanţii inculpaţi, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, au produs scandal public prin exercitarea de violenţe unii asupra altora, cu consecinţa creării unei stări de pericol pentru regulile de convieţuire socială.

Luând în considerare gravitatea concretă a faptei şi subliniind că violenţele au constat în loviri reciproce, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că aceste manifestări antisociale ale inculpaţilor, care s-au circumscris tipicităţii infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice se impun a fi pedepsite prin amendă penală, sancţiune care este proporţională cu vinovăţia asumată a apelanţilor.

La stabilirea amenzii penale, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 61 alin. (3) C. pen., cuantumul amenzii fiind mai mare în situaţia inculpaţilor A. şi B., care au iniţiat conflictul şi care mai au în antecedente condamnări definitive.

Drept urmare, prin Decizia penală nr. 897/A din 28.06.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu şi de inculpaţii C., D., E., A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 407 din data de 21.07.2021 pronunţată de Judecătoria Cornetu, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a constat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3600 RON amendă penală (120 zile X 30 de zile) pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.

S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 40 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 38 alin. (1) C. pen. cu privire la efectuarea contopirii cu pedepsele componente ale pedepsei rezultante stabilită prin Sentinţa penală nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2012, modificată şi definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, precum şi cu pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 415/F/20.12.2018 pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2018, modificată şi rămasă definitivă la data de 15.12.2020, prin Decizia penală nr. 1430/A/15.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 40 alin. (3) C. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen. privind efectuarea deducerii, precum şi dispoziţia privind anularea M.E.P.I. nr. 628/23.03.2021.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a constat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3600 RON amendă penală (120 zile X 30 de zile) pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.

S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 40 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 38 alin. (1) C. pen. cu privire la efectuarea contopirii cu pedepsele componente ale pedepsei rezultante stabilită prin Sentinţa penală nr. 615/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2012, modificată şi definitivă la data de 31.03.2014, prin Decizia penală nr. 431/31.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală şi cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 377/D/19.12.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 01.10.2020, prin Decizia penală nr. 825/01.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 40 alin. (3) C. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen. privind efectuarea deducerii, precum şi dispoziţia privind anularea M.E.P.I. nr. 512/D/2019/01.10.2020.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C. şi au fost repuse în individualitate lor pedepsele componente.

În temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a constat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2000 RON amendă penală (100 zile X 20 de zile) pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.

S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D. şi au fost repuse în individualitate lor pedepsele componente.

În temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a constat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2000 RON amendă penală (100 zile X 20 de zile) pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.

S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei E. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a constat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 2000 RON amendă penală (100 zile X 20 de zile) pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.

S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei apelate care nu sunt contrare deciziei.

Ulterior, prin încheierea din data de 29 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 278 C. proc. pen., din oficiu, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Deciziei penale nr. 897 din data de 28 iunie 2022 în sensul efectuării precizării, în cazul fiecărei pedepse cu amenda penală aplicată, că numărul de zile se înmulţeşte cu suma stabilită în RON.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 28 iulie 2022.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut că hotărârea recurată este nelegală, întrucât, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpaţii C., D., E., A. şi B.

Analizând elementele de fapt ale cauzei şi succesiunea actelor de urmărire penală, a actelor de verificare a legalităţii efectuării urmăririi penale şi a sesizării instanţei în procedura de cameră preliminară, a procedurii de judecată în primă instanţă şi în apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a arătat că, la data săvârşirii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, era pronunţată decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin care s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituţională.

Ulterior pronunţării Deciziei nr. 297/2018, prin Decizia nr. 650/2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a mai multor dispoziţii din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., precum şi a Legii nr. 78/2000, analizând art. I pct. 27 referitor la art. 155 alin. (2) C. pen. (având în proiect următorul conţinut:

"(2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie faţă de persoana în favoarea căreia curge prescripţia de la momentul la care s-a comunicat actul de procedură"), prin care acest text era modificat în sensul punerii în acord cu Decizia nr. 297/2018, reformulând într-un singur text alin. (2) şi (3) ale art. 155 C. pen., se arată că:

"417. Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că acesta, pe de o parte, preia în conţinutul său normativ prevederile actuale ale art. 155 alin. (2) C. pen., iar, pe de altă parte, modifică soluţia legislativă cuprinsă în alin. (3) al aceluiaşi articol, optând pentru o soluţie legislativă contrară acestuia. Prin înglobarea celor două ipoteze normative, soluţia legislativă preconizată la art. 155 alin. (2) C. pen. stabileşte o nouă concepţie asupra curgerii termenului de prescripţie după fiecare întrerupere. O atare reconfigurare normativă este însă contrară art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.

418. Prin Decizia nr. 443 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 24 octombrie 2017, parag. 22 - 25, Curtea a reţinut, cu privire la problema efectelor întreruperii termenului de prescripţie, în situaţia comiterii unei infracţiuni, în participaţie, de către mai multe persoane, că, potrivit textului în vigoare al art. 155 alin. (3) C. pen., "întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre aceştia".

(...)

421. Din cele de mai sus rezultă că instanţa constituţională a constatat că, prin natura sa, prescripţia semnifică diminuarea rezonanţei sociale a săvârşirii infracţiunii, până la uitarea ei de către membrii societăţii, ceea ce înseamnă că ea produce efecte în rem, prin raportare la faptele de natură penală săvârşite, şi nu in personam, în mod diferit pentru fiecare participant în parte. Or, textul legal criticat nu face decât să altereze natura juridică a prescripţiei, înlocuind semnificaţia instituţiei prescripţiei răspunderii penale în ipoteza comiterii unei infracţiuni în participaţie cu unul dintre efectele acesteia. Prin urmare, întreruperea cursului prescripţiei trebuie să producă efecte faţă de toţi participanţii la săvârşirea unei infracţiuni, şi nu cu privire numai faţă de persoana în favoarea căreia curge prescripţia de la momentul la care s-a comunicat actul de procedură. Prin urmare, întrucât, prin prisma instituţiei prescripţiei răspunderii penale, comunicarea actului de procedură prevăzut de lege autorului sau unuia dintre participanţii la săvârşirea infracţiunii semnifică o menţinere a rezonanţei sociale a faptei, ceea ce înseamnă că fapta nu a fost uitată şi este în atenţia societăţii, efectul acesteia vizează fapta, şi nu persoanele. Prin urmare, întreruperea termenului de prescripţie, cu consecinţa curgerii unui nou termen de prescripţie, nu poate fi raportată la persoană, ci la faptă, acesta din urmă fiind criteriul care ţine de natura prescripţiei."

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a arătat că, în prezenta cauză, după publicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, au fost efectuate acte de procedură, urmărirea penală fiind finalizată în mai puţin de 9 luni de la data săvârşirii faptei, procedura în faza camerei preliminare desfăşurându-se pe parcursul a 8 luni, iar judecata în primă instanţă a fost finalizată după 1 an şi 6 luni de la sesizarea instanţei prin rechizitoriu şi la aproximativ 2 ani şi 3 luni de la momentul săvârşirii faptei.

Toate actele de procedură au fost efectuate înainte de pronunţarea Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial din 09.06.2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituţionale.

S-a apreciat că actele de procedură efectuate aveau aptitudinea de a întrerupe cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fiind comunicate şi dovedind că organele statului au efectuat urmărirea penală, verificarea legalităţii sesizării şi judecata în primă instanţă cu celeritate. Inculpaţii au fost încunoştinţaţi despre acuzaţiile ce li s-au adus, fiind lipsit de orice echivoc că faptele de natură penală pe care le-au săvârşit nu şi-au pierdut rezonanţa socială avută în momentul comiterii lor.

Având în vedere efectul instantaneu al întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale, faptul că actele de procedură întreruptive au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale şi a exigenţelor impuse de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (reluate şi în Decizia nr. 650/2018) şi că deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, s-a apreciat că o constatare ulterioară a neconstituţionalităţii aceluiaşi text de lege (art. 155 alin. (1) C. pen.) prin Decizia nr. 358/2022 nu poate lipsi de efectul întreruptiv actele de procedură efectuate în cauză şi comunicate inculpaţilor în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate, privind pe inculpaţii C., D., E., A. şi B. şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Prin încheierea din data de 06 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost admisă în principiu.

Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, instanţa a constatat că Decizia nr. 897/A din 28 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în termenul legal, fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 434 - art. 436 C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. Referitor la îndeplinirea condiţiei impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).

Prin motivele formulate, în esenţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpaţii C., D., E., A. şi B., în ceea ce priveşte infracţiunea de încăierare, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., având în vedere că actele de procedură efectuate în cauză aveau aptitudinea de a întrerupe cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fiind comunicate şi dovedind că organele statului au efectuat urmărirea penală, verificarea legalităţii sesizării şi judecata în primă instanţă cu celeritate.

Înalta Curte a reţinut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanţa deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

Cazul de casare prev. de art. 438 pct. 8 C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, vizează acele situaţii în care, faţă de actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv: e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Instanţa a constatat că motivele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, apreciindu-se că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., instanţa a dispus admiterea în principiu a acesteia.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În cauză, prin Sentinţa penală nr. 407 din data de 21.07.2021 a Judecătoriei Cornetu, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., au fost condamnaţi inculpaţii A. şi B., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare.

Prin aceeaşi hotărâre, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., au fost condamnaţi inculpaţii C., D. şi E. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 897/A din 28.06.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, printre altele, în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a constat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A., B., C., D. şi E.

Prin motivele de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpaţii C., D., E., A. şi B., în ceea ce priveşte infracţiunea de încăierare, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., având în vedere că actele de procedură efectuate în cauză aveau aptitudinea de a întrerupe cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fiind comunicate şi dovedind că organele statului au efectuat urmărirea penală, verificarea legalităţii sesizării şi judecata în primă instanţă cu celeritate.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, nu se analizează corectitudinea reţinerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casaţie, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 C. proc. pen." (Decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată pe www.x.ro).

Aşadar, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., instanţa analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale la momentul pronunţării deciziei de către instanţa de apel, prin raportare la legea mai favorabilă reţinută prin hotărârea definitivă recurată.

În continuare, Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că:

"... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (parag. 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Deopotrivă, instanţa are în vedere şi Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), prin care s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.

Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia."

În speţă, instanţa de apel a constatat că infracţiunea de încăierare a fost comisă după publicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi, deci, toate actele de procedură întreruptive a cursului de prescripţie au fost efectuate după această dată, când, potrivit ultimei decizii a Curţii Constituţionale (nr. 358/2022) fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, motiv pentru care, în cauză, se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani, care s-a împlinit la data de 30.04.2022.

Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti a dispus încetarea procesului penal conform art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte constată că infracţiunea de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., pentru care inculpaţii A., B., C., D. şi E. au fost trimişi în judecată, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., "(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: (...) e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda (...)". Alineatul 2 al aceluiaşi articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii (...).".

Drept urmare, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale, de 3 ani, curge de la data săvârşirii infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., respectiv de la 30.04.2019 şi s-a împlinit la 29.04.2022.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că la data soluţionării apelurilor, respectiv la 28 iunie 2022, era împlinit termenul de prescripţie generală a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor A., B., C., D. şi E. pentru comiterea acestei infracţiuni, ca urmare a intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 897/A din 28 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 897/A din 28 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2023.

GGC - ED