Prosecutor's cassation appeal fails; appellate acquittal upheld after limitation period expired under art. 5 Criminal Code.

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 119/D/27.04.2021, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016 s-a hotărât:

1.1.1. În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită.

1.1.2. În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a funcţiei de director în cadrul direcţiilor din structura Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentară pentru Bacău, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe cf. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

1.1.3. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata pedepsei complementare.

1.2.1. În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

1.2.2. În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a funcţiei de director în cadrul direcţiilor din structura Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentară pentru Bacău, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă a cărei executare va începe cf. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

1.2.3. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata pedepsei complementare.

1.3.1 În baza art. 38 alin. (1), art. 39, art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus stabilite astfel încât inculpata execută pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 5 luni închisoare, inculpata A. urmând a executa în final pedeapsa principală rezultată de 2 (ani) ani şi 11 (unsprezece) luni închisoare .

1.3.2. În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a funcţiei de director în cadrul direcţiilor din structura Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentară pentru Bacău, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe cf. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

1.3.3. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata pedepsei complementare.

1.4. În baza art. 91 alin. (1) C. pen. rap la art. 92 alin. (1) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 2 (ani) ani şi 11 (unsprezece) luni închisoare pe un termen de supraveghere de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei.

1.5. În baza art. 72 C. pen. a fost scăzută din durata pedepsei aplicate inculpatei A. perioada deja executată ca urmare a reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu, respectiv de la data de 12.01.2016 până la data de 10 05. 2016, inclusiv.

1.6. În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Bacău la Căminul de Bătrâni Bacău sau în cadrul Adăpostului de zi şi de noapte pentru copii străzii "B.", pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care,din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatei A. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., în sensul că, dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

1.7. S-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 9.994 RON şi 250 euro primite cu titlu de mită (5.000 RON - C., 1.045 RON c/val ceas de la D., 949 RON - E., 3.000 RON - F.) şi a sumei de 250 euro (200 euro G., 50 euro - H.).

1.8.1 A fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 3.000 RON indisponibilizată de la inculpata A., consemnată la I. cf. recipisei nr. x/1 din 13.01.2016, aflată la registrul de valori a Tribunalului Bacău.

1.8.2. De asemenea, a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 7.000 (şapte mii) RON aparţinând inculpatei A. dispusă prin ordonanţa din data de 24.02.2016 şi consemnată la I. pe numele inculpatei A. şi la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie consemnată cu recipisa nr. x din 24.02.2016, aflată la registrul de valori a Tribunalului Bacău.

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 374 C. proc. pen., a fost achitat inculpatul J., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită.

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost achitat inculpatul K., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

4. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost achitat inculpatul L., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

5.1. În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen. a fost condamnat inculpatul D., pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare

5.2. În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului D., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă a cărei executare va începe cf. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

5.3. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului D., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata pedepsei complementare.

5.4. În baza art. 91 alin. (1) C. pen. rap la art. 92 alin. (1) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 2 (ani) închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei.

5.5 În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat pe inculpatul D. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

5.6. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul D. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Oneşti sau la D.G.A.S.P. C. Oneşti, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care,din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

5.7. În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului D. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., în sensul că, dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

6.1. În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., a fost condamnat inculpatul F., pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, la pedeapsa de 2 ani închisoare .

6.2. În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului F., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă a cărei executare va începe cf. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

6.3. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului F., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata pedepsei complementare.

6.4. În baza art. 91 alin. (1) C. pen. rap la art. 92 alin. (1) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 2 (ani) închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei.

6.5. În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligate inculpatul F. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

6.6. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul F. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Comunei Banca, jud. Vaslui sau la Şcoala Generală din comuna Banca, jud. Vaslui, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

6.7. În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului F. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., în sensul că, dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

7. S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi .

8. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 7.500 RON, iar pe inculpaţii D. şi F. la plata sumei de câte 2.300 RON fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpaţii A., F. şi D.

Prin Decizia nr. 608 din data de 20 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016, s-a decis:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi apelanta-inculpată A. împotriva Sentinţei penale nr. 119/D/27.04.2021, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016.

S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată, cu privire la latura penală, a fost reţinută cauza spre rejudecare şi, în fond:

I. A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 11 luni închisoare, aplicată inculpatei A., în pedepsele componente de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., respectiv 1 an şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen.

A fost înlăturat sporul de 5 luni închisoare.

De asemenea, au fost înlăturate prevederile art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen. de la încadrarea juridică a faptelor.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (şase acte materiale) la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpata A.: 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară constând în exercitarea drepturilor prev. de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a funcţiei de director în cadrul direcţiilor din structura Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentară pentru Bacău, pe o perioadă de 3 ani, precum şi pedeapsa accesorie a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata pedepsei complementare.

Au fost înlăturate prevederile art. 91 C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante aplicate inculpatei A., urmând ca pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare să fie executată în regim de detenţie.

II. A fost modificat temeiul achitării inculpatului L. din art. 16 lit. b) C. proc. pen. în art. 16 lit. c) C. proc. pen.

III. Au fost înlăturate prevederile art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., cu privire la inculpaţii D. şi F.

IV. De asemenea, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

V. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanţii-inculpaţi D. şi F. împotriva Sentinţei penale nr. 119/D/27.04.2021, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016.

În conformitate cu prevederile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi să plătească statului câte 500 RON cheltuieli judiciare.

VI. Cheltuielile judiciare din apelurile formulate de parchet şi apelanta-inculpată A. au rămas în sarcina statului.

Curtea de Apel Bacău, referitor la inculpata A., pentru care a constatat că au devenit incidente, ulterior închiderii dezbaterilor, prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi a dispus încetarea procesului penal, urmare a împlinirii termenului de prescripţie pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a reţinut că infracţiunea este pedepsită cu închisoarea, cuprinsă între 1 - 5 ani, iar potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

De asemenea, prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, partea I, din 09.06.2022, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură "din C. pen., şi a constatat că dispoziţiile citate sunt neconstituţionale.

Printr-o altă decizie anterioară a Curţii Constituţionale (nr. 297/2018) s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. este neconstituţională.

Totodată, s-a constatat că în considerentele Deciziei nr. 358/2022, parag. 73, s-au reţinut următoarele:

"În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii (25 iunie 2018) şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale."

Prin O.U.G. nr. 71/2022 s-a dispus ca art. 155 alin. (1) C. pen. să aibă următorul cuprins:"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Astfel, în raport de deciziile precitate, s-a apreciat că în intervalul cuprins între 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, data publicării în Monitorul Oficial a nr. O.U.G. nr. 71/2022 nu au existat în legislaţia penală cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale.

Curtea a menţionat că dispoziţiile referitoare la prescripţia răspunderii penale sunt de drept material, că în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen. "în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.", se identifică în cauză, privitor la prescripţie, perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, în care nu au existat cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei, ca lege mai favorabilă, motiv pentru care a avut în vedere termenul de prescripţie a răspunderii penale de 5 ani, acesta fiind împlinit, în raport de data săvârşirii ultimului act material care intră în componenţa infracţiunii continuate, 28.12.2015, la data de 28.12.2020.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 23 iunie 2022 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău.

Data până la care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău avea posibilitatea de declarare a recursului în casaţie este 25 iulie 2022, inclusiv.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, a declarat recurs în casaţie, la data de 18 iulie 2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, prin procuror şef, prin adresa nr. x/2022, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Astfel, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Parchetul a criticat hotărârea atacată din perspectiva faptului că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatei A., faţă de faptul că s-au avut în vedere doar considerentele Deciziei nr. 358/2022, parag. 73, fără a se avea în vedere şi considerentele Deciziei nr. 297/2018, a instanţei de contencios constituţional.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată tuturor participanţilor, respectiv inculpaţilor A., F., D., K., L., J.

Până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., au fost depuse concluzii scrise de către inculpaţii A. şi L.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 23 august 2022, iar la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie era îndeplinită.

De asemenea, la data de 13 octombrie 2022 a fost întocmit raportul de către magistratul-asistent.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022, Înalta Curte, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a fixat termen de judecată la data de 14 februarie 2023.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În vederea stabilirii incidenţei acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanţei asupra existenţei/inexistenţei cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situaţia concretă şi datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

În speţă, în limitele procesuale menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că:

"... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (parag. 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.

Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia."

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunţate, referitoare la natura dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în general, şi a întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, în special, este incidentă şi în speţa de faţă.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25 iunie 2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30 mai 2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că parchetul a susţinut recursul în casaţie întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., prin prisma faptului că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatei A., faţă de faptul că s-au avut în vedere doar considerentele Deciziei nr. 358/2022, parag. 73, fără a se avea în vedere şi considerentele Deciziei nr. 297/2018, a instanţei de contencios constituţional.

Se constată că instanţa de apel a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă pricinii este actualul C. pen., în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, astfel că a făcut aplicarea art. 5 C. pen.

Infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este pedepsită cu închisoarea, cuprinsă de le 1 la 5 ani, termenul general de prescripţie a răspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Înalta Curte constată că, în raport cu dispoziţiile art. 154 alin. (2) C. pen., termenul general de prescripţie de 5 ani în cazul infracţiunii continuate, a început să curgă de la data ultimului act material, respectiv 28 decembrie 2015, şi s-a împlinit la data de 27 decembrie 2020 (instanţa de apel are în vedere data de 28 decembrie 2020, însă, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen., termenul se împlineşte cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă, aspect care nu conduce la schimbarea soluţiei dispuse în cauză), anterior pronunţării Deciziei penale nr. 608 din data de 20 iunie 2022, de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016.

Argumentele Parchetului, în sensul că actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripţie, sunt nefondate.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen. Or, instanţa de apel a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen.

Totodată, Parchetul a mai considerat că dacă am accepta că de la publicarea Deciziei nr. 358/2022 nu a operat niciun act de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale s-ar crea un risc sistemic de impunitate pentru infracţiuni grave de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale UE sau de corupţie în general.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a recunoscut în jurisprudenţa sa semnificaţia calificării în dreptul intern al statelor membre a anumitor instituţii juridice şi a eficienţei standardelor de protecţie consacrate de dreptul naţional. Curtea a arătat că principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor prevăzut de art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare precum dreptul garantat prin CEDO. Curtea a arătat însă că statele membre au libertatea să prevadă în ordinea juridică proprie că regimul prescripţiei răspunderii penale ţine, asemenea normelor privind definirea infracţiunilor şi stabilirea pedepselor, de dreptul penal material şi este, ca atare, supus, la fel ca aceste din urmă norme, principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor. De asemenea, autorităţile şi instanţele naţionale sunt libere să aplice standarde naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale, cu condiţia ca această aplicare să nu compromită nivelul de protecţie prevăzut de cartă, astfel cum a fost interpretată de Curte, şi nici supremaţia, unitatea şi caracterul efectiv al dreptului Uniunii.

Se reţine că standardul naţional de protecţie circumscris exigenţelor ce derivă din principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei este superior celui consacrat prin jurisprudenţa CEDO, incluzând în domeniul de aplicare a principiului legalităţii incriminării şi normele în materia prescripţiei răspunderii penale.

Consecinţa includerii în dreptul naţional a normelor în materia prescripţiei răspunderii penale în domeniul de aplicare a principiului legalităţii incriminării rezidă în obligaţia autorităţilor judiciare de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor acuzate, astfel cum rezultă acestea din conţinutul art. 7 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special sub aspectul cerinţei ca legea penală aplicabilă să fie previzibilă, precisă şi neretroactivă. În Cauza C42/17 ("Taricco 2"), CJUE a reţinut că "principiul neretroactivităţii legii penale se opune în special ca o instanţă să poată, în cursul unei proceduri penale, fie să sancţioneze penal un comportament care nu este interzis de o normă naţională adoptată înainte de săvârşirea infracţiunii imputate, fie să agraveze regimul răspunderii penale a celor care au făcut obiectul unei astfel de proceduri". Prin aducerea la îndeplinire a obligaţiei de a nu aplica dispoziţiile din dreptul intern care permiteau constatarea intervenirii prescripţiei (obligaţie stabilită anterior de Curte în "Taricco 1") se aduce atingere principiului legalităţii incriminării, astfel încât "acestor persoane li s-ar putea aplica, din cauza neaplicării acestor dispoziţii, sancţiuni pe care, după toate probabilităţile, le-ar fi evitat dacă respectivele dispoziţii ar fi fost aplicate. Astfel, persoanele menţionate ar putea fi supuse în mod retroactiv unor condiţii de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii" (parag. 60). Curtea a arătat că "Dacă instanţa naţională ar fi astfel determinată să considere că obligaţia de a lăsa neaplicate dispoziţiile în cauză ale C. pen. se loveşte de principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, ea nu ar trebui să se conformeze acestei obligaţii, iar aceasta chiar dacă respectarea obligaţiei respective ar permite îndreptarea unei situaţii naţionale incompatibile cu dreptul Uniunii" (parag. 61).

De asemenea, Parchetul a mai făcut trimitere la Hotărârea CJUE (Marea Cameră) din 21 decembrie 2021 din Cauza M. şi alţii şi la Ordonanţa din 7 noiembrie 2023 pronunţată în cauza SC ... Oltenia din 2022 solicitând să se dea eficienţă supremaţiei dreptului Uniunii, în sensul neaplicării deciziilor Curţii Constituţionale a României, însă acestea nu au nicio legătură cu Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 care se referă la prescripţia răspunderii penale.

Pe cale de consecinţă, se constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, motivul de casare invocat de către parchet fiind nefondat.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 608 din data de 20 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi K. şi D. în sumă de câte 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat F., în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 608 din data de 20 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi K. şi D. în sumă de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat F., în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 februarie 2023.

GGC - ED