Disciplinary retrogradation of judges: limits of material error and obligation to address grounds of appeal in cancellation proceedings

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia pronunţată în cauză

Prin Decizia nr. 233 din 24 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2022 s-au admis recursurile declarate de A., B. şi C. împotriva Hotărârii nr. 14J din 30 septembrie 2021, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), în Dosarul nr. x/2021 şi s-a casat în parte hotărârea atacată şi, în consecinţă:

A fost admisă în parte acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei B. - judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi, a domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi şi a doamnei C. - fost judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi.

În baza art. 100 lit. d1) din Legea nr. 303/2004, a fost aplicată doamnei B. - judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi sancţiunea disciplinară constând în "retrogradarea din gradul profesional de tribunal în gradul profesional de judecătorie" şi continuarea activităţii în cadrul Judecătoriei Călăraşi, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), lit. c), lit. h) şi lit. m) din acelaşi act normativ.

A fost respinsă acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei B. - judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza a doua şi lit. t) teza întâi din Legea nr. 303/2004.

În baza art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004, a fost aplicată domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi sancţiunea disciplinară constând în "mutarea disciplinară pentru o perioadă efectivă de un an la Tribunalul Ialomiţa", pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi lit. m) din aceeaşi lege.

A fost respinsă acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c), lit. h), lit. i) teza a doua şi lit. t) teza întâi din Legea nr. 303/2004.

În baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a fost aplicată doamnei C. - fost judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pentru o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din acelaşi act normativ.

A fost respinsă acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei C. - fost judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

În baza art. 521 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, sancţiunea disciplinară stabilită în sarcina doamnei C. nu se mai execută.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 14J din 30 septembrie 2021, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2021.

Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de A., B. şi C. împotriva încheierii de dezbateri şi a încheierilor din 16 septembrie 2021 pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2021.

Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de A. şi B. împotriva Hotărârii nr. 21J din 17 noiembrie 2021, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii - secţia pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2021.

2. Contestaţia în anulare formulată

Împotriva hotărârii menţionate anterior a formulat contestaţie în anulare, contestatoarea B., înregistrată la Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.

Contestatoarea arată că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 şi 4 din C. proc. civ.

Prin contestaţia formulată, contestatoarea susţine că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale referitoare la gradul său profesional, care este de curte de apel. Solicită admiterea contestaţiei şi anularea hotărârii atacate, precizând că va depune toate motivele de contestaţie după comunicarea hotărârii instanţei de recurs.

La 5 decembrie 2022, recurenţii B., A. şi C. au invocat,în cauză, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 lit. a), c) şi m) din Legea nr. 303/2004, republicată şi a art. 100 din acelaşi act normativ.

Pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, instanţa a dispus formarea unui dosar asociat cauzei, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (4)-(5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

La 9 martie 2023, contestatoarea a depus motivele de contestaţie în anulare sale prin care a precizat că temeiul de drept al cererii sale este art. 503 pct. 2 şi 3 din C. proc. civ.

Astfel, referitor la cazul prevăzut de art. 503 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., susţine că din analiza considerentelor deciziei contestate rezultă că instanţa de recurs nu a observat existenţa la dosarul cauzei a unui înscris hotărâtor, împrejurare ce a influenţat şi viciat decisiv raţionamentul instanţei disciplinare. Din înscrisurile depuse la dosar reiese că la finalul sesiunii de repartizare a lucrărilor efectuată prin sistemul Ecris la 8 februarie 2021, la Inspecţia Judiciară, a apărut mesajul "procesarea curentă s-a finalizat cu eroare", dovedind că sesizarea ce o priveşte pe contestatoare nu a fost repartizată în mod corect.

Referitor la incidenţa cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 pct. 3 din C. proc. civ., prin care instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, contestatoarea arată că în cererea de recurs nu au fost analizate următoarele susţineri sau motive de casare:

1. motivul de recurs referitor la faptul că cei 5 judecători care au pronunţat opinia majoritară s-au antepronunţat, aceasta reieşind din faptul că doamna D., soţia domnului E., fost secretar general al CSM, ştia care este hotărârea ce urma să fie pronunţată şi care era numele judecătorilor ce o vor susţine şi a declarat aceasta la Judecătoria Călăraşi, în după-amiaza zilei de 28 septembrie 2021.

Susţine că a învederat acest aspect încă din 30 septembrie 2021, orele 8:15, prin concluziile scrise depuse la dosar. Mai arată că pronunţarea hotărârii de către CSM a avut loc în jurul orelor 14:00, iar hotărârea a dovedit că informaţiile oferite de către doamna D. erau corecte şi a apreciat ca fiind credibile aceste susţineri, întrucât încă de la începutul acţiunii disciplinare au existat zvonuri şi susţineri ale domnului judecător E. în faţa unor terţi, care s-au confirmat ulterior.

2. motivul de recurs referitor la faptul că, prin încălcarea dispoziţiilor Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018, potrivit cărora secţia poate administra probe din oficiu, după ce le pune în discuţia contradictorie a părţilor, domnul preşedinte interimar F. a dispus ataşarea mai multor petiţii la dosar, prin hotărârea disciplinară reţinându-se inclusiv în sarcina sa săvârşirea unei fapte din 22 iulie 2021, deşi aceasta nu a fost cercetată şi nu a fost inclusă în acţiunea disciplinară.

3. motivul de recurs referitor la faptul că inspectorul judiciar a reluat aspecte deja cercetate de către Inspecţia Judiciară, nu a efectuat nicio analiză proprie, ci doar le-a declarat, în absenţa administrării oricărei probe, ca fiindu-i imputabile, contrar practicii Inspecţiei Judiciare şi dispoziţiilor Ordinului nr. 136/2018.

4. motivul de recurs referitor la faptul că una dintre cauzele incluse de către inspectorul judiciar în cercetarea disciplinară, cauza nr. 20-443, în care s-a dispus respingerea sesizării disciplinare formulate împotriva contestatoarei de către domnul procuror G., cercetarea a fost efectuată de către o echipă de 2 inspectori, doamnele inspector judiciar H. şi I. Apreciază, deşi această cauză era complexă şi era necesar să fie analizată de o echipă de inspectori.

5. motivul de recurs referitor la faptul că în cauză există autoritate de lucru judecat, referitor la sesizare, aşa cum s-a reţinut în hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară nr. 5J din 22 februarie 2021 pronunţată de CSM, secţia pentru judecători în materie disciplinară are autoritate de lucru judecat; înscrisul înregistrat la Consiliul Superior al Magistraturii sub numărul x din 4 februarie 2021, semnat de domnul judecător F., reprezintă sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, aşa cum este definită de dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

6. motivul de recurs referitor la faptul că nu i s-a permis să ia cunoştinţă de actele aflate la dosarul cauzei, contrar dispoziţiilor exprese ale art. 49 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora părţile au dreptul să ia cunoştinţă de toate actele dosarului.

7. motivul de recurs referitor la faptul că Ordinul nr. 136/2018 este un act administrativ inexistent, întrucât nu a fost publicat în Monitorul Oficial, contrar dispoziţiilor exprese ale art. 11 şi 12 din Legea nr. 24/2000.

8. solicitarea comunicării unei evidenţe a avizelor pe care secţia pentru judecători în materie disciplinară le-a emis în temeiul dispoziţiilor art. 95 din Legea nr. 303/2004 referitoare la contestatoare, în perioada octombrie 2020 - august 2021.

9. criticile referitoare la faptul că toate actele de cercetare disciplinară efectuate în cauză sunt lovite de nulitate deoarece atât domnul inspector judiciar J., cel care le-a efectuat, cât şi domnul inspector-şef K. erau incompatibili.

10. motivul de recurs referitor la existenţa cauzelor justificative şi a cauzelor de neimputabilitate.

11. motivul de recurs referitor la susţinerile contestatoarei cu privire la complicitatea dintre doamna L. şi domnul G. şi la faptul că încă din luna iulie 2019 a adus la cunoştinţa secţiei pentru judecători faptul că era urmărită în mod nelegal.

12. apărările referitoare la faptul că doamnele L. (pensionată la 1 mai 2021) şi M. (pensionată la 15 aprilie 2021) au formulat un memoriu, nu o sesizare a CSM.

13. motivul de recurs referitor la nulitatea cercetării disciplinare, deci a procedurii disciplinare în ansamblul său, cauzată de încălcarea dispoziţiilor art. 46 alin. (2) al Legii nr. 317/2004, arătând că citaţia doamnei C., împreună cu toate actele dosarului disciplinar, în format electronic, au fost expediate printr-o societate comercială de curierat, iar această citaţie care nu a ajuns efectiv în posesia acesteia.

14. motivul de recurs referitor la faptul că domnul inspector judiciar J. a reţinut în mod fals că afirmaţiile din memoriul formulat de către doamnele L. şi M. se confirmă, deşi nu a analizat informaţiile.

15. motivul de recurs referitor la faptul că nu au fost analizate apărările referitoare la nesoluţionarea plângerilor cu privire la săvârşirea de fapte penale de către doamna judecător L., domnul judecător E. şi domnii procurori G. şi N. care au fost transmise secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie iar în lipsa unei soluţii a acesteia, contestatoarea apreciază că Inspecţia Judiciară nu putea reţine că susţinerile sale erau neîntemeiate.

16. motivul de recurs referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 în ceea ce priveşte neluarea la cunoştinţă a actelor dosarului.

17. motivul de recurs potrivit căruia pentru aceleaşi fapte au fost reţinute mai multe abateri disciplinare încălcându-se principiul " Non Bis in Idem" şi al încadrării corecte a faptelor reţinute ca fiind abateri disciplinare.

18. motivul de recurs referitor la faptul că nu a fost audiată în cadrul procedurii desfăşurate în faţa secţiei pentru judecători în materie disciplinară a CSM deşi există în acest sens o practică constantă a CSM. A făcut referire la jurisprudenţa CEDO, care a reţinut în cauza Paluda că neaudierea magistratului în cazul în care se pune în discuţie sancţionarea sa încalcă art. 6 din CEDO referitoare la dreptul la un proces echitabil.

19. motivul de recurs referitor la faptul că acţiunea disciplinară includea lucrări de inspecţie clasate şi care nu mai puteau fi puse în discuţie într-o altă procedură disciplinară precum şi faptul că plângerile penale nu erau soluţionate.

20. motivul de recurs referitor la faptul că alte înscrisuri din dosar privesc activităţi ale instanţelor judecătoreşti care nu sunt de natură să impună luarea vreunor măsuri disciplinare întrucât dovedesc invocarea în condiţiile legii a unor excepţii de către instanţele judecătoreşti.

21. motivul de recurs, care este şi eroare materială în accepţiunea contestaţiei în anulare, potrivit căruia repartizarea aleatorie a fost viciată.

22. motivul de recurs referitor la încălcarea dreptului la apărare în timpul cercetării disciplinare din perspectiva dreptului la asistenţă juridică deoarece nu a fost ascultată fiind asistată de avocat, respectiv de domnul judecător A. în calitate de magistrat şi de soţ, această din urmă calitate dându-i dreptul la asigurarea asistenţei juridice.

23. motivul de recurs referitor la încălcarea dreptului la apărare al d-nei C. prin comunicarea citaţiei prin intermediul unei societăţi comerciale

24. motivul de recurs referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 134/2018 privind regulamentul de organizare şi funcţionare al inspecţiei judiciare, "în îndeplinirea atribuţiilor care decurg din legi şi regulamente, inspectorii judiciari acţionează potrivit principiului loialităţii şi cooperării loiale. În acest sens, inspectorii judiciari facilitează îndeplinirea scopului Inspecţiei Judiciare şi se abţin de la orice acte sau fapte de natură a pune în pericol realizarea obiectivelor acesteia".

25. motivul de recurs potrivit căruia acţiunea disciplinară era lovită de nulitate întrucât faptele pentru care a fost sancţionată nu concordă cu faptele sesizate de conducerea Tribunalului Călăraşi, respectiv cu faptele pentru care a fost cercetată.

26. motivul de recurs referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 317/2004 din perspectiva faptului că doamna L. a confirmat faptul că doreşte să formuleze o sesizare disciplinară, afirmând în mod fals că este preşedintele Tribunalului Călăraşi la 4 mai 2021, deşi se pensionase la 1 mai 2021. Mai arată că nu este prezentată situaţia de fapt din rezoluţia privind începerea cercetării disciplinare, cercetarea disciplinară nu a fost efectuată în raport cu situaţia de fapt şi în raport cu care nu a putut să îşi exercite dreptul la apărare, şi acestea nu concordă cu sesizarea conducerii Tribunalului Călăraşi şi cu faptele reţinute în acţiunea disciplinară .

27. motivul de recurs referitor la nulitatea acţiunii disciplinare întrucât priveşte situaţii de fapt, dar care nu fac obiectul memoriului conducerii tribunalului şi nici nu există referat de sesizare din oficiu (care trebuia avizat de directorul de resort şi confirmat de Inspectorul-şef) şi nu s-a dispus repartizarea aleatorie a lucrării de inspecţie cu excluderea inspectorului judiciar care s-a autosesizat aşa cum cer prevederile art. 37 alin. 1 şi art. 14 din regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, ceea ce înseamnă că acţiunea disciplinară este nulă, prin urmarea contestatoarea solicită ca instanţa să constataţi intervenită această sancţiune.

28. motivul de recurs referitor la faptul că aceleaşi fapte au fost analizate diferit în cazul său faţă de cel al doamnei C., reţinându-se că obiectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată are un caracter de generalitate în sensul că în sfera acestei abateri disciplinare sunt incluse toate manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei.

29. motivul de recurs potrivit căruia pentru îndeplinirea conţinutului constitutiv al abaterii de la lit. a), este necesară producerea urmării imediate, respectiv ca fapta să fi ajuns la cunoştinţa publicului larg, aspect neanalizat în cauză de către secţia pentru judecători şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

30. motivul de recurs potrivit căruia în două hotărâri disciplinare anterioare s-a reţinut o atmosferă conflictuală în cadrul Tribunalului Călăraşi, datând cel puţin din anul 2015, deci anterior transferului contestatoarei la această instanţă, ca şi aspectul că orice conflict a dispărut odată cu pensionarea doamnei preşedinte L., reţinut în Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 995/2021.

31. motivul de recurs referitor la faptul că nu s-a precizat care este modalitatea în care secţia pentru judecători în materie disciplinară, în opinia majoritară, a ajuns la concluzia că ar fi critici nefondate la adresa conducerii instanţei Tribunalului Călăraşi şi mijloacele de probă ce au format convingerea membrilor ce au votat în această manieră că ar fi formulat critici nefondate.

32. motivul de recurs referitor la faptul că nu au fost analizate apărările referitoare la complicitatea dintre doamna L. şi domnul G.

33. motivul de recurs potrivit căruia secţia pentru judecători în materie disciplinară a reţinut total nejustificat că doamna preşedinte L. şi-ar fi îndeplinit sarcinile de serviciu în mod corespunzător, deşi mandatul acesteia a fost marcat de nemulţumiri, care au dispărut odată cu ieşirea dumneaei la pensie, aşa cum reiese din Hotărârea nr. 995/2021 a secţiei pentru judecători.

Arată că modalitatea în care doamna preşedinte L. a condus Tribunalul Călăraşi a fost supusă atenţiei mai multor instanţe, care au decis că aceasta a acţionat nelegal.

34. motivul de recurs potrivit căruia opinia majoritară nu conţine niciun fel de apreciere referitoare la modalitatea de întrunire a elementelor constitutive ale abaterii de la art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată.

35. apărările referitoare la lipsa descrierii în concret a faptelor reţinute în sarcina sa. Enumerarea unor înscrisuri, fără prelucrarea informaţiilor conţinute şi fără indicarea modului în care acestea au căpătat relevanţă în acţiunea disciplinară constituie o neregularitate ce nu putea fi acoperită prin extragerea de către secţia disciplinară a unor presupuse abateri.

36. motivul de recurs referitor la luările de poziţie în cadrul şedinţelor de colegiu la Tribunalul Călăraşi, în raportat cu prevederile art. 23 alin. (9) din Hotărârea nr. 1375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti "punctele de vedere ale membrilor prezenţi asupra problemelor aflate pe ordinea de zi, dezbaterile şi hotărârile colegiului de conducere se consemnează într-un proces-verbal, încheiat de secretariatul colegiului şi semnat de toţi membrii săi".

37. motivul de recurs referitor la situaţia tensionată care s-a conturat în cadrul Tribunalului Călăraşi şi care a fost determinată de o ineficientă comunicare la nivel interuman, din perspectiva exercitării atribuţiilor specifice funcţiei de conducere.

38. motivul de recurs referitor la faptul că descrierea manifestărilor apreciate ca nedemne de către Inspecţia Judiciară, în sensul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată s-a făcut în mod generic de către Inspecţia Judiciară, fără a fi indicate în concret elementele ce determină încadrarea în categoria atitudinilor nedemne.

39. motivul de recurs referitor la faptul că în cuprinsul raportului întocmit de Inspecţia Judiciară, aprobat prin hotărârea secţiei pentru judecători nr. 995/21 iulie 2021 vizând controlul exercitat la nivelul Tribunalului Călăraşi, s-a reţinut împrejurarea că situaţia de criză şi conflictuală existentă la nivelul acestei instanţe dăinuie de mai mult timp şi îşi are originea în managementul anterior al instanţei, preluat de doamna L. Apreciază că în contextul lipsei unei analize de ansamblu asupra problemelor existente la nivelul Tribunalului Călăraşi, cu implicarea managementului acestuia, astfel cum s-a reţinut în raportul Inspecţiei Judiciare, nu puteau fi desprinse în mod corect din imaginea de ansamblu şi reţinute selectiv anumite situaţii.

40. motivul de recurs referitor la faptul că amânarea cauzelor dispuse de contestatoare s-a realizat la cel mult două termene de judecată, iar cauzele amânărilor au fost motivate amplu şi lipsit de echivoc în cuprinsul încheierilor de şedinţă.

41. motivul de recurs referitor la faptul că nu poate constitui nerespectarea în mod nejustificat a hotărârilor colegiului de conducere, formularea unei plângeri prealabile motivate, iar în cazul fiecăreia dintre aceste plângeri prealabile motivele au fost expuse pe larg.

42. motivul de recurs referitor la încheierea din 18 decembrie, arătând că decizia nu i-a aparţinut în exclusivitate, aşa cum s-a reţinut în mod eronat, ci a fost rezultatul deliberării completului de apel, din care a făcut parte împreună cu domnul judecător O. Opinia completului de judecată a fost suficient motivată, iar încheierea reprezintă o hotărâre judecătorească, având autoritate de lucru judecat.

43. motivul de recurs referitor la faptul că a soluţionat în mod repetat dosare în temeiul hotărârii de colegiu nr. 16 din octombrie 2020, intrând împreună cu permanenţa, că a rămas permanent titularul completului C35, că iniţiativa a aparţinut colegului de complet de la acel moment, domnul O., care i-a explicat că dumnealui nu consideră că a fost legal desemnat în complet şi a prezentat motivarea excepţiei.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea contestaţiei în anulare şi anularea hotărârii atacate.

3. Apărările părţilor

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca prematură, deoarece la momentul depunerii contestaţiei în anulare hotărârea instanţei de recurs nu era comunicată părţilor.

Intimatul A. a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea B. şi, pe cale de consecinţă, anularea dispoziţiilor nefavorabile din Decizia civilă nr. 233 din 24 octombrie 2022 pronunţată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2022 şi soluţionarea cauzei în sensul admiterii recursului, pe motive de nulitate, procedură şi fond arătate în cererea de recurs, urmând a dispune:

- în principal: anularea hotărârilor recurate (arătate pe larg în cererea de recurs), pentru nulităţi/motive de procedură;

- în subsidiar, respingerea acţiunii disciplinare ca nefondate;

- în terţiar, reindividualizarea sancţiunii în sensul aplicării uneia mai blânde, care să corespundă scopului preventiv şi nu represiv al acesteia, arătând că sancţiunea aplicată afectează atât pe contestatoare cât şi Tribunalul Călăraşi.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestaţia în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză."

Contestaţia în anulare poate fi exercitată numai pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privinţa temeiniciei soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii. În egală măsură, contestaţia în anulare nu deschide nici calea unei noi evaluări a probatoriului, care să conducă la o nouă stabilire a situaţiei de fapt sau la incidenţa altor prevederi legale.

În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina deschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai cu scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea.

Sintetizând expunerea motivelor contestaţiei în anulare declarate în cauză, se observă că, în raport cu dispoziţiile legale citate, criticile conţinute se referă la două presupuse erori materiale cuprinse în considerentele deciziei atacate, respectiv eroarea cu privire la gradul profesional deţinut şi eroarea de sistem informatic la repartizarea lucrării disciplinare. De asemenea, criticile vizează omisiunea instanţei de a cerceta toate motivele de casare invocate prin cererea de recurs.

Analizând hotărârea atacată, în raport cu motivele invocate în contestaţia în anulare, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine că, în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., noţiunea de "eroare materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate, încât are drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultând din confundarea unor elemente materiale importante sau ignorarea unor date esenţiale, determinante pentru soluţionarea pricinii.

Întrucât contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, având deci o reglementare de excepţie, noţiunea de "eroare materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că pe această cale nu pot fi remediate eventuale greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte exclusiv îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Aşa cum rezultă din expunerea hotărârii atacate cu contestaţie în anulare, instanţa de recurs a analizat cele două aspecte subsumate de contestatoare unor erori materiale, rezultatul acestei analize fiind reprezentat de un raţionament judiciar ce nu poate fi cenzurat în limitele căii de atac de retractare formulate.

Astfel, la fila x a considerentelor deciziei atacate se regăseşte analiza împrejurării învederate de recurenţi cu privire la nelegala repartizare a sesizării disciplinare pe motiv că procesarea informatică s-a finalizat cu indicaţia de eroare a sistemului. În acest sens, potrivit instanţei de recurs: Criticile din recurs referitoare la repartizarea aleatorie cu menţiunea "eroare" sunt nefondate, în contextul în care procedura a fost efectuată în sistem informatic, nefiind indicate şi nici identificate aspecte care să ateste vicierea repartizării aleatorii şi care să atragă nulitatea procedurii.

De asemenea, cu privire la gradul profesional al contestatoarei, reţinut în vederea aplicării sancţiunii disciplinare, instanţa de recurs a reţinut, la fila x din decizie că: În privinţa gradului profesional, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în cadrul unei analize referitoare la promovarea în funcţie şi promovarea pe loc, s-a reţinut expressis verbis că "funcţia de judecător la o instanţă judecătorească de un anumit nivel este cea care conferă gradul profesional corespunzător" (Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 24 octombrie 2018, par. 24).

Raportat la caracterul obligatoriu al dispozitivului şi considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale, în cauză va fi avut în vedere gradul profesional al doamnei B. de judecător la Tribunalul Călăraşi, sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 100 lit. d1) din Legea nr. 303/2004 fiind individualizată în sensul retrogradării din gradul profesional de judecător la Tribunalul Călăraşi în gradul profesional de judecătorie şi continuarea activităţii în cadrul Judecătoriei Călăraşi.

Având în vedere considerentele redate, rezultă cu evidenţă că aspectele subsumate de contestatoare acestui motiv de contestaţie în anulare nu reprezintă greşeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., aşa cum neîntemeiat susţine, deoarece verificarea lor tinde să pună în discuţie elemente ale cauzei care nu pot fi calificate drept greşeli care privesc aspecte de ordin formal ale judecăţii, ci ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii. Astfel cum s-a arătat anterior, eroarea materială a instanţei de recurs nu trebuie să fie rezultatul modului în care aceasta a înţeles să interpreteze un text de lege sau situaţia de fapt, eroarea materială impunându-se a fi deosebită de eroarea de judecată, or, în cauză, raţionamentul instanţei de recurs nu are ca situaţie premisă o împrejurare ce poate fi calificată drept o eroare materială, ci a reprezentat rezultatul unui proces de evaluare a datelor speţei.

Referitor la motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., acesta vizează neexaminarea unor motive de recurs, aşa cum acestea sunt reglementate la art. 488 din C. proc. civ. şi sancţionează cu retractarea hotărârii numai omisiunea de cercetare a acestor motive de casare, iar nu şi a argumentelor de fapt şi de drept care le susţin şi care reprezintă elementele silogismului judiciar care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

În sensul celor expuse, sunt edificatoare considerentele Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a reţinut că obligaţia pe care o impune art. 6 parag. 1 instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (de exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele Perez împotriva Franţei şi Van der Hurk împotriva Olandei,din 19 aprilie 1994), iar noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (de exemplu, hotărârile din cauzele Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997 şi Albina împotriva României, din 28 aprilie 2005.

Cu referire la acest motiv de contestaţie în anulare, întemeiat pe art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., contestatoarea a relevat omisiunea instanţei de recurs de a cerceta 43 dintre motivele pe care susţine că le-a dezvoltat în memoriul de recurs.

În verificarea acestei susţineri, este necesar să se facă distincţie între motivele de nelegalitate şi argumente, căci, astfel cum s-a arătat, textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare dintre cele prevăzute expres şi limitative de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., iar nu argumente de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de amplu ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pre care se sprijină.

Procedând la analiza deciziei atacate, în limitele impuse de art. 503 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., se constată că motivarea hotărârii judecătoreşti conţine o amplă analiză a argumentelor relative la aspectele de nelegalitate şi netemeinicie privind procedura disciplinară.

Aceste argumente au fost sistematizate pe categorii de principii şi instituţii de drept substanţial şi procesual şi subsumate tezelor de nelegalitate sau de netemeinicie susţinute de recurentă, atât cu referire la faza administrativă, cât şi la cea administrativ jurisdicţională a procedurii disciplinare, instanţa de recurs răspunzându-le prin considerente comune, caz în care nu i se poate reproşa omisiunea de a cerceta motivele de recurs, aşa cum susţine contestatoarea din prezenta cauză.

Sub pretextul neanalizării apărărilor şi argumentelor invocate, contestatoarea impută, de fapt, instanţei că nu a lămurit chestiunile de fapt în sensul indicat de aceasta, urmărind, în realitate, a supune judecăţii în contestaţia în anulare elemente factuale ce ţin de fondul cauzei, şi nu aspecte de ordin formal din hotărârea atacată, şi care presupun o reapreciere asupra modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente prin prisma probatoriului administrat. Or, atare analiză excedează limitelor căii extraordinare de atac, cale de atac de retractare în cadrul căreia instanţa nu procedează la o nouă judecată ori la examinarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate.

După cum s-a arătat în cele ce preced, prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. nu poate fi cenzurat modul în care instanţa de recurs, analizând motivul de casare, a înţeles să răspundă acestuia, întrucât ţine de esenţa judecăţii. Concluzia contrară ar presupune că, în cadrul contestaţiei în anulare, s-ar putea urmări şi corectarea unor greşeli de judecată, iar nu doar a erorilor în legătură cu aspectele formule ale judecării recursului, ceea ce nu poate fi admis.

Faţă de cele ce preced, reţinând că niciuna din criticile formulate nu pot fi circumscrise art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., Înalta Curte se va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare dedusă judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de B. împotriva Deciziei nr. 233 din 24 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2023.

GGC - ED