Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 229/2005 AI generated

Jurisdictional incompetence over social insurance contribution disputes: remand from appellate to first-instance tribunal under Law No. 19/2000

Case Number Decizia nr. 229/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appeal, quashed the decision of the Court of Appeal of Bucharest, and remanded the case to the Bucharest Court of First Instance for competent resolution, thereby halting the lower court's dismissal of the claimant's request. The dispute involved a commercial entity challenging a fiscal control act that established social security contributions and obligations for the Farmers' Pension and Social Insurance Fund, which the appellate court had previously deemed inadmissible and tardy for the restitution portion and unsubstantiated for the cancellation portion. The decisive legal basis for the ICCJ's intervention was the public order ground of illegal jurisdiction under Article 304(3) of the Code of Civil Procedure, as Article 155 of Law No. 19/2000 explicitly assigned first-instance jurisdiction for disputes regarding social insurance contributions and late interest to the specialized tribunals, not the appellate court.

Legislator headnote

AI generated

art. 5 din Legea nr. 29/1990, art. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 155 din Legea nr. 19/2000, art. 313 C. proc. civ; Jurisdictional incompetence over social insurance contribution disputes: remand from appellate to first-instance tribunal under Law No. 19/2000: Printr-un motiv de recurs prezentat separat, s-a invocat și nelegalitatea hotărârii atacate, conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Keywords

AI generated
social insurance dispute fiscal law resolution of jurisdictional dispute social security contributions article of civil procedure grounds for cassation

Cited Legislation

AI generated
art. 5 din Legea nr. 29/1990
art. 304 pct. 3 C. proc. civ
Printr-un motiv de recurs prezentat separat, s-a invocat și nelegalitatea hotărârii atacate, conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
art. 155 din Legea nr. 19/2000
Or, în aceste condiții, Curtea de Apel București, care a soluționat cauza în primă instanță, cu ignorarea dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000, a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând competența completelor specializate ale Tribunalului București, organizate în temeiul art.
art. 313 C. proc. civ
(1) și (6) și art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul și va fi casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei, la Tribunalul București, spre competentă soluționare.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1612 din 26 iulie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, s-a constatat inadmisibilitatea și tardivitatea capătului de cerere privind restituirea către reclamanta SC J.T. SA, a sumei de 32.566.238.809 lei, reprezentând contribuție la Fondul de pensii și asigurări sociale ale agricultorilor și în consecință, s-a hotărât respingerea lui, iar pe fondul cauzei, s-a respins contestația reclamantei, formulată în contradictoriu cu Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru anularea procesului-verbal nr. 472/2000, prin care i-au fost stabilite obligații fiscale privind asigurările sociale și Fondul de pensii și asigurări sociale ale agricultorilor.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că cererea de returnare a sumei mai sus menționate, este inadmisibilă, întrucât se referă la o plată făcută anterior perioadei avută în vedere de procesul-verbal, care face obiectul cauzei, iar dacă ar fi analizată separat, s-ar constata că în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, este tardiv formulată.

În ce privește capătul de cerere privind anularea actului de control și exonerarea reclamantei de plata contribuției pentru asigurările sociale de stat, a contribuției pentru pensia suplimentară și a contribuției datorate Fondului de pensii și asigurări sociale ale agricultorilor, s-a reținut că probele administrate atestă legalitatea actului de control.

Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie.

Printr-un motiv de recurs prezentat separat, s-a invocat și nelegalitatea hotărârii atacate, conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Examinând sentința, în raport cu acest motiv de recurs de ordine publică, se constată că este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe.

Astfel, potrivit art. 155 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, „Tribunalele soluționează în primă instanță, litigiile privind: a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale; b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere (..)”.

Din procesul-verbal a cărei anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată, proces-verbal încheiat la 13 decembrie 2000, de Corpul de Control Asigurări Sociale din cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială, rezultă fără dubiu, că obligațiile bugetare stabilite în sarcina reclamantei-recurente, vizează constituirea Fondului de asigurări sociale și pensii pentru agricultori.

Or, în aceste condiții, Curtea de Apel București, care a soluționat cauza în primă instanță, cu ignorarea dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000, a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând competența completelor specializate ale Tribunalului București, organizate în temeiul art. 154 alin. (2) din același act normativ.

Așa fiind, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) și (6) și art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul și va fi casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei, la Tribunalul București, spre competentă soluționare.

În raport cu rezolvarea dată recursului, examinarea celorlalte motive invocate de recurentă, pentru netemeinicia hotărârii, devine inutilă în această fază procesuală, instanța de trimitere urmând să le aibă în vedere sub forma unor apărări de fond, la soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC J.T. SA București împotriva sentinței civile nr. 1612 din 26 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București, secția a VIII-a.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.