Defendant's cassation appeal rejected; pimping and money-laundering convictions upheld

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 71 din 2 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare să se execute în regim de detenţie.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu prevăzut de lege, de o treime din cealaltă pedeapsă (respectiv 8 luni), dispunându-se ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare să se execute în regim de detenţie.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus, din pedepsele aplicate fiecărui inculpat, perioada reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, începând cu data de 05.10.2016 şi până la 03.04.2017, inclusiv.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-au ridicat măsurile asiguratorii instituite prin:

- ordonanţa din 09.11.2016, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, asupra autoturismului x, an fabricaţie 2016, având seria şasiu x şi numărul de înmatriculare x, înmatriculat pe numele martorei C.;

- ordonanţa din 11.10.2016, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, asupra pensiunii situate în Câmpulung, jud. Argeş, înregistrată în evidenţele fiscale pe numele martorei C. şi al persoanei interesate D. (teren intravilan în suprafaţă de 2.841 mp în acte (2.868 mp măsurat în teren), înscris în CF x (x nr. vechi) UAT Câmpulung sub nr. cadastral x, plus construcţii înscrise în CF x (x nr. vechi) UAT Câmpulung sub nr. cadastral x, imobile situate în Câmpulung, jud. Argeş).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie instituită prin ordonanţa din data de 09.11.2016, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, asupra autoturismului marca x, an fabricaţie 2011, culoare gri, având seria de şasiu x şi numărul de înmatriculare x, înmatriculat pe numele lui E.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie instituită prin ordonanţa din data de 22.02.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, asupra terenului intravilan categorie păşune în suprafaţă de 1.520 mp, situat în mun. Câmpulung, str. x, tarlaua x, înscris în CF x UAT Câmpulung, sub nr. cadastral x, pe numele inculpatului A.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 5.000 euro, consemnată la dispoziţia organelor judiciare pe numele inculpatului menţionat, conform recipisei seria x nr. x, din data de 06.10.2016; s-a confiscat de la inculpatul A. echivalentul în RON al sumei de 200 euro.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) C. pen. şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, s-au confiscat de la inculpatul B. următoarele:

- autoturism marca x, fabricaţie 2011, culoare gri, având seria şasiu x şi numărul de înmatriculare x, înmatriculat pe numele lui E.;

- suma de 1.000 euro, aparţinând inculpatului B., consemnată la dispoziţia organelor judiciare pe numele inculpatului, conform recipisei seria x nr. x, din data de 16.11.2016;

- suma de bani reprezentând diferenţa dintre valoarea bunurilor anterior menţionate şi dintre echivalentul în RON al sumei de 17.550 euro; echivalentul în RON al sumei de 8.598 CHF şi sumei de 50.905 RON.

În temeiul art. 37 din Legea nr. 656/2002, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus ca aceasta să fie comunicată Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, iar inculpatul B. a fost obligat la plata sumei de 5.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 3.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, avocat F., în cuantum de 868 RON, conform împuternicirii avocaţiale nr. x/12.12.2019, s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpaţii A. şi B. şi persoana interesată C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 255/A din 10 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş împotriva Sentinţei penale nr. 71 din data de 2 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2018.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa atacată, iar pe fond, s-au decis următoarele:

A fost înlăturată soluţia de achitare dispusă faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019 (fostul art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 an închisoare, în total 5 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, s-a dispus confiscarea specială, de la inculpatul A., şi a următoarelor bunuri şi sume de bani:

- autoturism marca x, fabricaţie 2016, având seria şasiu x şi numărul de înmatriculare x, înmatriculat pe numele C.;

- teren intravilan în suprafaţă de 2841 mp în acte (2868 mp măsurat în teren), înscris în CF x (x nr. vechi) UAT Câmpulung sub nr. cadastral x, plus construcţii înscrise în CF x (x nr. vechi) UAT Câmpulung sub nr. cadastral x, imobile situate în Câmpulung, jud. Argeş;

- teren intravilan în suprafaţă de 1520 mp, înscris în CF x UAT Câmpulung, sub nr. cadastral x, situat în mun. Câmpulung, str. x, tarlaua x.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin: ordonanţa din data de 09.11.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, ordonanţa din data de 11.10.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung şi ordonanţa din data de 22 februarie 2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A.

A fost respinsă cererea formulată de petenta C., domiciliată în Câmpulung, jud. Argeş, având ca obiect ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra autoturismului x, fabricaţie 2016, având seria şasiu x şi numărul de înmatriculare x şi asupra terenului şi construcţiilor situate în Câmpulung, jud. Argeş şi restituirea unor bunuri şi înscrisuri.

S-a constatat că temeiul condamnării inculpatului B. cu privire la infracţiunea de spălare a banilor, din art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., este cel prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019 (fostul art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că temeiul confiscării aplicate inculpatului B., din art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. şi alin. (5) C. pen., cu referire la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, este cel prevăzut de art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. şi alin. (5) C. pen., cu referire la art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019.

În baza art. 52 din Legea nr. 129/2019, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus ca aceasta să fie comunicată Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Au fost menţinute, în rest, dispoziţiile sentinţei atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. şi de persoana interesată C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost obligat fiecare dintre inculpaţi la plata a câte 400 RON, cheltuieli judiciare către stat.

S-a stabilit ca onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 217 RON, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. (la data de 4 aprilie 2022) şi B. (la data de 14 aprilie 2022), precum şi persoanele interesate C., G. şi D. (la data de 12 aprilie 2022).

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul B., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul a susţinut că se impune achitarea sa, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., faptele ce i-au fost reţinute în sarcină nefiind săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege, urmând totodată a se observa că acestea nu întregesc conţinutul constitutiv prevăzut de legiuitor.

A arătat că infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., poate fi săvârşită în trei modalităţi faptice, respectiv determinarea, înlesnirea ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei.

Or, în ceea ce îl priveşte, acuzarea a reţinut că ar fi săvârşit infracţiunea anterior precizată sub forma obţinerii de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către numitele H., I. şi J., în privinţa celei din urmă reţinându-se inclusiv determinarea, ca şi variantă faptică de săvârşire a infracţiunii.

Astfel, s-a solicitat a se avea în vedere diferenţa obiectivă dintre ceea ce este în mod comun cunoscut şi acceptat în legătură cu "proxenetul clasic", personaj cu o largă paletă de însuşiri specifice (antecedenţă infracţională, destine frânte şi activitate specifică) şi "proxenetul de tip nou", creaţie a parchetelor, sub numele, fără corespondent în legislaţia internă şi internaţională, cunoscut drept "lover-boy".

Recurentul inculpat B. a mai arătat că, în speţă, avem de-a face cu persoane majore, ce au decis, de bunăvoie şi cu mult timp înainte de a-l cunoaşte, să practice cea mai veche dintre meserii, în state cu tradiţie în domeniu, perfect încadrate în sistemele sociale ale respectivelor state, plătitoare de impozite şi taxe şi chiar cu şansa de a se pensiona în urma activităţilor prestate.

Sub acelaşi aspect, a subliniat că, împrejurarea potrivit căreia respectivele persoane de sex feminin şi-au dorit relaţii de familie sau similare acestora, relaţii în cadrul cărora au decis să-şi gratuleze ori să susţină, inclusiv financiar, partenerii, nu poate conduce, de plano, la incriminarea respectivilor parteneri, pentru săvârşirea unor infracţiuni lipsite de latură subiectivă.

În privinţa infracţiunii de spălarea banilor, a susţinut că, potrivit logicii avute în vedere de către acuzare, ori de câte ori am avea de-a face cu cheltuirea oricărei sume de bani ce se presupune că ar proveni din săvârşirea de infracţiuni, am discuta nu doar despre infracţiunea sursă, ci şi despre aceea de spălarea banilor.

Recurentul a învederat că, în realitate, spălarea banilor presupune intenţia, calificată prin scop şi dovedită ca atare, a făptuitorului care, cunoscând sursa nelegitimă şi ilicită a fondurilor, le introduce în circuitul civil, însă nu în chip static, printr-o investiţie fixă, ci prin "spălarea urmei sursei", de o manieră dinamică, parte a unei întreprinderi comerciale, ce justifică şi maschează adevărata sursă a respectivelor fonduri.

Or, în cazul de faţă, a fost considerat drept spălare a banilor demersul, absolut firesc şi fără vreo legătură cu faptele imputate recurentului inculpat B., al tatălui său, de a achiziţiona un autoturism ce a fost confiscat, reţinându-se că acesta nu a putut demonstra sursa fondurilor, deşi s-a făcut o adevărată probatio diabolica, prin dovezi exhaustive ale provenienţei fondurilor respective.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac promovate, casarea deciziei penale atacate, precum şi desfiinţarea sentinţei instanţei de fond, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare a recurentului inculpat.

Prin încheierea pronunţată la data de 20 octombrie 2022 în Dosarul nr. x/2018, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 255/A din 10 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.

Totodată, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul încheierii anterior menţionate, constatând că, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. şi persoanele interesate C., G. şi D. împotriva aceleiaşi decizii penale, nu îndeplinesc cumulativ condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., le-a respins, ca inadmisibile.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul B. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul şi-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând că, în mod greşit, a fost condamnat de către instanţele inferioare, întrucât, raportat la materialul probator, lipseşte tipicitatea obiectivă şi subiectivă pentru comiterea infracţiunilor de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. şi spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte reţine că, în esenţă, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, trebuie menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Astfel, în cauză, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. şi spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că, inculpatul B., în perioada 21.02.2014 - 20.09.2016, a determinat-o pe martora J. să practice prostituţia şi a obţinut foloase patrimoniale, în cuantum de 17.550 euro, 8.598 CHF şi 50.905 RON de pe urma practicării prostituţiei de către martorele J. şi I., pe teritoriul Elveţiei, Italiei şi Germaniei, iar, la data de 26.08.2014, a achiziţionat pe numele tatălui său, persoana interesată E., căsătorit cu persoana interesată K., auto marca x, an fabricaţie 2011, culoare gri, seria şasiu x, numărul de înmatriculare x, cu suma de 12.200 RON obţinuţi de pe urma practicării prostituţiei de către martora I. şi a cărei provenienţă era cunoscută de inculpat.

Se observă, aşadar, că, deşi a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., care vizează condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, din lecturarea cererii de recurs în casaţie rezultă că, în realitate, recurentul este nemulţumit de modul în care instanţele de fond şi de apel au interpretat probatoriul administrat în cauză, situaţie care nu se încadrează în cazul indicat.

Astfel, prin motivele de recurs în casaţie nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel, argumentele recurentului inculpat referitoare la faptul că martorele şi-au dorit relaţii de familie sau similare acestora, relaţii în cadrul cărora au decis să-şi gratuleze ori să susţină, inclusiv, partenerii ori că demersul tatălui inculpatului de a achiziţiona un autoturism nu are nicio legătură cu faptele imputate acestuia din urmă, constituind veritabile critici în cadrul soluţionării cauzei în fond şi în căile de atac devolutive integral, care nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Totodată, contrar susţinerilor apărării privind lipsa de tipicitate a infracţiunii de proxenetism atunci când fapta este săvârşită de o persoană ce are calitatea de concubină/soţie a inculpatului, Înalta Curte arată că, potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. (1) din C. pen., constituie infracţiunea de proxenetism înlesnirea ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane, indiferent de calitatea persoanei majore care practică prostituţia.

Legiuitorul nu a prevăzut nicio cauză de nepedepsire atunci când infracţiunea este săvârşită de soţ/concubin şi, de asemenea, nu a circumstanţiat tipicitatea faptei în raport de calitatea persoanei majore care practică prostituţia.

Or, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuia să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

În ceea ce priveşte lipsa tipicităţii infracţiunii de proxenetism, având în vedere că activitatea de prostituţie s-a desfăşurat pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată potrivit legii, invocată de apărare, Înalta Curte arată că infracţiunea de proxenetism subzistă în cazul desfăşurării activităţii de prostituţie pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată, întrucât practicarea prostituţiei constituie numai o stare de fapt la care se face referire în cuprinsul textului incriminator, iar nu o condiţie de legalitate preexistentă acţiunilor de determinare şi înlesnire a practicării prostituţiei ori acţiunii de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei.

În consecinţă, chiar şi atunci când activitatea de prostituţie se desfăşoară pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată potrivit legii, nu lipseşte tipicitatea, ca trăsătură esenţială a infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 C. pen.

Cu privire la criticile formulate de către inculpat potrivit cărora, în cauză nu ar fi întrunite condiţiile de tipicitate subiectivă, respectiv lipsa intenţiei la săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, Înalta Curte apreciază că susţinerile nu pot fi verificate pe calea recursului în casaţie, întrucât dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. prevăd această ipoteză ca o teză distinctă de cea în care soluţia de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", cazul de casare analizat preluând doar prima teză a art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Ca atare, din perspectiva dispoziţiilor procesual penale, noţiunea de faptă care nu este prevăzută de legea penală include situaţiile în care fapta atrage o altă formă de răspundere şi pe cele în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, cu excepţia laturii subiective, aceasta din urmă circumscriindu-se ipotezei prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

De altfel, se observă că argumentele apărării invocate în susţinerea tezei că, în speţă, forma de vinovăţie cerută de lege nu este realizată, cu referire la inexistenţa intenţiei directe a recurentului în săvârşirea infracţiunilor, vizează chestiuni de fapt şi tind la o reevaluare a conţinutului mijloacelor de probă pe baza cărora instanţa de apel a concluzionat că atitudinea psihică a inculpatului a fost una specifică intenţiei directe, însă, aşa cum s-a arătat anterior, o atare analiză excede limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În aceste condiţii, Înalta Curte, raportându-se la situaţia de fapt stabilită cu caracter definitiv de instanţa de apel, constată că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, respectiv ale infracţiunilor de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. şi spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât faptele pentru care a fost condamnat inculpatul B. sunt prevăzute de lega penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 255/A din 10 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi, având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 255/A din 10 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 decembrie 2022.

GGC - ED