Eligibility for Law No. 309/2002 benefits excluding political educator roles in military labor detachments
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the pension authority, quashed the lower court's judgment, and dismissed the plaintiff's action as unfounded. The dispute concerned a request to annul a pension authority decision and recognize benefits under Law No. 309/2002 for service in labor detachments between 1950 and 1961. While the Court of Appeals had previously ruled that the law did not distinguish the type of work performed, the Supreme Court held that the applicant did not meet the statutory criteria because he served as a political educator rather than a manual worker. The decisive legal basis was Article 1 of Law No. 309/2002, which the Court interpreted as requiring effective labor performance, concluding that the applicant's special status excluded him from eligibility for the specific victim benefits.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002; Eligibility for Law No. 309/2002 benefits excluding political educator roles in military labor detachments: În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 24 februarie 2004, reclamantul N.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 5627/5428 din 8 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și să se constate că este beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1324 din 24 mai 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, art. 1, pentru perioada 15 septembrie 1950 - 15 septembrie 1953, cu începere din 1 noiembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că față de materialul probator administrat în cauză, raportat la dispozițiile Legii nr. 309/2002, care nu fac distincție la felul muncii, ci condiționează acordarea drepturilor, de efectuarea stagiului militar la detașamentele de muncă, acțiunea reclamantului este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate și a aplicat greșit legea.
Recursul este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Din certificatul nr. 72751/2004 și adresa nr. 72751 din 24 martie 2004, emise de Direcția Arhivelor Istorice Centrale din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, rezultă că în perioada 15 septembrie 1950 - 2 septembrie 1952, reclamantul a efectuat stagiul militar la Detașamentul de muncă București Est - C. Speciale, iar pentru perioada 1952 - 1953 nu figurează la detașamentul de muncă Grivița Roșie, cum se precizează în primul document menționat.
Potrivit mențiunii din livretul militar, depus în copie la dosar, pe durata stagiului, reclamantul a deținut funcția de educator politic, nefiind, așadar, mână de lucru, pe durata stagiului militar.
Cum probele administrate în cauză demonstrează că reclamantul a efectuat stagiul militar în condiții speciale față de cei care au prestat efectiv muncă în cadrul detașamentelor Direcției Generale a Serviciului Muncii, instanța de fond a greșit, reținând că acesta se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Față de cele ce preced, urmează a se admite recursul, se va casa sentința atacată și, în fond, va fi respinsă acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 1324 din 24 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2005.