Partial win for civil parties; acquittals stand, blackmail and instigation time-barred, seizure lifted

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

I. Prin rechizitoriul nr. x/2011 din data de 14 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT, Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, după cum urmează:

- inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; şantaj în formă continuată prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. complicitate la infracţiunea de delapidare prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, faptă prev de art. 26 din C. pen. rap la art. 23 din O.U.G. nr. 77/1999, abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 246 din C. pen. conflict de interese în formă continuată prev. şi ped. de art. 2531 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

- inculpata B., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; evaziune fiscală prev. de art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005; spălare de bani, prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002; folosirea cu rea credinţă a bunurilor şi creditului societăţii ori în scop contrar intereselor acesteia, prev. şi ped. de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990;

- inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la şantaj în formă continuată prev. de art. 26 din C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 246 din C. pen., organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

- inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi delapidare prev. de art. 2151 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

- inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi delapidare prev. de art. 2151 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

- inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, infracţiunea de conflict de interese faptă prev. de art. 2531 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de organizare şi desfăşurare de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc faptă prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

- inculpatul G., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc faptă prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, jocul de noroc prev. de art. 330 din C. pen., toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

- inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, jocul de noroc prev. de art. 330 din C. pen., toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

- inculpatul I., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, jocul de noroc faptă prev şi ped de art. 300 din C. pen. şi organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, faptă prev şi ped. art. 23 din O.U.G. nr. 77/1999, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

- inculpatul J. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, jocul de noroc prev. de art. 330 din C. pen., toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

- inculpatul K. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instigare la infracţiunea de şantaj prev. de art. 25 din C. pen., raportat la art. 194 alin. (1) din C. pen. şi evaziune fiscală, faptă prev de art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2013.

Prin Sentinţa penală nr. 89 din 21 februarie 2014, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia invocată de reprezentantul DIICOT - ST Craiova şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dolj.

II. Camera preliminară

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 28.03.2014 sub nr. x/2014.

Prin încheierea din 4 iulie 2014 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Dolj în Dosarul nr. x/2014, au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2011, s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

Prin încheierea nr. 423 din 15 octombrie 2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova a admis contestaţiile formulate de inculpaţii L., A., B., M. şi C. împotriva încheierii de la 4 iulie 2014, a desfiinţat încheierea contestată şi a trimis cauza spre rejudecare la judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Dolj.

Cauza a fost înaintată la Tribunalul Dolj la 28 noiembrie 2014, reluându-se procedura în cameră preliminară.

Prin încheierea din 16.02.2015 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Dolj în Dosarul nr. x/2014, s-au respins cererile şi excepţiile invocate de inculpaţi.

Prin încheierea nr. 179/21.04.2015 a Curţii de Apel Craiova, încheierea pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Dolj a fost desfiinţată cu trimitere spre rejudecare.

Prin încheierea din cameră de consiliu de la 7 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosar nr. x/2014, cu ocazia celei de a treia a rejudecări, s-au respins excepţiile şi cererile formulate de inculpaţii A., B., C., F., H., M ., N., O., L., K. şi P.

În baza art. 346 din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2011 din data de 14 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova, privind pe A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., M ., Q ., N., O., R ., L., K., S., T., U. şi P.

S-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

Împotriva acestei încheieri, au formulat contestaţii inculpaţii S., A., B., C., F., M ., N., O. şi L.

Prin încheierea nr. 25 din 5 februarie 2016, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Craiova a admis contestaţiile formulate de inculpaţii S., A., B., C., F., M ., N., O. şi L. împotriva încheierii de cameră preliminară de la 07.10.2015 pronunţată de către Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014.

A desfiinţat încheierea de cameră preliminară de la 07.10.2015 pronunţată de către Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014 şi, rejudecând cauza:

În baza art. 347 alin. (3) rap. la art. 345 din C. proc. pen. a admis, în parte, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi.

A constatat nulitatea dispoziţiei de trimitere în judecată din rechizitoriul din 14.06.2013, emis în Dosarul nr. x/2011 de către DIICOT, Serviciul Teritorial Craiova, privind:

- actele materiale reţinute ca urmare a plângerilor formulate de părţile vătămate V. şi W. în raport cu infracţiunea de şantaj în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) din vechiul C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., imputată inculpatului A.;

- infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, imputată inculpatului S.

A constatat neregularitatea aceluiaşi act de sesizare în ceea ce priveşte:

- descrierea în concret pentru toţi inculpaţii a faptelor care fac obiectul trimiterii în judecată cu indicarea datei săvârşirii acestora,

- contradicţia dintre considerentele rechizitoriului, pe de o parte, şi ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii penale, precum şi dispozitivul rechizitoriului, pe de altă parte, referitoare la infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, imputată inculpaţilor A. şi C.,

- contradicţia dintre considerentele rechizitoriului şi ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, pe de o parte, şi dispozitivul rechizitoriului, pe de altă parte, referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, prev. de art. 2481 din vechiul C. pen., imputată inculpatului L.

O copie de pe încheierea motivată a fost comunicată DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova în vederea remedierii neregularităţilor constatate în actul de sesizare, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Prin încheierea nr. 42 din 28.03.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova s-a constatat că prin referatul nr. x/2016 din 01.03.2016 întocmit de DIICOT - ST Craiova au fost remediate neregularităţile rechizitoriului din 14.06.2013 emis în Dosarul nr. x/2011 de către DIICOT Serviciul Teritorial Craiova. În baza art. 347 alin. (3) raportat la art. 346 alin. (4) din C. proc. pen. s-a dispus începerea judecăţii.

Astfel, prin rechizitoriul din 14.06.2013 emis în Dosar nr. x/2011 ale cărui neregularităţi au fost remediate prin referatul nr. x/2016 (dosar x/2014 al Curţii de Apel Craiova) cu privire la inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. au fost formulate următoarele acuzaţii:

I. Inculpatul A.:

1. Fapta inculpatului A. constând în aceea că în anul 2008, împreună cu soţia sa, inculpata B., administrator la SC X. SRL Slatina, inculpatul C., inculpatul D., director general la SC Y. SA şi inculpatul E. director general la SC Z. SA au constituit un grup infracţional organizat având ca scop principal obţinerea ilicită de beneficii materiale importante prin comiterea de infracţiuni de evaziune fiscală, şantaj, delapidare, conflict de interese şi spălare de bani întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

2. Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că în perioada iunie 2010 - august 2011, la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a abordat mai mulţi funcţionari public pe care i-a constrâns moral (prin ameninţarea că vor fi urmăriţi penal) ca prin încălcarea atribuţiilor de serviciu să favorizeze (prin acordarea unor subvenţii ilegale, efectuarea unor controale fiscale superficiale, etc) anumiţi agenţi economici cu care SC X. SRL avea relaţii comerciale, în scopul obţinerii de beneficii materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj în formă continuată prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

Prin materialul de urmărire penală au fost probate un număr de 3 (trei) acte materiale ale acestei infracţiuni, care au fost săvârşite în mod continuat astfel:

- în luna martie 2011, inculpaţii A. şi C., ofiţeri de politie judiciara în cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor, însoţiţi de inculpatul K. în calitate de reprezentant al SC AA. SRL Piatra Olt, s-au deplasat la sediul APIA Olt în biroul directorului adjunct BB., iar prin constrângerea morală a acestuia au încercat să-l determine să aprobe (să facă) plata unei subvenţii în sumă de 117.376 euro aferentă unui dosar de sprijin agricol depus de SC AA. SRL pentru campania agricolă a anului 2010.

Din cercetări a rezultat faptul că la data comiterii faptei, inculpaţii A. şi C. nu aveau în lucru o cauză penală în care BB. să fi fost cercetat pentru abuz în serviciu, aceasta fiind înregistrată ulterior, la data de 30.05.2011, ca urmare a unei plângeri formulată de SC AA. SRL la I. P. J. Olt. Cauza penală a fost repartizată inculpatului A. la data de 01.06.2011 şi a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina sub numărul x/2011 abia după aproximativ două luni, la data de 03.08.2011.

- în cursul lunii august 2011, inculpaţii A. şi C. s-au deplasat la sediul CC. la partea vătămata DD. care avea calitatea de director al acestei instituţii. Cu ocazia discuţiilor purtate cu partea vătămată DD. în prezenţa martorei EE.-consilier juridic, cei doi inculpaţi au subliniat faptul că la IPJ Olt - Serviciul de Investigarea exista o plângere a SC FF. SRL Găneasa, judeţul Olt, împotriva conducerii CC., în legătură cu refuzul de ridicare al măsurilor asiguratorii instituite de CC. la aceasta.

Concluzia discuţiilor purtate a fost aceea că partea vătămată DD. prin neluarea deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii, asupra bunurilor aparţinând SC FF. SRL săvârşeşte o faptă de natură penală existând posibilitatea trimiterii acesteia în judecată.

În realitate la acea data exista deja în lucru dosarul penal x/2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina în lucru la o colegă a celor doi ofiţeri de poliţie judiciară.

Cu toate că avea cunoştinţă despre existenţa acestui dosar penal şi ulterior de soluţia adoptată (neînceperea urmăririi penale), inculpatul A. a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 30.03.2011 pentru aceleaşi fapte, cauză penală înregistrată la data de 18.08.2011 (după aproximativ 5 luni) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina sub numărul x/2011.

De remarcat este faptul că atât între SC FF. şi SC GG. SRL Găneasa (societăţi cu aceiaşi administratori şi asociaţi) pe de o parte şi SC X. SRL pe de altă parte existau contracte de prestări servicii în urma cărora cea din urmă societate administrată de inculpata B. a încasat mai multe sume de bani.

De asemenea, din cercetări a mai rezultat faptul că în cursul anului 2009, inculpatul A. în calitate de ofiţer de politie judiciară a efectuat cercetări în mai multe dosare penale privind administratorii SC FF. SRL Găneasa, soluţia adoptată fiind aceea de neînceperea urmăririi penale.

- în perioada iunie 2010 - august 2011, inculpatul A. folosindu-se de calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară a încercat s-o determine pe partea vătămată HH. în calitate de şef Serviciu din cadrul DGFP Olt să favorizeze SC II. SRL Slatina şi SC JJ. SRL Olt în relaţia cu SC KK. SRL cu ocazia efectuării unor controale specifice.

Întrucât a refuzat, partea vătămata HH. a fost cercetată la plângerea SC JJ. SRL Olt, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, dosar penal instrumentat de inculpatul C... Din materialul probator rezultă că inculpatul A. a participat în mod direct şi abuziv la audierea părţii vătămate, cauza fiindu-i repartizată spre soluţionare inculpatului C.

De asemenea din cercetări s-a stabilit ca în acea perioadă, SC X. SRL a încasat contravaloarea unor prestări de servicii atât de la SC II. SRL cât şi de la societăţi comerciale ce urmau să fie controlate în relaţia cu SC JJ. SRL Olt, în speţă, SC KK. SRL.

3. Fapta inculpatului A. constând în aceea ca perioada 2010-2011 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu (de ofiţer de poliţie judiciară) exercitând acte de şantaj (ameninţarea cu instrumentarea unor cauze penale) vătămând drepturile şi interesele legitime ale persoanelor vătămate DD., BB., HH. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 246 din C. pen.

4. Fapta inculpatului A. constând în aceea că în perioada 2010-2011 în exercitarea atribuţiilor de serviciu de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul. I. P. J. Olt, Serviciul de Investigare a Fraudelor, la diferite intervale de timp, însă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la luarea unor decizii (practic el lua deciziile) privind activitatea SC X. SRL (în general, negocierea încheierii unor contracte de prestări servicii), prin care s-au obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru sine şi soţia sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese în forma continuată prev. şi ped de art. 2531 din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.

5. Fapta inculpatului A. constând în aceea că în perioada 2008 - 2009 a stabilit condiţiile încheierii şi executării unor contracte de prestării servicii pază fictive între SC Z. SA şi SC X. SRL, precum şi SC Y. SA şi SC X. SRL conduse de inculpaţii D. şi E. în baza cărora au transferat din conturile celor două societăţi în mod succesiv suma totală de 700.500 RON, folosind ca şi documente justificative facturi fiscale emise de către SC X. SRL către cele două societăţi comerciale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la delapidare prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. raportat la art. 2151 alin. (2) din C. pen.

6. Fapta inculpatului A. constând în aceea că în perioada 2010-2011 a protejat şi a ajutat (prin sfaturi, indicaţii, intervenţii la colegii săi, transmiterea unor date referitoare la cauzele penale aflate în lucru ce îi priveau) pe inculpaţii F., G., H., I. şi J., în organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, aşa cum rezultă din materialul probator respectiv, declaraţiile martorilor LL., MM ., NN., toţi ofiţeri de poliţie judiciară în cadrul IPJ Olt precum şi din notele de redare a convorbirilor telefonice care au avut loc în cursul anului 2011 între membrii grupului infracţional, ajutorul materializând-se prin încheierea de contracte de monitorizare şi intervenţie între societăţile organizatorilor de joc ilicite şi SC X. SRL administrată în drept de inculpata B., soţia inculpatului A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, faptă prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

II. Inculpata B.

1. Fapta inculpatei B., administrator la SC X. SRL Slatina, constând în aceea că în anul 2008, împreuna cu inculpatul A., inculpatul C., inculpatul D., director general la SC Y. SA şi inculpatul E., director general la SC Z. SA au constituit un grup infracţional organizat având ca scop principal obţinerea ilicită de beneficii materiale importante prin comiterea de infracţiuni de evaziune fiscală, şantaj, delapidare, conflict de interese şi spălare de bani întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1), Leg. 39/2003, activitatea infracţională desfăşurându-se în perioada 2008-2012.

2. Fapta inculpatei B. care în perioada 2008-2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al SC X. SRL Slatina a prejudiciat bugetul de stat în suma de 520.994 RON din care: 174.132 RON reprezentând cota T. V. A. colectată, neînregistrată şi nedeclarată aferentă prestărilor de serviciu efectuate şi nefacturate; 212.217 RON reprezentând T. V. A. dedusă nelegal şi aferentă unor achiziţii fictive înregistrate în contabilitatea societăţii şi 161.645 RON impozit pe profit aferent cheltuielilor înregistrate cu achiziţiile fictive, întruneşte prin urmările sale, elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 8 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

3. Fapta inculpatei B. care în perioada 2008-2012, în calitate de administrator al SC X. SRL Slatina a încasat contravaloarea a două contracte de prestări servicii cu SC Z. SA şi SC Y. SA Rm. Vâlcea, în suma de 700.500 RON, având reprezentarea faptului că sumele provin din infracţiuni, respectiv din delapidarea făcută de cei doi coinculpaţi D. şi E., ascunzând originea ilicită a acestor sume prin înregistrarea unor cheltuieli fictive (aprovizionări de la societăţi comerciale tip fantomă) şi folosindu-i în scop contrar intereselor SC X. SRL Slatina întruneşte prin urmările sale, elementele constitutive ale infracţiunilor de spălare a banilor prev. şi ped. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi de folosirea cu rea credinţă a bunurilor şi creditului societăţii ori în scop contrar intereselor acesteia prev. şi ped. art. 272. pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În rezumat, inculpata şi-a însuşit suma de 700.500 creând aparenţa, prin întocmirea unor facturi fictive, că o folosea pentru achiziţii de bunuri necesare SC X. SRL.

III. Inculpatul C.

1. Fapta inculpatului C., constând în aceea că în anul 2008, împreună cu inculpatul A., inculpata B., administrator la SC X. SRL Slatina, inculpatul D., director general la SC Y. SA şi inculpatul - E., director general la SC Z. SA au constituit un grup infracţional organizat având ca scop principal obţinerea ilicită de beneficii materiale importante prin comiterea de infracţiuni de evaziune fiscală, şantaj, conflict de interese şi spălare de bani întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, activitatea infracţională scop desfăşurându-se în perioada 2008-2012.

2. Faptele aceluiaşi inculpat, constând în aceea că în perioada 2010-2011, la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a sprijinit pe inculpatul A. în constrângerea morală (ameninţarea cu urmărirea penală) a mai multor funcţionari publici ca prin încălcarea atribuţiunilor de serviciu să favorizeze (prin acordarea unor subvenţii ilegale, efectuarea unor controale fiscale superficiale, etc .) anumiţi agenţi economici cu care SC X. SRL avea relaţii comerciale, în scopul obţinerii de beneficii materiale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la şantaj în forma continuată prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

Prin materialul de urmărire penală au fost probate un număr de 2 acte materiale ale acestei infracţiuni (actele materiale descrise şi la inculpatul A.) care au fost săvârşite în mod continuat astfel:

a. în luna martie 2011, inculpatul C. împreună cu inculpatul A. în calitate de ofiţeri de poliţie judiciară însoţiţi de inculpatul K. în calitate de reprezentant al SC AA. SRL Piatra Olt, s-au deplasat la sediul APIA Olt în biroul directorului adjunct BB., iar prin constrângerea acestuia au încercat să aprobe la plata a unei subvenţii în sumă de 117.376 euro aferentă unui dosar de sprijin agricol depus de SC AA. SRL pentru campania agricolă a anului 2010.

Din cercetări a rezultat faptul că la data comiterii faptei, inculpaţii ofiţeri de poliţie judiciară nu aveau în lucru o sesizare în acest sens, aceasta fiind înregistrată ulterior, respectiv la data de 30.05.2011 fiind repartizat inculpatului A. la data de 01.06.2011, după aproximativ două luni la 03.08.2011, dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina sub nr. x/2011 şi a privit plângerea SC AA. SRL împotriva conducerii APIA Olt urmând a se efectua cercetări sub aspectul infracţiunii prev. şi ped. de art. 246 C. pen.

b. în cursul lunii august 2011, inculpatul C. împreună cu inculpatul A. în calitate de ofiţeri de poliţie judiciară în cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigarea Fraudelor s-au deplasat la sediul CC. la partea vătămată DD. care avea calitatea de director al acestei instituţii. Cu ocazia discuţiilor purtate cu partea vătămată DD. în prezenţa martorei EE.-consilier juridic, cei doi inculpaţi au subliniat faptul că la IPJ Olt - Serviciul de Investigarea Fraudelor exista o plângere a SC FF. SRL Găneasa judeţul Olt, împotriva conducerii CC., în legătură cu refuzul de ridicare al măsurilor asiguratorii instituite de CC. la această societate. Concluzia discuţiilor purtate a fost aceea că partea vătămată DD. prin neluarea deciziei de ridicare a măsurilor asiguratorii, asupra bunurilor aparţinând SC FF. SRL săvârşeşte o faptă de natură penală existând posibilitatea trimiterii acesteia în judecată.

În realitate la acea dată exista în lucru dosarul penal x/2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina aflându-se în lucru la o colegă a celor doi ofiţeri de poliţie judiciară.

3. Fapta inculpatului C. constând în aceea că în perioada 2010-2011 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu (de ofiţer de poliţie judiciară) exercitând acte de şantaj (ameninţarea cu instrumentarea unor cauze penale) vătămând drepturile şi interesele legitime ale persoanelor vătămate DD. şi BB. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu şi ped de art. 246 din C. pen.

4. Fapta inculpatului C. constând aceea că la sfârşitul anului 2010 şi începutul anului 2011 a intervenit la colegii săi ofiţeri de poliţie judiciară în cadrul Politiei municipiului Caracal (aşa cum rezultă din materialul probator, respectiv declaraţiile martorilor LL., MM ., NN., toţi ofiţeri poliţie judiciară în cadrul IPJ Olt) pentru a-i proteja şi ajuta în mod direct pe inculpaţii F., G., H., I. şi J., de a se implica în mod direct în activităţile ilicite în domeniul jocurilor de noroc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc faptă prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

IV. Inculpatul D.

1. Fapta inculpatului D., director general la SC Y. SA, care în anul 2008, împreună cu inculpatul A., inculpata B., administrator la SC X. SRL Slatina, inculpatul C. şi inculpatul E., director general la SC Z. SA, au constituit un grup infracţional organizat având ca scop principal obţinerea ilicită de beneficii materiale importante prin comiterea de infracţiuni de evaziune fiscală, delapidare, şantaj, conflict de interese şi spălare de bani întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003. Activitatea infracţională scop s-a desfăşurat în perioada 2008-2012.

2. Fapta inculpatul D. care, ajutat fiind de inculpatul A., a încheiat un contract de prestări servicii în data de 22.01.2009, între SC Y. SA şi SC X. SRL în baza căruia în perioada următoare a transferat din conturile SC Y. SA suma de 456 000 RON în beneficiul SC X. SRL reprezentând prestări de servicii care în fapt nu au fost efectuate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prev. de 2151 alin. (1) şi (2) din C. pen.

V. Inculpatul E.

1. Fapta inculpatului E., director general la SC Z. SA, constând în aceea că în anul 2008, împreună cu inculpatul A., inculpata B., administrator la SC X. SRL Slatina, inculpatul C. şi inculpatul D., director general la SC Y. SA, au constituit un grup infracţional organizat având ca scop principal obţinerea ilicită de beneficii materiale importante prin comiterea de infracţiuni de evaziune fiscală, delapidare, şantaj, conflict de interese şi spălare de bani întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, activitatea infracţională desfăşurându-se în perioada 2008-2012.

2. Fapta inculpatul E. care, ajutat fiind de inculpatul A., a încheiat un contract de prestări servicii în data de 02.10.2008, între SC Z. SA şi SC X. SRL în baza căruia în perioada următoare a transferat din conturile SC Z. SA suma de 244 500 RON în beneficiul SC X. SRL reprezentând prestări de servicii care în fapt nu au fost efectuate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prev. de 2151 alin. (1) şi (2) din C. pen.

Vl. Inculpatul F.

1. Fapta inculpatului F., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigarea Fraudelor, care, împreună cu inculpaţii G., H., I. şi J., a aderat începând cu anul 2009 la grupul infracţional organizat din care făceau parte inculpaţii A., C. şi inculpata B. - administrator al SC X. SRL Slatina, pentru protejarea activităţilor ilicite pe care le desfăşurau G., H., I. şi J. respectiv organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Infracţiunile scop au fost săvârşite în perioada 2010-2011.

2. Fapta inculpatului F., având în vedere calitatea sa din perioada 2010-2011 de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigarea Fraudelor, având responsabilităţi pe linia de muncă " proprietate intelectuală" cu sarcini inclusiv în verificarea modului cum se respecta prevederile O.U.G. nr. 77/2009, de a efectua acte de administrare în numele SC OO. SRL înfiinţată pe numele soţiei sale PP., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese faptă prev. de art. 2531 alin. (1) din C. pen.

2. Fapta inculpatului F., administrator de fapt al SC OO. SRL aparţinând soţiei sale PP., de a amplasa şi exploata împreună cu inculpatul G. administrator al SC QQ. SRL Craiova, în perioada 2010-2011, aparate cu câştiguri de tip "RR ." nelicenţiate, beneficiind de sumele de bani obţinute ilegal, la sedii şi puncte de lucru a mai multor societăţi comerciale de pe raza judeţului Olt printre care se numără: SC SS. SRL Piatra Olt, puncte de lucru Criva şi Piatra Sat; SC TT. SRL Dobrotineti, comuna Curtişoara; SC UU. SRL Slatina; SC VV. SRL Valcele; SC WW.; SC XX. SRL Babiciu; SC YY. SRL Slatina, SC ZZ. SRL Slatina; SC AAA. SRL Traian; SC BBB. SRL Balanesti, dar şi SC CCC. SRL Crundu, judeţul Teleorman, în total fiind depistate un număr de 43 aparate electronice cu câştiguri fără ca acesta să deţină autorizaţiile prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009 şi cauzând un prejudiciu total bugetului de stat în sumă de 369 000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc faptă prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

VII. Inculpatul G.

1. Fapta inculpatului G. care împreună cu inculpaţii F., H., I. şi J., a aderat începând cu anul 2009 la grupul infracţional organizat din care făceau parte inculpaţii A., C. şi inculpata B. - administrator al SC X. SRL Slatina, pentru protejarea activităţilor ilicite pe care le desfăşurau, respectiv organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, activitatea infracţională desfăşurându-se în perioada 2010-2011.

De remarcat că în cadrul grupului infracţional organizat, inculpatul G. ţinea legătura cu palierul de protecţie al activităţilor ilicite respectiv cu inculpaţii A. şi C., iar prin intermediul SC X. SRL administrată de inculpata B. se împărţeau profiturile ilicite prin încheierea de contracte de monitorizare şi intervenţie. Se exemplifică în acest sens contractul de monitorizare şi intervenţie nr. 24 încheiat la data de 28.09.2011 între SC X. SRL Slatina - administrată de inculpata B. şi SC DDD. SRL Craiova reprezentată de numitul EEE., dar folosită în activitatea infracţională de inculpatul G. zis " G.".

De asemenea în aceeaşi manieră şi cu acelaşi scop a fost încheiat şi contractul nr. x/19.10.2011 între SC X. SRL Slatina administrată de inculpata B. şi SC OO. SRL administrată în drept de numita PP., dar în fapt de inculpatul F.

2. Faptele inculpatului G. zis " G." constând în aceea că în perioada 2010-2011, în numele SC QQ. SRL Craiova împreună cu inculpatul F. administrator de fapt al SC OO. SRL a amplasat şi exploatat aparate cu câştiguri de tip " RR ." nelicenţiate, beneficiind de sumele de bani obţinute ilegal, la sediile şi punctele de lucru a mai multor societăţi comerciale de pe raza judeţului Olt printre care se număra: SC SS. SRL Piatra Olt, puncte de lucru Criva şi Piatra Sat; SC TT. SRL Dobrotineti, comuna Curtisoara; SC UU. SRL Slatina; SC VV. SRL Valcele; SC WW.; SC XX. SRL Babiciu; SC YY. SRL Slatina, SC ZZ. SRL Slatina; SC AAA. SRL Traian; SC BBB. SRL Balanesti, SC CCC. SRL Crundu, judeţul Teleorman, în total fiind depistate un număr de 43 aparate electronice cu câştiguri fără ca acesta să deţină autorizaţiile prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009, cauzând un prejudiciu total bugetului de stat în sumă de 369 000 RON întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de organizare şi desfăşurare de activităţi ilicite în domeniu jocurilor de noroc fapta prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 şi jocul de noroc prev. de art. 330 din C. pen.

VIII. Inculpatul H.

1. Fapta inculpatului H. care împreună cu inculpaţii F., G. zis " G.", I. şi J., a aderat pentru protejarea activităţilor ilicite începând cu anul 2009 la grupul infracţional organizat din care făceau parte inculpaţii A., C. şi inculpata B. - administrator al SC X. SRL Slatina, în vederea organizării şi desfăşurării de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Activitatea infracţională s-a desfăşurat în perioada 2010-2011. În cadrul grupului inculpatul H. avea sarcini bine stabilite în sensul că transporta şi instala aparatele ilegale de joc în locaţiile stabilite de către membrii grupului, ulterior ocupându-se de citirea indexurilor şi încasarea sumelor de bani obţinute ilegal.

2. Faptele inculpatului H. constând în aceea că în perioada 2010-2011, a amplasat şi exploatat aparate cu câştiguri de "RR ." nelicenţiate, încasând sumele de bani obţinute ilegal, la sediile şi punctele de lucru a mai multor societăţi comerciale de pe judeţului Olt printre care se numără: SC SS. SRL Piatra Olt, puncte de lucru Criva şi Piatra Sat, SC TT. SRL Dobrotineti, comuna Curtişoara, SC UU. SRL Slatina, SC VV. SRL Vâlcele, SC WW., SC XX. SRL Babiciu, SC YY. SRL Slatina, SC ZZ. SRL Slatina, SC AAA. SRL Traian, SC BBB. SRL Bălăneşti, dar şi SC CCC. SRL Crundu, judeţul Teleorman, în total fiind depistate un număr de 43 aparate electronice cu câştiguri fără ca acesta să deţină autorizaţiile prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009, cauzând-se un prejudiciu total bugetului de stat în suma de 369 000 RON întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de organizare şi desfăşurare de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc fapta prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 şi jocul de noroc prev de art. 330 din C. pen.

IX. Inculpatul I.

1. Fapta inculpatului I. care împreună cu inculpaţii F., G., H. şi J. a aderat, pentru protejarea activităţilor ilicite, începând cu anul 2009 la grupul infracţional organizat din care făceau parte inculpaţii A., C. şi inculpata B. - administrator al SC X. SRL Slatina, în vederea organizării şi desfăşurării de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Activitatea infracţională scop s-a desfăşurat în perioada 2010-2011. În cadrul grupului, ţinând cont că avea cunoştinţe în domeniul electronic, inculpatul I. avea sarcini bine stabilite în sensul că se ocupa de repararea, întreţinerea, resetarea şi implicit ştergerea impulsurilor din memoria aparatelor electronice de joc, precum şi schimbarea plăcilor video defecte.

2. Faptele inculpatului I. constând în aceea că în perioada 2010-2011, a participat în mod direct la punerea în funcţiune şi exploatarea de aparate cu câştiguri de tip "RR ." nelicenţiate, beneficiind în parte de sumele de bani obţinute ilegal, aparate exploatate la sediile şi punctele de lucru a mai multor societăţi comerciale, fără autorizaţiile prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009, cauzând-se un prejudiciu total bugetului de stat în suma de 369 000 RON întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de organizare şi desfăşurare de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc fapta prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 şi jocul de noroc prev. de art. 330 din C. pen. în concurs real cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.

X. Inculpatul J.

1. Fapta inculpatului J. care împreună cu inculpaţii F., G., H. şi I. a aderat pentru protejarea activităţilor ilicite începând cu anul 2009 la grupul infracţional organizat din care făceau parte inculpaţii A., C. şi inculpata B. - administrator al SC X. SRL Slatina, în vederea organizării şi desfăşurării de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Activitatea infracţională s-a desfăşurat în perioada 2010-2011. Întrucât în perioada anterioară lucrase într-o reţea de distribuţie mărfuri făcându-şi cunoştinţe printre administratorii societăţilor comerciale ce funcţionau în mediul rural, inculpatul a avut ca sarcini bine stabilite să descopere eventuale locaţii, să identifice administratorii acestora şi să-i convingă să instaleze şi să pună în funcţiune aparate de joc cu câştiguri fără licenţe în spaţiile de care dispuneau.

2. Faptele inculpatului J. constând în aceea că în perioada 2009-2011, a participat în mod direct la identificarea spatiilor pretabile la punerea în funcţiune şi exploatarea de aparate cu câştiguri de tip "RR ." nelicenţiate, convingând deţinătorii acestor spaţii să permită instalarea acestora, obţinând astfel diverse sume de bani, prin nerespectarea O.U.G. nr. 77/2009, astfel cauzând-se un prejudiciu total bugetului de stat în suma de 369 000 RON întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de organizare şi desfăşurare de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc fapta prev de art. 23 din O.U.G. 77/2009 şi jocul de noroc prev de art. 330 din C. pen.

XI. Inculpatul K.

1. Fapta inculpatului K. care în cursul lunii august 2011 i-a determinat pe inculpaţii A. şi C. să constrângă prin ameninţare pe partea vătămată BB., director adjunct APIA Olt - să aprobe la plată cu încălcarea legii, o subvenţie în sumă de 117.376 euro aferentă unui dosar de sprijin agricol solicitat de către SC AA. SRL Piatra Olt întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la infracţiunea de şantaj, faptă prev. art. 25 din C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) din C. pen.

În fapt, în actul de sesizare a instanţei, remediat potrivit celor expuse în referatul din 1 martie 2016 au fost reţinute următoarele:

l. La data de 20.06.2011 Serviciul Judeţean Anticorupţie Olt a sesizat Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, despre faptul că mai mulţi ofiţeri de poliţie, din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor al IPJ Olt, împreună cu angajaţi ai Ministerului de Finanţe şi ai Serviciului Judeţean de Metrologie Legală Olt, desfăşoară activităţi comerciale ilicite din sfera jocurilor de noroc, fiind organizaţi sub forma unui grup infracţional organizat.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu, întocmit la data de 17.06.2011, a rezultat faptul că grupul infracţional este coordonat de comisarul de poliţie A., zis "FFF.", cu participaţia inspectorului principal de poliţie F., zis "GGG." ofiţer responsabil pe linia de muncă proprietate intelectuală şi jocuri de noroc, precum şi a inspectorului C., coleg de birou cu A.

Alţi membri ai grupului infracţional organizat, erau consemnaţi în procesul-verbal ca fiind G., HHH., EEE., J., I. şi III.

Astfel, dosarul a fost înregistrat la numărul 161D/P/2011, urmând a fi dispuse cercetări sub aspectul infracţiunilor de constituire şi iniţiere a unui grup infracţional organizat, organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, precum şi evaziune fiscală.

La data de 13.07.2011, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2011, care fusese declinat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, având numărul x/2010.

În cauză erau indicii temeinice privind existenţa unui grup infracţional organizat care acţiona pe raza judeţelor Dolj şi Olt, având ca activitate infracţională exploatarea de aparate de joc cu câştiguri tip "RR .", fără a fi respectate prevederile O.U.G. nr. 77/2009.

De asemenea, existau indicii temeinice privind implicarea în activitatea infracţională a unor ofiţeri de poliţie, din cadrul I. P. J. Olt Serviciul de Investigare a Fraudelor, fiind vorba despre aceleaşi persoane cercetate în dosarul penal nr. x D/P/2011.

Ulterior, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal a dispus declinarea către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova în alte şase cauze, care au fost înregistrate la numerele x/2011, y/2011, z/2011, s/2011, t/2011 şi w/2011, care, au fost reunite cu dosarul penal nr. x/2011 la data de 26.09.2011.

În mod similar dosarul penal nr. x/2011 a fost reunit cu Dosarul nr. x/2011.

Văzând actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că la data de 13 decembrie 2010 un număr de trei ofiţeri de poliţie, din cadrul Poliţiei Municipiului Caracal s-au deplasat în comuna Dăneasa, satul Berindei, judeţul Olt, la barul SC JJJ. SRL, în vederea efectuării unor verificări, în legătură cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea activităţilor în domeniul jocurilor de noroc.

Cu acea ocazie, au fost găsite două aparate de joc "RR .", pentru care nu au putut fi prezentate documente, respectiv licenţă de exploatare şi registru de încasări zilnice, fiind ridicate în vederea cercetărilor.

La data de 19 ianuarie 2011, organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Caracal au efectuat, în mod similar, alte două controale pe linia jocurilor de noroc, în comuna Băbiciu, judeţul Olt, la barul SC XX. SRL şi în comuna Traian, jud. Olt, la barul SC AAA. SRL, ocazie cu care au fost descoperite, la fiecare locaţie, câte trei aparate de joc tip "RR .", care erau exploatate ilegal.

Existând date că cele trei societăţi comerciale, respectiv SC JJJ. SRL, SC AAA. SRL şi SC XX. SRL exploatează acelaşi tip de aparate de joc, coordonatorul activităţii fiind inculpatul G., ajutat şi de alte persoane din municipiul Craiova, judeţul Dolj, au fost efectuate demersuri, în vederea obţinerii unei autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice, pentru a stabili legăturile dintre aceştia.

Prin încheierea nr. 1 din 24 februarie 2011 în Dosarul nr. x/2010, Judecătoria Caracal a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor efectuate de la şi către postul telefonic cu numărul x, aparţinând inculpatului G., precum şi numărul x aparţinând lui KKK. administratorul SC AAA. SRL.

Ulterior, Judecătoria Caracal a dispus reînnoirea autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice până la data de 26.05.2011.

Analizând notele de redare a convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că în activitatea infracţională inculpatul G. era sprijinit de către inculpaţii I., J. şi H., iar aceştia erau protejaţi pentru activitatea desfăşurată în judeţul Olt de către ofiţerii de poliţie A., zis "FFF.", F., zis "GGG." şi C.

În urma ascultării convorbirilor telefonice, organele de poliţie din municipiul Caracal, judeţul Olt, au stabilit legături infracţionale concrete între sus-numiţi şi au obţinut aprobarea conducerii Inspectoratului Judeţean de Poliţie Olt, pentru efectuarea unor descinderi simultane la mai multe locaţii, în data de 24.05.2011, pe raza judeţului Olt.

Astfel s-a procedat la efectuarea mai multor controale în locuri special amenajate pentru exploatarea aparatelor de joc, la sediile SC YY. SRL Slatina, SC SS. SRL Piatra Olt, SC ZZ. SRL Slatina, SC TT. SRL Curtişoara, judeţul Olt, SC UU. SRL Slatina, SC BBB. SRL Bălăneşti şi SC WW., jud. Olt.

În urma acestor controale, s-a stabilit faptul că în perioada septembrie 2009 - mai 2011 grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul G., a exploatat pe raza judeţului Olt, la cele 10 societăţi comerciale mai sus menţionate, un număr de 43 de aparate electronice de câştiguri, fără ca aceştia să deţină autorizaţiile prevăzute de OUG nr. 77/2009.

La data de 10 mai 2012, prin adresa nr. x/2011 au fost solicitate relaţii Ministerului Finanţelor Publice, respectiv Comisiei de Autorizare a Jocurilor de Noroc, pentru a comunica valoarea cu care a fost prejudiciat bugetul de stat, având în vedere faptul că O.U.G. nr. 77/2009, privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările şi completările ulterioare, prevede achitarea de către agenţii economici a anumitor taxe şi impozite ocazionate de activitatea de autorizare, licenţiere şi exploatare a jocurilor de noroc.

Prin adresa din 10.12.2012, ANAF - DGFP Dolj a comunicat faptul că prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin exploatarea unui număr de 43 aparate electronice de câştiguri, fără ca acestea să fi autorizate potrivit O.U.G. nr. 77/2009, a fost creat un prejudiciu bugetului statului în sumă totală de 369.000 RON, calculat după cum urmează:

- taxa aferentă licenţei de organizare a jocurilor de noroc anuală în sumă de 25.000 RON;

- taxa aferentă autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc anuală pentru fiecare mijloc de joc tip "RR ." este în sumă de 344.000 RON (43 de aparate x 8000 RON/aparat).

Datorită faptului că membrii grupului infracţional organizat acţionau asupra memoriilor aparatelor prin ştergerea impulsurilor, care se înregistrau în timpul exploatării aparatelor de joc, organele fiscale se aflau în imposibilitatea stabilirii vreunei taxe către bugetul de stat, existând astfel indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin ascunderea sursei taxabile, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, inculpatul G., recunoscând săvârşirea faptei, prin apărătorul ales avocat LLL., a solicitat efectuarea unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară, specialitatea fiscalitate, având ca obiectiv stabilirea prejudiciului creat prin folosirea aparatelor de joc în afara cadrului legal.

Expertul contabil şi consultant fiscal MMM. a estimat prejudiciul produs bugetului de stat la suma de 48.626 RON, care a şi fost achitată în perioada 02 - 03.04.2013, prin două ordine de plată la NNN., în contul DGFP Dolj, conform documentelor anexate în prezenta cauză.

Participaţia penală a inculpaţilor A., zis "FFF.", F., zis "GGG.", C., G., HHH., EEE., J., I. şi III., în cadrul unui grup infracţional organizat, creat în scopul exploatării de aparate de joc cu câştiguri în afara cadrului legal, rezultă din notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiilor emise de către Judecătoria Caracal şi Curtea de Apel Craiova, a proceselor-verbale de constatare întocmite de către organele de poliţie din cadrul IPJ Olt şi Poliţiei Municipiului Caracal, a rezultatelor verificărilor metrologice, a proceselor-verbale întocmite cu ocazia recunoaşterilor de pe planşe fotografice, precum şi din declaraţiile date în cauză de către martori, învinuiţi sau inculpaţi.

În primăvara anului 2009 fiind administrator al SC QQ. SRL, din mun. Craiova, jud. Dolj, în timp ce desfăşura activităţi în oraşul Balş, jud. Olt unde îşi deschisese o sală de jocuri, inculpatul G. l-a cunoscut pe inculpatul F. zis "GGG." care în exercitarea atribuţiunilor de serviciu în cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor i-a controlat documentele firmei.

După ce au avut loc mai multe întâlniri ulterioare, între cei doi s-a creat o relaţie apropiată, iar în timp, ofiţerul de poliţie F. zis " GGG.", observând câştigurile substanţiale, care rezultă în urma exploatării de aparate de joc tip "RR .", şi-a manifestat intenţia de a înfiinţa, pe numele soţiei sale PP., o societate comercială, având ca principal obiect de activitate, exploatarea jocurilor de noroc.

Inculpatul F. zis "GGG.", care în perioada 2009 - 2011 avea ca linie de muncă în cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor, "proprietatea intelectuală" incluzând verificarea modului în care sunt respectate prevederile O.U.G. nr. 77/2009, a ajuns la o înţelegere cu inculpatul G., în sensul de a nu mai efectua controale la locaţiile unde acesta din urmă, împreună cu alte persoane, exploata aparate de joc care nu deţineau licenţe şi nu erau avizate din punct de vedere metrologic.

În schimbul protecţiei oferite de către ofiţerul de poliţie F. zis "GGG.", inculpatul G. se obliga să-l ajute pe acesta să-şi dezvolte propria afacere pe linia jocurilor de noroc, în sensul de a-i oferi logistica necesară, constând în aparate de joc, accesorii, plăci de joc precum şi orice fel de informaţie legată de preţurile echipamentelor şi furnizorii acestora.

Aşa cum rezultă din declaraţia numitului EEE., în cursul anului 2010, în timp ce desfăşura pe raza mun. Slatina, jud. Olt, activităţi privind jocurile de noroc pe firma SC OOO. SRL, cunoscându-i pe HHH. şi G., din mun. Craiova, jud. Dolj, având aceleaşi preocupări, l-a cunoscut pe inculpatul F. zis "GGG.".

Despre acesta, numitului EEE. a aflat că este ofiţer de poliţie în cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor, având ca linie de muncă proprietatea intelectuală, inclusiv efectuarea de verificări şi constatări pe linia exploatării jocurilor de noroc aşa cum a fost reglementată prin O.U.G. nr. 77/2009.

În urma discuţiilor care s-au purtat între F. şi EEE., s-a luat hotărârea înfiinţării unei societăţi comerciale cu doi asociaţi, respectiv PP. soţia ofiţerului de poliţie şi EEE.

Încă de la început, inculpatul F. şi EEE. au convenit ca licenţele, deţinute pentru aparatele electronice cu câştiguri, să fie împărţite în mod egal, în sensul că fiecare dintre ei să exploateze, separat de celălalt, câte 25 de aparate cu licenţele aferente, şi fiecare dintre ei să găsească locaţii, unde să-şi amplaseze aparatele.

În acest fel a luat fiinţă SC OO. SRL Slatina, care a funcţionat cu aceeaşi asociaţi până în luna ianuarie 2011, când numitul EEE. a purtat discuţii cu cei doi soţi, F. şi PP., hotărând retragerea sa din această firmă.

În legătură cu cele 6 aparate de jocuri identificate şi ridicate de către organele de poliţie de la SC SS. SRL Piatra Olt, unde era afişată o copie a certificatului de înregistrare a SC OO. SRL, în scopul de a crea o aparenţă de legalitate, în sensul că aceasta era societatea care organiza activitatea de exploatare a jocurilor de noroc în acea locaţie, numitul EEE. a declarat că nu făceau parte din cele 25 de aparate, pe care el le exploata în numele SC OO. SRL.

Potrivit declaraţiei inculpatului G., care se coroborează cu notele de redare a convorbirilor interceptate, în baza autorizaţiilor emise de către instanţa de judecată, în cursul anului 2011, acesta a fost sunat de către numitul SS. administratorul SC SS. SRL Piatra Olt, jud. Olt, care i-a relatat faptul că un alt ofiţer de poliţie din cadrul IPJ Olt - Serviciul Economic, respectiv comisar şef PPP., efectuase un control la sediul societăţii sale de unde luase o licenţă afişată pe perete, iar în ziua următoare, numitul SS. urma să se prezinte la sediul IPJ Olt, pentru continuarea verificării.

În scurt timp, inculpatul G. i-a cerut lui SS. să nu efectueze niciun demers, şi l-a sunat pe ofiţerul de poliţie F. zis "GGG.", căruia i-a relatat despre controlul efectuat de către colegul său PPP., în oraşul Piatra Olt, sat Criva, jud. Olt, la sediul societăţii comerciale administrate de către SS., respectiv SC SS. SRL Piatra Olt.

Analizând conţinutul transcrierii convorbirii telefonice, dintre G. şi F. zis "GGG.", din data de 13.04.2011, ora 18:12, se constată faptul că aparatele de joc neomologate şi neavizate, erau exploatate în comun de către aceştia, iar copia licenţei ridicată de către comisarul PPP., afişată pe perete în interiorul SC SS. SRL Piatra Olt, îi aparţinea lui F. zis "GGG.,.

După întâlnirea care a avut loc între G. şi F. zis "GGG.", ocazie cu care cei doi au stabilit condiţiile în care urma să fie stopat controlul la SC SS. SRL Piatra Olt, la data de 14.04.2011, ora 14:56, inculpatul G. l-a contactat pe numitul SS., spunându-i că "a rezolvat problema, " iar controlul urma să nu se mai realizeze.

După aproximativ o lună, la data de 24.05.2011, organele de poliţie au mai efectuat două controale, la cele două puncte de lucru ale SC SS. SRL Piatra Olt, jud. Olt, constatând faptul că cele 6 aparate cu jocuri nu erau licenţiate şi avizate metrologic, iar copia licenţei afişate pe perete potrivit legii, aparţinea SC OO. SRL Slatina, administrată de către PP., soţia ofiţerului de poliţie F.

De asemenea, organele de poliţie au ridicat cu ocazia controlului o copie a contractului de închiriere încheiat între SC OO. SRL Slatina şi SC SS. SRL Piatra Olt.

Aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului G., cu ocazia întâlnirii cu inculpatul F. zis "GGG." şi a discuţiilor purtate, în legătură cu controlul efectuat de către comisarul şef PPP., la sediul SC SS. SRL Piatra Olt, cunoscând faptul că aparatele de joc de la acea locaţie nu erau verificate metrologic şi nu deţineau o licenţă potrivit legii, acesta i-a sugerat ca aparatele să fie păstrate la acea locaţie în condiţiile în care se aflau la acel moment.

Inculpatul F. zis "GGG." urma să vină şi să afişeze licenţe aparţinând SC OO. SRL, pentru a crea o aparenţă de legalitate, şi în plus, urma să poarte o discuţie cu colegul său PPP. şi să rezolve problema controlului aflat în curs la SC SS. SRL Piatra Olt.

Cu ocazia audierii comisarului şef PPP., acesta a negat faptul că ar fi purtat discuţii cu colegul său F. zis "GGG." şi că acesta i-ar fi cerut să oprească controlul la SC SS. SRL Piatra Olt.

De asemenea, comisarul şef PPP. a mai declarat că fiind la începutul activităţii sale pe linia "proprietate intelectuală", pe care o preluase de la F. în urmă cu 1 - 2 luni, controlul pe care l-a efectuat la SC SS. SRL din oraşul Piatra Olt, era unul de cunoaştere şi nu viza controlul documentelor, motiv pentru care nu a întocmit niciun act de control.

Referitor la legătura pe care inculpatul G. a avut-o cu ceilalţi doi ofiţeri de poliţie, respectiv inculpaţii A. şi C., acesta a precizat faptul că inculpatul F. zis "GGG.", pe măsură ce îşi dezvolta propria afacere administrând în fapt SC OO. SRL Slatina, intenţiona să-l elimine pe inculpatul G. din afacerile derulate pe raza jud. Olt şi să-i ocupe acele spaţii aducătoare de venituri importante.

În această situaţie, inculpatul G. a apelat la serviciile altor doi ofiţeri de poliţie din cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor, respectiv comisarul de poliţie A. zis "FFF." şi colegul acestuia inculpatul C.

Cunoscând faptul că inculpatul poliţie A. zis "FFF." era o persoană influentă în jud. Olt cu relaţii în mediul oamenilor de afaceri, în cel instituţional, cât şi în lumea interlopă, i-a solicitat acestuia ajutorul în a-l constrânge în orice fel pe F. zis "GGG." să renunţe la intenţiile sale de a-i acapara locaţiile, unde acesta desfăşura activităţi ilegale în domeniul jocurilor de noroc împreună cu ceilalţi inculpaţi, I., J. şi H.

În schimbul ajutorului acordat, inclusiv a protecţiei în eventualitatea apariţiei unor dosare penale îndreptate împotriva grupului infracţional organizat, inculpatul A. zis "FFF." i-a propus inculpatului G. să facă afaceri împreună, singura posibilitate pentru el fiind aceea de a interpune firma administrată de către soţia sa B., respectiv SC X. SRL.

Astfel, la data de 28.09.2011 a fost încheiat contractul de monitorizare şi intervenţie nr. 24 între SC X. SRL Slatina şi SC DDD. SRL Craiova reprezentată de către numitul EEE., persoană care fusese asociat în SC OO. SRL Slatina, administrată în fapt de către inculpatul F. zis "GGG.,,.

Din notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate de la postul telefonic aparţinând inculpatului G., se constată faptul că SC DDD. SRL Craiova era o societate comercială, folosită de către inculpatul G. şi prietenul acestuia HHH.

De asemenea, între SC X. SRL Slatină administrată în fapt de către inculpatul A. zis "FFF." şi SC OO. SRL, administrată în fapt de către inculpatul F. zis "GGG.", a fost încheiat contractul de monitorizare şi intervenţie din data de 19.10.2011, rezultând astfel şi o legătură de afaceri între cei doi ofiţeri de poliţie.

După începerea controalelor, din data de 13.12.2010 şi până la data de 24.05.2011, când au avut loc simultan mai multe controale la sediile societăţilor comerciale, unde îşi desfăşurau activitatea de exploatare a aparatelor de joc cu câştiguri tip "RR ." membrii grupului infracţional organizat condus de către G., în mod constant inculpaţii A. zis "FFF." şi C. au intervenit pe lângă lucrătorii de poliţie, care efectuau cercetări împotriva lui G., precum şi a persoanelor care îl sprijineau pe acesta în activitatea infracţională.

Din declaraţia inculpatului G., rezultă faptul că într-una din zilele anului 2011 se afla împreună cu inculpaţii A. zis "FFF." şi C. într-un bar situat pe raza mun. Slatina, jud. Olt.

În timpul discuţiilor, inculpatul G. le-a spus celor doi despre faptul că era cercetat într-un dosar penal instrumentat de poliţia mun. Caracal în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată la barul SC JJJ. SRL din com. Dăneasa, sat Berindei, jud. Olt.

În acel context, inculpatul A. zis "FFF." i s-a adresat inculpatului C. şi i-a solicitat acestuia să meargă împreună cu G. la Poliţia mun. Caracal, jud. Olt, pentru a interveni şi a stopa mersul anchetei.

La data de 14.11.2011 s-a procedat la audierea în calitate de martor a numitului MM. lucrător operativ în cadrul Poliţiei mun. Caracal, Biroul de Investigare a Fraudelor.

Potrivit declaraţiei acestuia, în cursul lunii decembrie 2010, împreună cu alţi doi colegi, respectiv inspector NN. şi inspector QQQ. au efectuat un control la barul SC JJJ. SRL din com. Dăneasa, sat Berindei, jud. Olt, unde au găsit două aparate "RR .", care erau puse la dispoziţia clienţilor, deşi nu aveau autorizaţii specifice conform O.U.G. nr. 77/2009.

După întocmirea procesului-verbal de constatare a faptei, în cursul aceleaşi zile inspectorul MM. a fost contactat telefonic de către inculpatul C. care i-a solicitat o întâlnire în după - amiaza zilei respective.

În jurul orelor 16:00, în apropierea pieţei agroalimentare Caracal, inspectorul MM. s-a întâlnit cu inspectorul principal C. care era însoţit de inculpatul G.

În cadrul discuţiei purtate cu inculpatul C., acesta i-a spus că inculpatul G. este un prieten al colegului lor, comisar A. zis "FFF." din cadrul IPJ Olt, iar după ce a solicitat lămuriri în legătură cu faptele constatate, a insistat ca inculpatul G. să fie exonerat de răspundere penală.

Cu acea ocazie, inspectorul MM. a respins în mod ferm propunerea inculpatului C. şi în cel mai scurt timp l-a informat pe comandantul Poliţiei mun. Caracal, comisar şef LL. despre cele întâmplate.

În condiţiile în care cercetările au continuat, fiind descoperite şi alte locaţii folosite de către membrii grupului infracţional organizat condus de către inculpatul G., la îndemnul inculpatului A. zis "FFF.", G. a formulat plângere împotriva inspectorului MM. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru a-l intimida pe acesta şi a determina să renunţe la intenţia de a extinde cercetările în cauză.

Într-o discuţie avută ulterior, inculpatul G. i-a recunoscut martorului MM. că acel demers privind plângerea penală îndreptată împotriva sa a fost făcut la iniţiativa inculpatului A. zis "FFF.".

După întocmirea documentelor, din care a fost constatată fapta de natură penală, insp. NN. a fost sunat pe telefonul mobil de către inculpatul A., care i-a relatat faptul că, nu mai este nevoie să continue cercetările la SC JJJ. SRL Dăneasa, jud. Olt, deoarece aparatele de joc au fost verificate de către el şi sunt autorizate potrivit legii pentru a fi exploatate.

În continuarea discuţiei purtate, inculpatul A. zis "FFF." a precizat că este prieten cu administratorul societăţii, care deţine aparatele de joc, iar acesta îi mai furnizează şi lui câte o informaţie în acest domeniu.

Datorită faptului că martorul NN. a respins propunerea inculpatului A. zis "FFF.", acesta din urmă a încheiat discuţia cu expresia "vezi tu cum faci şi rezolvă problema", după care a închis telefonul.

După această discuţie, martorul NN. şi-a informat colegii adică pe insp. MM. şi QQQ. despre propunerea primită din partea inculpatului A. zis "FFF.".

La data de 12.11.2012 s-a procedat la audierea în calitate de martor a comisarului şef LL. care îndeplinea la momentul respectiv funcţia de comandant al Poliţiei mun. Caracal şi care a declarat faptul că i-a văzut pe insp. MM. în timp ce discuta cu C. şi o altă persoană despre care ulterior a aflat că se numeşte G.

În legătură cu întâlnirea respectivă, martorul LL. declară că i-a atras atenţia subordonatului său MM. în legătură cu respectarea deontologiei profesionale, iar acesta i-a dat detalii în legătură cu modul în care se desfăşura ancheta cu respectarea dispoziţiilor legale, cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal.

La data de 28.05.2013, inculpatul G. a declarat că în activitatea de exploatare a jocurilor de noroc, pentru locaţiile unde s-a constatat că acestea funcţionau fără respectarea prevederilor O.U.G. nr. 77/2009 a fost ajutat de către inculpaţii J., I. şi H., toate aceste trei persoane ajutându-l la transportul aparatelor la respectivele locaţii, citirea indexurilor aparatelor şi ridicarea sumelor de bani obţinute din exploatarea acestora.

În plus, în cadrul grupului infracţional organizat, inculpatul I. avea rolul de a şterge impulsurile înregistrate de contoarele electronice, iar în acest fel organele de control fiscal se aflau în imposibilitatea stabilirii vreunei obligaţii către bugetul consolidat al statului de către persoanele care exploatau aparatele de joc cu câştiguri.

Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpaţii G., J., I., H. şi cei trei poliţişti A. zis "FFF.", C. şi F. zis "GGG.", au acţionat ca un grup infracţional organizat în domeniul jocurilor de noroc, fiecare având sarcini prestabilite, rezultând şi o ierarhie în componenţa grupului.

Astfel, inculpatul G. era persoana care coordona activitatea celorlalţi inculpaţi J., I. şi H., ţinând legătura cu palierul de protecţie, format din cei trei ofiţeri de la IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor respectiv A. zis "FFF.", C. şi F. zis "GGG.".

Inculpatul J., lucrând mai mulţi ani în activitatea de distribuţie a produselor din carne şi băuturi alcoolice, având cunoştinţe printre administratorii societăţilor comerciale din mediul rural, avea sarcina de a descoperi eventuale locaţii, de a purta discuţii cu administratorii societăţilor comerciale şi a-i convinge pe aceştia să le fie amplasate aparate de joc, la sediile unde îşi desfăşurau activitatea.

Inculpatul I., având cunoştinţe în domeniul electronic, se ocupa de repararea aparatelor de joc şi întreţinerea acestora, înlocuirea plăcilor video defecte, resetarea contoarelor electronice şi implicit ştergerea impulsurilor din memoria electronică.

Inculpatul H. se ocupa de citirea indexurilor contoarelor electronice, încasarea sumelor de bani şi îl ajuta pe inculpatul G. la transportul şi instalarea aparatelor de joc, în locaţiile stabilite de comun acord.

De asemenea, ofiţerii de poliţie A. zis "FFF.", C. şi F. zis "GGG.", se ocupau de protecţia celorlalţi membrii ai grupului infracţional organizat, încercând să obţină exonerarea de răspundere penală a acestora şi stoparea controalelor, care urmau să fie efectuate de Poliţia mun. Caracal şi IPJ Olt.

2. La data de 30 iunie 2011, în urma investigaţiilor efectuate de către lucrătorii structurilor operative şi a sesizării înaintate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2011, cu privire la existenţa unor indicii, care confirmă săvârşirea infracţiunii de şantaj, prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen., de către ofiţerul de poliţie judiciară A., din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor al IPJ Olt.

Din procesul-verbal de sesizare din oficiu rezultă faptul că în cursul anului 2008, soţii RRR. şi SSS. au împrumutat diverse sume de bani de la TTT. zis "UUU., " un cunoscut membru al lumii interlope din Slatina, jud. Olt.

În urma actelor de violenţă exercitate de către TTT. asupra celor doi soţi, aceştia au apelat la inculpatul A. ca să le acorde protecţie. Acesta a fost de acord cu cererea lor, însă a cerut în schimb încheierea unui contract de prestări servicii cu SC X. SRL, administrată în drept de către soţia sa, B.

Prin rezoluţia din data de 06.02.2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul disp. art. 203 alin. (1) din C. proc. pen., rap. la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus conexarea Dosarului nr. x/2011 la Dosarul nr. x/2011.

La data de 03.10.2011 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2011, privind pe ofiţerii de poliţie judiciară A. şi C. din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor al IPJ Olt.

La data de 01.11.2011, partea vătămată DD., director executiv în cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova despre faptul că doi ofiţeri, din cadrul IPJ Olt, efectuează cercetări într-un dosar penal, al cărui obiect este acelaşi cu cel din dosarul penal x/2010 înregistrat deja la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, aflându-se în lucru la o colegă a celor doi ofiţeri de poliţie.

După efectuarea actelor premergătoare, dosarul penal cu nr. x/2010 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina la data de 11.10.2011 cu propunere de a nu se începe urmărirea penală faţă de numitul DD. ş. a. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prev. şi ped. de art. 246 din C. pen.

Cu toate că avea cunoştinţă despre soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosar nr. x/2010, totuşi, comisarul de poliţie judiciară, inculpat A. a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu la data de 30.03.2011, care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina sub numărul x/2011 la data 18.08.2011, după aproximativ 5 luni de zile, pentru aceleaşi fapte care au format obiectul primului dosar.

Prin procesul-verbal de sesizare din oficiu, inculpatul A. din cadrul IPJ Olt s-a sesizat din oficiu despre fapta numitului DD. care, în calitate de director al Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, în sensul că nu a respectat Decizia nr. 124 din 30.04.2010 emisă de ANAF.

În condiţiile în care lipsea plângerea părţii vătămate, respectiv SC FF. SRL din com. Găneasa, jud. Olt care să atragă competenţa teritorială a IPJ Olt, s-a apreciat că inculpatul A. şi-a depăşit atribuţiunile de serviciu, sesizându-se pentru o faptă penală săvârşită în judeţul Dolj.

De menţionat este faptul că inculpatul A. a efectuat acte de urmărire penală în cauze privind SC FF. SRL, iar între SC X. SRL şi această societate a existat un contract de prestări servicii care a încetat.

După ce administratorii SC FF. SRL au înfiinţat o altă societate comercială, respectiv SC GG. şi au încercat să transfere întreg patrimoniul de pe o societate pe alta, în condiţiile în care bunurile se aflau sub sechestru instituit de CC., între SC X. SRL Slatina, administrată în drept de către inculpata B. şi în fapt de către inculpatul A. şi SC GG. SRL din comuna Găneasa, jud. Olt, s-a întocmit contractul de prestări servicii cu nr. x/30.07.2009 în baza căruia au fost încasate mai multe sume de bani pentru serviciile prestate.

Prin rezoluţia din data de 15.12.2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a preluat spre soluţionare conform art. 209 alin. (41) din C. proc. pen., dosarul înregistrat sub numărul x/2011, iar prin rezoluţia din data de 18.11.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus conexarea dosarului x/2011 la Dosarul nr. x/2011

În urma efectuării cercetărilor, s-a stabilit că în acel moment nu exista o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care actele administrativ fiscale încheiate de către CC. şi măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor aparţinând SC FF. SRL din com. Găneasa, jud. Olt să fie anulate.

Faţă de cele constatate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a apreciat că persoanele din cadrul CC. şi Administraţiei Finanţelor Publice Olt nu se fac vinovaţi de săvârşirea vreunei fapte de natură penală, iar prin rezoluţia din data de 28.11.2011 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul DD. şi neînceperea urmăririi penale faţă de VVV., WWW., XXX. şi YYY ., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 din C. pen.

Dosarele nr. x/2011, y/2011 şi z/2011, aflate în lucru la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, au fost reunite şi înaintate la DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, în vederea conexării cu dosarul penal nr. x D/P/2011.

La data de 06.06.2013, a fost audiat în calitate de parte vătămată numitul DD., care a declarat că, în cursul lunii august 2011 la sediul CC. s-au prezentat inculpaţii A. şi C., ambii ofiţeri de poliţie judiciară în cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor.

Inculpaţii s-au deplasat în mun. Craiova, jud. Dolj, la sediul CC., îmbrăcaţi civil, conducând o maşină sport decapotabilă, marca x, de culoare roşie. După ce şi-au declinat calitatea de ofiţeri de poliţie, inculpaţii au discutat cu partea vătămată DD. în prezenţa martorei EE. - consilier juridic.

Cu ocazia discuţiilor care s-au purtat, cei doi ofiţeri au subliniat faptul că exista o plângere a societăţii SC FF. SRL din com. Găneasa, jud. Olt, îndreptată împotriva conducerii CC., în legătură cu refuzul de ridicare a măsurilor asiguratorii instituite prin Decizia nr. 33/17.06.2008 şi pusă în executare de DGFP Olt.

Concluzia discuţiilor purtate, a fost aceea că, partea vătămată DD., prin neluarea deciziei de a ridica măsurile asiguratorii asupra bunurilor aparţinând SC FF. SRL din com. Găneasa, jud. Olt, săvârşise o faptă de natură penală, respectiv, abuz în serviciu, prev. de art. 246 din C. pen. şi exista posibilitatea ca acesta să răspundă penal prin trimiterea sa în judecată.

Având în vedere faptul că inculpatul A. s-a sesizat din oficiu pentru această faptă, întocmind un proces-verbal, între SC X. SRL pe de o parte şi SC FF. SRL din com. Găneasa, jud. Olt respectiv SC GG. SRL existând relaţii comerciale, scopul întocmirii acestui dosar penal şi prezenţa celor doi inculpaţi la sediul CC. a fost acela de a-l intimida pe directorul DD. şi să-l determine să întocmească un act administrativ care, interior să ducă la ridicarea măsurilor asiguratorii care există şi în prezent şi pentru care nu se pronunţase o hotărâre judecătorească definitivă.

Partea vătămată DD. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.

La data de 02.05.2013, a fost audiată la sediul DIICOT Serviciul Teritorial Craiova, în calitate de parte vătămată, numita HH. - şef serviciu în cadrul Serviciului Inspecţie Fiscală, Persoane Juridice III din cadrul DGFP Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală.

Din investigaţiile efectuate de structurile operative au rezultat date şi informaţii consemnate în procesul-verbal nr. x/2011 din data de 17.02.2012 potrivit cărora au fost identificate fapte de natură penală săvârşite de către inculpaţii A. şi C., ambii ofiţeri de poliţie în cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor.

Astfel, în cursul anului 2009, comisarul de poliţie A. a instrumentat dosarele penale x şi y în care a efectuat cercetări în cauza privind pe administratorii SC FF. SRL Găneasa, soluţia finală fiind aceea de neîncepere a urmăririi penale în ambele cauze.

Ulterior, cu acelaşi acţionariat şi acelaşi administrator a fost înfiinţată SC GG. SRL care a încheiat cu SC X. SRL Slatina contracte în baza cărora a fost achitată către această din urmă societate suma de 95.546 RON. De asemenea, între SC FF. SRL Găneasa şi SC X. SRL Slatina există un contract de prestări servicii în baza căruia a fost achitată suma de 9.821 RON.

Aceeaşi situaţie se regăseşte în cazul SC KK. SRL administrată de ZZZ. cercetat în mai multe dosare penale de către comisar A. şi inspector principal C., fiind amintite Dosarele nr. x/2010, y/2011 şi z/2011, acestea fiind de asemenea soluţionate prin neînceperea urmăririi penale.

Între SC KK. SRL şi SC X. SRL, respectiv între familia ... şi SC X. SRL există încheiate contracte de prestări servicii, fiind achitate sume de bani pentru serviciile respective.

În cursul anului 2011, numita HH., a dispus controlul asupra unor operaţiuni comerciale ale SC JJ. SRL, administrată de către fiica lui ZZZ., respectiv AAAA., pe care le-a apreciat ca fiind suspecte cu privire la realitatea lor, fapt care a dus la imposibilitatea aprobării într-un termen rezonabil a solicitării privind rambursarea/compensarea unui decont de TVA.

Urmare plângerii formulată de către AAAA. la IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2011 care a fost repartizat spre soluţionare inculpatului C. în vederea efectuării de cercetări faţă de partea vătămată HH. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 246 din C. pen.

Ulterior, cu acelaşi acţionariat şi acelaşi administrator a fost înfiinţată SC GG. SRL care a încheiat cu SC X. SRL Slatina contracte în baza cărora a fost achitată către această din urmă societate suma de 95.546 RON. De asemenea, între SC FF. SRL Găneasa şi SC X. SRL Slatina există un contract de prestări servicii în baza căruia a fost achitată suma de 9.821 RON.

Aceeaşi situaţie se regăseşte în cazul SC KK. SRL - administrată de ZZZ. cercetat în mai multe dosare penale de către comisar A. şi inspector principal C., fiind amintite Dosarele nr. x/2010, y/2011 şi z/2011, acestea fiind de asemenea soluţionate prin neînceperea urmăririi penale.

Între SC KK. SRL şi SC X. SRL, respectiv între familia ... şi SC X. SRL există încheiate contracte de prestări servicii, fiind achitate sume de bani pentru serviciile respective.

În cursul anului 2011, numita HH., a dispus controlul asupra unor operaţiuni comerciale ale SC JJ. SRL, administrată de către fiica lui ZZZ., respectiv AAAA., pe care le-a apreciat ca fiind suspecte cu privire la realitatea lor, fapt care a dus la imposibilitatea aprobării într-un termen rezonabil a solicitării privind rambursarea/compensarea unui decont de TVA.

Urmare plângerii formulată de către AAAA. la IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2011 care a fost repartizat spre soluţionare inculpatului C. în vederea efectuării de cercetări faţă de partea vătămată HH. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 246 din C. pen.

În timpul cercetărilor, inculpatul A. s-a implicat în efectuarea anchetei punând întrebări părţii vătămate HH. în prezenţa avocatei acesteia BBBB., din cadrul Baroului Olt, adresând ameninţări celor două persoane şi pronunţându-se, în sensul că fapta constituie infracţiunea de abuz în serviciu.

Cu ocazia audierii sale la data de 05.02.2013, partea vătămată HH. a declarat că în cursul lunii iunie 2010, a coordonat activitatea de inspecţie fiscală generală la SC II. SRL, asociat şi administrator fiind numitul CCCC., un apropiat al inculpatului A., iar echipa de inspecţie fiscală a fost formată din numitele DDDD. şi EEEE.

În urma verificărilor, s-a stabilit că SC II. SRL Slatina avea relaţii economice cu SC X. SRL administrată în drept de către inculpata B.

În timpul controlului, inculpatul A. a intervenit în favoarea colaboratorului său CCCC. şi a solicitat ajutorul în sensul de a întocmi actul de control la SC II. SRL Slatina într-un mod care să îi profite acestuia.

Partea vătămată HH. l-a refuzat categoric pe inculpatul A., iar după întocmirea actului de control, prin aplicarea prevederilor legale au fost stabilite obligaţii fiscale în cuantum de 88.163 RON, precum şi diminuare pierdere fiscală în cuantum de 182.276 RON.

Inculpatul A. s-a prezentat din nou la sediul DGFP Olt la biroul părţii vătămate HH., care i-a spus încă o dată, că nu putea să ceară subordonatelor sale să treacă peste constatările făcute cu ocazia controlului, replica inculpatului, fiind: "puterea se află la tine şi pune-le cu gâtul jos, că de aia eşti şefă".

Potrivit declaraţiilor martorelor DDDD. şi EEEE., care au făcut parte din echipa de control şi au întocmit actul în cazul SC II. SRL Slatina, inculpatul A. le-a abordat în timpul controlului şi le-a cerut să treacă cu vederea peste operaţiunile fictive şi să-l ajute pe apropiatul său CCCC., administratorul acelei societăţi comerciale.

Cele două funcţionare ale DGFP Olt au respins solicitările inculpatului A., întocmind actul de control potrivit constatărilor efectuate, iar sumele reţinute de către ele în sarcina SC II. SRL Slatina, ca şi obligaţii către bugetul consolidat al statului au rămas aceleaşi chiar după efectuarea unei expertize la instanţa de judecată.

Ulterior acestui incident, în cursul lunii februarie 2011, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, partea vătămată HH. a avizat suspendarea inspecţiei fiscale parţiale la SC JJ. SRL (societate comercială care face parte dintr-un grup de firme aparţinând numitului ZZZ., un apropiat al familiei ...), operator economic care solicitase rambursarea soldului sumei negative de TVA, aferentă lunii noiembrie 2010, solicitare în cuantum de 224. 523 RON.

Această suspendare a avut loc în baza OMFP 14/2010, privind modalităţile şi condiţiile de suspendare a inspecţiei fiscale, fiind solicitate două controale încrucişate în vederea stabilirii realităţii şi legalităţii tranzacţiilor cu doi operatori economici, iar aceste solicitări de control încrucişat nu au mai fost repartizate spre verificare serviciului pe care aceasta îl coordona.

Legăturile apropiate dintre inculpaţii A. şi C., precum şi cea dintre familiile ... şi .... au condus la înregistrarea la IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor a unei plângeri penale formulată de către AAAA. în numele SC JJ. SRL împotriva numitei HH., funcţionar în cadrul DGFP Olt.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate, la data de 27.07.2011 a fost contactată de către inculpatul C., care i-a solicitat să fie prezentă în ziua de 29.07.2011 la sediul IPJ Olt, urmând să fie audiată în calitate de făptuitor ca urmare a unei plângeri penale, care fusese formulată de către SC JJ. SRL împotriva ei.

Cu toate că dosarul penal astfel format i-a fost repartizat spre soluţionare inculpatului C., ancheta a fost condusă în realitate de către inculpatul A. care i-a adresat întrebări în mod direct părţii vătămate HH., aceasta fiind asistată de avocat BBBB. din cadrul Baroului Olt.

Din declaraţia părţii vătămate HH., rezultă faptul că în timpul audierii, cei doi ofiţeri de poliţie, A. şi C. i-au adresat întrebări legate de decontările dintre SC JJ. SRL şi alţi doi operatori economici, la care fuseseră solicitate controale încrucişate şi pentru care nu se regăseau informaţii în plângerea formulată de către AAAA.

În aceste condiţii, există indicii cu privire la discuţii, care s-au purtat anterior audierii, între cei doi ofiţeri de poliţie A. şi C. împreună cu numitul ZZZ., persoană care administrează în fapt grupul de firme din care face parte şi SC JJ. SRL, având ca obiect de activitate principal, producerea şi comercializarea de metale neferoase (aluminiu).

Mai mult decât atât, inculpatul C. a propus interceptarea convorbirilor telefonice de la posturile utilizate de către partea vătămată HH., însă, instanţa de judecată a respins cererea procurorului care supraveghea cercetările în cauză, întrucât infracţiunea de abuz în serviciu nu face parte din infracţiunile grave pentru care se justifică utilizarea acestui mijloc procedural.

În mod similar cu cel al dosarului penal privind pe directorul CC. - DD., scopul inculpaţilor A. şi C. a fost de a o constrânge pe partea vătămată HH. să întocmească în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, acte (să renunţe la solicitarea de controale încrucişate la furnizorii societăţilor comerciale administrate de ZZZ., existând suspiciuni că relaţiile comerciale înregistrate în contabilitatea societăţilor sunt simulate în scop de deducere ilegală de TVA) care să-i profite numitului ZZZ. şi acesta să obţină din partea DGFP Olt, rambursări/compensări în legătură cu TVA pentru tot grupul de firme administrate de acesta (SC KK., SC JJ., SC FFFF. SRL ş. a .).

Ulterior, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a dispus scoaterea de sub urmărirea penală faţă de numita HH. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen.

La data de 02.05.2013, la sediul DIICOT Serviciul Teritorial Craiova Craiova a fost audiat în calitate de parte vătămată, numitul BB. - director adjunct în cadrul APIA Olt.

Cu ocazia audierii sale, acesta a declarat faptul că în cursul anului 2010, inculpatul K. - director general în cadrul SC AA. SRL Piatra Olt, a înaintat o cerere însoţită de mai multe documente justificative, prin care solicita obţinerea de subvenţii de la APIA Olt pentru campania agricolă 2009 - 2010.

După mai multe întâlniri şi discuţii avute cu inculpatul K., partea vătămată BB. şi-a exprimat un punct de vedere din partea instituţiei pe care o conduce, spunându-i acestuia că SC AA. SRL nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a primi subvenţii pentru campania agricolă 2009 - 2010.

În aceste condiţii, inculpatul K. a apelat la ajutorul celor doi inculpaţi, A. şi C. din cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în sensul de a-l constrânge pe directorul adjunct BB. să-i aprobe plata subvenţiilor.

Cu toate că inculpatul K. nu a adresat IPJ Olt vreo plângere care să le confere celor doi ofiţeri de poliţie dreptul de a se deplasa la sediul APIA Olt şi a purta discuţii cu directorul adjunct BB., în cursul lunii martie a anului 2011, cei trei inculpaţi, respectiv, A., C. şi K., s-au deplasat împreună la biroul părţii vătămate.

În timpul discuţiilor care s-au purtat pe un ton ridicat, inculpatul A. i-a precizat părţii vătămate că fapta sa privind refuzul de acordare a subvenţiilor pentru SC AA. SRL Piatra Olt constituie un abuz şi a stabilit un termen de câteva zile pentru plata acestora.

În legătură cu faptele inculpaţilor, au fost audiaţi martorii GGGG. - consilier principal cu atribuţii de secretariat în cadrul CJ Olt - APIA şi HHHH. - şef serviciu IT în cadrul APIA Olt.

Declaraţiile celor doi martori, se coroborează cu declaraţia părţii vătămate BB., în sensul că în cursul lunii martie 2011, cei trei inculpaţi A., C. şi K. au fost prezenţi împreună în biroul directorului adjunct BB. cu care au purtat discuţii pe un ton neprincipial.

Cu toate că inculpaţii au exercitat presiuni asupra sa, partea vătămată BB. şi-a menţinut cu fermitate punctul de vedere şi nu a răspuns atitudinii inculpaţilor.

La una din întâlnirile ulterioare pe care a avut-o cu inculpatul K., partea vătămată a fost ameninţată cu moartea de către inculpat, în sensul că acesta, va plăti nişte cetăţeni din Republica Moldova pentru a-l elimina.

Văzând că în continuare nu reuşeşte să determine partea vătămată BB. să o convingă să-i aprobe obţinerea de subvenţii pentru campania agricolă 2009 - 2010, inculpatul K. s-a întâlnit din nou cu inculpatul A. şi au hotărât ca cel dintâi să formuleze o plângere penală, iar ofiţerul de poliţie să preia chiar el soluţionarea respectivei plângeri.

Astfel, a fost înregistrat un dosar penal la IPJ Olt, la data de 30.05.2011 şi repartizat la data de 01.06.2011 inculpatului A.

După aproximativ două luni, la data de 03.08.2011, dosarul penal a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina la numărul 3711/P/2011, privind plângerea SC AA. SRL împotriva conducerii APIA Olt, urmând a fi efectuate cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu faptă prev. şi ped. de art. 246 C. pen.

La data de 15.05.2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, a înaintat către DIICOT Serviciul Teritorial Craiova, dosarul cauzei pentru a fi avut în vedere la soluţionarea dosarului penal cu nr. x/2011.

3. La data de 05.12.2012, III. SA cu sediul în Craiova, str. x a sesizat DIICOT Serviciul Teritorial Craiova în legătură cu posibile fapte de natură penală săvârşite în legătură cu exercitarea calităţii de director general de către inculpaţii D. şi fratele acestuia E., ale unor societăţi comerciale aflate în portofoliul SIF Oltenia SA, împreună cu inculpata B. reprezentant legal al SC X. SRL Slatina.

În fapt, în perioada 2008 - 2009, SIF Oltenia SA avea în portofoliu mai multe societăţi comerciale la care deţinea calitatea de acţionar majoritar, între care SC Y. SA şi SC Z. SA.

De asemenea, din conţinutul plângerii rezultă că SIF Oltenia SA apreciază că inculpaţii D. şi E., abuzând de calităţile încredinţate şi profitând de faptul că atât SC Y. SA, cât şi SC Z. SA deţineau lichidităţi în cont, au dispus încheierea a două contracte de prestări servicii de pază cu SC X. SRL, în scopul de a asigura o formalitate care să justifice scoaterea nelegală din patrimoniul societăţii a unor importante sume de bani în beneficiul SC X. SRL.

În realitate, serviciile contractate nu au fost executate, iar cele două societăţi comerciale erau în aşa fel organizate, încât nu exista necesitatea prestării în folosul lor a unor asemenea servicii.

În baza mandatului AGA şi urmare a hotărârii Consiliului de Administraţie din data de 23.11.2012, Comisia de Cenzori, întrunită la data de 26.11.2011 la sediul SC Y. SA, a analizat legalitatea şi oportunitatea contractului prestări servicii de pază cu nr. x/22.01.2009.

Atât Comisia de Cenzori, cât şi conducerea executivă actuală a societăţii nu a identificat în evidenţele societăţii planul de pază, cu toate că după aproximativ doi ani de la data încheierii contractului, în registrul de intrări - ieşiri al societăţii apare înregistrat la data de 12.11.2010, cu numărul x, un document provenit de la SC X. SRL cu conţinut Plan Pază, care a fost transmis către Poliţia Mun. Râmnicu - Vâlcea.

Conform prevederilor contractuale prevăzute la art. 3, valoarea serviciilor prestate de către SC X. SRL este de 23.000 RON/lunar inclusiv TVA. În perioada derulării contractului, respectiv 01.02.2009 - 31.07.2011, în baza facturilor emise de SC X. SRL, au fost achitate următoarele sume:

- 01.02.2009 - 31.12.2009 a fost achitată suma de 253.000 RON;

- 01.01.2010 - 31.12.2012 a fost achitată suma de 168.000 RON şi

- 01.01.2011 - 31.07. 2011 a fost achitată suma de 35.000 RON.

Referitor la obiectul de activitate al SC Y. SA Râmnicu Vâlcea, se constată faptul că acesta privea închirierea de spaţii comerciale, iar beneficiarii contractelor de închiriere îşi asigurau singuri paza acestor spaţii.

Comisia de Cenzori constată astfel că sumele de bani plătite în contul SC X. SRL Slatina nu au o justificare legală (obiectivele nu sunt nominalizate în planul de pază, nu există o unitate de timp în care să fie prestate respectivele servicii, iar la facturi nu există o certificare de confirmare a prestaţiei respective).

De asemenea, Comisia de Cenzori consideră că suma trecută în contract şi plătită pentru paza obiectivului, " sediul SC Y. SA cu un singur obiectiv, este foarte mare şi fără justificare".

Contractul de pază încheiat între SC Y. SA Râmnicu Vâlcea şi SC X. SRL Slatina a fost încheiat prin încredinţare directă fără a se consulta şi alte oferte în condiţiile în care la momentul încheierii contractului exista un alt contract cu o altă firmă de pază - pentru monitorizare, intervenţie.

Prin procesul-verbal încheiat la data de 17.05.2013 la SC Y. SA Râmnicu Vâlcea, în urma efectuării unui control încrucişat solicitat prin adresa numărul x/02.04.2013 de către DGFP Dolj, a rezultat că SC Y. SA nu poate justifica serviciile prestate de către SC X. SRL, concluzia fiind că acest contract de prestare servicii pază este unul simulat, iar plăţile făcute în baza acestuia nu sunt justificate.

La data de 02.10.2008, între SC X. SRL şi SC Z. SA Curtea de Argeş, a fost încheiat un contract de prestare servicii de pază, având numărul x, în condiţii similare cu cel mai sus amintit, stabilindu-se o plată lunară de 22.000 RON, fără a exista un plan de pază care să stabilească numărul de posturi, precum şi valoarea prestaţiilor pe unitatea de timp.

Prin adresa nr. x/05.12.2012, DGA - Serviciul Judeţean Anticorupţie Olt a solicitat IPJ Argeş - Serviciul Ordine Publică să le comunice dacă între SC X. SRL Slatina şi SC Z. SA Curtea de Argeş, în perioada 2008 - 2012, au existat relaţii economice de natura prestării serviciilor tip pază.

Prin adresa nr. x/10.12.2012, IPJ Argeş - Serviciul Ordine Publică comunică faptul că în perioada menţionată, nu a fost avizat niciun plan de pază pentru această societate.

De asemenea din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit faptul că în luna octombrie 2008, la momentul semnării contractului cu SC X. SRL Slatina, SC Z. SA avea în derulare contractul de monitorizare şi intervenţie rapidă nr. x/28.03.2006 cu SC JJJJ. SRL Curtea de Argeş prin care erau asigurate serviciile de monitorizarea sediului şi intervenţie a echipelor specializate în timp util, valoarea contractului era de 290 RON/lună în timp ce valoarea contractului semnat cu SC X. SRL era de aproape 80 de ori mai mare.

Ca şi în cazul SC Y. SA Râmnicu Vâlcea, profilul şi obiectul de activitate al SC Z. SA Curtea de Argeş este închirierea de spaţii comerciale din patrimoniul propriu, în baza unor contracte de închiriere care nu cuprindeau obligaţiile pentru SC Z. SA de a asigura paza spaţiilor închiriate sau a bunurilor chiriaşilor.

De asemenea, s-a constatat faptul că obiectul contractului consta în asigurarea pazei de către personalul SC X. SRL Slatina nu mai la sediul societăţii din str. x, exclusiv în perioada de lucru a personalului societăţii, respectiv între orele 08:30 - 16:30. Din conţinutul contractului, rezultă că SC X. SRL Slatina nu asigură nicio activitate de pază sau monitorizare la SC Z. SA în afara orelor de program şi nici în zilele nelucrătoare.

Referitor la art. 4 din contract, se constată că din conţinutul obligaţiilor prestatorului, nu rezultă un perimetru de lucru, un program orar, numărul persoanelor care participă la asigurarea pazei şi nici sarcinile concrete ale acestora.

Nu au existat niciun fel de documente specifice care să dovedească activitatea de pază desfăşurată (registre de notare a persoanelor sau a autovehiculelor intrate sau de prezenţă a personalului SC X. SRL Slatina), precum nici dovada asigurării de amenajări specifice executării serviciului de pază (cabine de pază).

Cu ocazia audierii inculpaţilor D. şi E., rezultă faptul că amândoi au purtat discuţii cu inculpatul A., în vederea încheierii celor două contracte pentru prestare de servicii pază, de către SC X. SRL Slatina, pe care l-au cunoscut prin intermediul tatălui lor, KKKK., neştiind iniţial că acesta ar avea calitatea de ofiţer de poliţie.

4.. Prin adresa numărul x/07.03.2013, ANAF - Direcţia Generală de Coordonare Inspecţie Fiscală, a înaintat DGFP Dolj delegarea de competenţă nr. x/07.03.2013 privind efectuarea controlului inopinat la SC X. SRL Slatina, administrator fiind inculpata B.

În urma controlului efectuat a fost încheiat procesul-verbal nr. x/27.05.2013, constatându-se faptul că suma totală a achiziţiilor înregistrate în evidenţa contabilă pe baza facturilor neconfirmate de furnizori sau întocmite în numele unor furnizori inactivi fiscali pentru perioada 01.01.2008 - 31.12.2012 este de 1.222.504 RON din care TVA- 212.217 RON, sumă care a fost contabilizată de societate ca fiind achitată în numerar.

Societatea nu a prezentat contracte încheiate cu furnizorii în legătură cu achiziţiile de bunuri şi prestările de servicii înregistrate în contabilitate, iar pentru prestările de servicii nu au fost prezentate situaţii de lucrări din care să rezulte locaţia unde au fost executate acestea.

Valoarea totală a prejudiciului evaluat este de 520.994 RON şi reprezintă 147.132 RON TVA colectată neînregistrată şi nedeclarată, aferentă prestărilor de servicii efectuate şi nefacturate, 212.217 RON TVA dedus nelegal aferent achiziţiilor fictive înregistrate în contabilitate, 161.645 RON ce reprezintă impozitul pe profit, aferent cheltuielilor nedeductibile cu achiziţiile fictive.

Din cercetările efectuate, s-a constatat faptul că sumele de bani încasate de către SC X. SRL din contractele simulate cu diverşi beneficiari pentru care în realitate nu s-au prestat serviciile în cuantumul consemnat în documentele de evidenţă contabilă, au fost externalizate din conturile SC X. SRL, prin înregistrarea în contabilitate de achiziţii fictive în cuantum de 1.222.504 RON.

În continuare, în completarea rechizitoriului şi în temeiul celor dispuse prin încheierea de remediere a neregularităţilor s-a făcut o prezentare succintă a activităţii infracţionale a inculpaţilor, pe acte materiale şi intervalul de timp în care au fost săvârşite faptele, cu menţiunea că acestea se completează cu descrierea faptelor efectuate prin rechizitoriu şi materialul de urmărire penală administrat în cauză, astfel:

Inculpaţii A. şi C. au fost trimişi în judecată pentru o singură infracţiune prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în varianta normativă alternativă a constituirii.

În anul 2008, A., C., B., soţia lui A. şi, totodată, administrator la SC X. SRL Slatina (o societate comercială de pază şi protecţie), D., director general SC Y. SA şi E., director general SC Z. SA, au constituit un grup infracţional organizat în scop de şantaj, evaziune fiscală şi spălare de bani toate aceste activităţi conducând încheierea unor contracte de pază simulate şi obţinerea unor sume de bani în conturile societăţii de pază pentru servicii care în realitate nu au fost executate în totalitate. Sumele de bani obţinute în această manieră, inclusiv prin delapidarea unor societăţi comerciale au fost retrase din patrimoniul SC X. SRL Slatina prin înregistrarea în contabilitatea societăţii de operaţiuni economice fictive.

În cursul anului 2009, grupul infracţional organizat şi-a diversificat activitatea infracţională şi în domeniul jocurilor de noroc ilicite ocazie cu care la acesta au aderat şi inculpaţii F., G., H., I. şi J.

În cursul anului 2010 la grup au aderat şi inculpaţii K., U., T. şi P. şi tot atunci grupul a primit sprijinul funcţionarilor publici Q ., N. şi O.

Activitatea infracţională scop a grupului s-a desfăşurat în perioada 2008-2012.

S-a arătat că sunt întrunite condiţiile esenţiale de existenţă a grupului infracţional organizat: o asociere a cel puţin trei persoane, pentru o anumită perioadă de timp, existenţa unui plan, a unor roluri prestabilite, împărţirea sarcinilor în executarea planului, existenţa unui/unor niveluri de execuţie (cu o desfăşurare pe orizontală) sub coordonarea, conducerea inculpatului A. (caracterul structurat).

La activitatea infracţională scop a grupului au participat şi inculpaţii M ., R ., L., toţi trei funcţionari publici, dar şi inculpatul S. fără ca activitatea lor să poată fi caracterizată drept acte de aderare la grup sau de sprijinire (ce implică cunoaşterea existenţei grupului) a grupului infracţional organizat.

În notele scrise înregistrate la DIICOT ST Craiova la nr. x/2014 şi primite la dosar la 26 octombrie 2016, cu referire la acuzaţia adusă inculpaţilor A. şi C. din perspective deciziei Curţii constituţionale nr. 405 din 15.06.2016 au fost precizate următoarele:

- fapta inculpatului A., constând în aceea că în perioada 2010-2011 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu (de ofiţer de poliţie judiciară) exercitând acte de şantaj (ameninţarea cu instrumentarea unor cauze penale) vătămând drepturile şi interesele legitime ale persoanelor vătămate DD., BB. şi HH. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 246 C. pen.

Inculpatul A. a încălcat cu ştiinţă prevederile legale aplicabile exerciţiului funcţiei (Legea nr. 360/2002 privind"Statutul poliţistului"), respectiv art. 2 alin. (1) şi (2), art. 3, art. 4 alin. (2) şi art. 55.

- fapta inculpatului C. constând în aceea că în perioada 2010-2011 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu (de ofiţer de poliţie judiciară) exercitând acte de şantaj (ameninţarea cu instrumentarea unor cauze penale) vătămând drepturile şi interesele legitime ale persoanelor vătămate DD. şi BB. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 246 din C. pen.

Inculpatul C. a încălcat cu ştiinţă prevederile legale aplicabile exerciţiului funcţiei (Legea nr. 360/2002 privind "Statutul poliţistului"), respectiv art. 2 alin. (1) şi (2), art. 3, art. 4 alin. (2) şi art. 55.

III. Prin Sentinţa penală nr. 694 din data de 06.12.2017 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (art. 367 din C. pen. actual);

- complicitate la organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 26 din C. pen. de la 1969 raportat la art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 (art. 32 din C. pen. actual raportat la art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009);

- conflict de interese în formă continuată prev. de art. 2531 din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 (art. 301 din C. pen. actual cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. actual);

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din C. pen. de la 1969 (art. 297 din C. pen. actual).

În baza art. 386 din C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunile prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 26 din C. pen. de la 1969 raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969 în infracţiunile prev. de art. 207 alin. (3) din C. pen. actual cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. actual şi art. 48 din C. pen. actual raportat la art. 295 din C. pen. actual.

În baza art. 207 alin. (3) din C. pen. actual cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. actual şi art. 5 din C. pen. actual a fost condamnat inculpatul A. la 2 ani închisoare.

În baza art. 48 din C. pen. actual raportat la art. 295 din C. pen. actual şi art. 66 alin. (1) şi (2) din C. pen. actual şi art. 5 din C. pen. actual a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. actual

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. actual s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3), (5) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea la care se adaugă sporul de o treime din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, rezultând pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 din C. pen. actual s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe perioada unui termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 din C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de subzistentă.

S-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză de la 20.12.2012 la 16.06.2013.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (art. 367 din C. pen. actual);

- spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002;

- folosirea cu rea credinţă a bunurilor sau creditului societăţii ori într-un scop contrar intereselor acesteia prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 Rep .;

- evaziune fiscală prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. actual şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 a fost condamnată inculpata B. la 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I, lit. b) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 71 din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I, lit. b) din C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpata să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unor societăţi comerciale, iar dacă a fost aleasă să fie decăzută din drepturi.

În baza art. 81 din C. pen. de la 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 4 ani compus din cuantumul pedepsei aplicată la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani prevăzut de art. 82 din C. pen. de la 1969.

S-au aplicat dispoziţiile art. 82 alin. (3) din C. pen. de la 1969.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 din C. pen. de la 1969.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 alin. (5) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (art. 367 din C. pen. actual);

- organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din C. pen. de la 1969 (art. 297 din C. pen. actual);

- complicitate la şantaj în formă continuată prev. de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 (actual art. 32 din C. pen. raportat la art. 207 alin. (3) din C. pen.).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (art. 367 din C. pen. actual);

- organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009;

- conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) din C. pen. de la 1969 (actual art. 301 din C. pen.).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat fiecare dintre inculpaţii D. şi E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (art. 367 din C. pen. actual).

În baza art. 386 din C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi din infracţiunea prev. de art. 2151 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969 în infracţiunea prev. de art. 295 din C. pen. actual.

În baza art. 295 din C. pen. actual, art. 66 alin. (1) şi (2) din C. pen. actual şi art. 5 din C. pen. actual a fost condamnat fiecare dintre inculpaţii D. şi E. la câte 3 ani închisoare fiecare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. actual

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. actual s-a interzis fiecăruia dintre inculpaţi ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 din C. pen. actual s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe perioada unui termen de supraveghere de 5 ani.

În baza art. 93 din C. pen. pe durata termenului de supraveghere fiecare dintre inculpaţi a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de subzistenţă.

S-a atras atenţia fiecăruia dintre inculpaţi asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat fiecare dintre inculpaţii: G., H., I. şi J. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (art. 367 din C. pen. actual);

A fost achitat fiecare dintre inculpaţii H., I. şi J. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat fiecare dintre inculpaţii G., H., I. şi J. pentru infracţiunea prevăzută de art. 330 din C. pen. de la 1969 (jocul de noroc).

În baza art. 396 alin. (6), (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal cu privire la infracţiunea de organizare şi desfăşurare de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 reţinută în sarcina inculpatului G.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la 20.12.2012 la 16.04.2013.

În baza art. 25 din C. pen. de la 1969 raportat la art. 194 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. actual a fost condamnat inculpatul K., la 6 luni închisoare.

În baza art. 861 C. pen. de la 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit de instanţă conform art. 862 C. pen. de la 1969.

Au fost aplicate dispoziţiile art. 82 alin. (3) din C. pen. de la 1969.

Conform art. 863 din C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt la datele fixate de acesta; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. de la 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la 20.12.2012 la 13.05.2013.

A fost admisă în parte acţiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova.

A fost obligată inculpata B. la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova a sumei de 26218 RON (11985 RON impozit pe profit şi 14233 RON TVA de plată) precum şi la dobânzile legale şi penalităţile de întârziere aferente, calculate conform Codul fiscal şi codului de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a debitului.

Au fost anulate actele false.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea sentinţei definitive la ONRC pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni.

A fost admisă în parte acţiunea civilă promovată în cauză de SC Y. SA.

Au fost obligaţi inculpaţii D. şi A. la plata sumei de 456.000 RON despăgubiri civile către partea civilă SC Y. SA la care se adaugă dobânda legală până la data plăţii debitului.

A fost respinsă, ca tardivă, cererea SC Z. SA de constituire ca parte civilă.

A fost menţinută măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa din 13 iunie 2013 a procurorului din cadrul DIICOT - ST Craiova cu privire la bunurile imobile proprietatea inculpaţilor A. şi B.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) şi alin. (6) din C. pen. au fost confiscate de la inculpatul G. aparatele de joc de tip RR. şi sumele de bani rezultate din exploatarea acestora şi ridicate de organele de cercetare penală.

A fost obligat fiecare dintre inculpaţii D. şi A. la câte 6938,5 RON reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă SC Y. SA.

A fost obligat fiecare dintre inculpaţii A., B., E., D. şi G. la câte 4000 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.

A fost obligat inculpatul K. la 500 RON cheltuieli judiciare statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei cu privire la inculpaţii C., F., H., I., J. au rămas în sarcina statului, onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pe întreg parcursul procesului penal urmând a fi virate din fondurile MJ către BA Craiova.

Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpaţii A., B., D., E., G., K., persoanele vătămate SC Z. SA, SC Y. SA şi partea civilă Statul Român, reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

IV. Decizia pronunţată în apel în primul ciclu procesual

Prin Decizia penală nr. 587 din 17.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de av. LLLL. împotriva încheierii din data de 29.08.2017.

În baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpaţii A., B., D., E., G., K., persoanele vătămate SC Z. SA, SC Y. SA şi partea civilă Statul Român, reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei penale nr. 694 din data de 06.12.2017 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014.

S-a desfiinţat, în totalitate, sentinţa penală atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalul Dolj.

S-au menţinut actele şi măsurile procedurale dispuse până la data de 06.12.2017.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat apelanta LLLL. la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. cheltuielile în cuantum de 520 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru fiecare dintre inculpaţii A., B., D., E., G., K. şi C., au rămas în sarcina statului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj în vederea rejudecării la data de 22 mai 2019 sub nr x/2014*.

V. Rejudecarea cauzei, după desfiinţarea sentinţei penale apelate

Prin Sentinţa penală nr. 60 din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Tribunalului Dolj, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 48 alin. (2) comb. cu art. 40 alin. (1) din C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. B. , C. E. , G. I. , H., J., F. şi K. , trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2011 din data de 14 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

S-a respins cererea de disjungere a cauzei formulată de inculpaţii D. şi E.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

În acest sens, s-a reţinut că la termenul de judecată din data de 13.01.2021, apărătorul ales al inculpatului F. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motivat de faptul că acesta a fost ales în funcţia de senator în Circumscripţia electorală nr. 30 Olt, la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor din data de 06.12.2020.

Urmare a relaţiilor solicitate Senatului României la dosar s-a primit adresa din 26.01.2021 însoţită de Hotărârea Senatului nr. 120 din 21.12.2020 privind validarea mandatelor senatorilor aleşi la data de 06.12.2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1271 din 21.12.2020, din care rezultă că numitul F. se află pe lista senatorilor aleşi la data de 06.12.2020 (în Circumscripţia electorală nr. 30 Olt), ale căror mandate au fost validate în şedinţa din 21.12.2020.

Faţă de această împrejurare, respectiv faptul că inculpatul F. a dobândit calitatea de senator în Senatul României, la termenul de judecată din data de 10.02.2020, în temeiul art. 47 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 48 alin. (2) comb cu art. 40 alin. (1) din C. proc. pen. instanţa a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială şi după calitatea persoanei a Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 08.03.2021 şi s-a acordat termen la data de 25 martie 2021.

VI. Prin Sentinţa penală nr. 125 din data de 24 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2014 s-au dispus următoarele:

1. În temeiul art. 5 din C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este C. pen. anterior, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 de la data săvârşirii faptelor.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 26 raportat la art. 2151 alin. (2) din C. pen. de la 1968.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din C. pen. de la 1968.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese în formă continuată prev. de art. 2531 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1968.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

2. În temeiul art. 5 din C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpata B. este C. pen. din 2009, art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005;

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019;

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea cu rea credinţă a bunurilor şi creditului societăţii ori în scop contrar intereselor acesteia, prevăzută şi pedepsită de de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.

3. În temeiul art. 5 din C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul C. este C. pen. din 2009 şi art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen.

4. În temeiul art. (5) din C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpaţii D. este C. pen. din 2009.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii D. şi E. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii D. şi E. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. (alin. (1) din C. pen.

5. În temeiul art. (5) din C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul F. este C. pen. din 2009 şi art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese prev. de art. 301 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

6. În temeiul art. 5 din C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpaţii G. ; H., I. şi J., este C. pen. din 2009 şi art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaţilor G., H., I. şi J. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 din C. pen. au fost achitaţi inculpaţii G., H., I. şi J. pentru săvârşirea infracţiunii de jocul de noroc prev. de art. 330 din C. pen. de la 1969, infracţiunea fiind dezincriminată.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul G. cu privire la săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii H., I. şi J. pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

7. În temeiul art. 5 din C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul K. este C. pen. de la 1969.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul K. cu privire la instigarea la infracţiunea de şantaj prev. de art. 25 din C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) din C. pen. de la 1969.

A fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova în contradictoriu cu inculpatul G. şi a fost respinsă acţiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova în contradictoriu cu inculpaţii A., F., C., G., J. şi I., B., D., E..

A fost respinsă, ca tardivă, cererea de constituire ca parte civilă formulată de SC Z. SA.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă promovată de partea civilă SC Y. SA.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. au fost ridicate măsurile asigurătorii institute faţă de inculpaţii A. şi B. prin ordonanţele din 13.06.2013 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova.

Au fost confiscate de la inculpatul G. aparatele de joc de tip RR. şi sumele de bani rezultate din exploatarea acestora şi ridicate de organele de cercetare penală.

Au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii A., G. şi K. la câte 2500 de RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei cu privire la inculpaţii B., C., D., E., H., I., J. şi F. au rămas în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii I., C., G., K., J. în cuantum de câte 1253 RON, au rămas în sarcina statului şi au fost avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii F., H., A., D., B., E. în cuantum de câte 400 RON, au rămas în sarcina statului şi au fost avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut următoarele:

În cauză au fost analizate şi încuviinţate cererile de probe formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi inculpaţii A., B., K. şi G. şi de partea civilă SC Y. SA, conform încheierii din 6 mai 2021.

Probele au fost administrate la termenele din data de 03 iunie 2021, când au fost audiaţi martorii MM ., LL., NN., SS., PPP., MMMM. şi NNNN., din data de 17 iunie 2021, când au fost audiaţi martorii EEE., HHH., EEEE., DDDD., OOOO., PPPP. şi KKK., din data de 01 iulie 2021, când au fost audiaţi martorii GGGG., HHHH. şi QQQQ ., din data de 16 septembrie 2021, când au fost audiaţi martorii RRRR ., SSSS., EE., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX ., YYYY. şi ZZZZ., din data de 30 septembrie 2021, când au fost audiaţi martorii AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG. şi BBBB., din data de 14 octombrie 2021, când au fost audiaţi martorii HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM. şi NNNNN., din data de 11 noiembrie 2021, când au fost audiaţi martorii OOOOO., ..., PPPPP. şi QQQQQ. şi persoanele vătămate BB., DD. şi HH.

La dosarul cauzei a fost administrată şi proba cu înscrisuri aşa cum aceasta a fost încuviinţată la 6 mai 2021.

Inculpaţii D., C., B. şi E., G. au precizat că nu doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de fond, iar la termenul din 25 noiembrie 2021 a fost audiat inculpatul A... Inculpatul K. fiind prezent în faţa instanţei la termenul din 08 aprilie 2021, a cerut acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, iar ulterior nu s-a mai prezentat, iar ceilalţi inculpaţi nu s-au prezentat în faţa instanţei pentru a îşi expune punctul de vedere.

Analizând acuzaţiile aduse inculpaţilor prin prisma actelor aflate la dosarul cauzei, a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat următoarele:

Prealabil, Înalta Curte a analizat instituţia legii penale mai favorabile în condiţiile în care succesiunea de legi în timp de la momentul comiterii pretinselor infracţiunii determină modificări a tratamentului sancţionator în cazul unor infracţiuni, cu influenţă în privinţa instituţiei prescripţiei răspunderii penale, după cum există şi infracţiuni care nu mai sunt prevăzute de legea penală actuală, operând dezincriminarea.

Astfel, în privinţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 C. pen. şi respectiv art. . 7 din Legea nr. 39/2003, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de noul C. pen., care o sancţionează cu o pedeapsă de la unu la 5 ani închisoare, în vreme ce vechea reglementare prevedea pedeapsa închisorii de la 5 ani la 20 ani închisoare, în abstract, vechea reglementare apare ca fiind una mult mai aspră, legea mai favorabilă fiind noul C. pen.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, faţă de data comiterii pretinselor fapte, momentul finalizării activităţii infracţionale fiind unul determinat, 24 mai 2011, la momentul pronunţării prezentei sentinţe apare ca fiind împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, în cursul lunii mai 2021, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 155 C. pen.

În privinţa infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 207 C. pen. şi respectiv art. 194 C. pen. anterior, regimul sancţionator apare ca fiind mai blând în vechea lege penală, în condiţiile în care minimul special al pedepsei este de 6 luni închisoare, în vreme ce în legea nouă acest minim este situat la un an închisoare, maximul pedepsei fiind unul identic.

În cazul acestei infracţiuni, instituţia prescripţiei răspunderii penale nu are nici o influenţă, în condiţiile în care prin raportare la oricare din legile penale succesive, termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale a fost împlinit cel mai târziu în cursul anului 2021.

În cazul infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 C. pen., respectiv art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen.. anterior, legea penală mai favorabilă este cu certitudine noul C. pen., în condiţiile în care maximul de pedeapsă prevăzut de legea anterioară era de 20 de ani închisoare, în vreme ce în noul cod pedeapsa maximă este de 7 ani închisoare.

În privinţa infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen. şi art. 246 C. pen. anterior, legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen., în condiţiile în care există o disproporţie vădită între cuantumurile pedepselor, limitele atât minime, cât şi maxime în noul act normativ fiind mult mai mari. Mai mult, în condiţiile vechiul C. pen., a fost împlinit şi termenul de prescripţiei a răspunderii penale în anul 2017.

Infracţiunea de conflict de interese, reglementată în vechiul C. pen. la art. 2531 are corespondent în prevederile art. 301 C. pen., folosirea funcţiei pentru favorizarea unei persoane, iar sancţiunile prevăzute sunt relativ similare, vechea lege fiind mai favorabilă, în mod abstract, în condiţiile în care minimul special al pedepsei este mai redus. Indiferent de legea care este apreciată ca fiind mai favorabilă, în cazul acestei infracţiuni este împlinit la momentul pronunţării termenul de prescripţie specială, în cursul anului 2021.

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, forma în vigoare la momentul pronunţării prezentei sentinţe este legea mai favorabilă, în condiţiile în care pedeapsa prevăzută este mult mai mică, atât cea minimă, cât şi maximul special. În ambele variante normative, termenul de prescripţie a răspunderii penale este împlinit.

Infracţiunea de spălare a banilor în reglementarea în vigoare, prev. de art. 49 din Legea nr. 129/2019 constituie legea penală mai favorabilă, în condiţiile în care reglementarea anterioară, art. 23 din Legea nr. 656/2012 prevedea maximul special al pedepsei închisorii mult mai mare, 12 ani faţă de 10 ani, minimul fiind similar, de 3 ani închisoare.

În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 272 din Legea nr. 31/1990, forma în vigoare, aşa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, este legea penală mai favorabilă în condiţiile în care minimul special al pedepsei este mai redus şi este prevăzută şi pedeapsa alternativă a amenzii. Indiferent de prevederile legale aplicabile, termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost împlinit în cursul anului 2017.

În fine, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 8 şi 9 din Legea nr. 241/2005, în condiţiile în care nu există diferenţe legislative între forma în vigoare la momentul comiterii faptelor şi momentul pronunţării prezentei, legea penală mai favorabilă va fi stabilită prin raportare şi la celelalte instituţii incidente.

În stabilirea legii penale mai favorabile, în concret, pentru fiecare inculpat, instanţa va avea în vedere şi instituţiile care pot influenţa acest caracter, cum sunt prevederile legale privind sancţionarea concursului de infracţiuni, prescripţia răspunderii penale, posibilităţile de individualizare judiciară a sancţiunii, dezincriminarea.

Prin raportare la toate aceste elemente, Înalta Curte a constatat că în cazul inculpatului A., în conformitate cu prevederile art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior, respectiv art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 în forma de la data săvârşirii faptelor.

Pentru a reţine această lege ca fiind una mai favorabilă, instanţa are în vedere faptul că prevederile privind sancţionarea concursului de infracţiuni din vechea legislaţie sunt în mod evident mai favorabile decât cele din C. pen. în vigoare în acest moment, iar în privinţa infracţiunii de abuz în serviciu sancţiunea prevăzută de legea nou este mult mai aspră şi poate conduce la stabilirea unei pedepse rezultante mult mai ridicate.

În privinţa inculpatei B., legea penală mai favorabilă este C. pen. din 2009, art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare în prezent, sancţiunile prevăzute pentru infracţiunile reţinute în sarcina acesteia fiind unele mult mai mici în C. pen., instituţia concursului de infracţiuni neavând aptitudinea de a conduce în concret la stabilirea unei pedepse rezultante mai mari decât cea care ar putea fi aplicată în baza legislaţiei anterioare.

Similar, cu privire la inculpatul C., în conformitate cu prevederile art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă este C. pen. din 2009 şi art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, după cum aceeaşi este situaţia şi pentru inculpaţii D. şi E., F., G., H., I., J., în condiţiile în care în noua lege penală o faptă care face obiectul acuzării nu mai este incriminată, iar sancţionarea concursului de infracţiuni nu este de natură a conduce, în concret, la stabilirea unei pedepse rezultante mai mari decât în condiţiile în care s-ar reţine ca lege penală mai favorabilă C. pen. anterior, sancţiunile prevăzute de acesta fiind mai aspre.

În fine, în cazul inculpatului K., în condiţiile în care acesta este cercetat în prezenta cauză doar pentru comiterea infracţiunii de instigare la şantaj, în formă continuată, în condiţiile în care prin încheierea din 17 ianuarie 2017 a Tribunalului Dolj s-a dispus disjungerea cu privire la celelalte infracţiuni ce făceau obiectul cauzei în ceea ce îl priveşte, se reţine că legea penală mai favorabilă, în conformitate cu prevederile art. 5 C. pen. este C. pen. anterior, pedeapsa prevăzută aici fiind mai redusă.

Tot cu caracter prealabil s-a arătat faptul că inculpaţii F., A. şi B., D. şi E., C. au solicitat în conformitate cu prevederile art. 18 C. proc. pen.. continuarea procesului penal în ceea îi priveşte cu referire la infracţiunile în privinţa cărora s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. De asemenea, inculpatul K., deşi a fost prezent în faţa instanţei la un singur termen şi nu a putut fi audiat, prin intermediul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat continuarea procesului penal în privinţa infracţiunii pentru care este cercetat, susţinând că este pe deplin nevinovat.

Inculpatul G. a solicitat pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 şi art. 367 C. pen.

Ceilalţi inculpaţi nu s-au prezentat în faţa instanţei pentru a îşi expune punctul de vedere cu privire la această chestiune, implicit nesolicitând aplicarea prevederilor art. 18 C. proc. pen.. privind continuarea procesului penal la cererea inculpatului în cazul intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

- Infracţiunea de organizare şi desfăşurare de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prevăzută de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 reţinută în sarcina inculpaţilor A. (complice), C. (autor), F. (autor), G. (autor), H. (autor), I. (autor), J. (autor).

Acuzaţiile formulate prin rechizitoriu, aşa cum acesta a fost îndreptat prin referatul nr. x/2016, vizează, în esenţă, faptul că inculpaţii G., C., F., H., I. şi J., cu complicitatea inculpatului A., ar fi exploatat aparate de joc de tip "RR .", în mod ilegal, în diverse locaţii de pe raza judeţului Olt. În perioada septembrie 2009 - mai 2011 inculpaţii ar fi exploatat un număr de 43 de aparate electronice de câştiguri, aflate în imobilele a 10 societăţi comerciale, fără ca aceştia să deţină autorizaţiile prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009.

În descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, activităţile de exploatare a aparatelor de jocuri sunt indicate ca fiind realizate de către inculpatul G., cu sprijinul inculpaţilor I., J. şi H., şi, distinct, de inculpatul F., în calitate de administrator de fapt al SC OO. SRL, care ar fi amplasat şi exploatat împreună cu inculpatul G. aparate de câştiguri în acelaşi locaţii.

Activitatea desfăşurată de către inculpaţii A. şi C. ar fi constat în asigurarea protecţiei împotriva activităţilor de control desfăşurate de ofiţerii de poliţie judiciară, din cadrul Poliţiei Municipiului Caracal.

Astfel, aparatele de joc descoperite în comuna Dăneasa, satul Berindei, judeţul Olt, la barul SC JJJ. SRL, în comuna Băbiciu, judeţul Olt, la barul SC XX. SRL, în comuna Traian, jud. Olt, la barul SC AAA. SRL, precum şi la sediile SC YY. SRL Slatina, SC SS. SRL Piatra Olt, SC ZZ. SRL Slatina, SC TT. SRL Curtişoara, judeţul Olt, SC UU. SRL Slatina, SC BBB. SRL Bălăneşti şi SC WW., jud. Olt. şi pentru care nu existau licenţele legale erau exploatate de către inculpatul G., lucru pe care acesta l-a recunoscut în declaraţiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, precum şi în primul ciclu procesual în faţa Tribunalului Dolj şi Curţii de Apel Craiova, în faţa Înaltei Curţi acesta nedând declaraţii.

Fiind audiat în cursul urmăriri penale, la datele de 20.12.2010, 24.01.2011, 18.01.2011 şi 08.04.2014, precum şi la data de 14.02.2017, inculpatul a precizat condiţiile în care societatea al cărei administrator era a exploatat aparatele de joc, susţinând că a avut licenţe legale de exploatare o perioadă, iar apoi nu a mai avut asemenea licenţe, recunoscând că a obţinut sume de bani pe care nu le-a înregistrat în contabilitatea firmei. A mai precizat acesta şi faptul că a achitat prejudiciul produs bugetului de stat.

Declaraţiile inculpatului sunt confirmate prin probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizării dispusă de Judecătoria Caracal prin încheierea nr. 1/24.02.2011 în Dosar nr. x/2010, procesele-verbale de constatare întocmite de organele de poliţie din cadrul IPJ Olt şi Poliţia mun. Caracal, rezultatele verificărilor metrologice, procesele-verbale întocmite cu ocazia recunoaşterilor de pe planşe foto şi declaraţiile martorilor, după cum sunt confirmate şi prin declaraţiile martorilor audiaţi de Înalta Curte în mod nemijlocit: PPPP., HHH., OOOO., KKK., YYYY ., TTTT., VVVV., SSSS., UUUU., WWWW., XXXX ., SS.

Toţi martorii anterior menţionaţi, în declaraţiile date în faţa instanţei, au confirmat faptul că persoana care se ocupa de aparatele de jocuri electronice era inculpatul G., acesta fiind ajutat din punct de tehnic de către alte două sau trei persoane.

Cu privire la fapta comisă de către inculpatul G., în condiţiile în care acesta a recunoscut săvârşirea sa, iar probele administrate în cursul urmăririi penale, precum şi în cursul cercetării judecătoreşti efectuate atât de Tribunalul Dolj, cât şi de Înalta Curte, confirmă susţinerile cuprinse în actul de sesizare, instanţa a constatat că aceasta este dovedită, acţiunile acestuia întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

Potrivit prevederilor acestui text legal, în forma în vigoare la momentul comiterii faptei, constituie infracţiune "fapta săvârşită de administratorul, directorul sau alt reprezentant legal al unei persoane juridice ori de o persoană fizică, după caz, de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc".

Forma în vigoare în prezent a infracţiunii a suferit anumite modificări, infracţiunea constând în:"Desfăşurarea fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc", însă modificarea cea mai importantă este aceea care vizează cuantumul pedepselor prevăzute.

Astfel, sancţiunile prevăzute în O.U.G. nr. 77/2009, aşa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, sunt mult mai blânde decât cele care erau în vigoare la momentul comiterii faptei. În forma anterioară pedeapsa prevăzută era de la un an la 3 ani închisoare sau amendă, în vreme ce în legea în vigoare la acest moment pedeapsa este închisoarea de la o lună la un an sau amenda.

Ca atare, Înalta Curte a reţinut că faptele săvârşite de inculpatul G. constând în aceea că în perioada 2010-2011 a amplasat şi exploatat un număr de 43 aparate de joc de tip RR ., nelicenţiate sau cu licenţele expirate, la sediile şi/sau punctele de lucru a mai multor societăţi comerciale de pe raza judeţului Olt, realizează sub aspectul conţinutului elementele infracţiunii prevăzute de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 astfel după cum a fost modificată prin dispoziţiile art. 219 ale Titlului II din Legea nr. 187/2012, lege penală mai favorabilă prin raportare la cuantumul redus al limitelor de pedeapsă reduse faţă de vechea reglementare.

Având însă în vedere data săvârşirii infracţiunii, respectiv data de 24 mai 2011 când au fost efectuate ultimele controale în urma cărora au fost depistate aparatele exploatate fără licenţe, instanţa a constatat că în ianuarie 2017 s-a împlinit termenul de prescripţie specială prevăzut de dispoziţiile art. 154 C. pen. cu luarea în considerare a prevederilor art. 155 C. pen.

Ca atare, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. instanţa a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul G. cu privire la săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

Cu privire la acţiunile inculpaţilor H., I., J., din probele administrate în cauză, probe care sunt comune cu cele administrate pentru demonstrarea activităţii inculpatului G., la care se adaugă declaraţiile pe care inculpaţii menţionaţi le-au dat în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţelor în primul ciclu procesual, în faţa Înaltei Curţi aceştia nedând declaraţii, instanţa a considerat că acestea sunt dovedite, însă nu se poate considera că ele au conotaţii penale.

Astfel, în privinţa inculpatului H., se reţine că acesta ar fi avut drept activitate principală aceea de a întreţine aparatele de joc, fără însă ca acestea să îi aparţină, în condiţiile în care acesta vânduse aparatele pe care le-a deţinut anterior inculpatului G... Acest lucru rezultă din declaraţia inculpatului menţionat, dată în cursul urmăririi penale, la data de 05.06.2013, declaraţie menţinută parţial şi în faţa Tribunalului Dolj la 31.10.2017. Inculpatul nu avea posibilitatea de a influenţa în vreun fel modul de utilizare a aparatelor, după cum acesta nu avea posibilitatea de a verifica legalitatea activităţii desfăşurate, în condiţiile în care nu avea niciun fel de implicare în societatea comercială deţinătoare a bunurilor.

Similară este şi situaţia inculpatului I., acesta având atribuţii similare cu inculpatul H., în sensul asigurării operaţiunilor de mentenanţă a aparatelor de joc, fără a se putea reţine din vreo probă administrată în cauză că ar fi avut posibilitatea de a influenţa modul de utilizare a aparatelor de joc, după cum nu rezultă că acesta ar fi intervenit în sensul ştergerii impulsurilor înregistrate de aparatele de joc. Aşa cum rezultă din declaraţiile acestuia date în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa Tribunalului Dolj, la 05.06.2013 şi, respectiv, la 07.03.2017, acţiunile sale se rezumă la activitatea menţionată şi nu se află probe la dosarul cauzei care să infirme aceste susţineri.

În fine, activitatea inculpatului J. a constat în aceea că a acceptat iniţial să primească, în baza unui contract încheiat cu inculpatul G., în imobilul în care funcţiona societatea sa comercială un număr de trei aparate de joc, operate de ultimul inculpat, iar ulterior a recomandat unor persoane, pe care le cunoştea prin prisma experienţei sale anterioare, să primească aparate de joc gestionate de acelaşi inculpat. Toate aceste rezultă din declaraţiile inculpatului date atât în cursul urmăririi penale, la 06.06.2013, cât şi la Tribunalul Dolj, la 21.02.2017, şi la Curtea de Apel Craiova, la 27.09.2019.

Martorii audiaţi atât în cursul urmăriri penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, în ambele cicluri, nu au putut prezenta informaţii care să contrazică susţinerile inculpaţilor menţionaţi, personajul central în activitatea de exploatare a aparatelor de joc fiind inculpatul G., acesta fiind cel care a fost indicat ca fiind cel care iniţia plasarea aparatelor de joc la sediile societăţilor comerciale, persoana care negocia acest lucru, martorii cunoscându-l ca fiind "G.", celelalte persoane implicate fiind în cei care asigurau transportul sau întreţinerea aparatelor de joc, dar fără a putea fi indicate ca având putere de decizie cu privire la activitatea desfăşurată.

Pe de altă parte, în amplele declaraţii pe care inculpatul G. le-a dat în cursul procesului nu a prezentat elemente care să contrazică susţinerile coinculpaţilor referitoare la neimplicarea lor în activitatea de exploatare nelegală a aparatelor de joc, acesta susţinând în mod expres faptul că cei trei nu cunoşteau faptul că nu existau licenţele legale pentru dispozitivele menţionate. Mai mult acesta a descris activităţile coinculpaţilor în sensul precizat şi de aceştia, respectiv activităţi de suport mai ales tehnic, ori logistic.

În aceste condiţii, în mod evident, activităţile desfăşurate de către cei trei inculpaţi nu pot fi circumscrise elementului material al infracţiunii analizate, nefiind în prezenţa desfăşurării unei activităţi în domeniul jocurilor de noroc în sensul normei de incriminare, art. art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, în oricare dintre variantele sale normative, activitatea desfăşurată de aceştia neputând avea semnificaţia exploatării aparatelor de joc în sensul pretins prin actul de acuzare.

Pe cale de consecinţă, instanţa, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor H., I. şi J. cu privire la săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

Inculpatului F. i se impută prin actul de sesizare faptul că în calitate de administrator de fapt al SC OO. SRL, societate aparţinând soţiei sale PP., a amplasat şi exploatat împreuna cu inculpatul G. administrator al SC QQ. SRL Craiova, în perioada 2010-2011 aparate cu câştiguri de tip "RR. machine’’ nelicenţiate, beneficiind de sumele de bani obţinute ilegal, fiind indicate acelaşi număr de aparate de joc, cât şi locaţii unde acestea au funcţionat, ca şi în cazul ultimului inculpat menţionat.

Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că un număr de 6 aparate de joc aparţinând S. C OO. SRL au fost identificate la sediul SC SS. SRL, locaţie unde era afişată şi o copie de înregistrare a societăţii comerciale proprietară a bunurilor.

Prima societate comercială a fost înfiinţată de către martorul EEE. şi soţia inculpatului ..., PP., obiectul de activitate al acesteia fiind exploatarea aparatelor de jocuri de noroc, înţelegerea dintre cei doi asociaţi fiind ca fiecare să exploateze un număr de aparate egale, fiind împărţite în acest sens licenţele.

Contrar celor reţinute prin actul de sesizare, din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi fost persoana care exercita în fapt activitatea de administrare a societăţii comerciale în care soţia sa era asociată.

Astfel, martorii ZZZZ. şi GGGGG., fiind audiaţi, au declarat inclusiv în faţa Înaltei Curţi, la 16.09.2021 şi, respectiv, 30.09.2021, că fiind angajaţi la SC OO. SRL au interacţionat doar cu soţia inculpatului, PP., aceasta fiind persoana care lua deciziile în cadrul societăţii şi cu care discutau referitor la sarcinile de serviciu.

De asemenea, martorul EEE., în declaraţiile date în faţa instanţei la 17.06.2021, a precizat că societatea comercială a înfiinţat-o cu aceeaşi persoană, iar în activitatea acesteia nu a existat vreo implicare a inculpatului, persoană cu care a avut doar două sau trei interacţiuni, purtând discuţii cu privire la legislaţia ce reglementa activitatea de utilizare a aparatelor de joc.

Inculpatul G. este cel care susţine în cadrul declaraţiilor pe care le-a dat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi, nuanţat, în faţa instanţei de judecată în primul ciclu procesual, că SC OO. SRL ar fi fost administrată în fapt de inculpatul . . . . . . . . . .

Discrepanţele între declaraţiile date în cursul urmăririi penale, unde susţinea că inculpatul menţionat este cel care administra societatea comercială, şi cele din faţa Tribunalului Dolj, unde a precizat că acest aspect îl credea el, deoarece inculpatul ... avea experienţă în domeniul jocurilor de noroc, precum şi postura procesuală în care inculpatul G. se afla, au făcut ca aceste susţineri să nu poată fi reţinute de către instanţa de fond.

În aceste condiţii, constatându-se că nu există probe din care să rezulte faptul că inculpatul F. ar fi acţionat în calitate de administrator de fapt al SC OO. SRL şi, pe cale de consecinţă, ar fi săvârşit acţiuni care să intre în elementul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, instanţa, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a dispus achitare pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, activităţile ilegale fiind rezultatul acţiunilor altor persoane.

În privinţa inculpatului C., actul de sesizare reţine că faptele acestuia constând în aceea că la sfârşitul anului 2010 şi începutul anului 2011 a intervenit la colegii săi ofiţeri de politie judiciara în cadrul Politiei Municipiului Caracal pentru a-i proteja şi ajuta în mod direct pe inculpaţii F., G., H., I. şi J., de a se implica în mod direct în activităţile ilicite în domeniul jocurilor de noroc, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc fapta prev de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, în sarcina acestuia fiind reţinută comiterea faptei în forma autoratului.

Înalta Curte a reţinut că din descrierea faptelor care în opinia acuzării ar reprezenta elementul material al infracţiunii menţionate rezultă, fără putinţă de tăgadă, că aceste activităţi, indiferent dacă au existat sau nu în realitate, nu pot constitui elementul material al acesteia.

Aşa cum s-a menţionat anterior verbum regens al infracţiunii este reprezentat de activităţile realizate de reprezentanţii legali ai unei persoane juridice, ori de o persoană fizică, vizând desfăşurarea de activităţi în domeniul jocurilor de noroc, condiţia esenţială ca acestea să se realizeze în mod ilegal, respectiv fără licenţele prevăzute de lege ori fără autorizaţiile legale.

Ceea ce i se impută inculpatului nu are legătură cu exploatarea aparatelor de joc, respectiv cu activitatea de punere în folosinţă şi utilizare a acestor aparate, în condiţii nelegale, în scopul obţinerii unor beneficii.

Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor MM ., NN. şi LL., audiaţi inclusiv de Înalta Curte la termenul din 03.06.2021, s-a reţinut că acesta a purtat o discuţie cu martorul MM. despre acţiunile de control realizate în comuna Dăneasa, însă această discuţie nu a avut nici o finalitate. Ceilalţi doi martori nu prezintă elemente care să fie relevante în cauză, martorul NN. relatând despre o discuţie avută cu un alt inculpat, iar martorul ... confirmând faptul că a observat când inculpatul şi primul martor menţionat purtau o discuţie.

Nu rezultă din probele administrate în cauză o altă acţiune a inculpatului C. cu privire la această activitate vizând jocurile de noroc, iar cele susţinute de martorul MM. nu pot fi considerate ca întrunind elementul material al infracţiunii analizate, nefiind în prezenţa unei acţiuni nici măcar conexe cu exploatarea aparatelor de jocuri de noroc, activitate realizată, aşa cum s-a menţionat anterior de către inculpatul G.

Ca atare, în conformitate cu art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

În fine, similară este şi situaţia inculpatului A. cu privire la care acuzaţia formulată constă în aceea că în perioada 2010-2011 a protejat şi a ajutat (prin sfaturi, indicaţii, intervenţii la colegii săi, transmiterea unor date referitoare la cauzele penale aflate în lucru ce îi priveau) pe inculpaţii F., G., H., I. şi J., în organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, ajutorul materializându-se şi prin încheierea de contracte de monitorizare şi intervenţie între societăţile organizatorilor de joc ilicite şi SC X. SRL administrata în drept de inculpata B., soţia inculpatului A.

În mod evident, toate aceste activităţi nu au legătură cu acţiunea care reprezintă elementul material al infracţiunii cercetate, nefiind acte prin care să se înlesnească ori să se ajute la săvârşirea faptei, în condiţiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitate.

Toate activităţile indicate în rechizitoriu, aşa cum acesta a fost remediat, în sarcina inculpatului, vizează pe de o parte evitarea sau îngreunarea cercetării penale a inculpaţilor care desfăşurau activităţile ilegale în domeniul jocurilor de noroc, iar pe de altă parte încheierea unui contract comercial pentru asigurarea activităţilor de pază a imobilelor în care se aflau aparatele de joc.

Cu privire la primele acţiuni menţionate, care rezultă din declaraţiile martorilor MM ., NN. şi LL., audiaţi inclusiv de Înalta Curte la termenul din 03.06.2021, s-a reţinut că acesta a luat legătura telefonic cu NN., după un control efectuat de către acesta la un local din com. Dăneasa, însă nu i-a solicitat nimic expres, doar i-a comunicat că locaţia a fost deja verificată şi are documentele în regulă.

În mod evident această intervenţie a inculpatului ... nu poate fi circumscrisă laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, nici măcar prin prisma unei complicităţi, în condiţiile în care nu a avea nici o înrâurire cu privire la exploatarea aparatelor de joc.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

- În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 330 C. pen. anterior, pretins comisă de către inculpaţii G., H., I. şi J., în condiţiile în care prin Noul C. pen. nu a mai fost prevăzută o infracţiune corespunzătoare, Înalta Curte a constatat că această infracţiune a fost dezincriminată şi, având în vedere prevederile art. 4 C. pen., a dispus, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 din C. pen., achitarea inculpaţilor.

- Cu privire la infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior reţinută în rechizitoriu în sarcina inculpaţilor: A. (complice), D. (autor), E. (autor).

Se reţine prin actul de sesizare că fapta inculpatului A. constând în aceea ca în perioada 2008 - 2009 a stabilit condiţiile încheierii şi executării unor contracte de prestării servicii pază fictive între SC Z. SA şi SC X. SRL, precum şi între SC Y. SA şi SC X. SRL, conduse de inculpaţii D. şi E., în baza cărora au transferat din conturile celor doua societăţi în mod succesiv suma totala de 700.500 RON, folosind ca documente justificative facturi fiscale emise de către SC X. SRL către cele două societăţi comerciale, întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Corelativ se reţine că fapta inculpatului D. care, ajutat fiind de inculpatul A., a încheiat un contract de prestări servicii în data de 22.01.2009, între SC Y. SA şi SC X. SRL, în baza căruia în perioada următoare a transferat din conturile SC Y. SA suma de 456. 000 RON în beneficiul SC X. SRL reprezentând prestări de servicii care în fapt nu au fost efectuate, întruneşte elementele constitutive ale aceleaşi infracţiuni.

De asemenea, fapta inculpatului E. care, ajutat fiind de inculpatul A., a încheiat un contract de prestări servicii în data de 02.10.2008, între SC Z. SA şi SC X. SRL, în baza căruia în perioada următoare a transferat din conturile SC Z. SA suma de 244 500 RON în beneficiul SC X. SRL, reprezentând prestări de servicii care în fapt nu au fost efectuate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare.

Analizând probele existente la dosarul cauzei, Înalta Curte a reţinut faptul că existenţa celor două contracte încheiate de către SC X. SRL cu SC Z. SA şi SC Y. SA este una care nu comportă nici o discuţie.

Ceea ce se susţine prin actul de acuzare este caracterul fictiv al acestor contracte, respectiv faptul că prestaţiile asumate de prima societate comercială nu au fost prestate în realitate, existând doar contraprestaţia societăţilor comerciale părţi civile.

Elementele avute în vedere pentru a formula această acuzaţie ţin de faptul că SC Z. SA şi SC Y. SA erau astfel organizate încât nu aveau nevoie de servicii de pază, obiectul de activitate vizând închirierea unor imobile, chiriaşii asigurându-şi individual protecţia, nu au fost identificate planurile de pază aferente contractelor, precum şi documente din care să rezulte activitatea de pază prestată, preţul stabilit prin contracte era nejustificat de mare şi exista un alt contract de monitorizare şi intervenţie rapidă la SC Z. SA.

Înalta Curte a arătat, în prealabil, faptul că elementele care ţin de oportunitatea încheierii unor asemenea contracte de pază între societăţile comerciale menţionate anterior nu pot justifica reţinerea caracterului fictiv al acestora. Împrejurarea că inculpaţii D. şi E., în calitatea pe care o aveau în cadrul societăţilor comerciale, director general, au apreciat ca fiind necesară încheierea unor asemenea contracte, chiar dacă realitatea nu o confirma, nu poate conduce instanţa la concluzia fictivităţii acestor contracte. Similar, elementele care vizează preţul stabilit pentru serviciile prestate nu poate constitui un element de natură a demonstra acelaşi element de fapt, preţul fiind rezultatul înţelegerii existente între părţi.

Este de remarcat faptul că sesizarea cu care a fost investit organul de urmărire penală a fost întocmită urmare a faptului că un organ de control al societăţilor comerciale, Comisia de Cenzori, a analizat, subsecvent schimbării conducerii administrative, respectiv a celor doi inculpaţi, legalitatea şi oportunitatea încheierii contractelor de pază, concluzionând că acestea au fost unele simulate şi plăţile nejustificate.

Pe baza probelor de la dosar, respectiv: sesizările SIF Oltenia SA şi SC Z. SA, raportul de audit juridic din august 2011 la SC Y. SA Râmnicu Vâlcea, raportul comisiei de cenzori la SC Y. SA, certificatul constatator referitor la SC X. SRL, contractul de prestare servicii de pază nr. 65/22.01.2009 încheiat cu SC Y. SA şi actul adiţional la contract, facturi şi ordine de plată între cele două firme, contractul nr. x din 02.10.2008 între SC X. SRL şi SC Z. SA şi actul adiţional la contract, facturi şi ordine de plată între cele două firme, raportul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare privind controlul tematic efectuat la SIF Oltenia SA în perioada 28.03 -01.04.2011, procesul-verbal al DGFP încheiat în 17.05.2013 la SC Y. SA Rm. Vâlcea, adresa IPJ Argeş către DNA prin care se arată că în perioada 2008-2012 nu a fost avizat nici un plan de pază pe SC X. (dosar de urmărire penală); adresa IPJ Olt din 12.12.2012 în care se comunică că nu există planuri de pază ale SC X. SRL şi adresa IPJ Olt din 12.12.2012 în care sunt enumerate societăţile unde SC X. SRL asigură paza, înscrisurile depuse la dosar în cursul judecăţii de inculpaţii E., D. şi A., precum şi declaraţiile martorilor: HHHHH.; RRRR .; RRRRR ., precum şi martorii reaudiaţi efectiv de instanţă: AAAAA., BBBBB., CCCCC., audiaţi la termenul din 30.09.2021, JJJJJ., IIIII., SSSSS., KKKKK., HHHHH., NNNNN., LLLLL., audiaţi la termenul din 14.10.2021, ..., QQQQQ ., audiaţi la termenul din 11.11.2021, Înalta Curte a reţinut că starea de fapt avută în vedere în actul de sesizare nu are corespondent în realitatea faptică.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor menţionaţi ca fiind audiaţi în mod nemijlocit şi de către instanţa de judecată cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către inculpaţi, rezultă faptul că în baza contractelor de pază încheiate de către SC X. SRL cu cele două societăţi comerciale SC Y. SA şi SC Z. SA, prima societate comercială a prestat serviciile asumate prin convenţia semnată.

Martorii AAAAA., BBBBB., CCCCC., JJJJJ., IIIII., SSSSS., KKKKK., LLLLL., ..., prin declaraţiile pe care le-au dat în faţa Înaltei Curţi, au precizat activitatea pe care au desfăşurat-o în calitate de agenţi de pază, angajaţi la SC X. SRL, la sediile SC Y. SA şi SC Z. SA, indicând condiţiile în care se realiza activitatea de pază, faptul că a existat o dotare minimă din parte societăţii comerciale beneficiară, cât şi personalul implicat din partea societăţii prestatoare de servicii pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate contractual.

Ultimul martor menţionat, ..., a îndeplinit în cadrul SC X. SRL funcţia de şef de pază, şi în această calitate a precizat şi activităţile pe care le-a desfăşurat pentru organizarea activităţii asumate contractual, subliniind faptul că nu era necesară întocmirea unui plan de pază în condiţiile în care această activitate se realiza prin echipe de intervenţie, nefiind realizată o pază a unor obiective fixe.

Pe de altă parte, martorii NNNNN., membru în CA al SC Z. SA, QQQQQ ., şef birou marketing la aceeaşi societate, HHHHH., administrator al patrimoniului SC Y. SA, au precizat condiţiile în care au fost încheiate contractele de pază cu SC X. SRL, precum şi modul în care această societate şi-a îndeplinit obligaţiile asumate.

Din coroborarea acestor declaraţii, Înalta Curte a reţinut faptul că în baza contractelor încheiate între SC X. SRL şi SC Y. SA, respectiv SC Z. SA, prima societate comercială şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, în sensul că a asigurat paza în condiţiile prezentate de către martorii menţionaţi anterior.

În mod evident, elementele avute în vedere în actul de sesizare pentru a se concluziona că aceste contracte au fost unele fictive nu pot fi reţinute prin raportare la aserţiunea anterioară, acestea nefiind de natură a conduce la concluzia reţinută în rechizitoriu.

Împrejurările că respectivele convenţii au fost încheiate prin încredinţare directă, că suma trecută în contract şi plătită pentru paza obiectivului este foarte mare, că exista un alt contract de pază pentru SC Y. SA, că nu a fost identificat un plan de pază şi obiectivele păzite, că nu au fost cuantificate unităţile de timp în care să fie prestate serviciile, că profilul de activitate şi organizarea societăţilor comerciale beneficiare nu justificau activităţi de pază, nu pot constitui elemente care să conducă instanţa la concluzia că respectivele contracte au fost unele fictive în condiţiile în care martorii menţionaţi anterior au susţinut că au fost prestate servicii de pază.

Înalta Curte a considerat că toate aceste elemente sunt, în esenţe, exprimări ale nemulţumirii cu privire la condiţiile în care au fost executate obligaţiile corelative asumate de către părţi care ar putea fi cercetate eventual de către instanţa civilă, în măsura sesizării sale, aceasta cu atât mai mult cu cât ele rezultă din controlul efectuat de către Comisia de Cenzori a SC Y. SA Râmnicu Vâlcea, subsecvent înlocuirii inculpatului D. din funcţia de conducere avută.

De asemenea, împrejurarea că preţul stabilit prin contractul dintre părţi este unul exagerat nu poate fi reţinută, neexistând elemente probatorii care să demonstreze acest lucru.

Contractul invocat în actul de sesizare încheiat de către SC Z. SA cu SC JJJJ. S... R. L. Curtea de Argeş viza alte activităţi, respectiv monitorizarea şi intervenţia rapidă a echipelor specializate, deci doar în caz de necesitate, fără a se asigura imobilizarea personalului la sediul beneficiarului. În aceste condiţii, pare cel puţin justificată această diferenţă de preţ. Organul judiciar nu a administrat probe din care să rezulte care era valoarea unor contracte similare, respectiv prin asigurarea activităţilor de pază în mod continuu la sediul beneficiarului.

Este de reţinut şi faptul că încheierea contractelor de pază s-a realizat în mod legal, martorul NNNNN., membru în CA al SC Z. SA, precizând că inculpatul E., în calitatea sa de director a încunoştinţat consiliul de administraţie cu privire la necesitatea de a contracta servicii de pază, fiind indicate şi obiectivele ce urmau a fi protejate, iar ulterior, în cursul lunii aprilie 2009 a fost adoptată o hotărâre a consiliului de administraţie, precum şi una a Adunării Generale.

Pentru aceste elemente, Înalta Curte nu a reţinut caracterul fictiv al contractelor de pază încheiate între SC X. SRL şi SC Y. SA şi SC Z. SA.

În conformitate cu prevederile art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, infracţiunea de delapidare constă în:

"Însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează", stabilind sancţionarea formei agravate, respectiv dacă fapta a produs consecinţe deosebit de grave.

În noul C. pen., potrivit prevederilor art. 295 alin. (1) coroborat cu art. 308 C. pen. infracţiunea de delapidare are acelaşi conţinut, "Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează", diferenţa dintre cele două reglementări fiind sancţiunea ce este prevăzută, mult mai blândă în noul cod.

Astfel, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de delapidare constă într-o acţiune de sustragere definitivă sau temporară a unui bun din patrimoniul public al unei persoane juridice în posesia sau detenţia căreia se află de către un funcţionar public care îl gestionează sau administrează.

Această acţiune se poate realiza prin însuşire, folosire sau traficarea bunurilor. "Folosirea" unui bun înseamnă tragerea de foloase şi ceea ce este caracteristic acestei modalităţi normative a infracţiunii de delapidare este pe de o parte, împrejurarea că făptuitorul sau o altă persoană a tras foloase nelegale de pe urma folosirii bunurilor din patrimoniul persoanei juridice, iar pe de altă parte, că prin folosire bunul în cauză a fost scos temporar din sfera patrimonială în care se găsea şi astfel s-a creat o stare de pericol constând în posibilitatea ca acel bun să fie pierdut, avariat de altcineva sau chiar autorul să convertească folosirea în însuşire.

În condiţiile în care Înalta Curte nu a îmbrăţişat punctul de vedere exprimat prin rechizitoriul, aşa cum acesta a fost remediat, cu privire la caracterul simulat al contractelor încheiate între societăţile comerciale menţionate anterior, considerând că acestea au un caracter real, existând prestaţii reciproce între societăţile comerciale contractante, plăţile efectuate în baza acestor contracte comerciale nu pot constitui elementul material al infracţiunii de delapidare, transferurile realizate în conturile SC X. SRL de către SC Y. SA şi SC Z. SA reprezentând modul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate.

Pe cale de consecinţă, s-a dispus, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpaţilor D. şi E. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. (alin. (1) coroborat cu art. 308 din C. pen.

În condiţiile în care acuzaţiile ce îl vizează pe inculpatul A. vizează complicitatea acestuia la comiterea pretinsei infracţiunii de delapidare de inculpaţii D. şi E., faptele autorilor nefiind prevăzute de legea penală, aşa cum anterior s-a precizat, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 26 raportat la art. 2151 alin. (2) din C. pen.. anterior.

- Infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 şi infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a bunurilor şi creditului societăţii ori în scop contrar intereselor acesteia prev. de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 reţinute în sarcina inculpatei B.

În actul de sesizare s-a reţinut că fapta inculpatei B. care în perioada 2008-2012, în calitate de administrator al SC X. SRL Slatina a încasat contravaloarea a două contracte de prestări servicii cu SC Z. SA şi SC Y. SA Rm. Vâlcea, în sumă de 700.500 RON, având reprezentarea faptului că sumele provin din infracţiuni, respectiv din delapidarea făcută de cei doi coinculpaţi D. şi E., ascunzând originea ilicită a acestor sume prin înregistrarea unor cheltuieli fictive (aprovizionări de la societăţi comerciale tip fantomă) şi folosindu-i în scop contrar intereselor SC X. SRL Slatina întruneşte prin urmările sale, elementele constitutive ale celor două infracţiuni. În rezumat, inculpata şi-a însuşit suma de 700.500 creând aparenţa, prin întocmirea unor facturi fictive, că o folosea pentru achiziţii de bunuri necesare SC X. SRL.

În privinţa primei infracţiuni menţionate, este de remarcat faptul că, în condiţiile în care nu se poate reţine existenţa infracţiunii predicat, aşa cum anterior s-a arătat când a fost analizată infracţiunea de delapidare, pretins comisă de către inculpaţii D., E., cu complicitatea inculpatului A., în mod evident nu se poate dispune condamnarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor.

În conformitate cu prevederile art. art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, constituie această infracţiune:

"schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei".

Aşa cum rezultă din probele cauzei, sumele de bani intrate în conturile SC X. SRL Slatina sunt rezultatul unor operaţiuni comerciale reale, respectiv reprezintă contravaloarea serviciilor de pază prestate SC Y. SA şi SC Z. SA.

Pe cale de consecinţă nu se poate reţine comiterea infracţiunii de spălare a banilor în sarcina inculpatei, nefiind în prezenţa unor activităţi realizate de către acesta pentru a ascunde sau disimula originea ilicită a unor bunuri, sumele de bani încasate de către societatea comercială al cărei administrator era fiind rezultatul unei activităţi licite.

Lipsind situaţia premisă, neputând fi reţinută infracţiunea predicat, activităţile inculpatei, în exercitarea atribuţiilor pe care le avea în cadrul SC X. SRL, nu pot constitui elementul material al infracţiunii ce face obiectul analizei, acestea neintrând în sfera ilicitului penal, şi pe cale de consecinţă s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

În privinţa infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor şi creditului societăţii ori în scop contrar intereselor acesteia prev. de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte a reţinut că în conformitate cu prevederile textului legal menţionat, pentru a intra în sfera ilicitului penal este necesar ca administratorul unei societăţi comerciale să folosească "cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect".

Actul de sesizare este relativ eliptic în privinţa descrierii acestei fapte reţinute în sarcina inculpatei, susţinându-se doar că "sumele de bani încasate de către SC X. SRL din contractele simulate cu diverşi beneficiari pentru care în realitate nu s-au prestat serviciile în cuantumul consemnat în documentele de evidenţă contabilă au fost externalizate din conturile SC X. SRL, prin înregistrarea în contabilitate de achiziţii fictive în cuantum de 1.222.504 RON."

Această stare de fapt ar rezulta din procesul-verbal de control nr. x/27.05.2013 întocmit de către DGFP Dolj, proces-verbal în care se reţine că suma totală a achiziţiilor înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii comerciale pe baza facturilor neconfirmate de furnizori sau întocmite în numele unor furnizori inactivi fiscali pentru perioada 01.01.2008 - 31.12.2012, este de 1.222.504 RON din care TVA 212.217 RON, sumă care a fost contabilizată de societate ca fiind achitată în numerar.

În condiţiile în care singurul mijloc de probă invocat în actul de sesizare ca dovedind comiterea acestei infracţiuni este acest proces-verbal, Înalta Curte având în vedere Decizia nr. 72/2019 a Curţii Constituţionale a României, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 2331 alin. (2), (3) din O.U.G. nr. 93/2003 şi neconstituţionalitatea sintagmei "care constituie mijloace de probă" din cuprinsul art. 2331 alin. (5) din acelaşi act normativ şi respectiv din cuprinsul art. 350 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 cu referire la alin. (1) din acelaşi articol, a constatat că nu există nici un fel de probă care să susţină acuzaţia formulată.

În mod evident, faţă de dispozitivul şi considerentele deciziei menţionate anterior a instanţei de contencios constituţional, care, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţia României şi art. 31 din Legea nr. 47/1992, sunt general obligatorii, instanţa nu mai poate avea în vedere ca mijloc de probă procesul-verbal menţionat anterior, în condiţiile în care acesta a fost întocmit înainte de începerea procesului penal, documentul având doar natura juridică a unui act de sesizare a organului judiciar.

Pe de altă parte, pentru realizarea conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni era necesar a se indica în actul de sesizare care era varianta normativă în care se susţine că a fost comisă fapta, fiind necesară descrierea acţiunii pretins comise de către inculpată, instanţa neputând încadra expresia folosită în rechizitoriu, externalizare, în nici una dintre acţiunile incriminate de lege ca reprezentând elementul material al infracţiunii cercetate.

Caracterul vag al acestei expresii nu permite stabilirea în ce măsură acţiunea pretins realizată de către inculpată însemna folosirea bunurilor societăţii comerciale al cărei administrator era într-un scop contrar intereselor firmei, ori dacă aceasta înseamnă însuşirea bunurilor în folos propriu, ori în interesul unei alte societăţi comerciale, în care avea interes direct sau indirect.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. a dispus achitarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.

- Infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 reţinută în sarcina inculpatei B.

Se reţine în sarcina inculpatei că în perioada 2008-2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al SC X. SRL Slatina a prejudiciat bugetul de stat în suma de 520.994 RON din care: 174.132 RON reprezentând cota T. V. A. colectata, neînregistrata şi nedeclarată aferentă prestărilor de serviciu efectuate şi nefacturate; 212.217 RON reprezentând T. V. A. dedusa nelegal şi aferenta unor achiziţii fictive înregistrate în contabilitatea societăţii şi 161.645 RON impozit pe profit aferent cheltuielilor înregistrate cu achiziţiile fictive.

Baza probatorie a formulării acestor acuzaţii a fost procesul-verbal nr. x/27.05.2013 încheiat de către DGFP Dolj încheiat în urma controlului inopinat la SC X. SRL Slatina, prin acesta constatându-se că suma totală a achiziţiilor înregistrate în evidenţa contabilă pe baza facturilor neconfirmate de furnizori, sau întocmite în numele unor furnizori inactivi fiscali pentru perioada 01.01.2008 - 31.12.2012, este de 1.222.504 RON din care TVA 212.217 RON, sumă care a fost contabilizată de societate ca fiind achitată în numerar.

Societatea nu a prezentat contracte încheiate cu furnizorii în legătură cu achiziţiile de bunuri şi prestările de servicii înregistrate în contabilitate, iar pentru prestările de servicii nu au fost prezentate situaţii de lucrări din care să rezulte locaţia unde au fost executate acestea.

Valoarea totală a prejudiciului evaluat este de 520.994 RON şi reprezintă 147.132 RON TVA colectată neînregistrată şi nedeclarată, aferentă prestărilor de servicii efectuate şi nefacturate, 212.217 RON TVA dedus nelegal aferent achiziţiilor fictive înregistrate în contabilitate, 161.645 RON ce reprezintă impozitul pe profit, aferent cheltuielilor nedeductibile cu achiziţiile fictive.

Cu privire la valoarea probatorie a acestui proces-verbal, Înalta Curte a prezentat anterior considerentele în raport de care nu poate să îi recunoască o asemenea valoare, în conformitate cu jurisprudenţa obligatorie a Curţii Constituţionale a României, procesul-verbal menţionat având valoarea unui act de sesizare.

În mod evident, pentru reţinerea elementelor menţionate în cuprinsul procesului-verbal menţionat ca fiind dovedite ar fi fost necesară administrarea unor probe adecvate, însă în cursul urmăririi penale nu s-a procedat în acest sens.

În faţa Tribunalului Dolj, la solicitarea inculpatei s-a încuviinţat şi efectuat o expertiză contabilă prin care s-a concluzionat faptul că din ansamblul societăţilor comerciale despre care în procesul-verbal întocmit de către organele fiscale se menţionează că nu sunt active fiscal şi, pe cale de consecinţă, toate operaţiunile comerciale realizate cu acestea sunt fictive, doar o singură societate, SC TTTTT. SRL era inactivă fiscal conform OPANAF nr. 1167/29.05.2009.

În privinţa celorlalte societăţi comerciale: SC UUUUU. SRL; SC VVVVV. SRL; SC WWWWW. SRL; SC XXXXX. SRL; SC YYYYY. SRL; SC ZZZZZ. SRL; SC AAAAAA. SRL; SC BBBBBB. SRL; SC CCCCCC. SRL; SC DDDDDD. SRL; SC EEEEEE. SRL; SC FFFFFF. SRL; SC GGGGGG. SRL; SC HHHHHH. SRL; SC IIIIII. SRL; SC JJJJJJ. SRL; SC KKKKKK. SRL; SC LLLLLL.; SC MMMMMM. SRL; SC NNNNNN. SRL; SC OOOOOO. SRL; SC PPPPPP. SRL; SC QQQQQQ. SRL; SC RRRRRR. SRL s-a stabilit prin această expertiză că acestea erau active fiscal şi funcţionau în realitate la momentul emiterii facturilor.

De asemenea, în concluziile raportului de expertiză au mai fost precizate următoarele:

- în perioada 2008-2012, SC X. SRL nu a solicitat rambursare sau compensare de TVA, societatea având numai TVA de plată;

- documentele înregistrate ca facturi fiscale supuse expertizei îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal în perioada de control 2008-2012;

- societăţile nu erau obligate să încheie contracte pentru achiziţiile de bunuri, puteau să le achiziţioneze şi fără a încheia un contract având în vedere legislaţia în vigoare. Nu intră sub incidenţa condiţiei privitoare la încheierea contractelor de prestări servicii, prevăzută la art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal, serviciile cu caracter ocazional prestate de persoane fizice autorizate şi de persoane juridice, cum sunt cele de întreţinere şi reparare a activelor, serviciile poştale, serviciile de comunicaţii şi de multiplicare, transport şi alte asemenea;

- facturile primite de la furnizori pentru prestările de servicii şi achiziţiile de bunuri, în perioada 2008-2012 şi supuse expertizei au fost achitate în totalitate cu numerar prin casieria societăţii SC X. SRL;

- în perioada 2008-2012 a existat sursă de finanţare, cheltuielile efectuate erau cu scopul îndeplinirii obiectului de activitate al firmei, erau deductibile fiscal, iar la sfârşitul anului 2007 societatea realiza venituri care să permită susţinerea cheltuielilor din perioada imediat următoare, raportat la obiectul de activitate, la locul desfăşurării activităţii efective unde urma să se desfăşoare şi conform contractelor de prestări servicii încheiate (facturi, contracte, locaţie).

Înalta Curte a mai reţinut, pe baza înscrisurilor depuse de către inculpată, faptul că, ulterior întocmirii procesului-verbal nr. x/27.05.2013 încheiat de către DGFP Dolj, organul fiscal a întocmit raportul de inspecţie fiscală nr. x/13.01.2014 şi decizia de impunere fiscală nr. x/13.01.2014, documente realizate prin valorificarea constatărilor cuprinse în procesul-verbal, prin care au fost stabilite obligaţii de plată diferite de cele menţionate în procesul-verbal iniţial, respectiv obligaţii suplimentare de plata în suma totala de 601.789 RON, reprezentând impozit pe profit 160.096 RON, accesorii 96.870 RON, TVA 212.216 RON, accesorii 132.607 RON.

Împotriva acestor acte administrative a fost formulată contestaţie potrivit procedurii administrative care a fost respinsă prin Decizia nr. 168/06.06.2016 a DGRFP Craiova, iar ulterior acţiune la instanţa de judecată competentă, solicitându-se în temeiul art. 1, art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea actului administrativ-fiscal denumit Decizie de soluţionare a contestaţiei din 06.06.2016 şi a actelor administrativ-fiscale Decizia de impunere nr. x/13.01.2014 şi Raport de inspecţie fiscală nr. x/13.01.2014, întocmite de organele de inspecţie fiscală din cadrul DGRFP Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt - Activitatea de Inspecţie fiscală.

Prin Sentinţa civilă nr. 1703/2017 pronunţată de Tribunalul Olt, definitivă prin Decizia civilă nr. 1510/2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost admisă cererea formulată de către reclamanta SC X. SRL şi au fost anulate Decizia nr. 168/06.06.2016, decizia de impunere nr. x/13.01.2014 şi raportul de inspecţie fiscala nr. x/13.01.2014.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţele civile au analizat atât actele administrative menţionate anterior, cât şi toate documentele contabile avute în vedere de către organul fiscal pentru a întocmi procesul-verbal nr. x/27.05.2013, precum şi documentele subsecvente, stabilind pe baza raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză faptul că toate facturile de achiziţie cuprind toate informaţiile prevăzute de art. 155 din Lega nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la data tranzacţiilor şi ca atare, în mod nelegal nu au fost reţinute ca documente justificative de către organele de inspecţie fiscală.

De asemenea, a fost analizată şi situaţia facturilor emise de către SC TTTTT. SRL care nu era activă la data emiterii facturilor către SC X. SRL, stabilind că şi acestea sunt apte să dea dreptul la deducere a TVA-ului plătit în amonte.

Prin Decizia nr. 102/2021 pronunţată de Curtea Constituţională a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii" din cuprinsul dispoziţiilor art. 52 alin. (3) C. proc. pen., în considerentele deciziei precizându-se că această prevedere legală contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, prevederilor art. 6 din Convenţie, precum şi dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie ce reglementează dreptul la un proces echitabil.

A mai arătat Curtea Constituţională că "nu există niciun argument obiectiv şi rezonabil care să justifice reexaminarea de către instanţa penală a unor aspecte ale cauzei ce constituie chestiuni prealabile şi care au fost soluţionate, printr-o hotărâre definitivă, de către o instanţă competentă să judece într-o altă materie, chiar dacă aceste chestiuni privesc existenţa infracţiunii. Totodată, noţiunea de infracţiune este definită prin referire la elemente de tipicitate ale acesteia, motiv pentru care chestiunile prealabile nu pot avea în vedere decât aceleaşi elemente. Prin urmare, teza întâi şi teza a doua din cuprinsul prevederilor art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. devin antagonice. De asemenea, Curtea constată că această concluzie se impune şi pentru faptul că mijloacele de soluţionare a chestiunilor prealabile puse la dispoziţia instanţei penale sunt identice cu cele oferite, prin legislaţia în vigoare, instanţei civile (lato senso), aspect ce rezultă din prevederile art. 52 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora judecarea unei chestiuni prealabile de către instanţa penală se face conform regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune. Prin urmare, instanţa penală nu se poate prevala de motive de ordin procedural, pentru a justifica reexaminarea unei soluţii definitive pronunţate de o altă instanţă cu privire la o chestiune prealabilă, legislaţia procesuală în vigoare neoferind premisele necesare ca cele două categorii de instanţe să ajungă, pe baza unor mijloace procesuale distincte, la pronunţarea unor soluţii diferite şi, cu atât mai puţin, argumente care să justifice prevalenţa soluţiei pronunţate de către instanţa penală în privinţa chestiunilor prealabile asupra celei pronunţate de instanţa civilă (lato senso)."

Prin raportare la prevederile art. 52 alin. (3) C. proc. pen., în forma rezultată după admiterea excepţiei de neconstituţionalitate:

"Hotărârile definitive ale altor instanţe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale", Înalta Curte a constatat că prin hotărârile civile menţionate anterior a fost soluţionată în mod definitiv o chestiune prealabilă care are influenţă cu privire la existenţa infracţiunilor analizate.

Au stabilit în mod definitiv instanţele civile faptul că toate documentele înregistrate în evidenţele contabile ale SC X. SRL Slatina, societate administrată de către inculpata B. au la bază operaţiuni comerciale reale, nefiind în prezenţa unor operaţiuni fictive.

Sentinţa civilă nr. 1703/2017 pronunţată de Tribunalul Olt, definitivă prin Decizia civilă nr. 1510/2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova are în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (3) C. proc. pen.. autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, Înalta Curte nemaiputând să analizeze aspectele cu privire la caracterul fictiv al operaţiunilor comerciale realizate de către societatea administrată de către inculpată, fiind stabilit prin hotărârile menţionate caracterul real al acestora.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiune:

"stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat ."

De asemenea, potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ constituie infracţiune şi "evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;".

În privinţa primei infracţiuni reţinută în sarcina inculpatei prin actul de sesizare, Înalta Curte a constatat că în rechizitoriu şi în actul de remediere nu sunt indicate acţiunile care reprezintă elementul material al acestei infracţiuni, după cum nu sunt prezentate sumele pe care societatea administrată de inculpată le-ar fi obţinut de la bugetul de stat, fără drept, cu titlul de rambursări sau restituiri ori compensări, aceasta fiind urmarea imediată impusă de textul legal.

Verbum regens în cazul infracţiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 este constituit dintr-o acţiune a inculpatului, respectiv stabilirea de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, ori în cauză nu se indică nici o asemenea activitate a inculpatei B... Nu se precizează care este documentul pe care administratorul societăţii l-a întocmit şi depus la organul fiscal pentru a fi determinate obligaţiile de plată către bugetul consolidat al statului, respectiv pentru stabilirea unor drepturi pe care societatea le-ar fi avut pentru a obţine rambursarea unor taxe sau restituirea unor taxe, ori realizarea unor compensări.

Urmarea imediată a infracţiunii, potrivit aceluiaşi text legal, constă în păgubirea bugetului consolidat al statului ca urmare a faptului că au fost obţinute, fără drept, sume de bani cu titlul de rambursări, restituiri de taxe ori compensări, iar în cauză nu se indică nici un fel de sume de care ar fi beneficiat societatea administrată de inculpată cu acest titlu de la bugetul statului.

Faptul că se susţine o parte din TVA-ul datorat de către SC X. SRL ar fi fost dedus nelegal nu reprezintă elementul material al infracţiunii analizate, în condiţiile în care este necesară, aşa cum s-a menţionat, o acţiune a inculpatului de stabilire a impozitelor în mod nelegal, care să determine ulterior o restituire a taxelor deja achitate, prin vreuna din modalităţile specificate în norma legală. În speţă nu se susţine că ar fi fost realizată plata unor taxe şi apoi s-ar fi obţinut restituirea, ci că nu s-ar fi plătit aceste taxe.

Ca atare, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei B. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte a reţinut că elementul material al acestei infracţiuni constă în evidenţierea în actele contabile sau în alte acte legale a cheltuielilor realizate de către contribuabil, cerinţa esenţială fiind ca aceste cheltuieli să fie determinate prin raportare la operaţiuni economice care nu au un caracter real ori care sunt fictive.

Aşa cum anterior s-a precizat, instanţele civile sesizate de către SC X. SRL Slatina au stabilit în mod definitiv, prin hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, că toate documentele înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii administrate de către inculpata B., avute în vedere în procesul-verbal nr. x/27.05.2013 încheiat de către DGFP Dolj au la bază operaţiuni comerciale reale, nefiind în prezenţa unor operaţiuni fictive.

În respectarea prevederilor art. 52 C. proc. pen., Înalta Curte constatând că această chestiune a fost tranşată în mod definitiv de către instanţele civile, a dispus, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, acţiunile sale neîntrunind tipicitatea obiectivă a infracţiunii, operaţiunile înregistrate în contabilitatea societăţii fiind unele reale, caracter stabilit în mod definitiv prin hotărârile judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat.

- Infracţiunea de şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior reţinută în sarcina inculpatului A. (autor), complicitate la şantaj în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. reţinută în sarcina inculpatului C., infracţiunea de instigarea la infracţiunea de şantaj prev. de art. 25 din C. pen. anterior raportat la art. 194 alin. (1) din C. pen. anterior pentru K. (instigator):

În privinţa inculpaţilor A., C. şi K., prin actul de sesizare s-a reţinut că în luna martie 2011 aceştia, ofiţeri de politie judiciara în cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigarea Fraudelor, însoţiţi de inculpatul K., în calitate de reprezentant al SC AA. SRL Piatra Olt, şi la instigarea acestuia, s-au deplasat la sediul APIA Olt în biroul directorului adjunct BB., iar prin constrângerea morală a acestuia au încercat să-l determine să aprobe (să facă) plata unei subvenţii în suma de 117.376 euro aferenta unui dosar de sprijin agricol depus de SC AA. SRL pentru campania agricola a anului 2010.

Din cercetări a rezultat faptul ca la data comiterii faptei inculpaţii A. şi C. nu aveau în lucru o cauză penală în care BB. să fi fost cercetat pentru abuz în serviciu, aceasta fiind înregistrată ulterior, la data de 30.05.2011, ca urmare a unei plângeri formulată de SC AA. SRL la I. P. J. Olt. Cauza penală a fost repartizată inculpatului A. la data de 01.06.2011 şi a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina sub numărul x/2011, abia după aproximativ doua luni, la data de 03.08.2011.

De asemenea, în cursul lunii august 2011, inculpaţii A. şi C. s-au deplasat la sediul CC., la partea vătămată DD. care avea calitatea de director al acestei instituţii. Cu ocazia discuţiilor purtate cu partea vătămata DD. în prezenta martorei EE. - consilier juridic, cei doi inculpaţi au subliniat faptul ca la IPJ Olt - Serviciul de Investigarea Fraudelor exista o plângere a SC FF. SRL Ganeasa judeţul Olt împotriva conducerii CC., în legătura cu refuzul de ridicare al măsurilor asiguratorii instituite de CC. la aceasta societate.

Concluzia discuţiilor purtate a fost aceea că partea vătămată DD. prin neluarea deciziei de ridicare a măsurilor asiguratorii, asupra bunurilor aparţinând SC FF. SRL săvârşeşte o faptă de natură penală existând posibilitatea trimiterii acesteia în judecată.

În realitate la acea data exista deja în lucru dosarul penal x/2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina în lucru la o colega a celor doi ofiţeri de politie judiciara.

Cu toate ca avea cunoştinţa despre existenta acestui dosar penal şi ulterior de soluţia adoptata (neînceperea urmăririi penale), inculpatul A. a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 30.03.2011 pentru aceleaşi fapte, cauză penală înregistrată la data de 18.08.2011 (după aproximativ 5 luni) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina sub numărul x/2011.

De remarcat este faptul ca atât intre SC FF. SRL şi SC GG. SRL Ganeasa (societăţi cu acelaşi administratori şi asociaţi) pe de o parte şi SC X. SRL, pe de alta parte existau contracte de prestări servicii în urma cărora cea din urma societate administrata de inculpata B. a încasat mai multe sume de bani.

De asemenea, din cercetări a mai rezultat faptul ca în cursul anului 2009 inculpatul A. în calitate de ofiţer de politie judiciara a efectuat cercetări în mai multe dosare penale privind administratorii SC FF. SRL Ganeasa, soluţia adoptata fiind aceea de neînceperea urmăririi penale.

În fine, în perioada iunie 2010 - august 2011, inculpatul A., folosindu-se de calitatea sa de ofiţer de politie judiciara, a încercat s-o determine pe partea vătămată HH., în calitate de Şef Serviciu din cadrul DGFP Olt, să favorizeze SC II. SRL Slatina şi SC JJ. SRL Olt în relaţia cu SC KK. SRL cu ocazia efectuării unor controale specifice.

Întrucât a refuzat, partea vătămată HH. a fost cercetata la plângerea SC JJ. SRL Olt pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, dosar penal instrumentat de inculpatul C... Din materialul probator rezulta ca inculpatul A. a participat în mod direct şi abuziv la audierea părţii vătămate, cauza fiindu-i repartizata spre soluţionare inculpatului C.

De asemenea din cercetări s-a stabilit că în acea perioada SC X. SRL a încasat contravaloarea unor prestări de servicii atât de la SC II. SRL, cât şi de la societăţi comerciale ce urmau sa fie controlate în relaţia cu SC JJ. SRL Olt, în speţa, SC KK. SRL.

A. Înalta Curte, analizând acuzaţiile formulate, a reţinut cu privire la primul act material menţionat în actul de sesizare că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine faptul că inculpaţii A. şi C. în cursul lunii martie 2011 s-au deplasat la sediul APIA Olt, în biroul persoanei vătămate BB., împreună cu inculpatul K.

Discuţiile s-au purtat în biroul persoanei vătămate şi au vizat neacordarea unei subvenţii pentru terenurile gestionate de către SC AA. SRL, societatea comercială administrată de către inculpatul K.

La această discuţie nu a participat inculpatul C., care a rămas în secretariatul biroului persoanei vătămate, aşa cum acest lucru rezultă din coroborarea declaraţiilor pe care persoana vătămată BB. le-a dat în cursul cercetării judecătoreşti, cu declaraţiile martorilor GGGG. şi HHHH.

În declaraţia din 11 noiembrie 2021, dată în faţa Înaltei Curţi, persoana vătămată a precizat faptul că inculpatul C. a rămas în secretariatul biroului său, aspect care se coroborează cu susţinerile martorei GGGG. din declaraţia dată la termenul din 01 iulie 2021, precum şi cu cele făcute de martorul HHHH. în declaraţia dată la acelaşi termen de judecată.

Este de remarcat faptul că în cursul urmăririi penale, declaraţiile pe care partea vătămată şi martorii menţionaţi le-au dat nu sunt de natură a confirma vreo participare a inculpatului C. la discuţia pe care acesta a purtat-o cu inculpaţii ... şi K.

Cu privire la acest aspect, în plângerea formulată la 19 noiembrie 2011, precum şi în declaraţiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, la 10 decembrie 2012 şi 05 februarie 2013, persoana vătămată BB. a indicat faptul că discuţia purtată în primăvara anului 2011 a avut loc între el şi inculpatul ..., nemenţionând nici o intervenţie a celuilalt lucrător de poliţie, iar martora GGGG., audiată la aceleaşi date, a susţinut că inculpaţii au intrat în biroul persoanei vătămate, dar fără a putea auzi ce s-a discutat.

În aceste condiţii, Înalta Curte consideră că sunt mult mai plauzibile declaraţiile pe care persoana vătămată şi martorii le-au dat în faţa instanţei de judecată, referitoare la neparticiparea inculpatului C. la discuţie, în condiţiile în care nu se evidenţiază în niciuna dintre declaraţiile menţionate vreo intervenţie a acestuia în cursul discuţiei.

Aşa cum anterior s-a menţionat, discuţia s-a purtat între persoana vătămată şi inculpaţii ... şi K., aspectele susţinute de către primul inculpat în declaraţia pe care a dat-o în faţa Tribunalului Dolj la 21 martie 2017, vizând faptul că nu-l cunoştea pe cel de-al doilea inculpat, fiind unele care nu se confirmă prin probele administrate, din coroborarea declaraţiilor persoanei vătămate cu cele ale martorilor GGGG. şi HHHH., rezultând fără dubiu că în luna martie 2011 cei doi inculpaţi se cunoşteau şi împreună au mers în biroul de la APIA Olt.

Înalta Curte a reţinut că toată convorbirea din biroul persoanei vătămate s-a purtat pe un ton ridicat, aşa cum acest aspect este confirmat din coroborarea declaraţiilor acestuia cu cele ale martorilor menţionaţi, declaraţii menţinute constant atât în faţa organului de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, iar obiectul discuţiei a vizat deblocarea plăţii unei subvenţii pentru SC AA. SRL Piatra Olt.

Contrar susţinerilor inculpatului ..., la data la care acesta s-a deplasat la APIA Olt, nu avea în lucru un dosar penal vizându-l pe BB., plângerea penală formulată de către societatea comercială menţionată fiind înregistrată la data de 30 mai 2011, deci ulterior momentului menţionat, iar în aceste condiţii nu exista nicio justificare legală pentru a se purta această convorbire.

Ca atare, Înalta Curte a constatat că există suficiente elemente pentru a considera ca fiind conforme realităţii susţinerile constante ale persoanei vătămate în sensul că inculpatul ..., în prezenţa inculpatului K., în cadrul discuţiei din martie 2011, i-a solicitat acestuia să realizeze plăţile subvenţiilor către SC AA. SRL, iar în caz contrar îi va face dosar penal, ameninţare care ulterior s-a şi confirmat.

Această acţiune reprezintă în mod cert elementul material al infracţiunii de şantaj pentru care este cercetat inculpatul A.

În privinţa inculpatului K., Înalta Curte a considerat că prezenţa sa alături de inculpatul A., în biroul persoanei vătămate BB., în condiţiile în care subiectul discuţiei este reprezentat tocmai de subvenţiile pe care trebuia să le primească societatea comercială al cărei administrator era, demonstrează actele de instigare la comiterea infracţiunii de şantaj pe care a comis-o al doilea inculpat.

Pe de altă parte, un element suplimentar care demonstrează existenţa actelor de instigare este reprezentat şi de faptul că acest inculpat a formulat ulterior plângerea penală împotriva persoanei vătămate, precum şi că acesta a continuat să se deplaseze la biroul celui menţionat pentru a formula aceeaşi cerere referitoare la plata subvenţiei. Fără a fi elementele ce demonstrează direct comiterea infracţiunii, în condiţiile în care sunt ulterioare faptei cercetate, acestea sunt indicii puternice ce confirmă starea de fapt reţinută anterior.

În conformitate cu prevederile art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, lege penală mai favorabilă reţinută în privinţa acestui inculpat, constituie infracţiunea de şantaj:

"Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul"

În mod evident, obiectul juridic al acestei infracţiuni este reprezentat în principal de relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică a persoanei, iar lezarea sa se realizează prin acţiunile circumscrise laturii obiective, elementul material fiind reprezentat de acţiunea de constrângere a victimei, care se putea realiza prin violenţă sau ameninţare, condiţia esenţială a laturii obiective fiind aceea ca prin activitatea de constrângere să se urmărească determinarea subiectului pasiv la adoptarea unei anumite conduite, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. Din punctul de vedere al laturii subiective, infracţiunea se comite cu intenţie directă, făptuitorul urmărind obţinerea în mod injust a unui folos, pentru sine sau pentru altul.

Aplicând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, s-a constatat că inculpatul A. a comis acţiunile specifice elementului material al infracţiunii de şantaj, respectiv a constrâns persoana vătămată BB., prin intermediul ameninţării cu cercetarea acesteia într-un dosar penal, să facă ceva ce intra în atribuţiile sale de serviciu, respectiv să deblocheze plăţile unei subvenţii către SC AA. SRL.

În acest mod au fost vătămate relaţiile sociale ce sunt apărate prin norma legală, obiectul juridic al infracţiunii, respectiv libertatea psihică a persoanei, iar la comiterea faptei inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, respectiv cu intenţie directă, urmărind scopul special prevăzut de lege, respectiv obţinerea în mod injust a unui folos material pentru coinculpatul K., administratorul societăţii comerciale menţionate.

În conformitate cu prevederile art. 25 C. pen. anterior, "Instigator este persoana care, cu intenţie, determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală ."

Faţă de starea de fapt reţinută, Înalta Curte a considerat că acţiunile inculpatului K. reprezintă tocmai actele de instigare prevăzute de lege, în mod cert acesta determinându-l pe inculpatul ... la comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

În mod evident, acesta a acţionat cu intenţie directă în comiterea faptei, aspect care rezultă din persistenţa sa în încercarea de a obţine plata subvenţiei pentru societatea comercială al cărei administrator era.

În privinţa inculpatului C., instanţa nu a reţinut, din probele administrate în cauză, comiterea vreunei acţiuni prin care acesta să fi acordat vreun sprijin, de orice natură, inculpatului ... în comiterea infracţiunii de şantaj, simpla sa prezenţă alături de acesta la un moment iniţial al discuţiei neputând fi considerat ca având acest caracter.

B. Cu privire la cel de-al doilea act material al infracţiunii analizate, Înalta Curte a reţinut, din coroborarea declaraţiilor persoanei vătămate DD. şi martorei EE., date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti realizate în cauză, atât la Tribunalul Dolj, cât şi la instanţa supremă, cei doi fiind audiaţi la 11 noiembrie 2021 şi, respectiv, la 16 septembrie 2021, că în cursul lunii august 2011 inculpaţii ... şi C. s-au deplasat în Craiova, la sediul CC., şi au purtat o discuţie cu partea vătămată DD., discuţie în cadrul căreia primul inculpat a încercat să-l determine să dispună ridicare unor măsuri asigurătorii adoptate faţă de SC FF. SRL, ameninţându-l pe acesta cu trimiterea sa în judecată într-un dosar pe care îl instrumenta, dosar care s-a constituit ca urmare a unei sesizări din oficiu.

Declaraţiile pe care inculpatul A. le-a dat în cauză cu privire la această faptă, prin care acesta încerca să justifice acţiunile sale în sensul că reprezentau conduita legală pe care trebuia să o adopte ca urmare a dispoziţiilor procurorului de caz, nu pot fi reţinute ca fiind unele conform realităţii, în condiţiile în care nu sunt confirmate prin probele administrate în cauză.

Contrar susţinerilor inculpatului, cuprinse în declaraţia din 21 martie 2017 dată în faţa Tribunalului Dolj, reiterate şi în declaraţia dată la 25 noiembrie 2021 la Înalta Curte, sesizarea în dosarul vizându-l pe partea vătămată DD. s-a realizat din oficiu, la data de 30 martie 2011, printr-un proces-verbal pe care l-a întocmit, nefiind înregistrată vreo plângere penală de la reprezentatul societăţii comerciale pretins păgubită prin acţiunile persoanei vătămate.

Mai mult, acesta nu a prezentat respectiva plângere persoanei vătămate anterior audierii acesteia, aşa cum a susţinut, chiar dacă a fost solicitat expres cu privire la aceasta, şi, în condiţiile în care a fost informat cu privire la faptul că o cercetare penală având acelaşi obiect îl vizase pe DD., fiind audiat de către un lucrător al IPJ Olt, în cursul anului 2010, acesta a continuat activitatea, în sensul că a procedat la audierea persoanei vătămate. (declaraţii persoană vătămată din 27 noiembrie 2012 şi 06 iunie 2013 DUP).

Acţiunile desfăşurate de către inculpat nu au fost realizate ca urmare a instrucţiunilor primite de la procuror, în condiţiile în care dosarul menţionat nu era la momentul discuţiei înregistrat la unitatea de parchet competentă, acest eveniment petrecându-se ulterior, respectiv la 18 august 2011.

Semnarea ordinelor de deplasare nu are în niciun caz semnificaţia confirmării legalităţii acţiunilor inculpatului, fiind în mod cert un element fără relevanţă din punct de vedere al stării de fapt ce prezintă relevanţă în prezenta cauză.

Mai mult, s-a reţinut din coroborarea declaraţiilor pe care persoana vătămată le-a dat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, cu declaraţiile martorei EE., că solicitările inculpatului ... nu au vizat soluţionarea cauzei cu care se auto investise, ci acesta îşi dorea să determine persoana vătămată să dispună ridicarea măsurilor asigurătorii adoptate faţă de SC FF. SRL, iar în condiţiile în care a fost refuzat a procedat la ameninţarea persoanei vătămate cu soluţionarea în mod defavorabil a cauzei penale, respectiv cu trimiterea în judecată.

În mod evident, formularea acestei afirmaţii, prin raportare şi la condiţiile în care s-a produs, inculpatul provocând discuţia respectivă în calitatea sa oficială de ofiţer de poliţie, care susţinea că are în lucru o cauză penală ce îl viza pe interlocutorul său, este de natură a conduce la provocarea unei stări de temere în conştiinţa persoanei vătămate.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte a constatat că acţiunile inculpatului A. reprezintă elementul material al infracţiunii de şantaj care face obiectul sesizării, iar acestea au produs şi urmarea imediată prevăzută de norma de incriminare, respectiv vătămarea obiectului juridic al infracţiunii, fapta fiind comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de norma de incriminare, respectiv cu intenţie directă, fiind îndeplinită şi cerinţa specială a laturii subiective, inculpatul urmărind obţinerea în mod injust a unui folos pentru altul.

Din probele administrate în cauză, Înalta Curte nu a reţinut participarea inculpatului C. la comiterea infracţiunii, atât persoana vătămată, în declaraţiile pe care le-a dat, cât şi martora EE., precizând că intervenţiile inculpatului au fost unele limitate, acesta confirmând într-o ocazie susţinerile inculpatului ..., element ce nu poate fi asimilat cu activitatea de constrângere ce reprezintă elementul material al acestei infracţiuni. Mai mult, persoana vătămată a susţinut că acest inculpat a avut o atitudine care nu l-a făcut să se simtă ameninţat sau lezat de ceva din cele spuse sau din atitudinea sa (declaraţia din 30 mai 2017 Tribunalul Dolj). În faţa Înaltei Curţi, la termenul din 11 noiembrie 2021, persoana vătămată a declarat că inculpatul a avut o singură intervenţie, politicoasă, în discuţie, confirmând spusele inculpatului ....

Ca atare, în privinţa inculpatului menţionat, Înalta Curte nu a reţinut că acţiunile sale pot fi circumscrise vreunui sprijin de orice fel acordat inculpatului ... în comiterea infracţiunii de şantaj, simpla sa prezenţă alături de acesta neputând reprezenta un act de complicitate la săvârşirea faptei.

C. Cu privire la cel de-al treilea act material al infracţiunii de şantaj reţinute în sarcina inculpatului A. vizând activităţile de constrângere realizate în ceea ce o priveşte pe persoana vătămată HH., Înalta Curte a reţinut, din coroborarea plângerii şi declaraţiilor pe care aceasta le-a dat în cauză, că intervenţiile pe care inculpatul ... le-a avut în cadrul discuţiilor pe care le-au purtat, pe fondul unor activităţi de control pe care instituţia la care îşi desfăşura activitatea, ANAF Olt, le desfăşura la mai multe societăţi comerciale, nu pot reprezenta elementul material al infracţiunii de şantaj.

Astfel, persoana vătămată a precizat că inculpatul i-a solicitat în primă fază să îl ajute în controlul efectuat la SC II. SRL şi o să fie mulţumită, aceeaşi solicitare fiind adresată de către inculpat şi martorei DDDD., membra a comisiei de control. Ulterior, acesta a căutat-o la birou, formulând aceeaşi solicitare, iar atunci când a fost refuzat i-a comunicat persoanei vătămate că "puterea este la mine" şi că trebuie să " le pun cu gâtul jos, că de -aia sunt şefă" cu referire la membrele echipei de control. (declaraţia din 02 februarie 2013 DUP).

Persoana vătămată a avut aceleaşi susţineri şi atunci când a fost audiată în cursul cercetării judecătoreşti, în declaraţia dată la termenul din 11 noiembrie 2021 susţinând aceleaşi aspecte, respectiv că inculpatul i-a solicitat ajutorul în controlul efectuat de ANAF la SC II. SRL şi că i-a dat de înţeles că ar trebui să intervină pe lângă colegele care realizau efectiv activitatea de control, folosind în acest context expresiile menţionate anterior.

În mod evident, chiar din relatările persoanei vătămate, anterior prezentate, rezultă că intervenţia inculpatului A., chiar dacă urmăreau obţinerea în mod ilegitim a unui folos pentru o altă persoană, nu pot fi considerate ca reprezentând acte de constrângere în nici una dintre modalităţile prevăzute prin dispoziţiile art. 194 alin. (1) C. pen. anterior.

Faţă de starea de fapt astfel reţinută, Înalta Curte a constatat că acţiunile inculpatului A. în privinţa persoanelor vătămate BB. şi DD. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicare prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., însă, faţă de intervalul de timp care s-a scurs de la momentul comiterii infracţiunilor şi până la pronunţarea prezentei sentinţe, s-a împlinit termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Pedeapsa prevăzută de legea stabilită ca fiind cea mai favorabilă, C. pen. anterior, pentru comiterea infracţiunii de şantaj este de maxim 5 ani închisoare, ceea ce conduce la stabilirea termenului special de prescripţie a răspunderii penale, în conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior coroborat cu art. 124 C. pen. anterior, forma în vigoare în luna august 2011, la 7 ani şi 6 luni.

Astfel, cele două acte materiale reţinute ca fiind dovedite au fost comise cel mai târziu în cursul lunii august 2011, iar termenul special de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în cursul lunii februarie 2019.

Ca atare, instanţa, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de acest inculpat pentru comiterea infracţiunii de şantaj, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Înalta Curte a constatat că şi în privinţa infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului K., instigarea la infracţiunea de şantaj, prev. de art. 25 din C. pen. anterior raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, lege mai favorabilă în condiţiile art. 5 C. pen., s-a împlinit termenul special de prescripţie a răspunderii penale.

În conformitate cu prevederile art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, pedeapsa prevăzută de lege este de maxim 5 ani închisoare, ceea ce conduce la stabilirea termenului special de prescripţie a răspunderii penale, în conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior coroborat cu art. 124 C. pen. anterior, forma în vigoare în luna martie 2011, la 7 ani şi 6 luni.

În condiţiile în care fapta se pretinde a fi comisă în luna martie 2011, termenul de prescripţie specială s-a împlinit în luna august 2018.

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul K. cu privire la instigarea la infracţiunea de şantaj prev. de art. 25 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale, în condiţiile în care faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale instigării la comiterea infracţiunii de menţionate.

În privinţa inculpatului C., instanţa, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- Infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen. (art. 246 C. pen. de la 1969) reţinută în sarcina inculpaţilor A. şi C.:

Potrivit celor expuse în rechizitoriul remediat, fapta inculpatului A. constând în aceea că în perioada 2010-2011 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu (de ofiţer de poliţie judiciară) exercitând acte de şantaj (ameninţarea cu instrumentarea unor cauze penale) vătămând drepturile şi interesele legitime ale persoanelor vătămate DD., BB., HH. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

Fapta inculpatului C. constând în aceea că în perioada 2010-2011 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu (de ofiţer de poliţie judiciară) exercitând acte de şantaj (ameninţarea cu instrumentarea unor cauze penale) vătămând drepturile şi interesele legitime ale persoanelor vătămate DD. şi BB. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din data de 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 517 din data de 8 iulie 2016 s-a stabilit că dispoziţiile art. 246 din C. pen. de la 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma " îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege " îndeplineşte prin încălcarea legii".

Prin urmare, acuzaţiile formulate împotriva inculpaţilor referitoare la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu urmează a fi analizate în lumina deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din data de 15 iunie 2016, dispoziţiile legale incidente având următorul conţinut:

Art. 246 C. pen. anterior:" Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte prin încălcarea legii şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane".

Art. 297 C. pen.:" Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte prin încălcarea legii şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice".

Între cele două forme normative nu se identifică deosebiri majore, noul text legal având o cuprindere mai largă, prin prisma obiectului juridic, însă fără influenţă în prezenta cauză.

Ca urmare a intervenirii deciziei menţionate a Curţii Constituţionale, în condiţiile în care în prezenta cauză inculpaţilor li se impută comiterea infracţiunii de abuz în serviciu prin comisiune, elementul material al infracţiunii constă în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu încălcarea prevederilor legale care le disciplinează, fiind avute în vedere doar dispoziţiile cuprinse în legislaţia primară, ori în cea secundară, doar în măsura în care este emisă în baza legislaţiei primare şi detaliază obligaţii stabilite prin aceasta.

În notele scrise înregistrate la DIICOT ST Craiova sub nr. x/2014 şi primite la dosar la 26 octombrie 2016, la Tribunalul Olt, cu referire la acuzaţia adusă inculpaţilor A. şi C. din perspectiva deciziei Curţii constituţionale nr. 405 din 15.06.2016 au fost precizate următoarele:

Fapta inculpatului A., constând în aceea că în perioada 2010-2011 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu (de ofiţer de poliţie judiciară) exercitând acte de şantaj (ameninţarea cu instrumentarea unor cauze penale) vătămând drepturile şi interesele legitime ale persoanelor vătămate DD., BB. şi HH. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 246 C. pen.

Inculpatul A. a încălcat cu ştiinţă prevederile legale aplicabile exerciţiului funcţiei (Legea nr. 360/2002 privind "Statutul poliţistului"), respectiv art. 2 alin. (1) şi (2), art. 3, art. 4 alin. (2) şi art. 55.

Fapta inculpatului C. constând în aceea că în perioada 2010-2011 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu (de ofiţer de poliţie judiciară) exercitând acte de şantaj (ameninţarea cu instrumentarea unor cauze penale) vătămând drepturile şi interesele legitime ale persoanelor vătămate DD. şi BB. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 246 C. pen.

Inculpatul C. a încălcat cu ştiinţă prevederile legale aplicabile exerciţiului funcţiei (Legea nr. 360/2002 privind "Statutul poliţistului"), respectiv art. 2 alin. (1) şi (2), art. 3, art. 4 alin. (2) şi art. 55.

Prevederile legale invocate de către parchet prin această precizare au următorul conţinut:

"Articolul 2

(1) Poliţistul este investit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege.

(2) Autoritatea funcţiei nu poate fi exercitată în interes personal.

Articolul 3

Poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, cu respectarea principiilor imparţialităţii, nediscriminării, proporţionalităţii şi gradualităţii.

Articolul 4

(2) poliţistul răspunde, în condiţiile legii, pentru modul în care execută atribuţiile de serviciu.

Articolul 55

Încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz ."

Analizând prevederile legale precitate, prin raportare la starea de fapt descrisă în actul de sesizare, aşa cum acesta a fost remediat, Înalta Curte nu a identificat care sunt atribuţiile de serviciu care le incumbau celor doi inculpaţi şi pe care aceştia le-ar fi încălcat.

Toate textele legale invocate în rechizitoriu au un caracter general şi nu prevăd atribuţii de serviciu concrete pentru inculpaţi, dispoziţiile legale vizând mai mult obligaţii cu caracter general care nu sunt susceptibile de a genera sarcini concrete de serviciu ce pot fi verificate de către instanţa de judecată, din punctul de vedere al încălcării acestora, fiind în prezenţa unor norme legale care disciplinează conduita profesională a poliţistului.

Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care nu sunt indicate în actul de sesizare atribuţiile prevăzute de lege, în sensul stabilit prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, care să fi fost încălcate de către inculpaţi, textele indicate în precizarea parchetului neputând fi considerate ca generând obligaţii care să fie verificabile de către instanţa de judecată în această procedură, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor A. şi C. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, în forma reţinută pentru fiecare dintre aceştia prin raportare la legea penală mai favorabilă.

- Infracţiunea de conflict de interese prevăzută art. 2531 C. pen. anterior, reţinută în sarcina inculpatului A., respectiv infracţiunea de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prev. de art. 301 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului F.

Prealabil, Înalta Curte a constatat faptul că, deşi denumirea marginală a infracţiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) C. pen. a fost schimbată prin Legea nr. 193/2017, ca urmare a Deciziei nr. 603/2015 a Curţii Constituţionale, nu există diferenţe normative importante între textul prevăzut în C. pen. şi reglementarea anterior cuprinsă în art. 2531 C. pen. anterior şi, ca atare, în aplicarea legii penale mai favorabile pentru inculpatul F. va fi avută în vedere această normă legală.

Prin actul de sesizare s-a reţinut că fapta inculpatului F., având în vedere calitatea sa din perioada 2010-2011 de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul IPJ Olt- Serviciul de Investigarea Fraudelor, având responsabilităţi pe linia de muncă "proprietate intelectuală" cu sarcini inclusiv în verificarea modului cum se respecta prevederile O.U.G. nr. 77/2009, de a efectua acte de administrare în numele SC OO. SRL înfiinţată pe numele soţiei sale PP., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese faptă prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A. constând în aceea că în perioada 2010-2011 în exercitarea atribuţiilor de serviciu de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I. P. J. Olt. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la luarea unor decizii (practic el lua deciziile) privind activitatea SC X. SRL (în general, negocierea încheierii unor contracte de prestări servicii) prin care s-au obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru sine şi soţia sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese în forma continuată prev. şi ped de art. 2531 C. pen.. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.. anterior.

În conformitate cu prevederile art. 301 C. pen. constituie infracţiunea de folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane:

"Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 2531 C. pen. anterior:

"Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv" constituie infracţiunea de conflict de interese.

Din analiza textelor legale rezultă faptul că subiectul activ al acestei infracţiuni, în fiecare din normele legale succesive, este unul circumstanţiat, funcţionarul public, iar elementul material al infracţiunii presupune îndeplinirea unui act, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, act care să fi determinat obţinerea unui beneficiul patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori afin până la gradul II inclusiv.

În cauză, inculpaţii îndeplinesc condiţia legală pentru a putea fi subiect activ al acestei infracţiuni, fiind funcţionari publici în sensul legii penale, însă în rechizitoriu, aşa cum acesta a fost modificat şi completat, nu a fost indicată pentru fiecare dintre aceştia care este actul pe care l-au îndeplinit în exercitarea atribuţiilor de serviciu, act de natură a determina obţinerea unui folos patrimonial.

Împrejurarea că fiecare dintre cei doi inculpaţi ar fi exercitat acte de administrare în fapt a societăţilor comerciale care aveau ca administratori de drept soţiile lor nu poate fi circumscrisă elementului material al infracţiunii ce face obiectul sesizării, în condiţiile în care aceste activităţi nu reprezintă îndeplinirea unor acte în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

Pentru existenţa infracţiunii este necesară îndeplinirea cumulativă a două cerinţe esenţiale ataşate elementului material, respectiv ca să existe un act care să fie realizat de către inculpat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar îndeplinirea actului să genereze folosul material pentru acesta sau pentru persoanele indicate în lege.

Cum în prezenta cauză nu li se impută inculpaţilor faptul că ar fi adoptat acte în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ci că ar fi realizat diverse activităţi în numele unor persoane juridice care erau administrate în drept de alte persoane, respectiv soţiile fiecărui inculpat, Înalta Curte a constatat că se impune soluţia prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., faptele inculpaţilor nefiind prevăzute de legea penală.

- Cu privire la infracţiunea de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 367 C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J.

Prin rechizitoriu, aşa cum acesta a fost remediat prin referatul nr. x/2016, s-a reţinut că în anul 2008, inculpaţii A., B., C., D., E. au constituit un grup infracţional organizat având ca scop principal obţinerea ilicită de beneficii materiale importante prin comiterea de infracţiuni de evaziune fiscală, şantaj, delapidare, conflict de interese şi spălare de bani.

Săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală a fost reţinută doar în sarcina inculpatei B., infracţiunea de şantaj a fost reţinută în forme diferite de participaţie în sarcina inculpaţilor A. şi C., infracţiunea de delapidare a fost reţinută în sarcina inculpaţilor E., D. şi A., conflictul de interese a fost reţinut doar în sarcina inculpatului A., iar infracţiunea de spălare de bani doar în sarcina inculpatei B.

De asemenea, s-a mai reţinut că în cursul anului 2009 la grupul iniţiat şi constituit de inculpaţii anterior menţionaţi au aderat şi inculpaţii G., F., H., I. şi J. cu scopul de a proteja activităţile ilicite pe care le desfăşurau, respectiv organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc.

În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, în forma în reţinută prin actul de sesizare, constituie infracţiunea menţionată:

"Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup", iar potrivit art. 2 lit. a) din acelaşi act normativ:

"grup infracţional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".

Elementul material al infracţiunii de constituire a grupului infracţional organizat este constituit din acţiunile alternative de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unei astfel de pluralităţi de infractori, iar o cerinţa esenţială pentru reţinerea aceste fapte penale este aceea ca respectivul grup infracţional să beneficieze de organizare specifică, respectiv să existe o subordonare ierarhică, ori cel puţin să se stabilească rolul fiecărui membru în cadrul grupului. De asemenea, este necesar ca activitatea infractorilor să se desfăşoare o anumită perioadă de timp, acţiunea coordonată a acestora să privească săvârşirea infracţiunilor în vederea cărora s-a constituit grupul.

În lipsa acestor elemente nu se poate reţine existenţa grupului, fiind în prezenţa unei pluralităţi ocazionale.

Prevederile art. 367 C. pen. nu aduc modificări notabile normei de incriminare anterioare, stabilind că este infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat:" Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup", alin. (6) din acelaşi articol explicând noţiunea de grup infracţional organizat, respectiv:

"grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni"

Analizând acuzaţia formulată prin prisma acestor consideraţii teoretice instanţa a constatat că din probele administrate în cauză nu rezultă comiterea de către inculpaţii menţionaţi anterior a infracţiunii de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat.

Astfel, cu privire la primul palier temporal din activitatea grupului infracţional, respectiv perioada 2008 - 2009, când acesta s-ar fi constituit prin activitatea conjugată a inculpaţilor A., B., C., D., E., este de remarcat, în primul rând, faptul că dintre toate infracţiunile menţionate ca fiind obiectul pluralităţii de infractori, doar infracţiunea de evaziune fiscală, reţinută în sarcina inculpatei B., infracţiunea de delapidare reţinută în sarcina inculpaţilor E., D., infracţiunea de complicitate la delapidare reţinută în sarcina inculpatului A. şi infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina inculpatei B., se încadrează ca având debutul infracţional în această perioadă, toate aceste infracţiuni fiind legate de încheierea contractelor de pază între SC Y. SA Râmnicu Vâlcea, respectiv SC Z. SA Curtea de Argeş, pe de o parte şi SC X. SRL, pe de alta.

În aceste condiţii, cu certitudine, nu s-a putut reţine că inculpatul C. ar fi contribuit în vreun mod la constituirea grupului infracţional organizat. Rezultă din modul de formulare a acuzaţiilor că acest membru al pretinsului grup infracţional nu a desfăşurat vreo activitate infracţională în respectiva perioadă, în condiţiile în care infracţiunile pentru care acest inculpat nu fac parte dintre cele menţionate anterior.

Cu privire la această pretinsă activitate infracţională, Înalta Curte a reţinut că din probele administrate, aşa cum acestea au fost analizate în cauză anterior, când au fost cercetate acuzaţiile vizând comiterea infracţiunilor de delapidare, evaziune fiscală şi spălare a banilor, nu rezultă elementele care să conducă la concluzia existenţei pluralităţii constituite de infractori.

Probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii nu au demonstrat dincolo de orice îndoială că persoanele indicate în rechizitoriu au organizat o structură, au creat un plan, au contactat alte persoane cu scopul săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile enumerate ca fiind activităţile ilicite urmărite la momentul constituirii.

Astfel, declaraţiile pe care inculpaţii D. şi E. le-au dat în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa Tribunalului Dolj, în faţa Înaltei Curţi aceştia rezervându-şi dreptul la tăcere, descriu condiţiile în care au fost încheiate contractele de pază între societăţile comerciale ai căror directori executivi erau, SC Y. SA şi, respectiv, SC Z. SA şi SC X. SRL, fiecare dintre aceştia precizând pe de o parte că nu o cunoşteau pe inculpata B., iar pe de altă parte că negocierile s-au purtat cu A.

Nu rezultă din aceste declaraţii, după cum nu rezultă nici din declaraţia ultimului inculpat menţionat faptul că s-ar fi stabilit condiţiile pentru existenţa şi funcţionarea unui grup infracţional, în sensul stabilirii unei coordonator al activităţii grupului, a unor roluri între infractori, ori condiţiile de acţiune coordonată, specifice grupului infracţional.

Mai mult, în condiţiile în care inculpaţii ... au susţinut, fiecare, că nu o cunoşteau pe inculpata B., una dintre persoanele importante ale grupului, finalitatea activităţii acestuia realizându-se prin infracţiunile reţinute în sarcina sa, respectiv spălarea banilor şi evaziune fiscală, iar din alte probe existente la dosarul cauzei nu rezultă că cei doi nu spun adevărul, apare ca dificil de acceptat existenţa grupului fără a exista o legătură, măcar aparentă, între cei care comiteau infracţiunea predicat şi cel care săvârşea fapta ce permitea obţinerea foloaselor activităţilor antisociale.

Pe de altă parte, în condiţiile în care instanţa a stabilit anterior că nu poate reţine existenţa infracţiunilor care făceau obiectul pretinsului grup infracţional, se pune problema dacă desfăşurarea unor activităţi comerciale legale, chiar în condiţiile în care ar fi existat o anumită colaborare între parteneri poate reprezenta o astfel de pluralitate de infractori, iar Înalta Curte a considerat că răspunsul nu poate fi decât negativ.

Prin actul de sesizare se indică o extindere a obiectului de activitate a grupului iniţial constituit de inculpaţii menţionaţi, în sensul că în cursul anului 2009 grupul infracţional a început a desfăşura activităţi infracţionale în domeniul jocurilor de noroc, şi ca atare la acest grup au aderat şi inculpaţii G., F., H., I. şi J. cu scopul de a proteja activităţile ilicite pe care le desfăşurau.

Prealabil este de remarcat faptul că din actul de sesizare a instanţei nu rezultă care era rolul inculpaţilor D., E. şi B. în cadrul grupului astfel extins, infracţiunile pretins comise de către aceştia neavând legătură cu infracţiunile legate de exploatarea aparatelor de jocuri de noroc.

Aşa cum s-a reţinut anterior, când au fost analizate acuzaţiile formulate cu privire la comiterea infracţiunii de organizare şi desfăşurare de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prevăzută de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, din declaraţiile inculpaţilor G., H., I. şi J. rezultă că în activitatea de exploatare a aparatelor de joc tip RR ., inculpatul G. era ajutat de inculpatul H. care amplasa plăcile electronice în carcase realizând astfel aparatul de joc; de inculpatul I. care repara aparatele de joc şi de inculpatul J. care identifica posibile locuri pentru amplasarea în vederea exploatării aparatelor de joc, iar colaborarea acestora era începută anterior perioadei în care s-a reţinut că ar fi fost comise faptele din prezenta cauză.

De asemenea, s-a stabilit faptul că activităţile desfăşurate de către inculpaţii H., I. şi J. nu pot fi considerate ca având vreo conotaţie penală, sprijinul tehnic şi logistic realizat de către cei trei neputând reprezenta elementul material al infracţiunii menţionate.

În aceste condiţii apare ca imposibil de reţinut că inculpaţii menţionaţi ar fi cerut să facă parte dintr-un grup infracţional, dar să desfăşoare activităţi legale, deoarece nu aveau cunoştinţă de împrejurarea că licenţele şi autorizaţiile de exploatare a aparatelor de joc erau expirate şi că prin acţiunile lor desfăşoară activitate ilicită.

Nici din probele administrate în cauză şi nici din modul în care a fost formulată acuzaţia nu rezultă când şi cum a existat o solicitare a vreunuia dintre inculpaţi sau cu privire la vreunul dintre aceştia de a face parte din grupul iniţiat de inculpaţii A., C., E., D. şi B. şi nici nu rezultă dacă vreunul dintre iniţiatori au acceptat o astfel de solicitare. Or, pentru a se putea reţine chiar şi numai o participare externă la fapta asociativă este imperios necesar a se demonstra că făptuitorul este conştient de existenţa structurii asociative şi de contribuţia sa în favoarea acesteia, lucru care nu s-a demonstrat în speţă.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F., prin actul de sesizare, în partea dispozitivă, se reţine că acesta ar fi aderat la grupul iniţiat de A. şi celelalte persoane.

Cu toate acestea, în partea descriptivă a rechizitoriului se prezintă o situaţie diferită, în sensul că în perioada 2009 - 2011 inculpatul ... a ajuns la o înţelegere cu inculpatul G. prin care ultimul se obliga să îl ajute pe primul în dezvoltarea unei afaceri cu jocurile de noroc în schimbul protecţie pe care o primea în faţa activităţilor de control ale organelor statului.

Ulterior, pe fondul temerilor pe care inculpatul G. le avea cu privire la intenţia inculpatului ... de a îl elimina din afacerile cu jocuri de noroc, acesta ar fi apelat la inculpaţii ... şi C. pentru a îl proteja de inculpatul ....

În aceste condiţii, chiar din descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, membrii ai grupului infracţional, devine greu de înţeles care era rolul inculpatului ... în cadrul acestuia, după cum nu se înţeleg care sunt actele de aderare la grup ale sale.

Această stare de fapt, vizând contactarea inculpatului . . . . . . . . . .de către inculpatul G. pentru a obţine protecţia acestuia faţă de acţiunile inculpatului ... rezultă din declaraţiile inculpatului G. date în cursul prezentei cauze, declaraţii menţionate anterior, coroborate cu notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizării dispusă de Judecătoria Caracal prin încheierea nr. 1/24.02.2011 în Dosar nr. x/2010.

În aceste condiţii, aderarea inculpatului ... la pretinsul grup infracţional constituit de către inculpatul ... apare ca fiind una imposibilă, interacţiunea inculpatului G. cu inculpatul ... fiind realizată tocmai pentru a contracara eventuala activitate a primului inculpat.

Aderarea presupune solicitarea unei persoane de a face parte dintr-un grup criminal organizat care deja există, fiind necesar ca solicitarea să fie acceptată de liderii grupului.

Nicio probă administrată în cauză nu demonstrează existenţa vreunei înţelegeri sau colaborări între cei trei ofiţeri de poliţie, respectiv A., C. şi F. cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni sau cu privire la protejarea vreunei persoane ce desfăşoară activitate infracţională. Mai mult, cel puţin din descrierea faptelor realizată în actul de sesizare rezultă o concurenţă între inculpaţii ... şi ....

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă în niciun mod existenţa grupului infracţional extins prin aderarea inculpaţilor G., F., H., I. şi J., nefiind demonstrată în niciun mod activitatea infracţională care să poată reprezenta elementul materiale al infracţiunii, după cum nu a fost demonstrată existenţa pluralităţi constituite de infractori.

Existenţa unor contacte bilaterale între anumiţi inculpaţi nu este de natură a conduce la concluzia existenţei structurii organizate specifice grupului infracţional organizat, nu se demonstrează existenţa unei structuri organizatorice, a unui lider, a unui lanţ de comandă, după cum nu este demonstrată existenţa rolurilor membrilor grupării. De asemenea, coeziunea psihică a membrilor grupului infracţional nu este nici ea demonstrată, nefiind dovedită intenţia comună cu care aceştia acţionează în vederea atingerii scopurilor stabilite ale pluralităţii de infractori.

Pentru toate aceste elemente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. a dispus achitarea inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 367 C. pen., reţinută în sarcina acestora, prin raportare la legea penală mai favorabilă aşa cum anterior s-a arătat.

Cu privire la măsurile preventive adoptate în cauză, Înalta Curte a constatat că la data de 12.12.2013, inculpaţii A., E., C., G., K., D. au fost reţinuţi.

Prin încheierea nr. 12 din 19/20 decembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 Curtea de Apel Craiova a admis în parte propunerea de arestare preventivă formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova dispunând arestarea preventivă a inculpaţilor A. zis "FFF.", K., G. pentru o perioada de câte 29 de zile.

Măsura arestării preventive a inculpaţilor A., K., G. a fost prelungită de Curtea de Apel Craiova, pe o perioadă de câte 30 de zile, prin încheierile cu nr. 6 din 15.01.2013 (Dosar nr. x/2012), cu nr. 12 din data de 12.02.2013 (Dosar nr. x/2013) şi cu nr. 21 din 14.03.2013 (Dosar nr. x/2013).

Prin încheierea nr. 37 din 10.05.2013, Curtea de Apel Craiova a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului A. şi a dispus luarea faţă de inculpatul K. a măsurii obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 de zile. (Dosar nr. x/2013).

Cu adresa nr. x/15.05.2013, Penitenciarul Spital Bucureşti Rahova a comunicat punerea în libertate a inculpatului K., la data de 13.05.2013.

Prin încheierea din 15 iunie 2013 pronunţată de Curtea de apel Craiova şi modificată prin Decizia nr. 2108 din 16 iunie 2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului A. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara şi punerea în libertate a inculpatului.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte a constatat faptul că inculpatul A. a fost arestat preventiv în cauză de la 20.12.2012 la 16.06.2013, inculpatul G. a fost arestat preventiv în cauză de la 20.12.2012 la 16.04.2013, iar inculpatul K. a fost arestat preventiv în cauză de la 20.12.2012 la 13.05.2013.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Înalta Curte a constatat că ANAF - DGRFP Craiova s-a constituit parte civilă în cauză potrivit celor menţionate prin adresa nr. x din 18.11.2013 aflată la Dosar nr. x/2013 vol. II.

S-a solicitat prin această cerere obligarea în solidar a inculpaţilor A., F., C., G., J. şi I. la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF a sumei de 369.000 RON la care se adaugă accesoriile prevăzute de art. 119 şi art. 120 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculate de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a sumei datorate.

S-a precizat că suma de 369.000 RON reprezintă prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a desfăşurării de către inculpaţi a unor activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, respectiv: taxa anuală aferentă licenţei de organizare a jocurilor de noroc în sumă de 25.000 RON şi taxa aferentă autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc în sumă de 344.000 RON (43 aparate/8000 RON taxa anuală pentru fiecare aparat).

De asemenea, s-a solicitat obligarea în solidar a inculpaţilor A., B., C., D., E. şi în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către partea civilă a sumei de 520.994 RON, reprezentând 212.217 RON TVA şi 161.645 RON impozit pe profit la care se adaugă accesoriile prevăzute de art. 119 şi art. 120 din O. G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, calculate de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a sumei datorate, prejudiciu cauzat prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.

Faţă de soluţia adoptată cu privire la latura penală a cauzei, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă în ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate faţă de inculpatul G., în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., dispunându-se faţă de acesta soluţia de încetare a procesului penal în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în vreme ce, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-a a dispus respingerea acţiunii civile faţă de ceilalţi inculpaţi, în condiţiile în care instanţa a dispus soluţia de achitare în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. c). C. proc. pen.

În privinţa pretenţiilor părţii civile vizând acoperirea prejudiciului cauzat prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, Înalta Curte a constatat că acuzată cu privire la comiterea acestei infracţiuni a fost doar inculpata B., iar faţă de soluţia de achitare dispusă faţă de aceasta, întemeiată pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,. în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) C. proc. pen., se impune respingerea acţiunii civile formulate, atât în ceea ce o priveşte pe această inculpată, cât şi pe ceilalţi inculpaţi menţionaţi în cererea de constituire de parte civilă.

SC Y. SA s-a constituit parte civilă în cauză aşa după cum rezultă din cererea depusă la dosar la 21 februarie 2014 (Dosar nr. x/2013 al Curţii de Apel Craiova) împotriva inculpaţilor D., A., B. şi a părţii responsabile civilmente SC X. SRL solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata următoarelor sume: 456.000 RON reprezentând plăţile efectuate de partea civilă în derularea contractului de pază, 100.500 RON reprezentând obligaţii fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală prin raportul de inspecţie fiscală nr. x/22.07.2013 şi decizia de impunere nr. x din derularea contractului de prestări servicii de pază nr. x/22.01.2009 şi, respectiv, 124.622 RON reprezentând TVA debit suplimentar + majorări de întârziere + penalităţi de întârziere stabilite de inspecţia fiscală prin acelaşi raport de inspecţie fiscală la care să fie adăugată suma reprezentând actualizarea cu dobânda legală a sumelor de 456.000 RON, 100.500 RON şi 124.622 RON până la data plăţii efective.

Având în vedere soluţia pe care Înalta Curte a pronunţat-o cu privire la infracţiunea de delapidare reţinută, în diferite forme de participaţie, în sarcina inculpaţilor D. şi A., respectiv achitarea în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei cu privire la cererea formulată de această parte civilă.

De asemenea, a respins, ca tardivă, cererea SC Z. SA de constituire ca parte civilă având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 20 C. proc. pen. constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti, iar partea civilă a formulat o astfel de cerere prin concluziile scrise depuse la dosar, în faţa Tribunalului Dolj, la 21 noiembrie 2017, cu mult peste data la care în cauză a fost începută cercetarea judecătorească.

În condiţiile în care în cauză a fost luată măsura asiguratorie a sechestrului, cu privire la bunurile imobile proprietatea inculpaţilor A. şi B., măsură instituită prin ordonanţa din 13 iunie 2013 a procurorului din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova, având în vedere şi modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, instanţa a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., în condiţiile în aceste măsuri au fost adoptate pentru acoperirea prejudiciului pretins de către ANAF şi nu pentru prejudiciul pretins de către SC Y. SA.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) şi alin. (6) C. pen., Înalta Curte a dispus confiscarea de la inculpatul G. a aparatelor de joc de tip RR ., a sumelor de bani rezultate din exploatarea acestora şi ridicate de organele de cercetare penală (vol. XIII dosar de urmărire penală).

B. JUDECATA ÎN APEL

Împotriva Sentinţei penale nr. 125 din data de 24 martie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2014 au declarat apel, în termenul legal, inculpaţii A., K. şi părţile civile SC Z. SA, SC Y. SA şi Statul Român prin Agenţia Naţională De Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

Cauza a fost înregistrată la 27 aprilie 2022 pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 2-2022, sub nr. x/2022, primind, urmare repartizării aleatorii, prim termen de judecată la 20 iunie 2022.

La termenul din 20 iunie 2022, au fost admise cererile de amânare formulate de apelanţii inculpaţi K. şi A. prin apărător ales, precum şi de intimaţii inculpaţi E., D. şi B. prin apărători aleşi.

La termenul din 26 septembrie 2022, s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea sesizării ce face obiectul Dosarului nr. x/2022 aflat de rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Prin rezoluţia din camera de consiliu din data de 05 decembrie 2022, având în vedere că la data 28 noiembrie 2022, în Monitorul Oficial nr. 1141 a fost publicată Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători - Penal 2 2022, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, stabilindu-se termen de judecată la data de 30 ianuarie 2023.

La termenul din 30 ianuarie 2023, având în vedere lipsa de apărare cu privire la inculpaţii H. şi K., s-a dispus amânarea cauzei.

La termenul din 06 februarie 2023, urmare dezbaterilor asupra probelor, instanţa de apel a admis cererea de administrare a probei testimoniale cu martorii AAAAA., BBBBB., JJJJJ., IIIII., KKKKK., LLLLL., ... şi HHHHH. formulată de apelanta parte civilă SC Y. SA şi proba cu înscrisuri formulată de apelantul inculpat A. constând în ordonanţa din 27.05.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2011 de către Parchetul de pe lângă judecătoria Slatina, celelalte probe solicitate fiind respinse.

Probatoriului astfel cum a fost încuviinţat a fost administrat la termenele din data de 27 februarie 2023, când au fost audiaţi martorii JJJJJ., ..., KKKKK., HHHHH. şi AAAAA., şi data de 20 martie 2023, când au fost audiaţi martorii BBBBB., LLLLL. şi IIIII.

De asemenea, la termenul din data de 27 februarie 2023, a fost pusă în discuţie măsura asiguratorie dispusa în cauza, iar prin încheierea din aceeaşi dată a fost menţinut sechestrul cu privire la bunurile imobile proprietatea inculpaţilor A. şi B., măsură instituită prin ordonanţa din 13 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova.

1. Sinteza motivelor de apel

1.1. Apelantul inculpat A. a criticat sentinţa apelată sub aspectul netemeiniciei soluţiei de încetare a procesului penal dispusă faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 194 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare, raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen.

În esenţă, a susţinut că din întreg probatoriul administrat în cauza reiese că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj în formă continuată (3 acte materiale), susţinere care este probată cu declaraţiile persoanelor vătămate şi declaraţiile martorilor, audiaţi în fata instanţelor de judecată în mod direct şi nemijlocit, făcând trimitere la declaraţiile numiţilor BB., HHHH., DD. şi EE.

1.2. Apelantul inculpat K. a criticat sentinţa apelată sub aspectul netemeiniciei soluţiei de încetare a procesului penal dispusă faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj.

În esenţă, a susţinut că fapta de şantaj a poliţiştilor din cauză (A. şi C.) nu există, şi, corelativ, nu există nici infracţiunea de instigare la şantaj pentru care este acuzat, arătând că inculpaţii ... şi C. aveau de instrumentat o plângere penală formulată de inculpatul K., motiv pentru care, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, s-au deplasat la sediul APIA pentru a cerceta cauza, aspect ce nu poate reprezenta săvârşirea infracţiunii de şantaj.

A mai susţinut că discuţiile purtate cu prilejul acelei întâlniri au privit doar modalitatea de instrumentare a dosarului de subvenţie existent pe rolul APIA şi s-au urmărit doar aspectele legate de obligaţiile părţii vătămate în calitate de director al APIA în îndeplinirea atribuţiilor, în speţă, al procedurilor legale care trebuiau să fie comunicate petentului, cel care a depus cererea de subvenţie în cauză.

În consecinţă, a susţinut că nu s-au efectuat constrângeri şi ameninţări în scopul de a se obţine un folos, aşa cum nici inculpatul K. nu a instigat la asemenea fapte.

Prin motivele de apel, inculpatul K. a mai susţinut că Înalta Curte nu era competentă material şi teritorial să judece cauza întrucât nu putea avea calitatea de membru al grupării infracţionale descris de DI. I. C. O. T., în care era inclus senatorul F., astfel încât a solicitat trimiterea cauzei instanţei competente, Tribunalul Dolj pentru rejudecarea cauzei cu reluarea judecării prin procedura camerei preliminare, precum şi faptul că instanţa nu a luat în considerare că la ultimul termen de judecată, când s-au depus concluzii orale, apărarea făcută de avocatul din oficiu a fost iresponsabilă şi nelegală, iar respingerea avocatului din oficiu se dovedeşte că a fost un act responsabil şi legal pe care l-a susţinut, iar instanţa a săvârşit un abuz cu scopul de a nu i se asigura un proces echitabil.

Aceste critici nu au mai fost susţinute în faţa instanţei cu ocazia dezbaterilor asupra apelului.

1.3. Apelanta parte civilă SC Z. SA a criticat sentinţa apelată sub aspectul greşitei respingeri a cererii de constituire ca parte civilă, ca tardivă, respectiv greşita achitare a inculpaţilor E., A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional şi delapidare.

Cu privire la greşita respingere a cererii de constituire ca parte civilă, a susţinut că societatea SC Z. SA a formulat sesizare către DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, având număr de înregistrare x/10.12.2012 prin care sesiza faptele penale ce fac obiectul dosarului de fată, iar în cuprinsul acesteia se regăseşte şi constituirea de parte civilă cu suma de 244.500 RON.

Mai mult decât atât, prin încheierea din data de 13 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, în procedura de camera preliminară, instanţa a consemnat expres cererea de constituire a părţii civile SC Z. SA cu suma de 244.500 RON.

Cu privire la solicitarea de condamnare a inculpaţilor E., A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional şi delapidare, a susţinut că, deşi există în materialitatea sa fizică, contractul de prestări servei încheiat de SC Z. SA prin E. cu X. SRL este doar instrumentul prin intermediul căruia s-a procedat la delapidarea societăţii Z., ca de altfel şi SC Y. SA.

În acest sens, a arătat că soluţia de achitare nu are în vedere probe esenţiale, aşa cum este declaraţia martorei RRRRR. care, deşi nu a putut fi reaudiată în faţa Înaltei Curţi, în faza de urmărire penală a relatat (foarte aproape în timp de momentul săvârşirii activităţii infracţionale a inculpaţilor) că E. i-a solicitat să completeze contractul cu X. SRL în prezenta "reprezentantului" acestei firme, care a zis că a lucrat în politie ca ofiţer, (recunoscut de martor ca fiind A. în fotografiile prezentate la audiere), fără ca directorul ... să discute oportunitatea încheierii contractului. Tot martora a precizat că în baza acestui contract extrem de oneros X. SRL a alocat doi oameni care stăteau la dispoziţia Directorului general E.

De asemenea, a susţinut ca întreaga activitate infracţională de delapidare a SC Z. SA a fost posibilă prin încheierea în mod abuziv şi nejustificat a Contractului de prestări de servicii de pază cu X. SRL nr. 3344 din data de 02.10.2008, deşi la acel moment societatea desfăşura numai activitatea principală din Actul Constitutiv, respectiv "închirierea spaţiilor comerciale proprii", având în derulare circa 170 contracte de închiriere, iar în toate contractele de închiriere aflate în derulare nu exista nicio obligaţie pentru SC Z. SA referitoare la asigurarea pazei bunurilor.

Mai mult decât atât, în momentul încheierii contractului cu X. SRL, SC Z. SA avea încheiat cu JJJJ. SRL contractul nr. x din 28.03.2006, contract care şi-a continuat neîntrerupt activitatea în toată perioada existenţei contractului cu X. SRL şi funcţionează şi în prezent. Or, în octombrie 2008, la semnarea contractului cu X. SRL, costul de 22.000 RON/lună + TVA era 75 ori mai mare decât costul Contractului cu JJJJ. SRL şi reprezenta dublul salariilor celor 11 lucrători cu contract de munca ai SC Z. SA (fără cei 2 directori care nu erau salariaţi, fiind plătiţi conform contractelor de mandat cu indemnizaţii).

A mai susţinut că, la solicitarea IPJ OLT referitoare la existenţa planului de pază avizat de poliţie la Z. SA, Politia Curtea de Argeş a răspuns că nu există plan de pază avizat pentru SC Z. SA.

1.4. Apelanta parte civilă SC Y. SA a criticat sentinţa apelată sub aspectul nemotivării, respectiv a greşitei achitări a inculpaţilor D., A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, delapidare şi complicitate la infracţiunea de delapidare.

Astfel, în principal, a solicitat rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, iar în subsidiar a solicitat condamnarea inculpaţilor D., A. şi B. pentru infracţiunile săvârşite în raport de SC Y. SA şi admiterea acţiunii civile exercitate de aceasta din urmă.

În ceea ce priveşte solicitarea principală, apelanta parte civilă SC Y. SA a invocat lipsa unei motivări efective a sentinţei atacate, care se remarcă sub aspectul soluţiilor de achitare dispuse de prima instanţă cu privire la infracţiunea de delapidare săvârşită de inculpatul D., respectiv complicitate la delapidare săvârşită de inculpatul A.

În acest sens, a arătat că nemotivarea soluţiilor dispuse în latura penală cu privire la infracţiunea de delapidare, respectiv complicitate la delapidare, este generată pe de o parte de abordarea într-o manieră comună a situaţiei societăţilor SC Y. SA şi SC Z. SA în raport de X. SRL, iar pe de altă parte, de inexistenţa unei analize a probelor administrate în cauză.

În raport de prima critică, a susţinut că motivarea primei instanţe este una globală, deoarece sunt abordate în comun raporturile comerciale dintre X. SRL, pe de o parte, şi SC Y. SA, respectiv SC Z. SA, pe de altă parte, făcându-se abstracţie de faptul că, în ciuda acţionariatului lor, SC Y. SA şi Z. SA sunt două societăţi distincte, iar încheierea contractului dintre SC Y. SA şi X. SRL trebuia analizată în mod independent de situaţia SC Z. SA, cu atât mai mult cu cât SC Y. SA şi SC Z. SA aveau directori generali diferiţi, fiecăruia dintre aceştia fiindu-i reproşată o infracţiune distinctă de delapidare săvârşită în dauna societăţii pe care o conducea.

În raport de cea de a doua critică, a susţinut că prima instanţă îşi construieşte sumar motivarea exclusiv pe baza unor referiri succinte la afirmaţiile anumitor martori audiaţi în cauză, fără nicio corelare a acestora cu vreunul dintre înscrisurile aflate la dosar şi enumerate în mod expres în pagina precedentă din sentinţă. Nu există, astfel, nicio garanţie a faptului că aceste mijloace de probă au făcut obiectul deliberării asupra fondului cauzei şi nici nu se poate cunoaşte motivul pentru care acestea au fost înlăturate, în ipoteza în care au fost avute în vedere în demersul de soluţionare a cauzei.

Mai mult decât atât, prima instanţă nu a combătut în niciun fel argumentele aduse de SC Y. SA cu ocazia dezbaterii fondului cauzei privind lipsa acordului expres al Consiliului de Administraţie al SC Y. SA pentru încheierea contractului cu X. SRL, prestarea aceloraşi servicii de pază de către o altă societate, SSSSSS. SRL, inexistenţa obligaţiei societăţii SC Y. SA de a asigura paza spaţiilor comerciale închiriate şi folosirea serviciilor de pază în interes personal de către inculpatul D.

În consecinţă, a susţinut că este imposibilă exercitarea controlului judiciar asupra sentinţei atacate, demers ce presupune a se cunoaşte care este starea de fapt reţinuta de prima instanţă, precum şi care sunt argumentele juridice, bazate pe probe, care au condus la stabilirea stării de fapt respective. Lipsa motivării echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei, dar şi cu imposibilitatea instanţei de apel de a face o analiză în fapt şi în drept a legalităţii şi temeiniciei hotărârii adoptate de prima instanţă.

În ceea ce priveşte solicitarea secundară, de condamnare a inculpaţilor D., A. şi B., apelanta parte civilă SC Y. SA a susţinut, în esenţă, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, elementul material constând în însuşirea de către inculpatul D. a unor sume de bani pe care le gestiona în calitate de director general al SC Y. SA.

Referitor la apelarea soluţiei dispusă de prima instanţă cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat săvârşită de D., A. şi B., a apreciat că este interesată în acest demers deoarece una dintre infracţiunile a căror comitere a reprezentat scopul grupului infracţional organizat este reprezentată tocmai de infracţiunea de delapidare comisă în dauna SC Y. SA.

A arăt că, în mod eronat, prima instanţă s-a rezumat exclusiv la analizarea fictivităţii contractului, fără a se pune problema dacă acest contract trebuia sau nu încheiat şi fără a se ţine seama de valoarea nejustificat de mare a contractului, care constituie un element suplimentar care pledează pentru întrunirea elementului material al infracţiunii de delapidare.

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă elemente pe baza cărora se conturează cât se poate de clar lipsa de oportunitate a încheierii contractului dintre SC Y. SA şi X. SRL.

În acest sens, a făcut trimitere la încheierea contractului de pază cu X. SRL fără acordul expres al Consiliului de Administraţie a SC Y. SA, la faptul că serviciile de pază contractate cu X. nu erau necesare, în condiţiile în care aceste servicii erau deja asigurate de SSSSSS. SRL, la faptul că SC Y. SA, în calitate de locator, nu avea obligaţia contractuală de a asigura paza spaţiilor comerciale închiriate, la faptul că serviciile au fost folosite în interes personal de către inculpatul D., respectiv la faptul că disproporţia sumelor plătite este dovedită de chiar faptul acceptării modificării valorii contractului în anul 2010.

Apelanta parte civilă SC Y. SA a solicitat şi admiterea acţiunii civile ca urmare a condamnării inculpaţilor D., A. şi B. şi obligarea acestora la plata prejudiciului cauzat SC Y. SA, în cuantumul indicat prin cererea de constituire ca parte civilă.

1.5. Apelanta parte civilă Statul Român prin Agenţia Naţională De Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei în sensul admiterii cererii de constituite ca parte civilă formulată de aceasta şi:

a) obligarea în solidar a inculpaţilor A., B., E., D., G., I., H., J., F. şi K. la plata către partea civilă, Statul Român prin ANAF a sumei de 369.000 RON reprezentând taxe anuale, ce vor fi calculate pentru perioada în care au desfăşurat activitatea infracţională şi pentru care se constată că se fac vinovaţi, în temeiul O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, la care se adaugă accesoriile prevăzute de art. 119 şi 120 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, calculate de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrate a sumei datorate.

b) obligarea în solidar a inculpaţilor A., B., C., D., E. şi în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF a sumei de 520.994 RON, reprezentând: 212.217 RON TVA şi 161.645 RON impozit pe profit la care se adaugă accesoriile prevăzute de art. 119 şi art. 120 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, calculate de la data producerii prejudiciului şi pana la data achitării integrale a sumei datorate.

În susţinerea apelului, apelanta parte civilă a reiterat solicitările formulate prin cererea de constituire ca parte civilă, sub cele două aspecte, respectiv plata taxelor anuale de la care s-au sustras inculpaţii ca urmare a exploatării jocurilor de noroc, respectiv suma ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată şi impozit pe profit la care se adaugă accesoriile ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Cu privire la primul aspect, partea civilă nu a adus critici hotărârii apelate (nici măcar sub aspectul soluţiei de lăsare ca nesoluţionată a laturii civile), limitându-se a detalia taxele anuale de la care s-au sustras inculpaţii prin organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

Sub al doilea aspect, partea civilă a solicitat obligarea în solidar a inculpaţilor A., B., C., D., E. şi în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF a sumei de 520.994 RON, susţinând că "Atât prin rechizitoriul întocmit, cât şi prin procesul-verbal nr. x/27.05.2013, se precizează în contabilitatea SC X. SRL au fost înregistrate achiziţii fictive în cuantum de 1.222.504 RON, prejudiciul stabilit, fiind de 520.994 RON şi reprezintă: 147.132 RON TVA colectată neînregistrată şi nedeclarată, aferenta prestărilor de servicii efectuate şi nefacturate, 212.217 RON TVA dedus nelegal aferent achiziţiilor fictive înregistrate în contabilitate, 161.645 RON ce reprezintă impozitul pe profit, aferent cheltuielilor nedeductibile cu achiziţiile fictive .", precum şi faptul că în cauză raportul de expertiză nu reflectă situaţia de fapt şi de drept.

2. Analiza criticilor formulate de apelanţi

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate şi susţinute oral, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, va analiza prioritar motivele de apel ce tind la trimiterea cauzei spre rejudecare, prin care s-a criticat nemotivarea sentinţei.

Cu privire la motivul de apel al părţii civile SC Y. SA prin care se solicită desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă ca urmare a nemotivării:

Apelanta parte civilă SC Y. SA a invocat nemotivarea hotărârii apelate atât datorită abordării într-o manieră comună a situaţiei societăţilor SC Y. SA şi SC Z. SA în raport de X. SRL, cât şi datorită inexistenţei unei analize a probelor administrate în cauză.

Examinând critica formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători reţine că în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu titlu de principiu, că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor la proces de a prezenta observaţiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor. Convenţia, nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete şi efective (c Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, pag. 16 § 33), statuează că acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt într-adevăr "ascultate", adică analizate temeinic de către instanţa sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică în special, în sarcina "instanţei", obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de probe ale părţilor, fără a le stabili relevanţa (c. Perez împotriva Franţei [MCJ nr. 47287/99 § 80 CEDO 2004 - I şi Van de Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p .20, § 55].

În lumina dispoziţiilor art. 403 C. proc. pen. şi a jurisprudenţei CEDO, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară şi precisă, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate aspectele invocate de către părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.

Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce au fost prezentate; motivarea este un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din CEDO.

Motivarea hotărârii trebuie să fie reală şi completă în sensul că din sentinţă trebuie să rezulte corect şi justificat conflictul de drept penal soluţionat, de natură să convingă de justeţea soluţiei şi să permită celui acuzat de săvârşirea unei infracţiuni să exercite căile de atac în raport cu argumentele invocate de către instanţă în motivarea hotărârii, precum şi instanţa de control judiciar să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate.

Articolul 6 paragraful 1 din Convenţie instituie, în mod special, în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor, probelor şi apărărilor invocate de părţi.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "judecătorii trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază concluziile, căci numai astfel un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de legislaţia naţională" astfel încât motivarea hotărârii reprezintă un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional.

Hotărârea judecătorească nu este un act discreţionar guvernat de arbitrariu, ci rezultatul unui proces logic de analiză şi sinteză a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt şi a vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului.

Motivarea hotărârii justifică echitatea procesului penal, pe de o parte prin dreptul justiţiabilului de a fi convins că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale propuse de participanţi şi, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaşte oportunitatea promovării căilor de atac.

Cu toate acestea, dacă art. 6 alin. (1) obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, el nu poate fi înţeles în sensul că impune un răspuns amănunţit pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Olandei, § 61). Dimensiunea acestei obligaţii poate să varieze în funcţie de natura hotărârii.

În plus, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să fi analizat în mod real chestiunile esenţiale ce i-au fost supuse judecăţii şi să nu se fi mulţumit cu a aproba pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Culegere de decizii şi hotărâri 1997 - VIII, p .2930, § 60).

Raportând aceste consideraţii teoretice şi jurisprudenţiale la speţa de faţă, instanţa de apel constată că această critică este nefondată întrucât judecătorii fondului au făcut referire la probele administrate atunci când au stabilit situaţia de fapt, evaluând şi valorificând atât probele administrate în faza de urmărire penală, cât şi probele administrate în faza de cercetare judecătorească, făcând trimitere în considerentele hotărârii la aceste probe administrate şi măsura în care se coroborează sau nu cu cele administrate în faza de urmărire penală.

De altfel, pronunţarea unei soluţii în rezolvarea acţiunii penale, dar şi a celei civile într-o cauză implică în mod necesar şi obligatoriu un proces de verificare a unui ansamblu de aspecte de drept penal, procesual penal sau cu caracter mixt, operaţiune care, pentru a echivala cu o veritabilă pronunţare, trebuie să îmbrace un caracter global.

Or, această obligaţie esenţială privind deliberarea şi hotărârea instanţei instituită de secţiunea a 2 a capitolul II, titlul III, Partea specială a C. proc. pen., a fost respectată de instanţa de fond, judecătorul fondului conformându-se rigorilor procesual penale în materie.

Criticile apelantei părţi civile SC Y. SA privesc pe de o parte nemulţumirea cu privire la faptul că judecătorii fondului au analizat într-o manieră comună situaţia societăţilor SC Y. SA şi SC Z. SA în raport de X. SRL, iar pe de altă parte că nu a analizat toate susţinerile sale referitoare la lipsa acordului expres al Consiliului de Administraţie al SC Y. SA pentru încheierea contractului cu X. SRL, la prestarea aceloraşi servicii de pază de către o altă societate, SSSSSS. SRL, inexistenţa obligaţiei societăţii SC Y. SA de a asigura paza spaţiilor comerciale închiriate şi folosirea serviciilor de pază în interes personal de către inculpatul D.

În ceea ce priveşte analiza comună a situaţiei celor două societăţi, SC Z. SA şi SC Y. SA, în raport de societatea X. SRL, se constată că aceasta este generată chiar de situaţia de fapt similară reţinută prin actul de acuzare, respectiv fictivitatea contractelor încheiate de acestea privind prestarea unor servicii de pază. În acest sens, judecătorii fondului au verificat dacă SC X. SRL şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, în sensul că a asigurat servicii de pază celor două societăţi menţionate.

De altfel, această analiză comună este impusă chiar de actul de sesizare, în descrierea infracţiunii de complicitate la delapidare pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., reţinându-se că inculpatul, în perioada 2008 - 2009, a stabilit condiţiile încheierii şi executării unor contracte de prestări servicii de pază fictive între SC Z. SA şi SC X. SRL, precum şi, între SC Y. SA şi SC X. SRL conduse de inculpaţii D. şi E., în baza cărora au transferat din conturile celor doua societăţi în mod succesiv suma totala de 700.500 RON, folosind ca şi documente justificative facturi fiscale emise de către SC X. SRL către cele doua societăţi comerciale.

Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine că această analiză comună echivalează cu o lipsă a motivării ce ar impune admiterea apelului sub acest aspect, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

În ceea ce priveşte faptul că judecătorii fondului nu au analizat toate susţinerile părţii civile, instanţa de apel constată că prima instanţă a făcut o analiză temeinică a probelor din care a constatat că nu poate fi reţinut caracterul fictiv al acestor contracte.

Astfel, judecătorii fondului au analizat acuzaţia formulată împotriva inculpaţilor D. şi E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare, respectiv împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare.

Celelalte susţineri ale apelantei părţi civile indicate în motivele de apel prin care se invocă nemotivarea hotărârii privesc, în fapt, oportunitatea încheierii contractelor privind serviciile de pază încheiate între SC Y. SA şi SC X. SRL, aspecte ce excedează cadrului procesual stabilit prin actul de sesizare al instanţei.

De altfel, aceste aspecte vor fi examinate, relativ la limitele investirii, în cele ce urmează cu ocazia analizei motivelor de apel formulate de părţile civile SC Y. SA şi SC Z. SA privind achitarea inculpaţilor D., E. şi A. pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, respectiv complicitate la delapidare.

În continuare, faţă de soluţia dispusă de prima instanţă de respingere ca tardivă a cererii de constituire ca parte civilă, instanţa de apel va analiza cu prioritate motivul de apel formulat de apelanta parte civilă SC Z. SA privind tardivitatea cererii

Cu privire la respingerea ca tardivă a cererii de constituire ca parte civilă a SC Z. SA.

Potrivit art. 20 din C. proc. pen., cu titlu marginal Constituirea ca parte civilă:

(1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept.

(2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază.

(3) În cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligaţia de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată întemeiat apelul părţii civile SC Z. SA, sub aspectul constatării tardivităţii cererii de constituire ca parte civilă având în vedere următoarele considerente:

Prima instanţă a dispus respingerea cererii de constituire ca parte civilă a SC Z. Sa, ca tardivă, motivat de faptul că partea civilă a formulat o astfel de cerere prin concluziile scrise depuse la dosar, în faţa Tribunalului Dolj, la 21 noiembrie 2017, cu mult peste data la care în cauză a fost începută cercetarea judecătorească.

Analizând actele dosarului, instanţa de apel constată întemeiat apelul formulat de partea civilă SC Z. SA sub acest aspect, întrucât aceasta s-a conformat dispoziţiilor prevăzute de art. 20 din C. proc. pen., care stabilesc că termenul până la care se poate constitui parte civilă este reprezentat de începerea cercetării judecătoreşti.

Apelanta parte civilă SC Z. SA a susţinut că manifestarea de voinţă a acesteia privind constituirea de parte civilă rezultă atât din sesizarea DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, având număr de înregistrare x/10.12.2012, prin care sesiza faptele penale ce fac obiectul dosarului de fată, precum şi din încheierea din data de 13 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, în procedura de camera preliminară.

Verificând susţinerile apărării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, constată că, la data de 10.12.2012, sub numărul x, a fost înregistrată la DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova "sesizarea" SC Z. SA prin care se solicită "declanşarea de cercetări cu privire la posibile fapte de natură penală săvârşite de către dl. E. în perioada în care a fost Director general al SC Z. SA".

În cuprinsul acesteia sunt descrise argumentele pentru care consideră că suspiciunea este întemeiată (punctele 1-11) şi se consideră că există indicii cu privire la infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de acte de delapidare, după care se susţine că "rezultatul infracţiunii de delapidare a condus la un prejudiciu material al persoanei vătămate SC Z. SA în cuantum de 244.500 RON".

Din analiza acestei sesizări nu rezultă în mod neechivoc manifestarea de voinţă în sensul constituirii ca parte civilă a SC Z. SA, aceasta rezumându-se la prezentarea faptelor a căror cercetare o solicită şi a prejudiciului material produs ca urmare a săvârşirii acestor fapte, astfel încât nu se poate aprecia că această "sesizare" îndeplineşte condiţiile necesare privind cererea de constituire parte civilă conform prevederilor art. 20 alin. (2) din C. pen.

Însă, această manifestare de voinţă a SC Z. SA în sensul constituirii ca parte civilă rezultă în mod expres din cuprinsul încheierii din data de 13 februarie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Dolj, secţia penală.

Astfel, cu ocazia judecării legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova, reprezentantul părţii civile SC Z. SA, TTTTTT., a menţionat expressis verbis că "menţine cererea de constituire ca parte civilă în cauză cu suma de 244.500 RON" (pagina 5).

În aceste condiţii, constatând că apelanta parte civilă SC Z. SA şi-a manifestat acordul de voinţă în sensul constituirii ca parte civilă încă din cursul procedurii de cameră preliminară şi, pe cale de consecinţă, s-a conformat dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători va admite apelul formulat de partea civilă SC Z. SA cu privire la tardivitatea constituirii de parte civilă a acesteia.

În acest punct al analizei, constatând că nu se impunea respingerea ca tardivă a cererii de constituire ca parte civilă a SC Z. SA, instanţa de apel va analiza motivele de apel formulate de către apelantele părţi civile SC Y. SA şi SC Z. SA, acestea vizând greşita condamnare a inculpaţilor D., E. şi A. pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, respectiv complicitate la delapidare şi, corelativ, a aceloraşi inculpaţi, împreună cu inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii constituire de grup infracţional organizat, raportat la faptul că una dintre infracţiunile a căror comitere a reprezentat scopul grupului infracţional organizat este reprezentată tocmai de infracţiunea de delapidare comisă în dauna celor două societăţi comerciale.

Cu privire la motivele de apel formulate de apelantele părţi civile SC Y. SA şi SC Z. SA.

Potrivit art. 371 din C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.

Astfel, cadrul procesual, respectiv limitele sesizării instanţei sunt stabilite chiar de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova prin trimiterea în judecată a inculpaţilor prin Rechizitoriul nr. x din data de 14 iunie 2013, ale cărui neregularităţi au fost remediate prin referatul nr. x/2016.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii D., E. şi A., cu privire la infracţiunile de delapidare, respectiv complicitate la delapidare, prin actul de sesizare a instanţei se reţin următoarele:

Fapta inculpatului A. constând în aceea ca în perioada 2008 - 2009 a stabilit condiţiile încheierii şi executării unor contracte de prestării servicii paza fictive intre SC Z. SA şi SC X. SRL precum şi SC Y. SA şi SC X. SRL conduse de inculpaţii D. şi E. în baza cărora au transferat din conturile celor două societăţi în mod succesiv suma totală de 700.500 RON, folosind ca şi documente justificative facturi fiscale emise de către SC X. SRL către cele doua societăţi comerciale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la delapidare.

Fapta inculpatul D. care, ajutat fiind de inculpatul A., a încheiat un contract de prestări servicii în data de 22.01.2009, intre SC Y. SA şi SC X. SRL în baza căruia în perioada următoare a transferat din conturile SC Y. SA suma de 456 000 RON în beneficiul SC X. SRL reprezentând prestări de servicii care în fapt nu au fost efectuate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare.

Fapta inculpatul E. care, ajutat fiind de inculpatul A., a încheiat un contract de prestări servicii în data de 02.10.2008, intre SC Z. SA şi SC X. SRL în baza căruia în perioada următoare a transferat din conturile SC SC Z. SA suma de 244 500 RON în beneficiul SC X. SRL reprezentând prestări de servicii care în fapt nu au fost efectuate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare.

Completul de 5 judecători constată că ceea ce se impută inculpaţilor este fictivitatea contractelor încheiate de societăţile pe care le conduceau inculpaţii D. şi E. (SC Y. SA, respectiv SC Z. SA) cu societatea SC X. SRL privind prestarea unor servicii de pază.

Analizând actele dosarului, instanţa de apel constată că instanţa fondului a făcut o analiză corectă şi pertinentă a probatoriului administrat raportat la învestirea sa, constatând că nu se poate reţine caracterul fictiv al acestor contracte, obligaţiile asumate de SC X. SRL fiind prestate în realitate.

În egală măsură, şi în acord total cu raţionamentul logico juridic al primei instanţe, instanţa de control judiciar constată că probele administrate în apel la cererea părţii civile (declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit care şi-au exercitat efectiv atribuţiile de pază în cadrul societăţii X. SRL) nu au avut aptitudinea de a modifica situaţia de fapt ori caracterizarea în drept a bazei factuale descrise şi reţinute de judecătorii fondului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, constată că declaraţiile martorilor audiaţi în calea de atac a apelului se coroborează cu probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza judecăţii în primă instanţă şi denotă faptul că serviciile de pază pe care SC X. SRL şi le-a asumat prin contractele încheiate cu SC Y. SA şi SC Z. SA au fost efectiv prestate astfel încât nu se poate susţine că acestea au avut un caracter fictiv.

Pe lângă argumentele primei instanţe, pe care instanţa de apel şi le însuşeşte, Completul de 5 judecători adaugă şi subliniază că martorii audiaţi în faza apelului, la cererea expresă a părţii civile SC Y. SA, au confirmat faptul că serviciile de pază pe care SC X. SRL era obligată să le asigure conform contractelor încheiate cu SC Y. SA şi SC Z. SA au fost efectuate, neexistând niciun dubiu în acest sens.

Astfel, martorul ... a relatat instanţei de apel (declaraţia din data 27 februarie 2023) că este cel care a organizat firma de pază în vederea prestării serviciilor de pază ["m-am deplasat împreuna cu un alt coleg la SIF Oltenia (care deţinea un lanţ de magazine în mun. Râmnicu Vâlcea) pentru a organiza echipa de intervenţie compusă din 6 agenţi, pentru desfăşurarea activităţii de prestări servicii prin patrulare. Am primit dispoziţie în acest sens, de la directorul SC X. SRL, dl A... La fel am procedat şi pentru SC Y. SA şi SC Z. SA, care deţineau şi acestea lanţuri de magazine în mun. Râmnicu Vâlcea. M-am ocupat de echiparea celor 6 agenţi de intervenţie, cu uniforme cu sigla firmei, cu telefon mobil, cu registre de evidenţă în care se consemna prezenta, intrarea şi ieşirea din schimb, precum ci cu un autoturism, cu care patrulau la magazinele acestor societăţi ."].

Martorii JJJJJ., IIIII., AAAAA., BBBBB. şi LLLLL., angajaţi ai SC X. SRL ca agenţi de pază, au confirmat în faţa instanţei de apel că şi-au exercitat efectiv atribuţiile de serviciu prin prestarea de servicii de pază atât pentru SC Z. SA, cât şi pentru SC Y. SA.

Mai mult decât atât, martorul HHHHH., angajat al SC Y. SA, chiar şi în prezent, prin declaraţia din 27 februarie 2023, a relatat faptul că SC X. SRL şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract privind prestarea de servicii de pază ["Directorul D. mi-a spus în anul 2009 sau 2010, că va veni o firmă de pază şi pentru care să găsesc o locaţie în care să îşi desfăşoare activitate. Am găsit o locaţie, la subsol într-o clădire, care avea destinaţia de garaj al societăţii şi care se afla la aproximativ 100 m de sediu. Nu am văzut contractul încheiat de Y. cu firma de pază, dar am văzut că agenţii acesteia utilizau un autoturism x inscripţionată X. pază şi protecţie. Erau iniţial, circa 6 agenţi de pază care probabil trebuiau să păzească spaţiile comerciale deţinute în mun. Râmnicu Vâlcea (circa 66 de spaţii).]

În consecinţă, instanţa de apel, în acord cu prima instanţă, constată că din probele administrate rezultă că SC X. SRL a prestat serviciile de pază asumate prin contractele încheiate cu SC Y. SA şi SC Z. SA astfel încât acuzaţia privind caracterul fictiv al acestor contracte reţinută prin actul de inculpare în sarcina inculpaţilor D., E. şi A. nu are suport probator.

În ceea ce priveşte motivele de apel formulate de către părţile civile SC Y. SA şi SC Z. SA privind infracţiunile de delapidare reţinute în sarcina inculpaţilor D. şi E., respectiv complicitate la delapidare reţinută în sarcina inculpatului A., instanţa de apel constată că acestea privesc, în fapt, oportunitatea încheierii acestor contracte de către cele două societăţi cu SC X. SRL.

Astfel, motivele de apel ale celor două părţi civile sunt relativ similare şi vizează lipsa unei analize a probelor din care reiese că nu se impunea încheierea contractelor respective (declaraţia martorei RRRRR ., lipsa unei obligaţii referitoare la asigurarea pazei bunurilor societăţilor cu care aveau contracte de închiriere, existenţa unui contract privind asigurarea unor servicii de pază cu altă societate JJJJ. SRL, lipsa unui plan de pază avizat de organele de poliţie la SC Z. SA - pentru SC Z. SA; lipsa acordului expres al Consiliului de Administraţie al SC Y. SA pentru încheierea contractului cu X. SRL, prestarea aceloraşi servicii de pază de către o altă societate, SSSSSS. SRL, inexistenţa obligaţiei societăţii SC Y. SA de a asigura paza spaţiilor comerciale închiriate şi folosirea serviciilor de pază în interes personal de către inculpatul D., valoarea nejustificat de mare a contractului - pentru SC Y .).

De altfel, partea civilă SC Y. SA, prin motivele de apel, în mod expres critică sentinţa apelată sub aspectul faptului că judecătorii fondului s-au rezumat exclusiv la analizarea fictivităţii contractului, fără a se pune problema dacă acest contract trebuia sau nu încheiat şi fără a se ţine seama de valoarea nejustificat de mare a contractului, existând elemente pe baza cărora se conturează cât se poate de clar lipsa de oportunitate a încheierii contractului dintre SC Y. SA şi X. SRL.

Instanţa de apel constată că aceste critici ale celor două părţi civile vizează oportunitatea încheierii contractelor de pază între societăţile menţionate şi excedează analizei instanţei în raport de acuzaţia formulată prin actul de inculpare.

Având în vedere limitele cronologice şi conţinutul acuzaţiei din rechizitoriu, astfel cum a fost remediată prin referatul nr. x/2016, instanţa nu are competenţa legală de a analiza oportunitatea încheierii contractelor dintre SC X. SRL şi societăţile SC Y. SA, respectiv SC Z. SA.

În egală măsură, instanţa nu are competenţa legală de a analiza niciun alt act sau conduită a persoanelor trimise în judecată (folosirea firmei de pază în scopuri personale) întrucât, conform acuzaţiei formulate, aceasta vizează exclusiv fictivitatea contractelor încheiate.

De altfel, această susţinere privind folosirea firmei de pază în scopuri personale de către directorul societăţii, situată în afara conţinutului constitutiv al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, este contradictorie celorlalte susţineri având în vedere că, pe de o parte, partea civilă invocă faptul că nu au fost prestate serviciile de pază de către SC X. SRL, iar pe de altă parte susţine că inculpatul a folosit serviciile de pază în scopuri personale.

Singurul motiv de apel care vizează efectiv fictivitatea contractelor încheiate, şi nu oportunitatea încheierii acestora, este reprezentat de lipsa planului de pază avizat de organele de poliţie invocat de SC Z. SA, însă acest aspect a fost lămurit chiar de către martorul .. care, audiat de către instanţa de apel, a declarat că "Nu aveam plan de pază, pentru că la echipele de intervenţie aceste documente nu se întocmesc, ci doar la echipele de paza obiectiv post permanent ."

În consecinţă, se constată că susţinerile părţilor civile prin motivele de apel vizează oportunitatea încheierii contractelor, aspect care nu face obiectul acuzaţiilor formulate împotriva inculpaţilor.

În aceste condiţii, având în vedere limitele care decurg din descrierea în acuzaţie a elementului material al laturii obiective a infracţiunilor (conduita incriminată), se constată că judecătorul fondului a analizat acuzaţia şi, în mod corect, a constat că aceasta nu se confirmă.

Faţă de soluţia dispusă cu privire la infracţiunile de delapidare, respectiv complicitate la delapidare, instanţa de apel nu va mai analiza şi întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat reţinută prin actul de sesizare în sarcina inculpaţilor D., E., A. şi B. având în vedere că această soluţie a fost apelată de părţile civile în considerarea faptului că una dintre infracţiunile a căror comitere a reprezentat scopul grupului infracţional organizat este reprezentată tocmai de infracţiunea de delapidare comisă în dauna părţilor civile.

Or, atâta timp cât se constată că fapta care intră în scopul grupului organizat nu este prevăzută de legea penală, atunci nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 10 din 22 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 389 din 04/06/2015), prin care s- a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din C. pen., în ipoteza în care, odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen., infracţiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "pluralitatea constituită a fost incriminată în art. 367 din C. pen. ca infracţiune, în considerarea periculozităţii sale, decurgând din chiar scopul grupării, şi anume săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa faptei este, aşadar, suficient ca infracţiunea să fi fost planificată şi nu efectiv comisă, astfel că legiuitorul incriminează şi actele de pregătire care iau forma iniţierii grupului infracţional organizat. Dacă infracţiunea ce intră în scopul grupării a fost însă efectiv comisă, va exista un concurs de infracţiuni între grupul infracţional organizat şi respectiva infracţiune ce a intrat în scopul grupării.

Lipsa scopului grupării, săvârşirea de infracţiuni, face ca fapta să nu mai corespundă unui model legal ."

Chiar dacă ipoteza prevăzută în decizia mai sus enunţată vizează situaţia dezincriminării infracţiunii care intră în scopul grupului infracţional organizat, având în vedere că în cauza pendinte instanţa de apel constată că fapta care intră în scopul grupului infracţional organizat nu este prevăzută de legea penală, această decizie se aplică în mod similar, având în vedere că dezincriminarea implică similar neprevederea faptei de legea penală.

În continuare, instanţa de apel va analiza apelurile formulate de către inculpaţii A. şi K. care privesc săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată săvârşită de A., respectiv instigare la şantaj, săvârşită de K.

Cu privire la apelurile formulate de inculpaţii A. şi K.

Preliminar, instanţa de apel notează că, prin apelul formulat, inculpatul A. a criticat sentinţa apelată sub aspectul constatării vinovăţiei sale pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată (3 acte materiale) şi dispunerii soluţiei de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Analizând sentinţa apelată, se constată că, deşi judecătorii fondului au dispus încetarea procesului penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj în formă continuată de către inculpatul A., în considerentele hotărârii a reţinut că numai două din actele materiale din cadrul infracţiunii continuate se confirmă, respectiv cele privind pe persoanele vătămate BB. şi DD., astfel încât, raportat la dispoziţiile art. 417 alin. (1) din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători va examina cauza numai în ceea ce priveşte aceste două acte materiale, soluţia dispusă cu privire la cel de-al treilea act material al infracţiunii de şantaj reţinut în sarcina inculpatului A., săvârşit în dauna persoanei vătămate HH., nefiind apelată.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut, în urma unei analize judicioase şi exhaustive, că cele două acte materiale ale infracţiunii de şantaj reţinute în sarcina inculpatului A. (persoane vătămate BB. şi DD.), respectiv infracţiunea de instigare la şantaj reţinută în sarcina inculpatului K. se confirmă, fiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni relativ la reglementarea din C. pen. din 1969, dispunând, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, o soluţie de încetare a procesului penal cu privire la acestea în condiţiile în care a fost solicitată continuarea procesului penal.

Cu privire la primul act material al infracţiunii de şantaj reţinută în sarcina inculpatului A. (persoană vătămată BB.), respectiv infracţiunea de instigare la şantaj, reţinută în sarcina inculpatului K., prin actul de sesizare s-a reţinut că, în luna martie 2011, A. şi C., ofiţeri de politie judiciară în cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigarea Fraudelor, însoţiţi de inculpatul K., în calitate de reprezentant al SC AA. SRL Piatra Olt, şi la instigarea acestuia, s-au deplasat la sediul APIA Olt în biroul directorului adjunct BB., iar prin constrângerea morală a acestuia au încercat să-l determine să aprobe (să facă) plata unei subvenţii în suma de 117.376 euro aferenta unui dosar de sprijin agricol depus de SC AA. SRL pentru campania agricola a anului 2010.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că probatoriul administrat în cauză nu este de natură a conduce la o soluţie diferită de cea dispusă de către prima instanţă care a confirmat existenţa obiectivă a constrângerii morale exercitate de către ofiţerul de poliţie A. asupra directorului adjunct al APIA Olt, BB., cu ocazia întâlnirii acestora în biroul celui din urmă, în luna martie 2011, constrângere exercitată la instigarea inculpatul K., în calitate de reprezentant al SC AA. SRL Piatra Olt, pentru a-l determina să aprobe (să facă) plata unei subvenţii în suma de 117.376 euro aferenta unui dosar de sprijin agricol depus de SC AA. SRL pentru campania agricola a anului 2010.

Fără a relua argumentaţia primei instanţe, pe care instanţa de apel şi-o însuşeşte în totalitate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că probele administrate în cauză au condus la concluzia că inculpatul A., în cursul lunii martie 2011, s-a deplasat la sediul APIA Olt, unde, în biroul persoanei vătămate BB., împreună cu inculpatul K., a purtat discuţii privind neacordarea unei subvenţii pentru terenurile gestionate de către SC AA. SRL, societatea comercială administrată de către inculpatul K.

În acest context, inculpatul ..., în prezenţa inculpatului K., i-a solicitat persoanei vătămate BB. să realizeze plăţile subvenţiilor către SC AA. SRL, iar în caz contrar îi va face dosar penal, ameninţare care ulterior s-a şi confirmat.

Completul de 5 Judecători reţine că instanţa de fond a constatat în mod just că inculpatul A. a exercitat acte de contrângere morală asupra persoanei vătămate BB. în vederea acordării unei subvenţii pentru terenurile gestionate de către SC AA. SRL, societatea comercială administrată de către inculpatul K., declaraţiile persoanei vătămate BB. atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, coroborate chiar cu plângerea formulată de SC AA. SRL, precum şi lipsa unei învestiri a organului de urmărire penală, cu astfel de fapte la momentul întâlnirii, confirmând acuzaţia.

În acest sens, se reţine că, la data întâlnirii, inculpatul A. nu avea în lucru un dosar penal vizându-l pe BB., plângerea penală formulată de către SC AA. fiind înregistrată la data de 30 mai 2011 (iar abia după aproximativ doua luni, la data de 03.08.2011, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina - nr. x/2011), ulterior datei la care a avut întâlnirea, fapt pentru care nu există nicio justificare a acţiunii inculpatului în vederea "cercetării" persoanei vătămate şi solicitării de a dispune plata subvenţiei.

Suplimentar argumentelor primei instanţe, instanţa de apel reţine că din declaraţiile persoanei vătămate BB. reiese că inculpatul A. i-a transmis că "ce fac eu e un abuz în serviciu şi pot suporta rigorile legii ... voi avea probleme", că a avut impresia că exista o înţelegere între cei doi ofiţeri de poliţie şi K., acesta exprimându-se în sensul că va avea grijă ca organele de poliţie să-i facă dosar penal pentru refuzul de plată a subvenţiei.

Declaraţiile martorilor GGGG. şi UUUUUU., care, deşi nu au participat la întâlnirea în cauză, au interacţionat cu inculpaţii în acele momente, susţin relatările persoanei vătămate privind întâlnirea şi obiectul acesteia.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul K., în acord cu prima instanţă, Completul de 5 Judecători constată că, în considerarea celor reţinute cu privire la inculpatul A., actele de instigare a acestuia din urmă la comiterea infracţiunii de şantaj sunt demonstrate de însăşi participarea inculpatului la respectiva întâlnire, în biroul persoanei vătămate BB. având în vedere că scopul acelei discuţii era reprezentat de obţinerea subvenţiilor pe care trebuia să le primească societatea al cărei administrator era.

Mai mult decât atât, chiar dacă este exterioară acuzaţiei şi nu face parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii de instigare la şantaj, aceasta fiind deja consumată, ulterior întâlnirii menţionate, inculpatul K. a formulat plângere penală împotriva persoanei vătămate şi s-a mai prezentat la biroul acesteia pentru a formula aceeaşi cerere şi a solicita plata subvenţiei, aceste aspecte confirmând situaţia de fapt reţinută de instanţă.

Potrivit art. 194 alin. (1) din C. pen. anterior, lege penală mai favorabilă, infracţiunea de şantaj reprezintă "Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul".

Prin constrângere se înţelege determinarea unei persoane să facă sau să nu facă ceva împotriva voinţei sale. Infracţiunea vizează libertatea persoanei, mai exact libertatea de ordin moral a persoanei, pentru că aceasta nu presupune o privare de libertate, în sens fizic, constrângerea exercitată împotriva subiectului pasiv al infracţiunii de şantaj trebuie să îi producă acestuia o stare de temere, de natură a-l determina să acţioneze conform conduitei prevăzute în dispoziţia normei de incriminare. În cazul constrângerii fizice, aceasta poate fi exercitată, în mod direct şi capabilă să înfrângă rezistenţa fizică a subiectului pasiv, iar constrângerea psihică se exercită prin acte de natură să inspire victimei temerea că, în viitor, ea sau o altă persoană apropiată ei va suporta un rău. În ambele cazuri, pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii, constrângerea trebuie să fie efectivă.

Infracţiunea de şantaj presupune, sub aspectul elementului material, o constrângere exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de natură psihică, pentru a impune acesteia să facă ceea ce i se cere, aşa cum i se cere, sau să nu facă ceva. Constrângerea, în cazul infracţiunii de şantaj, trebuie să fie de aşa natură încât ea să prilejuiască o stare de temere (de alarmare), care determină victima să acţioneze într-un alt mod decât acela pe care şi-l doreşte şi să aibă drept scop o anumită comportare (aşa cum doreşte constrângătorul) din partea victimei, de pe urma căreia făptuitorul sau altă persoană să obţină un folos injust (I. C. C. J., secţia penală, Decizia nr. 3309/2008, www. x. ro).

Faţă de cele prezentate anterior, Completul de 5 Judecători constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj (actul material privind persoana vătămată BB.), respectiv instigare la şantaj reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi K.

În ceea ce priveşte participarea inculpatului C. la acest act material al infracţiunii de şantaj, cât şi la cel de-al doilea act material al aceleiaşi infracţiuni, în dauna persoanei vătămate DD., în calitate de complice, faţă de soluţia de achitare dispusă de către prima instanţa cu privire la acesta, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. şi de faptul că această soluţie nu a fost apelată, instanţa de apel constată că, raportat la dispoziţiile art. 417 alin. (1) din C. proc. pen., nu este învestită cu analiza acestei acuzaţii, soluţia fiind definitivă.

Cu privire la cel de-al doilea act material al infracţiunii de şantaj reţinută în sarcina inculpatului A., prin acuzaţia formulată prin rechizitoriu se reţine că, în cursul lunii august 2011, inculpatul A. s-a deplasat la sediul CC., la partea vătămată DD., care avea calitatea de director al acestei instituţii, iar cu ocazia discuţiilor purtate cu aceasta, i-a relatat că la IPJ Olt - Serviciul de Investigarea Fraudelor există o plângere a SC FF. SRL Ganeasa judeţul Olt, împotriva conducerii CC., în legătură cu refuzul de ridicare al măsurilor asiguratorii instituite de CC. la aceasta societate astfel încât i-a solicitat să dispună ridicarea acestora întrucât, prin neluarea deciziei de ridicare a măsurilor asiguratorii, asupra bunurilor aparţinând SC FF. SRL, săvârşeşte o faptă de natură penală, existând posibilitatea trimiterii acestuia în judecată.

În realitate, la acea dată exista deja în lucru dosarul penal nr. x/2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, în lucru la o colega a celor doi ofiţeri de politie judiciara şi, cu toate că avea cunoştinţă despre existenţa acestui dosar penal şi ulterior de soluţia adoptată (neînceperea urmăririi penale), inculpatul A. a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 30.03.2011 pentru aceleaşi fapte, cauză penală înregistrată la data de 18.08.2011 (după aproximativ 5 luni) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina sub numărul x/2011.

Completul de 5 Judecători constată că probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost indicat de instanţa de fond, confirmă existenţa obiectivă a întâlnirii din august 2011 de la sediul CC. în care persoana vătămată DD., directorul instituţiei, a fost ameninţată de către inculpatul A. cu trimiterea în judecată într-un dosar pe care îl instrumenta în situaţia în care nu dispune ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor SC FF. SRL.

Instanţa de apel constată că pretextul acestei întâlniri solicitate de către inculpatul A. a fost unul fals, acesta susţinând că există o plângere penală formulată de SC FF. SRL ca urmare a refuzului instituţiei de a ridica măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor societăţii, însă, în realitate, sesizarea s-a realizat din oficiu, la data de 30 martie 2011, printr-un proces-verbal pe care l-a întocmit tocmai inculpatul, nefiind înregistrată vreo plângere penală de la reprezentatul societăţii comerciale pretins păgubită prin acţiunile persoanei vătămate.

În acest context a avut loc discuţia purtată de către inculpatul A. cu DD., în care i s-a solicitat celui din urmă să ridice măsurile asiguratorii. De asemenea, la solicitarea expresă a persoanei vătămate de a-i fi prezentată plângerea formulată împotriva sa, raportat la faptul că în anul anterior mai fusese audiat de către alt lucrător din cadrul IPJ Olt cu privire la aceeaşi faptă, inculpatul ... a declinat solicitarea şi a dispus audierea persoanei vătămate.

Instanţa de control judiciar constată că declaraţiile persoanei vătămate DD. au fost constante pe parcursul procesului penal şi se coroborează cu declaraţiile martorei EE., care a fost chemată de directorul instituţiei pentru a participa la respectiva întâlnire, din cuprinsul acestora rezultând că, sub pretextul cercetărilor pe care le efectua într-o cauză în care se sesizase din oficiu, inculpatul ... a încercat să o determine pe persoana vătămată să dispună ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra SC FF. SRL, iar, în urma prezentării de către aceasta a istoricului cauzei şi a argumentelor pentru care un astfel de demers nu se impune, a înţeles să recurgă la ameninţarea persoanei vătămate cu soluţionarea în mod defavorabil a cauzei penale, respectiv cu trimiterea în judecată.

De asemenea, instanţa de apel constată că relevanţă în acest demers al inculpatului ... o are şi relaţia contractuală a societăţii SC X. SRL, al cărei administrator era soţia inculpatului, B., cu SC FF. SRL şi SC GG. SRL Ganeasa (societăţi cu acelaşi administratori şi asociaţi), între aceste societăţi existând contracte de prestări servicii în urma cărora societatea familiei ... a încasat mai multe sume de bani.

Contrar susţinerilor inculpatului conform cărora acesta şi-a îndeplinit îndatoririle de serviciu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că acţiunile desfăşurate de către inculpat se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunii de şantaj, ameninţarea persoanei vătămate cu trimiterea în judecată în situaţia în care nu dispune ridicarea măsurilor asiguratorii fiind de natură a provoca o stare de temere persoanei vătămate.

În consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că instanţa de fond a constatat în mod just că a fost probată infracţiunea de şantaj săvârşită de inculpatul A.

Având în vedere cele două acte materiale ale acestei infracţiuni care au fost confirmate, precum şi incidenţa instituţiei prescripţiei răspunderii penale atât în ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj în formă continuată săvârşită de inculpatul A., cât şi cea de instigare la şantaj săvârşită de K., instanţa de apel constată că în mod corect s-a dispus soluţia încetării procesului penal cu privire la aceste infracţiuni.

Cu privire la apelul formulat de către Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova

Prin apelul formulat de către Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova s-a solicitat admiterea acestuia şi schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii cererii de constituire ca parte civilă, astfel cum a fost formulată, respectiv sub două aspecte, obligarea inculpaţilor la plata taxelor anuale de la care s-au sustras ca urmare a exploatării jocurilor de noroc şi obligarea acestora la plata sumei ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată şi impozit pe profit la care se adaugă accesoriile ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

În ceea ce priveşte prima critică, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, deşi apelanta parte civilă nu a adus critici punctuale hotărârii apelate, limitându-se a detalia taxele anuale de la care s-au sustras inculpaţii prin organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, faţă de soluţia dispusă în cauză cu privire la infracţiunea de organizare şi desfăşurare de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prevăzută de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 reţinută în sarcina inculpaţilor A., C., F., G., H., I. şi J., instanţa de fond, în mod eronat a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de Statul Român prin ANAF împotriva inculpatului G. şi a respins acţiunea civilă formulată împotriva inculpaţilor H., I. şi J.

Apelanta parte civilă nu a indicat prin motivele de apel nicio critică cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de organizare şi desfăşurare de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prevăzută de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, limitându-se la a indica întinderea taxelor anuale de la care s-au sustras inculpaţii ca urmare a activităţii infracţionale, solicitând obligarea inculpaţilor la plata acestora.

În acest context, Completul de 5 Judecători constată că instanţa de fond a efectuat o analiză judicioasă cu privire la infracţiunea de organizare şi desfăşurare de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prevăzută de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, iar soluţia dispusă, pe latură penală este în concordanţă cu probele administrate în cauză.

Astfel, prima instanţă a constatat că faptele săvârşite de inculpatul G. realizează sub aspectul conţinutului, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, iar ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de acesta cu privire la săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii H., I. şi J., prima instanţă a constatat că activităţile desfăşurate de către cei trei inculpaţi nu pot fi circumscrise elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 astfel încât, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor H., I. şi J. cu privire la săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

Cu privire la inculpatul F., instanţa de fond a constatat că nu există probe din care să rezulte faptul că acesta ar fi săvârşit acţiuni care să intre în elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, instanţa dispunând, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc.

Cu privire la inculpatul C., prima instanţă, de asemenea, a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

În fine, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., prima instanţă a dispus, în conformitate cu art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea acestuia pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

Faţă de soluţiile dispuse pe latură penală, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, instanţa de fond a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă în ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate faţă de inculpatul G., în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., dispunându-se faţă de acesta soluţia de încetare a procesului penal în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., în vreme ce, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a dispus respingerea acţiunii civile faţă de ceilalţi inculpaţi, în condiţiile în care instanţa a dispus o soluţie de achitare.

Potrivit art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Completul de 5 Judecători constată că, în raport de dispoziţiile procesuale penale privind rezolvarea acţiunii civile în procesul penal şi soluţia pronunţată cu privire la infracţiunea de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, se impune admiterea apelului părţii civile Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova cu privire la acţiunea civilă formulată faţă de inculpaţii G., H., I. şi J.

În acest sens, instanţa de apel constată că instanţa de fond, în mod eronat, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă în ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate faţă de inculpatul G., având în vedere soluţia de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, având obligaţia de a se pronunţa cu privire la pretenţiile civile formulate faţă de acest inculpat.

În egală măsură, instanţa de apel constată că prima instanţă, contrar dispoziţiilor procesual penale anterior enunţate, a dispus respingerea acţiunii civile formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova în contradictoriu cu inculpaţii H., I. şi J. întrucât soluţia de achitare dispusă faţă de aceştia în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. cu privire la infracţiunea de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 impunea, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fi lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.

În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de partea civilă faţă de inculpatul G. Completul de 5 Judecători constată că nu se impune obligarea inculpatului la plata sumei de 369.000 RON reprezentând taxele anuale datorate pentru exploatarea pe timp de un an a 43 aparate de joc tip RR ., având în vedere că din examinarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 22 din Codul de procedură fiscală rezultă că o obligaţie de plată a unui agent economic către bugetul de stat trebuie să fie cuprinsă într-o lege fiscală sau cu caracter fiscal. Pe de altă parte, obligaţia de plată a taxelor în discuţie derivă din reglementările O.U.G. nr. 77/2009 ce nu poate fi considerată o lege fiscală, ci o lege care reglementează organizarea şi funcţionarea unui sector de activitate pentru agenţii economici. Mai mult din reglementarea normei de incriminare, respectiv din prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009 nu rezultă că alături de pedeapsa stabilită, făptuitorul va fi obligat şi la plata ulterioară a taxelor, iar a interpreta altfel, ar însemna că s-ar nega însuşi conţinutul infracţiunii.

Nu în ultimul rând, instanţa are în vedere că potrivit ordinelor de plată din 2 şi 3 aprilie 2013 (Dosar nr. x/2014 - Tribunalul Dolj), inculpatul G. a virat în contul DGFP Dolj suma de 48.626 RON reprezentând prejudiciu estimat prin folosirea în interes propriu a aparatelor de joc care au fost ridicate de organele de poliţie în vederea confiscării.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge ca nefondată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova în contradictoriu cu inculpatul G.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova în contradictoriu cu inculpaţii H., I. şi J., Completul de 5 Judecători constată că prima instanţa a dispus respingerea acesteia susţinând că soluţia de achitare dispusă în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. impune o astfel de soluţie.

Instanţa de control judiciar constată că în mod eronat s-a apreciat în acest sens având în vedere că soluţia de achitare a inculpaţilor H., I. şi J. s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., astfel cum reiese atât din considerentele, cât şi din dispozitivul sentinţei apelate.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., va fi lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova în contradictoriu cu inculpaţii H., I. şi J.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată cu privire la inculpaţii A., C., F., faţă de soluţia de achitare dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., instanţa de control judiciar va menţine soluţia primei instanţe de respingere a acesteia.

Referitor la cel de-al doilea punct al apelului formulat de partea civilă Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova, partea civilă a solicitat obligarea în solidar a inculpaţilor A., B., C., D., E. şi în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF a sumei de 520.994 RON, reprezentând taxa pe valoare adăugată şi impozit pe profit aferente cheltuielilor nedeductibile cu achiziţiile fictive.

Preliminar, Completul de 5 Judecători constată că prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală o vizează numai pe inculpata B. având în vedere faptul că numai faţă de aceasta a fost formulată acuzaţia de evaziune fiscală prin rechizitoriu, iar partea civilă solicită acoperirea prejudiciului cauzat prin săvârşirea respectivei infracţiuni.

Cu privire la această infracţiune, instanţa de apel constată că partea civilă a criticat sentinţa apelată sub aspectului respingerii pretenţiilor civile formulate, iar prin motivele de apel aceasta a susţinut că în contabilitatea SC X. SRL au fost înregistrate achiziţii fictive, respectiv că raportul de expertiză nu reflectă situaţia de fapt şi de drept, făcându-se trimitere la cele reţinute prin rechizitoriu şi procesul-verbal nr. x/27.05.2013 încheiat de către DGFP Dolj în urma controlului inopinat la SC X. SRL Slatina.

Completul de 5 Judecători constată că şi în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală pentru care a fost trimisă în judecată inculpata B. instanţa de fond a efectuat o analiză judicioasă, iar soluţia dispusă este în concordanţă cu probele administrate în cauză.

În acest sens, instanţa de apel, fără a relua argumentele primei instanţe, face trimitere la lipsa de valoare probatorie a procesului-verbal invocat (în conformitate cu jurisprudenţa obligatorie a Curţii Constituţionale a României, acesta având valoarea unui act de sesizare), la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, precum şi la hotărârile judecătoreşti favorabile inculpatei ca urmare a contestării raportul de inspecţie fiscală şi deciziei de impunere întocmite ca urmare a procesului-verbal nr. x/27.05.2013 încheiat de către DGFP Dolj (Sentinţa civilă nr. 1703/2017 pronunţată de Tribunalul Olt, definitivă prin Decizia civilă nr. 1510/2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost admisă cererea formulată de către reclamanta SC X. SRL şi au fost anulate Decizia nr. 168/06.06.2016, decizia de impunere nr. x/13.01.2014 şi raportul de inspecţie fiscala nr. x/13.01.2014).

În consecinţă, Completul de 5 Judecători, constatând că prima instanţă a dispus în mod corect o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. faţă de inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, va menţine ca legală şi temeinică soluţia de respingerea a acţiunii civile formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova împotriva inculpatei B., cât şi împotriva celorlalţi inculpaţi menţionaţi în cererea de constituire de parte civilă.

Relativ la soluţia ce urmează sa fie dispusă, în concret, cu consecinţe asupra situaţiei juridice a inculpaţilor A. şi B., Înalta Curte- Completul de 5 judecători, în temeiul art. 397 C. proc. pen. combinat cu art. 249 C. proc. pen., va ridica măsura asiguratorie dispusă în cauză, menţinută prin încheierea din data de 27.02.2023, respectiv sechestrul asupra bunurilor imobile proprietatea celor doi inculpaţi, măsură instituită iniţial prin ordonanţa din 13 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Serviciul Teritorial Craiova.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelurile formulate de partea civilă SC Z. SA şi Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 125 din data de 24 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2014 numai sub aspectul respingerii ca tardivă a cererii de constituire ca parte civilă formulată de SC Z. SA, respectiv al lăsării ca nesoluţionată a acţiunii civile formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova faţă de inculpatul G. şi al respingerii acţiunii civile formulată de aceeaşi parte civilă în contradictoriu cu inculpaţii H., I. şi J.

Va desfiinţa în parte sentinţa apelată şi, rejudecând în aceste limite:

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă SC Z. SA.

În temeiul art. 25 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., va respinge ca nefondată acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova faţă de inculpatul G.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova faţă de inculpaţii H., I. şi J.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A. şi K., precum şi de către partea civilă SC Y. SA împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Va ridica măsura asiguratorie dispusa în cauză, menţinută prin încheierea din data de 27.02.2023, respectiv sechestrul asupra bunurilor imobile proprietatea inculpaţilor A. şi B., măsură instituită iniţial prin ordonanţa din 13 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova.

Va menţine dispoziţiile sentinţei apelate ce nu sunt contrare prezentei decizii.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluţionarea apelurilor formulat de SC Z. SA şi Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanţii inculpaţi A. şi K., precum şi apelanta parte civilă SC Y. SA la plata sumei de câte 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul inculpat K., precum şi pentru intimaţii inculpaţi H., I., J., C., G., în cuantum de câte 1.360 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile formulate de partea civilă SC Z. SA şi Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 125 din data de 24 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2014 numai sub aspectul respingerii ca tardivă a cererii de constituire ca parte civilă formulată de SC Z. SA, respectiv al lăsării ca nesoluţionată a acţiunii civile formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova faţă de inculpatul G. şi al respingerii acţiunii civile formulată de aceeaşi parte civilă în contradictoriu cu inculpaţii H., I. şi J. şi, pe cale de consecinţă:

Desfiinţează în parte sentinţa apelată şi rejudecând cauza:

Lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă SC Z. SA.

Respinge ca nefondată acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova faţă de inculpatul G.

Lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova faţă de inculpaţii H., I. şi J.

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A. şi K., precum şi de către partea civilă SC Y. SA împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Ridica măsura asiguratorie dispusa în cauza, menţinută prin încheierea din data de 27.02.2023, respectiv sechestrul asupra bunurilor imobile proprietatea inculpaţilor A. şi B., măsură instituită iniţial prin ordonanţa din 13 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova.

Menţine dispoziţiile sentinţei apelate ce nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluţionarea apelurilor formulat de SC Z. SA şi Statul Român prin Agenţia Naţională De Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii inculpaţi A. şi K., precum şi apelanta parte civilă SC Y. SA la plata sumei de câte 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul inculpat K., precum şi pentru intimaţii inculpaţi H., I., J., C., G., în cuantum de câte 1.360 RON, rămân în sarcina statului şi se vor avansa din fondul Ministerului de Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2023.

GGC - ED