Cassation rejected: post-judgment constitutional decriminalization of customs fraud and judicial costs allocation

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 885 din 9 noiembrie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, în temeiul art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen. au fost condamnaţi inculpaţii:

1. A., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată, faptă prevăzută de art. 270, alin. (3), coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, modificată şi completată de O.U.G. nr. 54/2010 şi pedepsită de art. 274 din acelaşi act normativ, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., (faptele săvârşite la 16.10.2014 şi 20.03.2017, descrise la pct. I, 1,4 din rechizitoriu), cu aplicarea art. 375 noul C. proc. pen. şi a art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus condamnatei să execute următoarea obligaţie: să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Săpânţa sau al Primăriei Câmpulung la Tisa, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

2. B., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, faptă prevăzută de art. 270, alin. (3), coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, modificată şi completată de O.U.G. nr. 54/2010 şi pedepsită de art. 274 din acelaşi act normativ, (fapta săvârşită la data de 06.10.2016, descrisă la pct. I, 3 din rechizitoriu), cu aplicarea art. 375 noul C. proc. pen. şi a art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus condamnatei să execute următoarea obligaţie: să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Câmpulung la Tisa sau al Primăriei Săpânţa, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

3. C., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, faptă prevăzută de art. 270, alin. (3), coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, modificată şi completată de O.U.G. nr. 54/2010 şi pedepsită de art. 274 din acelaşi act normativ, (fapta săvârşită la data de 25.06.2014, descrisă la pct. II din rechizitoriu, cu aplicarea art. 375 noul C. proc. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969 s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare şi s-a dispus executarea acesteia, alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauză, respectiv 3 ani şi 4 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani şi 4 luni închisoare cu consecinţele prev. de art. 60 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

4. D., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, faptă prevăzută de art. 270, alin. (3), coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, modificată şi completată de O.U.G. nr. 54/2010 şi pedepsită de art. 274 din acelaşi act normativ, (fapta săvârşită la data de 11.11.2016, descrisă la pct. III din rechizitoriu, cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, cu consecinţele prev. de art. 60 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

5. E., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de:

- contrabandă, faptă prevăzută de art. 270, alin. (3), coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, modificată şi completată de O.U.G. nr. 54/2010 şi pedepsită de art. 274 din acelaşi act normativ, (fapta săvârşită la data de 11.11.2016, descrisă la pct. III din rechizitoriu) cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, cu consecinţele prev. de art. 60 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

6. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- contrabandă, faptă prevăzută de art. 270, alin. (3), coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată şi completată de O.U.G. nr. 54/2010 şi pedepsită de art. 274 din acelaşi act normativ, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare cu consecinţele prev. de art. 60 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul dispoziţiilor art. 115 alin. (1), lit. b) raportat la art. 118 C. pen., s-a dispus luarea faţă de inculpatul minor G., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, faptă prevăzută de art. 270, alin. (3), coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, modificată şi completată de O.U.G. nr. 54/2010 şi pedepsită de art. 274 din acelaşi act normativ, cu aplicarea art. 113 şi următoarele din C. pen., (fapta săvârşită la data de 25.06.2014, descrisă la pct. II din rechizitoriu) a măsurii educative a supravegherii pe o durată de 6 luni.

În temeiul art. 121 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune Maramureş la datele fixate de acesta, pe durata executării măsurii educative, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 123 Noul C. pen.

În temeiul art. 121, alin. (1) C. pen., s-a impus minorului următoarele obligaţii:

- să urmeze un curs de pregătire şcolară sau de formare profesională;

- să nu frecventeze localuri în care se consumă băuturi alcoolice.

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş la datele fixate de acesta.

Supravegherea executării obligaţiilor impuse de instanţă se va face sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Maramureş.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 123 C. pen.

În temeiul art. 19, 25 şi 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357, 1372 şi 1382 C. civ. (noul C. civ .) s-a admis în parte acţiunea civilă şi au fost obligaţi:

- inculpaţii F. şi A., în solidar, la plata în favoarea părţii civile A.N.A.F. - A.D.G.R.F. Cluj Napoca - A.J.P.F. Maramureş a diferenţei dintre suma de 107.297 RON şi suma achitată, de 18.500 RON, cu dobânzi şi penalităţi aferente, de la data naşterii datoriei vamale, 16.10.2014, până la data plăţii efective.

- inculpatul F. la plata în favoarea părţii civile A.N.A.F. - A.D.G.R.F. Cluj Napoca - A.J.P.F. Maramureş a sumei de 84.989 RON (vol nr. II, filele nr. x), la care se adaugă dobânzi şi penalităţi aferente, de la data naşterii datoriei vamale, 28.11.2014, până la data plăţii efective.

- inculpaţii F. şi B., în solidar la plata în favoarea părţii civile A.N.A.F. - A.D.G.R.F. Cluj Napoca - A.J.P.F. Maramureş a dobânzilor şi penalităţilor aferente, de la data naşterii datoriei vamale, 6.10.2016, până la data de 21.10.2020, data plăţii efective.

- inculpaţii F. şi A., în solidar la plata în favoarea părţii civile A.N.A.F. - A.D.G.R.F. Cluj Napoca - A.J.P.F. Maramureş a sumei de 17.507 RON (vol nr. II, filele nr. x), la care se adaugă dobânzi şi penalităţi aferente, de la data naşterii datoriei vamale, 20.03.2017, până la data plăţii efective.

- inculpaţii D. şi E., în solidar, la plata în favoarea părţii civile A.N.A.F. - A.D.G.R.F. Cluj Napoca - A.J.P.F. Maramureş a sumei de 34.197 RON (vol nr. II, filele nr. x), la care se adaugă dobânzi şi penalităţi aferente, de la data naşterii datoriei vamale, 11.11.2016, până la data plăţii efective.

- inculpaţii G. şi C., în solidar, la plata în favoarea părţii civile A.N.A.F. - A.D.G.R.F. Cluj Napoca - A.J.P.F. Maramureş a sumei de 78.581 RON (vol nr. II, filele nr. x), la care se adaugă dobânzi şi penalităţi aferente, de la data naşterii datoriei vamale, 25.06.2014, până la data plăţii efective.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cantităţilor de:

- 9.600 pachete ţigări, din care: 9.500 pachete marca x şi 100 pachete marca x,

- 8.000 pachete ţigări, din care 7. 000 pachete marca x şi 1. 000 pachete marca x,

- 1.500 pachete ţigări, marca x, cu timbre Duty Free,

- 1.500 pachete marca x, aflate în camera de corpuri delicte al S. T. P. F. Maramureş, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.T.P.F. Sighetu Marmaţiei.

- a autoturismul marca x, de culoare verde cu numere specifice de Franţa, x,

- a autoturismului marca x, care avea aplicate plăcuţe cu numărul de înmatriculare x,

- 7410 pachete ţigări, din care: 5.910 pachete marca x şi 1.500 pachete marca x, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.T.P.F. Sighetu Marmaţiei.

- 3.000 pachete ţigări, din care 1.500 pachete ţigări marca x şi 1.500 pachete marca x,

- a unui telefonul mobil marca x, de culoare negru cu roşu, şi o cartelă SIM în reţeaua x seria x şi

- a unui telefon mobil H., de culoare alb cu roşu, dual sim, cu cartelă sim în reţeaua ucraineană x seria x , bunuri aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.T.P.F. Sighetu Marmaţiei.

În temeiul art. 274 alin. (1) noul C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi fiecare să plătească statului suma de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare şi onorarii pentru avocaţi în sume de:

- 1253 RON care reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu I. (inculpat C.),

- 800 RON care reprezintă onorariu parţial pentru avocat din oficiu J. (inculpat E.),

- 800 RON care reprezintă onorariu parţial pentru avocat din oficiu K. (inculpat F.),

- 500 RON care reprezintă onorariu parţial pentru avocat din oficiu L. (inculpat A.),

- 1253 RON care reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu M. (inculpat B.),

- 500 RON care reprezintă onorariu parţial pentru avocat din oficiu N. (inculpat G.), avansată din fondurile Ministerului Justiţiei, a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel D., E., C. şi F.

Prin Decizia penală nr. 507/A din 14 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de inculpatul D. împotriva Sentinţei penale nr. 885/9 noiembrie 2021 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei pe care a desfiinţat-o în parte cu privire la latura penală şi civilă a cauzei, raportat la inculpatul D. şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

A condamnat pe inculpatul D. pentru comiterea infracţiunii de contrabandă, faptă prevăzută de art. 270, alin. (3), coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, modificată şi completată de O.U.G. nr. 54/2010 şi pedepsită de art. 274 din acelaşi act normativ, (fapta săvârşită la data de 11.11.2016, descrisă la pct. III din rechizitoriu, cu aplicarea art. 375 noul C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 2 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata uni termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Săpânţa sau al Primăriei Câmpulung la Tisa, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

S-a constatat că inculpatul D. a achitat din prejudiciul cauzat părţii civile suma de 10.800 RON.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

S-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii C., E. şi F. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de avocaţi Cluj suma de câte 868 RON reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu a inculpaţilor C. şi F. (av. O. şi av. P.), precum şi onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu a inculpatului E. în sumă de 350 RON (av. Q.) care vor fi suportate din fondul Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii C., E. şi F. să plătească statului suma de câte 500 RON cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii penale a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul E.

În motivarea recursului în casaţie, recurentul a solicitat, în temeiul art. 440 C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

Cu referire la dispoziţiile art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., s-a precizat că acestea au fost declarate neconstituţionale, prin Decizia nr. 651 din data de 17.10.2017 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 1000 din 18.12.2017.

Pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea sa.

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

De asemenea, în temeiul art. 448 alin. (2), art. 25 alin. (1) raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii recurate şi reducerea/constatarea că a fost achitată suma de 3500 RON din prejudiciul cauzat părţii civile.

Astfel, sub aspectul laturii penale, în dezvoltarea cazurilor de recurs în casaţie, s-a precizat că în raport de dispoziţiile art. 4 C. pen. şi Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial a României nr. 451 din 05.05.2022, care este o decizie de abrogare (Decizie care a fost publicată în Monitorul Oficial a României, în intervalul de 30 de zile, de declarare a recursului în casaţie, potrivit art. 435 C. proc. pen.), infracţiunea pentru care a fost condamnat recurentul-inculpat, prin Decizia penală nr. 507/A din data de 14.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, în Dosarul nr. x/2020, este dezincriminată şi totodată lipsesc şi elementele constitutive de tipicitate obiectivă şi subiectivă din conţinutul infracţiunii complexe prevăzute, de art. 274 din Codul Vamal (Legea nr. 86/2006).

S-a arătat că succesiunea actelor/normelor legislative intervenite, în cursul termenului legal de declarare a recursului în casaţie, prevăzut de art. 435 C. proc. pen. şi care au dus la dezincriminarea infracţiunii pentru care a fost condamnat recurentul-inculpat, sunt dovedite cu dispoziţiile legale precedate (Decizia nr. 176/2022 CCR) şi Decizia RIL nr. 17 din 18.11.2013 a ICCJ - în materie penală, publicată în Monitorul Oficial a României nr. 35 din 16 ianuarie 2014.

Prin efectul Deciziei nr. 176/2022 coroborat cu Decizia nr. 17/2013, s-a considerat că infracţiunea pentru care a fost condamnat recurentul-inculpat, este dezincriminată şi nu permite o altă încadrare juridică, lipsind şi infracţiunea predicat (cea principală) prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 care face parte integrantă din conţinutul laturii obiective complexe, a infracţiunii prevăzute de art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Prin decizia CCR nr. 176/2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de R. în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia penală şi s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.

Prin decizia RIL nr. 17/2013, Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie: "Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău şi, în consecinţă, stabileşte că: Fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României".

Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale a României nr. 1 din 17.01.1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26.01.1995 sau Decizia nr. 414 din 14.04.2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 04.05.2010, autoritatea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină aceasta. Prin considerentele pe care se sprijină decizia Curţii se înţelege ansamblul unitar de argumente, care prezentate într-o succesiune logică realizează raţionamentul juridic pe care se întemeiază soluţia pronunţată de curte.

S-a considerat că Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, este o decizie de abrogare a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, iar unde Curtea Constituţională a României a prevăzut că este decizie de interpretare, a prevăzut în dispozitiv acest aspect, a se vedea Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 517 din 08 iulie 2016.

În subsidiar, în temeiul art. 433, art. 438 alin. (2) şi art. 447 C. proc. pen., raportat la art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi cu motivarea Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial a României nr. 451 din 05.05.2022, s-a solicitat să se constate înrâurirea acestei Decizii a Curţii Constituţionale a României, asupra prezentei cauze iar cazul de recurs în casaţie, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, într-o atare situaţie de fapt şi de drept atipică, poate deveni un caz de recurs în casaţie din oficiu cât şi la cererea inculpatului şi care poate fi încadrat în acest temei.

Privitor la aplicarea dispoziţiilor art. 438 alin. (2) C. proc. pen., s-a precizat că aceste aspecte nu au putut fi invocate pe calea apelului, deoarece, Decizia nr. 176/2022 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale a României, nu a fost publicată în Monitorul Oficial a României, iar privitor la aplicarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi înrâurirea asupra prezentei cauze a deciziei, aşa cum se poate constata în mod obiectiv, nu există nicio menţiune sau referire.

S-a considerat că nu există altă cale juridică şi remediu juridic împotriva deciziei penale recurate nr. 507/A din 14 aprilie 2022.

S-a solicitat, sub aspectul laturii civile, să se deducă şi suma de 3500 RON din prejudiciul cauzat părţii civile, care a fost achitată cu chitanţa seria x, nr. x din 23.11.2021 emisă de Biroul Vamal de Frontieră Sighet, înscris doveditor, pe care l-a depus la instanţa de fond, la data de 02.12.2021 alăturat motivelor de apel, iar în motivarea deciziei recurate (pag. 29 şi 30 din decizie) nu se face nicio menţiune sau constatare despre această sumă.

În temeiul art. 437 alin. (2) C. proc. pen., s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv chitanţa seria x, nr. x din 23.11.2021 emisă de Biroul Vamal de Frontieră Sighet, depusă alăturat recursului în casaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 21 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul E. împotriva Deciziei penale nr. 507/A din 14 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, constatând că aspectele invocate de recurentul E., referitoare la condamnarea pentru o faptă neprevăzută de legea penală, care nu întruneşte cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de contrabandă, prezintă aparenţa de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. Faţă de motivele dezvoltate de recurent s-a impus precizarea că nu pot fi analizate prin prisma niciunui caz de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate părţii civile, fiind aspecte ce ţin de temeinicie şi nu de legalitatea pedepsei, iar o astfel de analiză nu se poate realiza în calea de atac a recursului în casaţie. S-a arătat că motivele de casare care au influenţă cu privire la soluţionarea laturii civile a procesului penal sunt cele prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7, 8 şi 11 C. proc. pen., iar cazul de la pct. 12 al articolului menţionat vizează exclusiv latura penală a cauzei. Aşadar, s-a concluzionat că se poate exercita recurs în casaţie referitor la latura civilă doar în măsura în care soluţia din latura penală a influenţat soluţia în latura civilă, în limita cazurilor de recurs în casaţie reglementate în art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, în încheierea de admitere în principiu s-a reţinut că nemulţumirile recurentului cu privire la latura civilă, sub aspectul cuantumului ce trebuie achitat părţii civile, prin plata parţială a despăgubirilor datorate acesteia, excedează cenzurii pe calea recursului în casaţie al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea oricăror pretinse nelegalităţi, ci exclusiv examinarea hotărârii atacate prin prisma cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Cât priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat ca temei în cererea de recurs în casaţie, recurentul făcând trimitere tot la Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, apreciată ca o decizie de abrogare a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în jurisprudenţa constantă a instanţei supreme s-a constatat că indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege, fără ca argumentele aduse în susţinere să se subsumeze în mod real acestuia, nu este suficientă pentru constatarea admisibilităţii cererii de recurs în casaţie.

Referitor la cererea privind suspendarea executării hotărârii recurate, potrivit art. 441 alin. (1) C. proc. pen., s-a apreciat că nu se justifică suspendarea executării hotărârii atacate, în raport de motivele invocate în susţinerea cererii de recurs în casaţie, împrejurările concrete ale cauzei şi stadiul procesual când se analizează doar îndeplinirea formală a condiţiilor prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul E. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., prin prisma criticilor circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care vizează exclusiv legalitatea hotărârii prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Ca atare, Înalta Curte analizează doar aspectele de drept prin raportare la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, prin hotărârea atacată.

Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Limitarea obiectului judecăţii în recurs în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În cauză, cererea de recurs în casaţie formulată de E. s-a întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Acest caz de casare are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă de către inculpat pe care instanţa de apel a considerat-o infracţiune, când în realitate, fapta nu se regăseşte în niciuna din prevederile legii penale ca infracţiune.

Constatarea prevederii faptei în legea penală presupune existenţa unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă, existenţa unei fapte concrete şi tipicitatea (corespondenţa dintre trăsăturile faptei concrete şi modelul de incriminare).

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, concordanţa acesteia cu probele administrate, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

În aceste coordonate de principiu, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, critica formulată de recurentul E. referitoare la condamnarea pentru o faptă neprevăzută de legea penală, care nu întruneşte cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, astfel cum a fost modificat şi completat ulterior, se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.

Ca atare, Înalta Curte urmează să analizeze dacă faptele reţinute în sarcina recurentului E. pentru care prin decizia penală pronunţată de instanţa de apel s-a dispus soluţia definitivă de condamnare pentru infracţiunea de contrabandă întrunesc elementele de tipicitate ale normei de incriminare, respectiv dacă se realizează o corespondenţă între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii.

Înalta Curte poate cenzura, în drept, hotărârea în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, excluzând rejudecarea cauzei în parametrii în care a avut loc judecata.

Potrivit dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal: "Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia ."

Potrivit acestui text normativ - art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 - se asimilează infracţiunii de contrabandă o serie de acţiuni/operaţiuni, enumerate în mod limitativ (colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, desfacerea şi vânzarea), ce au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiţionat de cunoaşterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârşirii contrabandei.

Infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal fie să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora, fie să fie destinate săvârşirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.

De esenţa infracţiunii este împrejurarea ca făptuitorul să fi ştiut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în ţară sau sunt menite a fi scoase din ţară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică a cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal.

Instanţa reţine că prin Decizia nr. 17/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "la infracţiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal ."

Prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2022, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în M. Of. nr. 451 din 05.05.2022, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.

Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalităţi specifice de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Obiectul juridic al infracţiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracţiunii de contrabandă doar prin faptul că în cazul infracţiunii de contrabandă se apără şi regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.

În prezent, art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 reglementează o soluţie legislativă identică, incriminând ca infracţiune "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri [...]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

Aşadar, Curtea a constatat că infracţiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 şi prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei -, o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală. De asemenea, Curtea a constatat însă că, într-o manieră neuniformă, legiuitorul a stabilit un plafon valoric (respectiv peste limita a 10.000 de ţigarete) doar pentru infracţiunea reglementată în Codul fiscal [la art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv la art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015], în timp ce, în cazul infracţiunii de contrabandă, în varianta "asimilată", legiuitorul nu mai reglementează o limită valorică similară.

Prin motivele formulate, recurentul inculpat E. a susţinut, în esenţă, că succesiunea actelor legislative intervenite (Decizia nr. 176/2022 CCR), în cursul termenului legal de declarare a recursului în casaţie, au condus la dezincriminarea infracţiunii pentru care a fost condamnat recurentul-inculpat.

Înalta Curte va analiza incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de inculpat verificând hotărârea atacată în ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi apreciată de instanţa de apel ca fiind corectă, pe baza rezultatului evaluării probelor administrate în cauză.

Instanţa constată că hotărârea atacată a reţinut în sarcina inculpatului comiterea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, iar ca situaţie de fapt, că, la data de 11.11.2016, a preluat, de la persoane neidentificate, deţinut şi transportat, pe raza localităţii Câmpulung la Tisa, judeţul Maramureş, împreună cu inculpatul D., cantitatea de 3.000 pachete ţigări, din care 1.500 pachete ţigări marca x şi 1.500 pachete marca x, bunuri care trebuie plasate sub un regim vamal şi care au fost introduse în România prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Referitor la susţinerea recurentului că Decizia nr. 176/2022 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale a României, a abrogat în mod explicit dispoziţiile art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Codul vamal, Înalta Curte reţine că decizia Curţii Constituţionale nu era publicată în Monitorul Oficial a României la data de 14 aprilie 2022, data pronunţării hotărârii atacate, respectiv fapta nu era dezincriminată.

Conform art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Pe de altă parte, potrivit evaluării deciziei Curţii Constituţionale a României, faptele nu sunt dezincriminate: "Curtea reţine că infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului" (par. 29 din Decizia nr. 176/2022 a CCR).

Deopotrivă, în funcţie de situaţia concretă a cauzei, ar putea fi incidente şi dispoziţiile art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, abrogate prin dispoziţiile art. 502 alin. (1) pct. 1 din titlul XI al Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, respectiv art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015, care prevăd că fapta constituie infracţiune doar când se depăşeşte limita a 10.000 de ţigarete: "Constituie infracţiuni următoarele fapte: [...] l) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri", sancţiunea fiind închisoarea de la 1 la 4 ani" (par. 34 din decizia 176/2022 a CCR).

În contextul celor relevate, criticile recurentului privind dezincriminarea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, pentru care acesta a fost condamnat, pe motiv că Decizia nr. 176/2022 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale a României care a abrogat în mod explicit dispoziţiile art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Codul vamal, a fost pronunţată anterior deciziei atacate, nu sunt întemeiate.

Prin urmare, infracţiunea pentru care recurentul a fost condamnat nu este dezincriminată. Relevantă sub aspectul concluziei că fapta de contrabandă nu a fost dezincriminată, este şi jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 580 din 28 septembrie 2022, dosar x/2022, Decizia nr. 598 din 4 octombrie 2022, dosar x/2022, Decizia nr. 257/A din 9 decembrie 2022, Dosar nr. x/2014).

Subsecvent decelării efectelor Deciziei CCR, instanţele au avut de evaluat norma de incriminare de favoare, în funcţie de succesiunea legilor penale. Alegerea operată de instanţe (în privinţa legii penale mai favorabile) nu poate face însă obiectul dezbaterii în recursul în casaţie. În acest sens, reamintim jurisprudenţa instanţei supreme (încheierea nr. 404/RC din 18 octombrie 2017, Dosar nr. x/2014, încheierea nr. 117/RC din 6 iunie 2019, Dosar nr. x/2017).

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea acesteia, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat E. împotriva Deciziei penale nr. 507/A din data de 14 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat E. împotriva Deciziei penale nr. 507/A din data de 14 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2022.

GGC - ED