Inadmissibility of separate appeal against interlocutory order suspending trial in appellate phase

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din 17 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a suspendat, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata recursului declarat de A. împotriva încheierii din 25 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii pronunţate la data de 17 septembrie 2020, a declarat recurs recurenta A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2022.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Analizând, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepţia peremptorie a inadmisibilităţii căii de atac, invocată de instanţă, din oficiu, Completul de 5 judecători constată că recursul este inadmisibil, împrejurare ce face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.

În acest sens, reţine că, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform art. 2441 alin. (1) din C. proc. civ., "asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs".

În speţă, recursul declarat de A. vizează o încheiere de suspendare a judecăţii, care a fost pronunţată de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în recurs.

Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 2441 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care reglementează o situaţie de excepţie, în sensul că nu sunt supuse recursului încheierile de suspendare a judecării cauzei pronunţate în faza procesuală a recursului.

De altfel, prin Decizia nr. 1019/2008 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că, potrivit art. 282 alin. (2) şi art. 299 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeaşi cale de atac precum împotriva hotărârii pronunţate pe fondul cauzei.

Totodată, s-a arătat că împrejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului este pronunţată în faza procesuală a recursului justifică pe deplin opţiunea legiuitorului în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situaţii.

Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluţionează cauza are caracter irevocabil şi încheierea prin care se dispune suspendarea judecăţii îşi însuşeşte acest caracter, urmând soarta hotărârii finale.

În consecinţă, faţă de caracterul irevocabil al hotărârii atacate şi de dispoziţiile art. 2441 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., recursul exercitat împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 septembrie 2020 va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 17 septembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 martie 2022.

GGC - NN