Constitutional unconstitutionality of assimilated smuggling and whether it effects decriminalization or allows requalification to harboring under the Penal Code

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 119 din data de 16 decembrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 13/F/23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, la data de 24 iunie 2022, sub nr. x/2022, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, cererea formulată de condamnatul A., în temeiul art. 595 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., prin care a solicitat înlăturarea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 13/F/23 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din data de 28 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea cererii, petentul condamnat a arătat că, prin Decizia nr. 176/2022 din data de 24 martie 2022, pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în M. Of. nr. 451/05.05.2022, a fost dezincriminată infracţiunea (asimilată) de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală menţionată anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare, solicitând încetarea executării pedepsei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 595 C. proc. pen.

Curtea a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. x/2017 din 06.11.2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, alături de alţi inculpaţi, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, contrabandă (3 infracţiuni) şi desfăşurare, fără autorizare, a activităţii specifice culegerii de informaţii în formă continuată, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. (perioada aprilie - mai 2017); art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (perioada aprilie - mai 2017); art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 (act material din 17.05.2017); art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (act material din 17.06.2018); art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În fapt şi în drept, s-a reţinut că, fapta inculpatului A. care, începând cu luna aprilie 2017, a constituit împreună cu numiţii B., C., D., E. şi F., un grup infracţional organizat la care au aderat ulterior şi numiţii G. şi H., grup constituit în vederea obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă cu produse din tutun, provenite din Republica Moldova, constituie infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. (perioada aprilie - mai 2017).

Fapta inculpatului A. care, acţionând în cadrul grupului, împreună cu membrii acestuia, prin 2 (două) acţiuni repetate desfăşurate în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai - iunie 2017 (la datele de 05.04.2017 şi 16.05.2017), a deţinut, transportat, preluat, depozitat şi vândut cantitatea de 20.000 pachete de ţigări de provenienţă Republica Moldova, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de 224.846 RON, constituie infracţiunea de contrabandă în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (perioada aprilie - mai 2017).

Fapta inculpatului A. care, la data de 17.05.2017, acţionând împreună cu numiţii E., H. şi F., a preluat din imobilul situat în sat Şerbeştii Vechi, comuna Şendreni, strada x, numărul 21, judeţul Galaţi - aparţinând numitului I. - deţinut, transportat, depozitat şi vândut cantitatea de 30.000 pachete de ţigări de provenienţă Republica Moldova, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de 337.170 RON, constituie infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 (act material din 17.05.2017).

Fapta inculpatului A. care, în perioada martie - noiembrie 2017, acţionând împreună cu numiţii F., E. şi H., a derulat, fără autorizare, activităţi specifice culegerii de informaţii, supuse autorizării în condiţiile Legii nr. 51/1991, constând în localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin dispozitive tip GPS, instalate pe autovehiculele cu numerele de înmatriculare x, utilizat de numitul D., în perioada 28.03 - 10.04.2017 şi x - utilizat de numitul J., în perioada 14.11 - 19.11.2017, cu scopul de a sustrage cantităţile de ţigări de provenienţă Republica Moldova transportate de sus-numiţi, precum şi cele depozitate în locaţiile din care aceştia achiziţionau ţigările, constituie infracţiunea de desfăşurare, fără autorizare, a activităţilor specifice culegerii de informaţii supuse autorizării în condiţiile Legii nr. 51/1991, în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Fapta inculpatului A. care, la data de 17.06.2018, a deţinut la imobilul situat în sat Bucov, comuna Bucov, strada x, numărul 17, judeţul Prahova, cantitatea de 40 pachete de ţigări de provenienţă din Republica Moldova, fără timbru de acciză aplicat, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de peste 473 RON, constituie infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (act material din 17.06.2018).

Infracţiunile au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, fiind aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 13/F din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. x/2019, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul A. astfel:

- la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.. S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

- la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006. S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

- la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

- la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. referitor la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de desfăşurare, fără autorizare, a activităţilor specifice culegerii de informaţii, prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) din C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 8 ani şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi pedeapsa accesorie în acelaşi conţinut.

Prin Decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, au fost admise apelurile formulate de apelanţii inculpaţi K., A., E., H. şi F., împotriva Sentinţei penale nr. 13/F din 23 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond, cu privire la inculpatul A., instanţa de apel a decis următoarele:

A descontopit pedeapsa principală rezultantă, aplicată inculpatului A., de 8 ani şi 4 luni închisoare, în pedepsele componente ce au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.. 5 ani închisoare săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006; 2 ani închisoare săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi s-a înlăturat sporul de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., astfel cum a fost dispusă schimbarea încadrării juridice prin încheierea din 3.07.2020 pronunţată în cauză. S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

A fost menţinută pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. A fost menţinută pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. aplicată inculpatului A..

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită de 2 ani închisoare, dispunându-se ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani şi pedeapsa accesorie în acelaşi conţinut.

Au fost deduse, din pedeapsa principală rezultantă, reţinerea, din 18.06.2018 şi arestul la domiciliu, de la 19.06.2018 la 14.11.2018.

În cauză, a fost emis Mandatul de executare nr. x din 28.09.2020 de către Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în baza căruia inculpatul A. execută în prezent pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare.

Curtea a reţinut că, la data de 18.05.2022, sub nr. x/2022, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sesizarea formulată de către judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a solicitat ca, în baza art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 4 din C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, să se constate că în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru care condamnatului A. i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 13/F/23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, astfel cum aceasta a fost modificată prin Decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a intervenit dezincriminarea.

Prin Sentinţa penală nr. 63 din data de 17 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 4 din C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, a fost respinsă, ca nefondată, sesizarea formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Galaţi, în sensul că ar fi intervenit dezincriminarea faptei din data de 17.06.2018, pentru care intimatul-condamnat A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 13/F/23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În motivare s-a reţinut că, potrivit art. 595 alin. (2) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a sesizării întemeiate pe dispoziţiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., aparţine instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului.

În urma analizei actelor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 4 din C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, a apreciat că se impune respingerea acestei sesizări, reţinându-se că în legislaţia penală română actuală tăinuirea este în continuare incriminată prin dispoziţiile art. 270 din C. pen., nu se poate susţine că a intervenit o dezincriminare a faptei pentru care a fost condamnat intimatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, singura modificare care s-ar mai putea aduce, în aceste condiţii, acestei soluţii de condamnare, ar fi întemeiată pe prevederile art. 6 din C. pen. şi ar consta în reducerea pedepsei aplicate, la maximul special prevăzut de art. 270 din C. pen., în ipoteza în care pedeapsa aplicată ar depăşi acest maxim. Însă, s-a menţionat că în cazul de faţă maximul special de 5 ani închisoare nu este depăşit.

Sentinţa penală nr. 63 din data de 17 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 580 din data de 28 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin respingerea, ca nefondată, a contestaţiei declarate de condamnatul A..

În considerentele deciziei, instanţa supremă a reţinut că nu a operat dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat contestatorul, aşadar, că în privinţa pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată condamnatului pentru comiterea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi care este cuprinsă în mandatul de executare a pedepsei închisorii, există o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a stabilit că infracţiunea nu este dezincriminată.

Curtea a reţinut că petentul-condamnatul, prin avocat ales, solicită analizarea situaţiei sale juridice în raport de decizia Curţii Constituţionale şi dispoziţiile art. 4 din C. pen.

Analizând cererea formulată de condamnatul A. cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată acestuia pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cerere ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Curtea a reţinut că este determinată de pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din data de 24 martie 2022 publicată în M. Of. nr. 451/05.05.2022. În esenţă s-a solicitat ca infracţiunea de contrabandă, în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 13/F/23 ianuarie 2020 de către Curtea de Apel Galaţi şi care a fost cuprinsă în Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2020 din 28.09.2020, emis de aceeaşi instanţă, să fie reanalizată întrucât nu există posibilitatea, în faza de executare, ca infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea şi care are autoritate de lucru judecat să fie recalificată în tăinuire.

S-a constatat, aşa cum de altfel s-a hotărât cu autoritate de lucru judecat prin Sentinţa penală nr. 63 din data de 17 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă, şi care a avut ca obiect pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în temeiul dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, pedeapsă cuprinsă în acelaşi mandat de executare a pedepsei închisorii, că pentru a se reţine că a intervenit dezincriminarea unei fapte, este necesar ca în legislaţia penală în vigoare ulterior intervenirii condamnării, să nu existe o normă de incriminare în raport cu care fapta despre a cărei dezincriminare se discută, să fie tipică.

Or, Curtea Constituţională a României, în considerentele deciziei în cauză (parag. 29) a învederat că infracţiunea reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul Vamal al României, este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat a statului.

În prezent în legislaţia penală română actuală, tăinuirea este în continuare incriminată conform art. 270 din C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Totodată, în paragraful 35 al Deciziei nr. 176/2022, Curtea Constituţională, a reţinut că infracţiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din C. fisc. din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din C. fisc. din 2015 şi prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei -, o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală. Curtea constată însă că, într-o manieră neuniformă, legiuitorul a stabilit un plafon valoric (respectiv peste limita a 10.000 de ţigarete) doar pentru infracţiunea reglementată în Codul fiscal [la art. 2961 alin. (1) lit. l) din C. fisc. din 2003, respectiv la art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015], în timp ce, în cazul infracţiunii de contrabandă, în varianta "asimilată", legiuitorul nu mai reglementează o limită valorică similar

Raportat la considerentele Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, faţă de prevederile art. 4 din C. pen. invocate de condamnat, având în vedere şi considerentele expuse în hotărârea definitivă pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2022, Curtea a constatat cu nu se poate reţine că a intervenit o dezincriminare a faptei pentru care a fost condamnat contestatorul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare [sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen..].

Curtea a reţinut că singura modificare care putea fi adusă soluţiei de condamnare ar pute fi întemeiată pe prevederile art. 6 din C. pen. şi ar consta în reducerea pedepsei aplicate, la maximul special prevăzut de art. 270 din C. pen. sau în cazul faptei prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din C. fisc. din 2015, în ipoteza în care pedeapsa aplicată ar depăşi acest maxim.

În situaţia petentului, însă, maximul special de 5 ani închisoare nu este depăşit, astfel încât pedeapsa aplicată contestatorului A., prin Sentinţa penală nr. 13/F/23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., să fie redusă la acest maxim.

Curtea nu a primit nici susţinerile contestatorului condamnat în sensul recalificării în infracţiunea de tăinuire a faptei de contrabandă pentru care a fost condamnat, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.. Instanţa a evaluat că infracţiunea nu poate fi recalificată în fază de executare.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 01.02.2023.

În cuprinsul contestaţiei, contestatorul a criticat sentinţa, susţinând că fapta pentru care s-a dispus condamnarea este dezincriminată, iar instanţa de fond a recalificat, în faza executării, infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea.

Examinând cauza în temeiul art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia formulată de condamnatul A., ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 595 din C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din C. pen.

Conform art. 4 din C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Dezincriminarea presupune ca, odată cu abrogarea normei, incriminarea să nu se regăsească în alte texte legale. Pentru constatarea dezincriminării este necesară evaluarea în concret a tuturor elementelor ce caracterizează fapta ca infracţiune.

Dezincriminarea intervine atât prin intermediul abrogării sau modificării unui text de lege existent, cât şi prin intermediul deciziei Curţii Constituţionale de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a unei norme de incriminare în integralitatea sa. Totodată, dezincriminarea, ce presupune scoaterea din sfera ilicitului penal a unui comportament care a avut la un moment dat semnificaţie de infracţiune, trebuie evaluată ca o chestiune ce este resortul politicii penale.

Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în M. Of. nr. 451/5.05.2022, s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.

La data declarării neconstituţionalităţii, art. 270 alin. (3) din Codul vamal avea următorul conţinut: Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât priveşte faptele asimilate contrabandei şi prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aduc atingere principiului constituţional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Sub un alt aspect, s-a reproşat textului de incriminare a infracţiunii de contrabandă asimilată că, lipsind un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituţionalitate şi din perspectiva stabilirii de către instanţă a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecăţii şi a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

În egală măsură, instanţa de control constituţional a arătat, cu trimitere inclusiv la jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că "infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. De altfel, Curtea reţine că, anterior introducerii în Codul vamal al României a incriminării prevăzute la art. 270 alin. (3), acţiunile/operaţiunile prevăzute de această dispoziţie legală, în lipsa unui text special, au fost încadrate de către instanţe ca infracţiune de tăinuire (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 2.743 din 11 septembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală). Ulterior adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost caracterizată în jurisprudenţă ca "formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 35/16.01.2014), reţinându-se totodată că, "în cazul infracţiunii de contrabandă, sunt asimilate autoratului unele forme ale participaţiei penale, iar pe de altă parte, infracţiunea de tăinuire este absorbită în infracţiunea de contrabandă" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 11 din 22 aprilie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M. Of. nr. 381/2.06.2015, parag. 29).

Se constată că declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu are ca efect dezincriminarea totală a infracţiunii, chiar instanţa de contencios constituţional explicând limitele efectelor deciziei sale (în considerente).

Valorificând argumentaţia cu privire la infracţiunea de tăinuire, se reţine că, potrivit art. 270 din C. pen., aceasta constă în primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. Inculpatul a fost condamnat pentru că a deţinut în imobilul situat în sat Bucov, comuna Bucov, strada x, numărul 17, judeţul Prahova, cantitatea de 40 pachete de ţigări de provenienţă din Republica Moldova, fără timbru de acciză aplicat, ştiind că proveneau din activitatea de contrabandă şi cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de peste 473 RON.

Conţinutul bazei factuale, intrate în puterea lucrului judecat, relevă o conduită ilicită în sensul normei de incriminare evaluate.

Înalta Curte constată că aceste fapte, calificate anterior ca fiind contrabandă, se pot încadra juridic, ulterior controlului de constituţionalitate, în chiar normele de incriminare evocate în decizia Curţii Constituţionale, respectiv în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 din C. pen., urmând a se realiza, în concret, analiza întrunirii elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.

Prin urmare, fapta pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului A. nu a fost dezincriminată prin decizia instanţei de control constituţional, ci se regăseşte în conţinutul constitutiv al infracţiunii de tăinuire.

Mai mult, se are în vedere că acest aspect a mai fost analizat anterior, prin Decizia nr. 580 din data de 28 septembrie 2022, instanţa supremă stabilind că fapta concretă pentru care a fost condamnat contestatorul, constând în primirea şi deţinerea a 40 de pachete de ţigări fără timbru de acciză aplicat, de provenienţă din Republica Moldova, cunoscând că acestea provin din săvârşirea faptei de contrabandă nu a fost dezincriminată prin Decizia CCR nr. 176/2022, care a constatat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituţional, din moment ce fapta concretă comisă în concret corespunde normei de incriminare a infracţiunii de tăinuire, prevăzute de art. 270 din C. pen.

Ca urmare, faţă de situaţia juridică a contestatorului nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 din C. pen., care reglementează efectele dezincriminării asupra sancţiunilor executabile.

Faţă de situaţia juridică a contestatorului nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 6 alin. (1) referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, potrivit cărora când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

Inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen., constând în primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

În acest sens, instanţa de control judiciar constată că pedeapsa aplicată contestatorului A. nu depăşeşte maximul special prevăzut de dispoziţiile art. 270 din C. pen., astfel încât să reclame reducerea cuantumului pedepsei aplicate în apel în considerarea legii penale mai favorabile.

De asemenea, critica contestatorului referitoare la recalificarea infracţiunii, pentru care s-a dispus definitiv condamnarea, este neîntemeiată, operaţiunea juridică a schimbării încadrării juridice, în faza executării, fiind inadmisibilă.

Jurisprudenţa instanţei supreme evocă acest aspect, reţinând că pe calea contestaţiei la executare se pot invoca doar nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, impedimente la executare sau orice alte incidente ivite în cursul executării, prin urmare numai aspecte ce privesc executarea propriu-zisă a dispoziţiilor dintr-o hotărâre penală definitivă. Pe această cale, nu pot fi invocate împrejurări ce ţin de judecarea fondului cauzei, în privinţa cărora hotărârea definitivă supusă executării are autoritate de lucru judecat. Or, încadrarea juridică a faptei, individualizarea pedepsei şi administrarea probelor pe parcursul procesului penal sunt aspecte ce vizează judecata, iar nu punerea în executare a hotărârii definitive prin care aceasta s-a finalizat. (ICCJ, S.p., Decizia nr. 5643 din 1 noiembrie 2004. În acelaşi sens ICCJ, S.p., Decizia nr. 110/A din 4 aprilie 2017; ICCJ, Sp, Decizia nr. 291 din 16 martie 2017).

De altfel, acest aspect a fost reţinut şi de instanţa de control constituţional arătându-se că schimbarea încadrării juridice dată faptei, individualizarea pedepsei sau stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei nu se pot face pe calea contestaţiei la executare. Contestaţia la executare reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor. Pe această cale nu se schimbă încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea definitivă şi nu se individualizează pedeapsa, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat (CCR, Decizia nr. 695 din 8 noiembrie 2018, publicată în M. Of. nr. 136/20.02.2019, parag. 35).

În esenţă, evaluând chestiunile antamate în contextul fazei executării pedepsei, instanţa constată că infracţiunea de contrabandă, pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului, nu a fost dezincriminată, ci poate întruni în prezent elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, iar pedeapsa aplicată nu depăşeşte maximul special al acestei noi caracterizări în drept (art. 270 din C. pen.), evaluare realizată direct prin comparaţia textelor, fără a se dispune schimbarea de încadrare juridică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 119 din data de 16 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 119 din data de 16 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă condamnatul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2023.

GGC - NN