European Arrest Warrant execution: applicability of refusal ground for absence at trial despite lack of final conviction

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 89 din 09 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 26.09.2022 de Tribunalul Districtual din Ljubljana - Slovenia în dosarul nr. x/2018, pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Slovenia, sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din statul solicitant.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.

În baza art. 103 şi art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant, pe o durată de 30 de zile începând cu data de punerii în executare a mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută la data de 08.11.2022 şi plasată sub control judiciar în perioada 09.11 - 24.11.2022.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că, prin sesizarea formulată în dosarul nr. x/2022 din 08.11.2022 şi înregistrată la această instanţă sub dosar nr. x/2022, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A. în vederea predării şi acordarea unui termen în vederea depunerii mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, precum şi a traducerii acestuia.

În motivarea sesizării se arată că Biroul SIRENE Slovenia a introdus o semnalare privind mandatul european de arestare din 26.09.2022 emis pe numele persoanei solicitate A..

Identificarea persoanei solicitate s-a făcut pe baza cărţii de identitate seria x nr. x, persoana solicitată declarând că acestea sunt datele reale de identificare.

Din cuprinsul sesizării rezultă că persoana solicitată a furnizat informaţii false cu privire la împrejurările care au afectat calcularea impozitelor, cu intenţia de a evita, total sau parţial, plata acestora şi, în acest mod, a indus în eroare autoritatea competentă de asigurarea impozitelor. În perioada ianuarie - iulie 2016 a înregistrat în documentele contabile ale societăţii B. din Ljubljana - Slovenia, livrări fictive de bunuri către alte state membre UE, în baza unor facturi fiscale fictive, producând un prejudiciu bugetului Republicii Slovenia în valoare de 723.885,53 euro.

Anexat sesizării au fost înaintate Curţii de Apel următoarele: adresa din 04.11.2022 emisă de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul SIRENE Bucureşti, procesul-verbal nr. x/2022 din 08.11.2022, ordonanţa de reţinere din 08.11.2022, procesul-verbal de identificare, procesul-verbal de informare drepturi, copie cazier judiciar, copie carte de identitate persoana solicitată, delegaţia avocat oficiu.

La termenul judecată din 09.10.2022 instanţa a amânat judecarea cauzei pentru data de 21.05.2021, punând în vedere procurorului să depună la dosar mandatul european de arestare precum şi traducerea acestuia în limba română.

La data de 25.11.2022, a fost depus la dosar mandatul european de arestare şi traducerea acestuia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că sesizarea formulată este întemeiată, reţinând că, din mandatul european de arestare emis la data de 26.09.2022 de Tribunalul Districtual din Ljubljana - Slovenia în dosarul nr. x/2018 rezultă că persoana solicitată este urmărită penal în Slovenia pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire fiscală conform primului alineat din art. 249 din C. pen. KZ-1 şi pentru falsificarea sau distrugerea documentelor economice conform primului şi celui de-al doilea alineat al art. 235 din KZ -1.

Curtea a constatat că infracţiunile pentru care persoana solicitată este urmărită de autorităţile judiciare slovene corespund celor enumerate la art. 97 alin. (1) pct. 8 şi 23 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Referitor la fapta prevăzută în art. 249 alin. (1) din KZ-1, Curtea a constatat că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 6 luni la 3 ani, astfel că nu va fi supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea prevăzută în art. 235 alin. (1) şi (2) din KZ-1 este închisoarea de până la doi ani, motiv pentru care devin incidente dispoziţiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, sens în care s-a constatat că faptele imputate inculpatului constituie, potrivit legii române, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 322 C. pen., aşa încât este îndeplinită condiţia dublei incriminări.

Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al executării MEA prevăzute la art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi că nu a fost invocat nici vreun motiv opţional de refuz al executării, enumerate de alin. (2) al aceluiaşi articol.

De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare austriece şi că nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.

În fine, Curtea a constatat că mandatul european de arestare a fost întocmit în conformitate cu art. 8 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana solicitată A., motivele contestaţiei fiind susţinute de către apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Prin apărător ales, în conţinutul contestaţiei declarate, persoana solicitată a susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, astfel că se impune respingerea cererii privind punerea în executare a mandatului european de arestare formulate de autorităţile din Slovenia. În acest sens, a susţinut că persoana solicitată nu a avut cunoştinţă de termenele de judecată, contrar celor reţinute de Tribunalul din Ljubljana la pct. 8 şi 9 din hotărâre.

Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din economia dispoziţiilor art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Ca atare, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis la data de 26.09.2022 de autorităţile judiciare din Slovenia pe numele persoanei solicitate, aceasta fiind cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de primul alineat din art. 249 din C. pen. KZ-1, pedepsită cu închisoare de la un la opt ani, precum şi a infracţiunii de falsificarea sau distrugerea documentelor economice conform primului şi celui de-al doilea alineat al art. 235 din KZ -1, pedepsită cu închisoare de până la 2 ani.

În fapt, s-a reţinut că, în scopul ca altcineva să se sustragă în întregime sau în parte de la plata impozitelor, A. a prezentat date mincinoase privind circumstanţele importante pentru stabilirea impozitelor şi, astfel, a indus în eroare autoritatea competentă pentru efectuarea controlului asupra calculului şi plăţii acestor obligaţii, iar obligaţiile de la plata cărora acesta se sustrăgea, constituie un folos patrimonial în proporţii mari. În perioada ianuarie - iulie 2016 a înregistrat în documentele contabile ale societăţii B. din Ljubljana - Slovenia, livrări fictive de bunuri către alte state membre UE, în baza unor facturi fiscale fictive, producând un prejudiciu bugetului Republicii Slovenia în valoare de 723.885,53 euro.

În registrele de contabilitate pe care este obligat să le ţină conform legii, A. a înscris date mincinoase şi apoi a utilizat un document de contabilitate ca autentic, în calitate de director al societăţii B. din Ljubljana - Slovenia, acesta a emis facturi false societăţii C. din Varşovia, Polonia şi societăţii D. din Slovacia, din care reiese că societatea B. a livrat celor două societăţi o anumită marfă, cunoscând faptul că marfa respectivă nu a fost livrată niciodată.

Se constată, astfel, că faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară din Slovenia corespund unor fapte incriminate şi de legea română, respectiv art. 322 C. pen. (fals în înscrisuri sub semnătură privată) şi Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, astfel că, este îndeplinită, în speţă, condiţia dublei incriminări.

Pe de altă parte, avându-se în vedere dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, infracţiunile enumerate la pct. 1-32, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării condiţiei dublei incriminări, Înalta Curte constată că, fiind pedepsită în legislaţia slovenă cu închisoare de la un la opt ani, fapta prevăzută de primul alineat din art. 249 din C. pen. KZ-1, regăsindu-se la pct. 8 al normei menţionate, dă dreptul la predare între statele membre fără a se impune verificarea condiţiei dublei incriminări.

În ceea ce priveşte fapta prevăzută în art. 235 alin. (1) şi (2) din KZ-1, Înalta Curte observă că aceasta se regăseşte la pct. 23 al art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, însă fiind pedepsită în legislaţia slovenă cu închisoare de până la doi ani, conform art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea este subordonată condiţiei ca fapta să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia, cerinţă care, aşa cum s-a arătat, este îndeplinită.

Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că mandatul european de arestare emis la 26 septembrie 2022 de Tribunalul Districtual din Ljubljana - Slovenia în dosarul nr. x/2018, cuprinde toate informaţiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, informaţii suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condiţiilor imperative impuse de lege.

Totodată, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din aceeaşi lege.

Sub acest ultim aspect, faţă de invocarea dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 302/2004, pe motiv că persoana solicitată nu ar fi avut cunoştinţă de procesul penal, Înalta Curte învederează că, potrivit normei menţionate, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare dacă un astfel de mandat a fost emis când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată. Or, situaţia invocată nu este incidentă în speţă, având în vedere că scopul pentru care a fost emis mandatul nu este cel al executării pedepsei, ci al judecării persoanei solicitate de către autorităţile judiciare din Slovenia, procesul penal împotriva cetăţeanului roman A. aflându-se în faza în care este necesar să fie desfăşurat termenul preliminar judecăţii sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a emis mandatul; de altfel, însăşi dispoziţia invocată de apărare face referire la persoana condamnată - situaţie care nu se regăseşte în cauză, persoana solicitată nefiind condamnată în străinătate, motiv pentru care prezenţa la judecată nici nu poate fi luată în discuţie, aşa cum se solicită de apărare.

În consecinţă, concluzionând că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că hotărârea atacată respectă exigenţele de legalitate şi temeinicie.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 89 din 09 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 89 din 09 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 decembrie 2022.

GGC - MM