Judicial bailiff's plea bargain annulled due to expired criminal statute of limitations

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 91/F din 20.07.2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penal şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

În baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 28.10.2021 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cu inculpatul A., în Dosarul nr. x/2017, astfel cum a fost completat prin ordonanţa din 30.06.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, emisă în acelaşi dosar.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 480 alin. (4) C. proc. pen.. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

Prin aceeaşi hotărâre, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, în modalitatea participaţiei improprii, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. în referire la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 480 alin. (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a căror exercitare va fi interzisă ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 38 alin. (1), în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 67 alin. (1), raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen., raportat la art. 45 alin. (5) C. pen., au fost contopite pedepsele menţionate anterior, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a căror exercitare va fi interzisă ca pedeapsă complementară. Pedeapsa complementară şi cea accesorie vor fi executate în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3), respectiv art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

Potrivit art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 alin. (1) C. pen.. Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul A. să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen., respectiv: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute, pe durata termenului de supraveghere, obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Vrancea sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să presteze, pe durata termenului de supraveghere, o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în cadrul Primăriei Năruja ori în cadrul Adăpostului de zi şi noapte Crucea Roşie Focşani, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Vrancea, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 404 C. proc. pen.., în referire la art. 91 alin. (4) C. pen. şi art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra situaţiilor care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni şi/sau nerespectarea/neexecutarea, cu rea credinţă, a măsurilor sau obligaţiilor de supraveghere stabilite în hotărârea judecătorească, pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 486 alin. (2) teza I C. proc. pen.., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.

În temeiul art. 485 alin. (4), în referire la art. 398 C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 14.000 RON, au fost suportate de către inculpatul A..

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 01.11.2021, a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, sub nr. x/2021, acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) - 34 de acte materiale, art. 38 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi în modalitatea participaţiei improprii, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 182 din 21.12.2021 a Curţii de Apel Galaţi, s-a dispus respingerea acordului de recunoaştere anterior menţionat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 78/A/2022 din 14.04.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 182 din 21.12.2021 a Curţii de Apel Galaţi, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că aspectele de nelegalitate identificate de către instanţa de fond reprezintă, în realitate, omisiuni care ar putea fi acoperite în procedura remediu instituită de dispoziţiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen.

În rejudecare, analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei înaintat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prima instanţă a constatat că acesta respectă dispoziţiile art. 478 - 482 C. proc. pen.., în sensul că este încheiat după punerea în mişcare a acţiunii penale, este avizat de procurorul ierarhic superior (conform prevederilor art. 478 alin. (4) C. proc. pen..), infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt sancţionate de lege cu pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani şi cuprinde menţiunile expres prevăzute de art. 482 C. proc. pen.

Din analiza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel Galaţi a reţinut aceleaşi fapte ca cele care formează obiectul acordului:

Astfel, s-a reţinut că pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A. s-au înregistrat dosarele de executare silită sub nr. x (titluri executorii - sentinţele civile definitive şi executorii, însă nu irevocabile, nr. 217/09.03.2009 şi nr. 218/09.03.2009 ale Tribunalului Sibiu, ş.a), în care s-a calculat suma de 1.468.218,21 RON datorată de către persoana vătămată B. S.A., poprită şi virată în contul B.E.J.I. A., deschis la C. - Sucursala Focşani, în urma adreselor/26.06.2009 şi 03.08.2009 emise către terţul poprit D. S.A., prin care s-a solicitat virarea sumelor în contul special de consemnări, cu menţiunea "pe seama şi la dispoziţia B.E.J.I. A.".

Prin Decizia civilă nr. 105/21.01.2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, irevocabilă, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor (creditorii din dosarele de executare silită), motiv pentru care B. S.A. a formulat acţiuni de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare, admise prin hotărâri judecătoreşti ale Judecătoriei Focşani. Conform acestor hotărâri, creanţa persoanei vătămate însuma 760.093,05 RON, din care a recuperat suma de 106.983,47 RON, rezultând un debit datorat în cuantum de 653.109,58 RON.

Titlul executoriu - Sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009 a Tribunalului Sibiu - a fost desfiinţat încă din 21.01.2010, fără ca executorul judecătoresc A. să întocmească proces-verbal de distribuire sume şi fără să plătească aceste sume foştilor creditori, efectuând diverse tranzacţii prin contul deschis la C. S.A., iar la data de 19.07.2013 contul a fost închis.

În acest context factual, în perioada 04.01.2012 - 24.02.2012, B.E.J.I. A., din dispoziţia inculpatului A., s-au efectuat 34 de tranzacţii (reprezentând 34 de acte materiale ale infracţiunii de delapidare) reprezentând diverse plăţi ori alimentare de card bancar, deşi se impunea restituirea acestor sume persoanei vătămate şi, în calitate de executor judecătoresc, învestit cu cererile de executare silită în baza titlului executoriu - Sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009 a Tribunalului Sibiu (desfiinţat de instanţa de control judiciar - Decizia civilă nr. 105/21.01.2010 a Curţii de Apel Alba Iulia), nu a trecut la distribuirea şi efectuarea viramentelor în conturile foştilor creditori în perioada validităţii titlului executoriu, iar după desfiinţarea acestuia a continuat atitudinea abuzivă de a refuza restituirea sumelor poprite către B. S.A., încălcând dispoziţiile procesual civile în materie aplicabile la data comiterii faptelor, respectiv art. 3715 alin. (1) lit. d), art. 3717 alin. (3) şi alin. (4), art. 3791 în referire la art. 4041 - 4043 C. proc. civ. vechi, art. 459 în referire la dispoziţiile Cap. V din C. proc. civ. vechi - Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executarea silită, respectiv art. 562, art. 569 - 571 şi art. 723, dar şi dispoziţiile art. 2, art. 5 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătoreşti, cauzând o vătămare a drepturilor/intereselor legitime şi, implicit, un prejudiciu persoanei vătămate B. în cuantum de 653.109,58 RON.

Prima instanţă a constatat că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale au condus la stabilirea următoarei situaţii de fapt:

La data de 22.03.2017, persoana vătămată B. S.A., prin reprezentant convenţional E., a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A. şi F., sesizând, în esenţă, că acesta refuză să procedeze la restituirea unor sume de bani poprite în baza unor titluri executorii, desfiinţate ulterior prin hotărâri judecătoreşti irevocabile şi recunoscute prin hotărâri judecătoreşti de întoarcere a executării silite.

Astfel, în cursul anilor 2008 - 2009, angajaţi ai B. S.A. au promovat pe rolul tribunalelor din Vrancea, Sibiu şi Gorj mai multe acţiuni având ca obiect drepturi băneşti, respectiv drepturi salariale, cotă parte din profitul pârâtei, ajutoare materiale, prime, etc.; aceste acţiuni au fost admise în primă instanţă, iar creditorii au solicitat Biroului Executorului Judecătoresc A. (denumit în continuare B.E.J.I. A.), punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti executorii, dar nu irevocabile, conform dispoziţiilor procesual civile.

S-au format, astfel, o serie de dosare de executare silită, în cadrul cărora s-au calculat sumele datorate creditorilor, onorarii experţi/avocaţi/executor judecătoresc/cheltuieli de executare, astfel că B.E.J.I. A. a înfiinţat poprire pe conturile debitorului şi a solicitat terţului poprit D. S.A. să vireze sumele de bani din contul B. S.A., în conturile indicate la G. şi C., după cum urmează:

- dosare de executare silită înregistrate sub nr. x - 820/2008 (titluri executorii - sentinţele civile nr. 829/15.12.2008 şi nr. 831/15.12.2008 ale Tribunalului Vrancea), în care s-a întocmit procesul-verbal de distribuire a sumelor din data de 09.02.2009, pentru suma de 1.634.024,62 RON, poprită şi virată în contul B.E.J.I. A. deschis la G. - Sucursala Focşani la data de 21.01.2009, în urma adresei/30.12.2008 emisă către terţul poprit D. S.A.;

- dosare de executare silită înregistrate sub nr. x - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009, nr. 1115/2009 (titluri executorii sentinţele civile nr. 217/09.03.2009 şi nr. 218/09.03.2009 ale Tribunalului Sibiu), în care s-a calculat suma de 1.468.218,21 RON, poprită şi virată în contul B.E.J.I. A. deschis la C. - Sucursala Focşani, la data de 16.07.2009 (suma de 905.836,96 RON) şi la data de 11.12.2009 (suma de 562.381,25 RON), în urma adreselor/26.06.2009 şi 03.08.2009 emise către terţul poprit D. S.A.; pentru această sumă încasată nu s-a întocmit procesul-verbal de distribuire a sumelor şi este suma verificată în prezentul dosar penal;

- dosare de executare silită înregistrate sub nr. x - x/2009, nr. x - x/2009, nr. x - x/2009 (titluri executorii - Sentinţele civile nr. 710/24.11.2009, nr. 740/08.12.2009, nr. 741 - 746/08.12.2009 ale Tribunalului Vrancea), în care s-a întocmit procesul-verbal de distribuire a sumelor din data de 09.02.2010, pentru suma de 1.732.590,75 RON, poprită şi virată la data de 21.01.2010 în contul B.E.J.I. A. deschis la C. - Sucursala Focşani, în urma adresei/30.12.2009 emisă către terţul poprit D. S.A.

Prin urmare, în baza solicitărilor de poprire ale B.E.J.I. A., terţul poprit D. S.A. a virat din contul B. S.A. în conturile indicate de executorul judecătoresc, respectiv G. şi C., următoarele sume: 3.200.808,96 RON în contul de la C.; 1.634.024,62 RON în contul de la G..

Sentinţele civile - titlurile executorii descrise mai sus, au fost atacate cu recurs de către B. S.A., iar hotărârile judecătoreşti au fost desfiinţate de către instanţele de control judiciar, motiv pentru care, în cursul anului 2012, B. S.A. a formulat la Judecătoria Focşani cereri de întoarcere a executării silite, admise în totalitate, iar prin hotărâri judecătoreşti s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, în sensul că B.E.J.I. A. a fost obligat să restituie recurentei debitul principal, fie în solidar cu salariaţii persoanei juridice (foşti creditori), fie în mod individual, cu precizarea că toate cheltuielile de executare/onorarii executor/avocaţi/experţi au fost imputate foştilor creditori ai dosarelor de executare silită, consideraţi în culpă pentru solicitarea executării silite anterior rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârilor judecătoreşti.

Verificările prealabile efectuate în evidenţa contabilă a B.E.J.I. A., după formarea cadrului procesual, au scos în evidenţă, pe lângă situaţia de fapt expusă mai sus, şi următoarele aspecte de interes în soluţionarea cauzei:

În perioada octombrie 2009 - aprilie 2010 (perioada încasării sumelor), B.E.J.I. A. a înregistrat în evidenţa contabilă cheltuieli din prestări de servicii efectuate de S.C. H. S.R.L. Focşani, în valoare de 495.000 RON.

Întrucât I., administratorul S.C. H. S.R.L. Focşani, este fiul inculpatului A., considerate persoane afiliate în sensul art. 7 pct. 21 din C. fisc. , s-au efectuat verificări asupra Contractului de prestări servicii nr. x/27.10.2009, având ca obiect "prestarea serviciilor de secretariat, asistenţă şi consultanţă juridică, recrutare de personal, întocmire adrese de corespondenţă, fotocopiere, îndosariere, etc.", încheiat pe durată de un an, la preţuri stabilite ulterior prin acte adiţionale.

Astfel, din aceste verificări a rezultat existenţa unor suspiciuni rezonabile cu privire la preţul serviciilor stabilit de către cei doi contribuabili, întrucât în perioada 27.10.2009 - 31.12.2009, B.E.J.I. A. era plătitor de impozit pe venit în sistem real, iar S.C. H. S.R.L. Focşani figura ca microîntreprindere, servicii prestate efectiv în perioada octombrie 2009 - aprilie 2010, însă mare parte a contravalorii acestora, respectiv 415.000 RON (din totalul de 495.000 RON) a fost înregistrată în contabilitatea beneficiarului în perioada octombrie 2009 - decembrie 2009, tocmai pentru ca sumele de bani retrase să fie impozitate cu un procent mai mic.

Existând suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea infracţiunilor de delapidare, abuz în serviciu şi evaziune fiscală de către executorul judecătoresc A. şi/sau fiul acestuia, I. - administratorul S.C. H. S.R.L. Focşani, s-a impus lămurirea circuitului sumelor de bani virate de către persoana vătămată S.C. B. S.A. (în urma popririlor dispuse de executorul judecătoresc A.) şi verificarea tuturor tranzacţiilor financiare derulate prin conturile deschise la G. şi C., de către B.E.J.I. A., precum şi a tranzacţiilor financiare derulate prin conturile deschise la C. de S.C. H. S.R.L. Focşani, prin completarea probatoriului după cum urmează:

A. Prin ordonanţa/03.08.2018 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către inspectorul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, având ca obiectiv verificarea tranzacţiilor financiare derulate prin conturile bancare deschise la G. (cont curent - x, pentru perioada 20.01.2009 - 26.11.2015) şi C. (cont curent - x, pentru perioada 16.02.2009 - 19.07.2013), precum şi a tranzacţiilor financiare derulate prin celelalte conturi şi depozite bancare aferente, deţinute şi folosite de B.E.J.I. A., în perioada 20.01.2009 - 31.12.2015.

Concluziile constatării tehnico-ştiinţifice sunt evidente (luând în calcul extrasele de cont puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către A.), în sensul că sumele existente în conturile bancare, la momentul verificărilor, sunt cu mult mai mici decât sumele virate de B. S.A., sume ce ar fi trebuit să rămână în contul special de consemnaţiuni, la dispoziţia creditorului, după desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti şi restabilirea situaţiei anterioare executării silite.

B. Prin ordonanţa/28.02.2019 s-a dispus comunicarea datelor privind existenţa şi conţinutul conturilor şi a eventualelor depozite colaterale, deţinute şi folosite de A., I., B.E.J.I. A. şi S.C. H. S.R.L. Focşani (CIF x), de către următoarele instituţii bancare: G. S.A., C. S.A., J., K. S.A., L., M., N., O. S.A., P., Q. S.A., R., S., T. S.A., U. S.A. şi V.. Datele solicitate au vizat existenţa şi numărul contului/conturilor IBAN principale şi a eventualelor depozite colaterale, deschise pe numele persoanelor menţionate, precum şi indicarea soldurilor disponibile înregistrate în aceste conturi, la sfârşitul fiecărei luni calendaristice, în perioada 01.01.2009 - 31.12.2015.

Toate instituţiile bancare enunţate mai sus au comunicat datele privind situaţia financiară a B.E.J.I. A. pentru perioadele solicitate, din care rezultă existenţa unor sume cu mult mai mici (la momentul verificărilor) decât sumele virate de către persoana vătămată S.C. B. S.A., sume ce ar fi trebuit să rămână în contul special de consemnaţiuni, la dispoziţia creditorului, după desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti şi restabilirea situaţiei anterioare executării silite.

C. Prin ordonanţa/26.08.2019 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv verificarea tranzacţiilor financiare derulate prin conturile bancare, depozitele la termen/la vedere deţinute şi folosite de Biroul Executorului Judecătoresc A. (CIF x) şi S.C. H. S.R.L. Focşani (x), în perioada 20.01.2009 - 31.12.2017.

În cadrul raportului de expertiză contabilă s-a concluzionat:

a. Sumele de bani încasate de B.E.J.I. A. în perioada ianuarie 2009 - ianuarie 2010, reprezentând drepturi băneşti/salariale datorate de B. S.A. în conformitate cu hotărârile iniţiale ale instanţei, care fac obiectul dosarului de urmărire penală, sunt în cuantum de 4.834.833,58 RON, evidenţiate în documente astfel: 1.634.024,62 RON încasată în data de 21.01.2009, în contul deschis la G.; 905.836,96 RON încasată la data de 16.07.2009, în contul deschis la C. S.A; 562.381,25 RON încasată la data de 11.12.2009, în contul deschis la C. S.A; 1.732.590,75 RON încasată la data de 21.01.2010 în contul deschis la C. S.A. Sumele încasate prin executare şi datorate creditorilor se regăsesc în extrasele de cont bancar ale B.E.J.I. A.. Registrele de încasări şi plăţi întocmite de B.E.J.I. A. pentru activitatea biroului conţin numai veniturile încasate şi cheltuielile plătite în perioadă, astfel încât s-a concluzionat că aceste registre de evidenţă nu conţin sumele încasate şi plătite cu titlu de sume executate.

b. Plăţile efectuate de B.E.J.I. A. în perioada ianuarie 2009 - februarie 2014, în conformitate cu hotărârile iniţiale ale instanţei (şi raportat la dosarele de executare ce fac obiectul expertizei) au fost în sumă de 2.834.933 RON. De asemenea, din totalul sumelor executate de la B. S.A., valoarea de 569.606 RON reprezintă onorarii achitate către avocat şi expert contabil, iar suma de 643.382 RON reprezintă onorariu de executare. Sumele încasate prin executare şi achitate de B.E.J.I. A. către creditorii din dosarele de executare silită (salariaţi ai B. S.A.) în conformitate cu hotărârile iniţiale ale instanţei nu au fost înregistrate în Registrul de încasări şi plăţi întocmit pentru perioada expertizată de B.E.J.I. A..

c. Valoarea sumelor achitate creditorilor faţă de care, în dosarele civile aflate pe rol, instanţele de judecată au emis hotărâri judecătoreşti de întoarcere a executării silite, din sumele achitate de B.E.J.I. A./B.E.J.A. A. şi F. creditorilor din dosarele de executare silită a fost stabilită prin expertiză la suma de 21.735 RON.

d. Din evidenţele B.E.J.I. A. s-a constatat că, în perioada martie 2014 - martie 2019, au fost efectuate plăţi direct către B. S.A. sau prin executare în valoare de 25.265 RON (15.834 RON către B. S.A. şi 9.431,27 RON către W. şi X.).

e. Prin deducerea sumelor achitate creditorilor B. sau direct B. ori prin procedura de executare silită, raportat la hotărârile judecătoreşti de întoarcere a executării silite şi răspunsurile la obiectivele anterioare, sumele de bani pe care B.E.J.I. A./B.E.J.A. A. şi F. ar trebui să le returneze către B. S.A. (la 31 oct. 2019), sunt de 653.068,58 RON, din care: 225.163,24 RON, de returnat în solidar cu debitorii, foşti salariaţi ai B. S.A.; 427.905,34 RON, debit individual de recuperat de la B.E.J.I. A./B.E.J.A. A. şi F..

f. Referitor la tranzacţiile efectuate prin contul deschis la C. S.A., s-a constatat că, în perioada 02.11.2009 - 19.07.2013, s-au efectuat încasări în valoare de 22.280.612 RON şi plăţi în valoare de 23.739.177 RON, soldul final fiind zero RON.

La data de 19.07.2013, contul de la C. S.A. a fost închis.

Referitor la tranzacţiile efectuate prin contul deschis la G. S.A., s-a constatat că, în perioada 06.01.2009 - 02.11.2015, s-au efectuat încasări în valoare de 12.062.895 RON şi plăţi în valoare de 12.238.200 RON, soldul final fiind zero RON.

Conform informaţiilor din extrasul de cont emis de G. pentru perioada expertizată, nu au fost tranzacţii între B.E.J.I. A. şi B.E.J.A. B. şi F..

La data de 02.11.2015 soldul acestui cont era zero RON.

Soldul neachitat faţă de creditori (n.n. foştii creditori) nu se mai află la data expertizei în conturile administrate de B.E.J.I. A..

Prin urmare, conform tranzacţiilor evidenţiate în extrasele de cont, s-au efectuat tranzacţii (plăţi) prin cele două conturi bancare în valoare totală de 35.977.377 RON (23.739.177 RON prin contul deschis la C. şi 12.238.200 RON prin contul deschis la G.), din care 29.971.682 RON reprezintă plăţi către diverşi creditori a sumelor executate.

g. În baza documentelor expertizate, din care s-au exemplificat trei cazuri, s-a constatat că sunt hotărâri de întoarcere a executării care pot duce la o dublare a executării în situaţia în care aceste hotărâri ar fi învestite cu formulă executorie. Prin expertiză nu s-a identificat o dublă executare de către B. S.A., prin investirea pentru un fost salariat a două hotărâri de întoarcere a executării, însă dacă aceste hotărâri nu sunt anulate, pot deveni oricând titluri executorii, ajungându-se la o dublare a executării.

h. Sumele din facturile emise de H. S.R.L. către B.E.J.I. A., reprezentând servicii conform contract, au fost identificate în totalitate şi în Registrul de încasări şi plăţi întocmit de B.E.J.I. A.. Referitor la aceste servicii care, pentru B.E.J.I. A. au reprezentat cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal, expertul desemnat a solicitat rapoarte de inspecţie fiscală aferent perioadei respective. Din documentele prezentate de A. s-a constatat prin expertiză că, în luna august 2010 s-a întocmit un Raport de inspecţie fiscală înregistrat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea sub nr. x/13.08.2010. Conform documentului de control, verificarea a cuprins perioada 01.01.2008 - 31.12.2009, obiectul controlului fiscal fiind: verificarea modului de organizare şi conducere a contabilităţii; stabilirea rezultatelor financiare şi a obligaţiilor fiscale; verificarea modului de constituire, înregistrare, declarare şi virare - în cuantumurile şi la termenele legale - a obligaţiilor reprezentând contribuţii datorate la bugetul statului. Prin raportul de inspecţie fiscală (RIF) s-a stabilit un impozit pe venit de plată suplimentar în valoare de 2.507 RON pentru anul 2009, cheltuielile reprezentând servicii facturate de H. S.R.L., nefiind menţionate în documentul de inspecţie fiscală ca şi cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe venit.

Urmare a Contractului de prestări servicii nr. x/27.10.2009 şi Actelor adiţionale nr. x/30.11.2009, nr. y/30.12.2009, nr. z/30.01.2010, nr. w/26.02.2010, nr. t/31.03.2010 şi nr. 7/30.04.2010, cuantumul sumelor de bani înregistrate în evidenţa contabilă a Biroului Executorului Judecătoresc A. (CIF x) în perioada octombrie 2009 - aprilie 2010, plătite către S.C. H. S.R.L. Focşani (CIF x) este de 589.050 RON, din care contravaloare prestaţie netă de 495.000 RON şi taxă pe valoarea adăugată aferentă, în valoare de 94.050 RON. În afara contractului, a actelor adiţionale şi a facturilor emise, nu s-au găsit de către experţi alte documente care să justifice realitatea operaţiunilor.

D. Din oficiu, au fost analizate concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, dar şi considerentele expuse şi care au stat la baza concluziilor, rezultând unele aspecte neclare pentru evidenţierea corectă a obiectivului expertizei contabile, motiv pentru care s-a dispus efectuarea în cauză a unui supliment de expertiză contabilă, având ca obiectiv verificarea tranzacţiilor financiare derulate prin conturile bancare, depozitele la termen/la vedere deţinute şi folosite de Biroul Executorului Judecătoresc A. (CIF x) şi S.C. H. S.R.L. Focşani (x), precum şi înregistrarea operaţiunilor economico-financiare desfăşurate de entităţile juridice menţionate şi a documentelor justificative aferente, în perioada 20.01.2009 - 31.12.2017 (ordonanţa/04.06.2020).

În cadrul suplimentului de expertiză contabilă s-a concluzionat:

1. Sumele de bani încasate şi plătite în perioada ianuarie 2009 - februarie 2014, reprezentând drepturi băneşti/salariale datorate de B. S.A. creditorilor din dosarele de executare silită (salariaţi ai B. S.A.), în conformitate cu hotărârile pe fond ale instanţelor de judecată, au fost înregistrate pe bază de documente justificative în evidenţe extracontabile. Sumele reprezentând onorariu executor au fost înregistrate pe bază de facturi fiscale şi borderou lunar în Registrul de încasări şi plăţi, constituind venituri ale B.E.J.I. A.. Suma de 855.456 RON neachitată creditorilor (n.n - rest totalizat din cele trei popriri - coloana 3 din tabel, fila x din suplimentul de expertiză), dar executată de la B., a rămas în conturile bancare ale B.E.J.I. A..

2. Suma executată prin poprire în cadrul Dosarelor de executare nr. x-x/2009, x-x/2009 şi x/2009 (titluri executorii - Sentinţele civile nr. 217/2009 şi nr. 218/2009 ale Tribunalului Sibiu) şi încasată efectiv de la B. S.A. a fost de 1.468.218,21 RON, din care: la data de 16.07.2009 s-a transferat suma de 905.836,96 RON şi la data de 11.12.2009 s-a transferat suma de 562.381,25 RON. Plăţile efectuate de B.E.J.I. A. către creditorii din aceste dosare totalizează suma de 217.417 RON, din care 13.514 RON este sumă poprită de alţi executori, 15.834 RON este sumă achitată direct către B. şi 188.069 RON este sumă achitată direct creditorilor . Prin urmare, din totalul de plată în valoare de 987.782, prin deducerea sumelor achitate, s-a constatat că rămâne de achitat suma de 770.365 RON.

3. B. S.A. a recuperat suma de 106.983,47 RON, din totalul de 760.093,05 RON (n.n - calculată ca fiind suma totală rezultată din sentinţele de întoarcere a executării silite), din care 50.690,17 RON - sumă aferentă sentinţelor civile ce au stabilit debitul în solidar cu foştii creditori şi 55.312,30 RON - sumă aferentă sentinţelor civile ce au stabilit debitul individual în sarcina B.E.J.I. A./B.E.J.A. A. şi F..

4. Creditorii care însumează 987.782 RON (sumă datorată creditorului B. S.A., anterior sumei recuperată) sunt preluaţi din evidenţa extracontabilă a B.E.J.I. A., suma fiind executată de la B. şi datorată foştilor creditori astfel cum dispun titlurile executorii - S.C. nr. 217 şi nr. 218 din 2009.

5. Cu privire la solicitarea de a se lămuri cuantumul sumelor de bani plătite de B.E.J.I. A. către S.C. H. S.R.L. Focşani şi legalitatea documentelor justificative în baza cărora s-au efectuat plăţile, expertul desemnat a menţionat: din totalul de 589.050 RON (495.000 RON prestaţii la care se adaugă TVA de 94.050 RON) înregistrat de H. S.R.L. ca şi venit, iar de B.E.J.I. A. ca şi cheltuială, se concluzionează că suma de 115.000 RON a fost achitată de B.E.J.I. A. prin virament şi suma de 474.050 RON a fost achitată în numerar.

E. Din declaraţiile inculpatului A. şi ale martorului Y. (fiul inculpatului) a rezultat că acesta din urmă era cel care, în perioada 2009 - iulie 2013, în baza împuternicirii scrise din partea executorului judecătoresc A. şi a dispoziţiilor sale, a retras cu cardul bancar din conturile C. diverse sume de bani, depunea sume de bani în aceste conturi ori plătea diverşi creditori prin ordine de plată; această situaţie de fapt este întărită şi de ataşarea la dosarul cauzei a fişei de semnături autorizate emisă de C..

Faţă de această situaţie de fapt, conturată în urma administrării mijloacelor de probă prezentate anterior, s-a reţinut că se desprind următoarele aspecte esenţiale acuzării:

Urmare a cererilor de executare silită formulate de foştii creditori s-au format dosarele de executare silită înregistrate sub nr. x - 1104/2009 şi nr. 1115/2009 (titluri executorii - Sentinţele civile nr. 217/09.03.2009 şi nr. 218/09.03.2009, ale Tribunalului Sibiu); executorul judecătoresc A. a dispus înfiinţarea popririi pe conturile persoanei vătămate B. S.A., deschise la D. S.A. - Sucursala Focşani, prin emiterea Adreselor nr. x - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009, nr. 1115/2009 din data de 26.06.2009, solicitând virarea sumei de 1.140.281,97 RON în contul special de consemnări al executorului judecătoresc A. deschis la C. - Sucursala Focşani, cu menţiunea "pe seama şi la dispoziţia B.E.J. A.", însă nu a întocmit proces-verbal de distribuire sume datorate creditorilor, onorarii executor/experţi/avocaţi. Ulterior, executorul judecătoresc A. a trecut la îndreptarea erorii de calcul strecurată în poprirea înfiinţată (proces-verbal/03.08.2009) şi a solicitat aceleiaşi unităţi bancare, prin Adresa nr. x - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009, nr. 1115/2009, din data de 03.08.2009, suplimentarea popririi cu suma de 228.715,60 RON, reprezentând diferenţă de debit calculată, cu precizarea virării acestei sume în contul special de consemnări al executorului judecătoresc A. deschis la C. - Sucursala Focşani şi menţiunea "pe seama şi la dispoziţia B.E.J. A.", totalizând o poprire de 1.468.218,21 RON; prin Decizia civilă nr. 105/21.01.2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, irevocabilă, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor (creditorii din dosarele de executare silită, având la bază titlul executoriu - Sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009 a Tribunalului Sibiu), motiv pentru care B. S.A. a formulat acţiuni de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare, admise prin hotărârile judecătoreşti ale Judecătoriei Focşani; expertiza contabilă judiciară efectuată şi suplimentul acesteia au stabilit, conform titlurilor executorii, puse în executare silită când nu erau irevocabile, o creanţă datorată foştilor creditori în sumă de 987.782 RON (n.n din suma poprită de 1.468.218,21 RON), la care se adaugă sume calculate de către executorul judecătoresc A., după cum urmează: 258.261 RON, reprezintă onorariu de executare, iar 280.590 RON reprezintă onorarii avocaţi şi experţi.

Din suma calculată pentru creditori (987.782 RON), executorul judecătoresc A. a returnat (n.n după desfiinţarea titlului executoriu) o sumă totală de 217.417 RON, din care 13.514 RON este sumă poprită de alţi executori judecătoreşti în urma executării silite a B.E.J.I. A., 15.834 RON este suma achitată direct persoanei vătămate B. S.A., iar 188.069 RON este suma achitată direct foştilor creditori.

Prin urmare, faţă de suma poprită şi calculată pentru foştii creditori - 987.782 RON, prin deducerea sumei de 217.417 RON, rezultă o diferenţă de 770.365 RON; la dosarul cauzei s-au ataşat hotărâri judecătoreşti de întoarcere a executării silite, pornită în baza titlului executoriu - Sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009 a Tribunalului Sibiu; sumele calculate conform hotărârilor de întoarcere a executării silite, prin expertiza contabilă şi suplimentul acesteia, sunt următoarele: suma totală de 760.093,05 RON, din care 484.239,64 RON, reprezintă debit datorat de B.E.J.I. A. în solidar cu salariaţii (foşti creditori) B. S.A., iar 275.853 RON, reprezintă debit datorat individual de B.E.J.I. A./B.E.J.A.,A. şi F..

Expertiza contabilă a stabilit că persoana vătămată B. S.A. a recuperat din totalul de 760.093,05 RON (debit datorat ca efect al întoarcerii executării silite), suma de 106.983,47 RON, din care 50.690,17 RON, reprezintă sumă aferentă sentinţelor civile de întoarcere a executărilor silite ce au stabilit debitul în solidar şi 55.312,30 RON, reprezintă sumă aferentă sentinţelor civile de întoarcere a executărilor silite ce au stabilit debitul individual datorat de B.E.J.I. A./B.E.J.A. A. şi F..

Astfel, în contextul expus mai sus, rezultă un debit datorat persoanei vătămate B. S.A., în cuantum de 653.109,58 RON.

Deşi titlul executoriu - Sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009 a Tribunalului Sibiu, era deja desfiinţat de instanţa de control judiciar (Decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curţii de Apel Alba Iulia) încă din data de 21.01.2010, la data de 31.12.2010, suma de 987.782 RON, poprită şi calculată din conţinutul titlului executoriu pentru a fi plătită foştilor creditori, nu era nici măcar distribuită.

Expertiza contabilă judiciară a stabilit că, în perioada 02.11.2009 - 19.07.2013, B.E.J. A. a efectuat tranzacţii prin contul deschis la C. S.A. (contul în care a fost virată suma de 1.468.218 RON, în urma popririi), încasând sume în valoare de 22.280.612 RON şi a efectuat plăţi în valoare de 23.739.177 RON, în final soldul fiind zero RON, iar la data de 19.07.2013 contul a fost închis.

De asemenea, expertiza contabilă judiciară a stabilit că, până la data de 04.01.2012, soldul contului deschis la C., în care s-a virat suma de 1.468.218 RON în urma popririi, nu a scăzut sub plafonul de 653.109,58 RON (sumă reprezentând prejudiciul creat persoanei vătămate B. S.A.), dar în perioada 04.01.2012 - 24.02.2012, martorul Y., din dispoziţia inculpatului A., a efectuat 34 de tranzacţii (reprezentând 34 de acte materiale ale infracţiunii de delapidare, comise de către inculpat sub forma participaţiei improprii) reprezentând diverse plăţi prin ordine de plată, alimentare de card bancar/retragere în numerar cu cardul, deşi se impunea restituirea acestor sume persoanei vătămate, după cum urmează: la data de 04.01.2012 - sumele de 240.000 RON (din care 44.529 RON reprezintă suma retrasă din prejudiciu de 653.109 RON şi primul act material al infracţiunii de delapidare), 156.615 RON, 249 RON, 399 RON, 150 RON, 200 RON, 250 RON, 180 RON; la data de 05.01.2012 - sumele de 108.555 RON, 108.555 RON, 40 RON, 247 RON, 370 RON, 18.076 RON, 131 RON; la data de 21.02.2012 - sumele de 156.615 RON (din care 101.949 RON, reprezintă suma retrasă din sold prejudiciu, respectiv 214.563 RON) şi 500 RON; la data de 22.02.2012 - sumele de 250 RON, 150 RON, 285 RON, 310 RON, 500 RON, 989 RON, 8.131 RON, 73 RON; la data de 23.02.2012 - sumele de 180 RON, 100 RON, 54 RON, 150 RON, 49 RON, 30 RON, 80 RON, 5.000 RON; la data de 24.02.2012 - suma de 100.000 RON (din care 95.783 RON, reprezintă suma retrasă din sold prejudiciu, respectiv ultimul act material al infracţiunii de delapidare).

În calitate de executor judecătoresc, învestit cu cererile de executare silită înregistrate sub nr. x - x/2009, nr. x/2009, nr. x/2009, în baza titlului executoriu - Sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009 a Tribunalului Sibiu, desfiinţată de instanţa de control judiciar (Decizia civilă nr. 105/21.01.2010 a Curţii de Apel Alba Iulia) până la distribuirea sumelor şi efectuarea viramentelor în conturile foştilor creditori, cu nerespectarea dispoziţiilor procesual civile în materie aplicabile la data comiterii faptelor, respectiv art. 3715 alin. (1) lit. d), art. 3717 alin. (3) şi (4), art. 3791 în referire la art. 4041 - 4043 C. proc. civ. vechi, art. 459 în referire la dispoziţiile Cap. V din C. proc. civ. vechi - Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executarea silită, respectiv art. 562, art. 569 - 571, dar şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 2, art. 5, art. 53 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătoreşti, suspectul A. a cauzat o vătămare a drepturilor/intereselor legitime şi, implicit, un prejudiciu persoanei vătămate B. în cuantum de 653.109,58 RON.

Curtea de Apel Galaţi a constatat că probatoriul administrat în cauză dovedeşte săvârşirea cu vinovăţie de către inculpatul A. a infracţiunilor imputate.

Instanţa de fond a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A. care, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J.I. A. a dispus înfiinţarea popririi pe conturile persoanei vătămate B. S.A., deschise la D. S.A. - Sucursala Focşani, în cadrul dosarelor de executare silită înregistrate sub nr. x - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009, nr. 1115/2009 (titlu executoriu - Sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009 a Tribunalului Sibiu) şi a încasat suma de 1.468.218,21 RON (creanţă - 987.782 RON, onorariu de executare - 258.261 RON şi onorarii avocaţi/expert - 280.590 RON) la data de 16.07.2009 (suma de 905.836,96 RON) şi la data de 11.12.2009 (suma de 562.381,25 RON), în contul biroului deschis la C. - Sucursala Focşani, fără să întocmească proces-verbal de distribuire sume datorate creditorilor, onorarii executor/expert/avocaţi şi fără să efectueze viramente în conturile foştilor creditori, obligat fiind de validitatea titlului executoriu şi încuviinţarea instanţei de executare, iar după desfiinţarea situaţiei juridice prin Decizia civilă nr. 105/21.01.2010 a Curţii de Apel Alba Iulia a continuat să eludeze dispoziţiile procesual civile în materie aplicabile la data comiterii faptelor, refuzând restituirea sumelor poprite şi nedistribuite foştilor creditori, cauzând, astfel, o vătămare a drepturilor/intereselor legitime şi, implicit, un prejudiciu persoanei vătămate B. în cuantum de 653.109,58 RON, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

S-a reţinut că dispoziţiile procesual civile aplicabile executării silite la momentul comiterii infracţiunii ce au fost eludate de inculpatul A. sunt următoarele: art. 3715 alin. (1) lit. d), art. 3717 alin. (3) şi (4), art. 3791 în referire la art. 4041 - 4043, art. 388, art. 459, art. 562 - 571 C. proc. civ. vechi; dispoziţiile din Legea nr. 188/2000, respectiv art. 2 alin. (1), art. 5, art. 53 alin. (1) şi art. 54.

Totodată, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A. care, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J.I. A. şi în baza împuternicirii martorului Y. (drept de semnătură pentru tranzacţii pe conturile din C.) a dispus efectuarea din contul C. - Sucursala Focşani (în care se aflau sumele persoanei vătămate B. şi care, în mod legal, trebuiau restituite încă din luna ianuarie 2010), în perioada 04.01.2012 - 24.02.2012, a 34 de tranzacţii pentru diverse plăţi prin ordine de plată, alimentare de card bancar/retragere în numerar cu cardul, respectiv: la data de 04.01.2012 - sumele de 240.000 RON (din care 44.529 RON reprezintă suma retrasă din prejudiciu de 653.109 RON şi primul act material al infracţiunii de delapidare), 156.615 RON, 249 RON, 399 RON, 150 RON, 200 RON, 250 RON, 180 RON; la data de 05.01.2012 - sumele de 108.555 RON, 108.555 RON, 40 RON, 247 RON, 370 RON, 18.076 RON, 131 RON; la data de 21.02.2012 - sumele de 156.615 RON (din care 101.949 RON, reprezintă suma retrasă din sold prejudiciu, respectiv 214.563 RON) şi 500 RON; la data de 22.02.2012 - sumele de 250 RON, 150 RON, 285 RON, 310 RON, 500 RON, 989 RON, 8.131 RON, 73 RON; la data de 23.02.2012 - sumele de 180 RON, 100 RON, 54 RON, 150 RON, 49 RON, 30 RON, 80 RON, 5.000 RON; la data de 24.02.2012 - suma de 100.000 RON (din care 95.783 RON, reprezintă suma retrasă din sold prejudiciu, respectiv ultimul act material al infracţiunii de delapidare), întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, în modalitatea participaţiei improprii, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. în referire la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale).

S-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului A., materializată în comiterea celor două infracţiuni, conduce la reţinerea stării de agravare a răspunderii penale, respectiv concursul real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen., precum şi aplicarea legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 alin. (1) C. pen. (având în vedere consumarea infracţiunilor sub imperiul C. pen. vechi).

Referitor la legea penală mai favorabilă, s-a reţinut că analiza acesteia vizează examinarea condiţiilor de incriminare, cerinţele privind tragerea la răspundere, condiţiile sancţionatorii precum şi consecinţele condamnării. În raport de limitele de pedeapsă prevăzute în legile penale succesive pentru sancţionarea infracţiunilor în discuţie, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. actual.

La data de 26.05.2021, inculpatul A., prin apărător ales, a depus la dosarul cauzei un memoriu prin care a precizat că doreşte să încheie un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care este cercetat.

Prin declaraţia dată la 11.10.2021, asistat de apărătorul său ales, inculpatul a declarat explicit că recunoaşte săvârşirea infracţiunilor şi că acceptă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală.

La data de 11.10.2021, s-a încheiat un proces-verbal în care s-au consemnat limitele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei dintre procuror şi inculpatul A., precum şi consimţământul inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta această muncă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 480 alin. (2) C. proc. pen.., inculpatul a fost asistat de avocat ales.

Sub aspectul individualizării pedepselor, în conformitate cu criteriile generale prev. de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, starea de pericol creată, conduita anterioară şi pe parcursul procesului, gradul de pericol social al faptelor comise dedus din circumstanţele cauzei, consecinţa faptelor, nivelul de educaţie al inculpatului, calitatea deţinută de acesta la momentul săvârşirii faptelor, cât şi datele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, studii superioare, integrat social), prima instanţă a apreciat că se justifică condamnarea, pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpatul A., la pedepse cu închisoarea în cuantumul stabilit prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei. S-a constatat că aceste pedepse, în cuantumul stabilit, sunt proporţionale cu gravitatea faptelor săvârşite şi sunt de natură să asigure funcţia sancţionatorie şi reinserţia socială a inculpatului, cât şi prezervarea ordinii publice, în sensul art. 52 C. pen., cu atât mai mult cu cât dezideratele de ordin public urmărite de legiuitor prin procesul de individualizare judiciară a pedepsei sunt atinse într-o măsură semnificativă prin însăşi trecerea unei perioade îndelungate din momentul comiterii faptelor.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei s-a observat că prin acordul de vinovăţie s-a stabilit ca executarea pedepsei rezultante, de 3 ani închisoare, să fie suspendată sub supraveghere, considerându-se că pronunţarea unei pedepse este un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai comită astfel de fapte pentru viitor. Sub acest aspect, Curtea de Apel Galaţi a apreciat, în raport cu datele personale ale inculpatului, că scopul acesteia poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, fiind suficientă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Ca urmare, instanţa de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În ceea ce priveşte oportunitatea dispunerii măsurii asigurătorii, Curtea de Apel Galaţi a constatat că, de vreme ce acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată, iar în patrimoniul inculpatului nu au fost identificate bunuri, instituirea sechestrului apare ca fiind fără finalitate practică, cu atât mai mult cu cât măsura poate fi solicitată în faţa instanţei civile în cazul în care se intentează o astfel de acţiune.

În consecinţă, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480 - 483 C. proc. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 91/F din 20.07.2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a declarat apel partea civilă S.C. B. S.A.

Prin motivele formulate, partea civilă S.C. B. S.A. a solicitat, în esenţă, să se constate că soluţia cu privire la care s-a ajuns prin acordul încheiat între procurorul de caz şi inculpatul A. este nejustificat de blândă, în raport cu gravitatea infracţiunilor comise şi periculozitatea infractorului. Pe cale de consecinţă, s-a solicitat să se dispună admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii judecătoreşti atacate, respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării urmăririi penale.

Partea civilă a solicitat să se aibă în vedere că inculpatul, în ciuda numeroaselor afirmaţii făcute la momentul audierii sale în cauză, în sensul existenţei intenţiei de a repara prejudiciul cauzat părţii civile, nu a depus niciun efort în scopul înlăturării sau diminuării consecinţelor infracţiunilor, prejudiciul nefiind acoperit până la acest moment, nici măcar parţial. Totodată, a solicitat să se constate că inculpatul nu a adoptat o atitudine de cooperare cu organele de urmărire penală pe parcursul urmăririi penale, ci, dimpotrivă, a avut o conduita nesinceră încă de la primele audieri, a oferit explicaţii de natura a tergiversa şi a induce în eroare organele de urmărire penală, în scopul păstrării beneficiului infracţional realizat. S-a solicitat să se aibă în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, din care rezultă periculozitatea acestuia.

Deopotrivă, partea civilă a solicitat să se constate lipsa de promptitudine în luarea măsurilor asigurătorii şi, în acest sens, plasarea laturii civile într-un plan marginal, conjunctura de care inculpatul A. a profitat cu rea-credinţă. Consecutiv, se poate observa că şi aceste aspecte, deşi externe analizei acordului de recunoaştere a vinovăţiei, sunt de natură a atrage necesitatea completării urmăririi penale. Mai mult decât atât, s-a menţionat că, în cauză, a fost reţinută şi infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, iar potrivit dispoziţiilor art. 20 din aceeaşi lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Analizând apelul declarat de partea civilă S.C. B. S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 91/F din 20 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul inculpat A., Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat.

Efectuând propria analiză cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 478-482 C. proc. pen.., Înalta Curte a reţinut că, din punct de vedere formal, acordul de recunoaştere a vinovăţiei respectă dispoziţiile art. 478-482 C. proc. pen.., fiind încheiat după punerea în mişcare a acţiunii penale, este avizat de procurorul ierarhic superior, infracţiunile pentru care a fost cercetat inculpatul prevăd pedepse care se situează sub maximul de 15 ani închisoare şi cuprinde menţiunile expres prevăzute de art. 482 C. proc. pen.., din probele administrate rezultând suficiente date cu privire la existenţa faptelor pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului.

După cum a reţinut instanţa de contencios constituţional, "Acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în cursul urmăririi penale este un "element de justiţie negociată", căci felul, cuantumul şi modul de executare a pedepsei se stabilesc prin negociere între procuror şi inculpat, instanţa neputând, cu ocazia verificării acordului, să aplice o sancţiune mai grea. Instanţa verifică acordul de recunoaştere încheiat între procuror şi inculpat şi, în cazul în care acordul îndeplineşte condiţiile de legalitate, iar soluţia propusă prin acord nu este prea blândă, admite acordul şi, pronunţă o soluţie de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, fără să poată crea o situaţie mai grea inculpatului decât cea asupra căreia s-a ajuns la acord, în caz contrar, respinge acordul şi trimite cauza în vederea continuării urmăririi penale. În acest fel, inculpatul are oportunitatea de a negocia cu procurorul condiţiile acordului său, participând astfel la procesul decizional de stabilire a pedepsei, beneficiu ce nu mai este prevăzut la soluţionarea cauzei după sesizarea prin rechizitoriu" (Decizia nr. 350/11 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 595/25.07.2017).

În ceea ce priveşte critica formulată de partea civilă sub aspectul individualizării pedepselor, Înalta Curte a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 485 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. pen.. ce ar conduce la respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, după cum a susţinut apelanta parte civilă în motivele de apel.

Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că prima instanţă a analizat în mod judicios toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen. - împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor, nivelul de educaţie al inculpatului, vârsta acestuia, situaţia familială şi socială, individualizarea realizată pe calea acordului de recunoaştere a vinovăţiei fiind suficientă pentru atingerea scopului sancţiunii, restabilirea ordinii de drept încălcate şi realizarea unei justiţii eficiente şi predictibile, fiind de natură să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, nefiind afectată funcţia de exemplaritate a pedepsei.

Pentru considerentele expuse, prin Decizia penală nr. 158/A din 06 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă S.C. B. S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 91/F din 20 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul inculpat A. şi a fost obligată apelanta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat contestaţie în anulare inculpatul A..

Prin motivele formulate, contestatorul inculpat A. a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a menţinut soluţia Curţii de Apel Galaţi, în sensul condamnării sale pentru infracţiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea an. 480 alin. (4) C. proc. pen.. şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi delapidare, în modalitatea participaţiei improprii, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. în referire la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 480 alin. (4) C. proc. pen.., art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen., pentru fapte imputate a fi săvârşite în perioada 2009 - 2010 şi, respectiv, 04.01.2012 - 24.02.2012.

Sub acest aspect, s-a arătat că, la 26 aprilie 2018, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 297/2018, cu privire la dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., constatând că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" este neconstituţională, deoarece respectivele dispoziţii "31. (...) sunt lipsite de previzibilitate şi, totodată, contrare principiului legalităţii incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale".

Ulterior, prin Decizia nr. 358/2022, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale în ansamblul lor. Pentru a decide astfel, instanţa de contencios constituţional a reţinut că "55. (...) Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 sancţionează «soluţia legislativă» pe care textul de lege criticat o conţinea, astfel că (...) aceasta nu va putea fi încadrată în categoria deciziilor interpretative/cu rezerva de interpretare", şi "61. (...) prin efectele pe care le produce (...) împrumută natura juridică a unei decizii simple/extreme, întrucât, constatând neconstituţionalitatea faptului că întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale se realiza prin îndeplinirea «oricărui act de procedură în cauză» Curtea a sancţionat unica soluţie legislativă pe care dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. o reglementau".

Asimilarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 cu deciziile simple/extreme s-a efectuat din perspectiva efectelor pe care aceasta le produce, de vreme ce "Curtea a sancţionat unica soluţie legislativă pe care dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. o reglementau", astfel încât, fără să existe o altă soluţie legislativă - normă - în planul respectivului text normativ, care ar pune problema reducerii sferei sale de aplicare, acesta din urmă nu este adecvat să genereze vreun efect substanţial, deoarece,,73. (...) în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, (...) prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale".

Faţă de considerentele obligatorii ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, contestatorul a susţinut că decizia instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018 este una simplă, care alterează activitatea substanţială a normei unice pe care textul o conţine, în sensul că, până la data modificării prevederilor art. 155 alin. (1) din C. pen. prin O.U.G. nr. 71/2022, respectivul text normativ nu a reglementat un caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, deoarece unica soluţie legislativă pe care textul a reglementat-o de la intrarea sa în vigoare la data de 1 februarie 2014 intră sub puterea general obligatorie a declaraţiei de neconstituţionalitate exprimate ca atare prin actul de jurisdicţie constituţională.

Astfel, până la data de 30 mai 2022, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, în materie penală nu a funcţionat întreruperea cursului termenelor de prescripţie a răspunderii penale, situaţie juridică care produce efecte în condiţiile legii penale mai favorabile, ipotezele de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale în condiţiile O.U.G. nr. 71/2022 urmând a se aplica numai cu privire la faptele comise începând cu data de 30 mai 2022, acestea neputând fi aplicate retroactiv, neavând natura unei legi penale mai favorabile, ci dimpotrivă.

S-a solicitat să se aibă în vedere că art. 7 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale prohibeşte aplicarea retroactivă a legii penale în detrimentul persoanei acuzate, consfinţind, astfel, un drept fundamental absolut de la care nu se poate deroga (a se vedea CEDO, hotărârea din 21 octombrie 2013, în cauza Del Rio Prada contra Spaniei).

Aşadar, în perioada de referinţă, respectiv cel mai târziu din 10.08.2018 (momentul publicării Deciziei nr. 297/2018 în Monitorul Oficial şi trecerea a 45 de zile, perioadă în care legiuitorul putea interveni pentru a pune în acord art. 155 alin. (1) din C. pen. cu Constituţia) până în 30.05.2022, momentul emiterii O.U.G. nr. 71/2022 privind art. 155 alin. (1) din C. pen., nu a existat o prevedere care să reglementeze instituţia întreruperii prescripţiei răspunderii penale.

Contestatorul a susţinut că, întrucât în perioada 10.08.2018 - 30.05.2022 nu a existat o instituţie a întreruperii cursului termenului prescripţiei răspunderii penale, s-a creat un cadru legislativ mai favorabil, pe care însă instanţa de apel nu l-a luat în considerare, ca lege penală mai favorabilă, în analizarea apelului părţii civile, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, potrivit dispoziţiilor art. 471 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, instanţa de apel a omis să verifice, dacă la momentul pronunţării sentinţei, prima instanţă a verificat legalitatea soluţiei din acordul de recunoaştere a vinovăţiei, respectiv dacă s-a făcut aplicarea legii penale mai favorabile aferentă perioadei 10.08.2018 - 30.05.2022, să constate că în acest cadru legislativ nu exista instituţia întreruperii cursului termenului prescripţiei răspunderii penale şi, prin urmare, să constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la cele două infracţiuni ce au făcut obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, cu consecinţa constatării că soluţia cu privire la care s-a ajuns este nelegală, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a arătat că prescripţia şi toate sub-instituţiile adiacente (inclusiv întreruperea) reprezintă instituţii de drept penal substanţial şi, prin urmare, schimbările legislative cu privire la aceasta operează ca o lege penală mai favorabilă.

Instanţa de apel trebuia să aibă în vedere că, la data pronunţării sentinţei de către prima instanţă şi chiar la momentul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, 28.10.2021, termenul general de prescripţie a răspunderii penale era depăşit pentru ambele infracţiuni, neputându-se, astfel, încheia un acord şi propune condamnarea inculpatului, aplicarea legii mai favorabile conducând la o soluţie de clasare.

Faţă de aceste aspecte, rezultă că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus respingerea apelului şi menţinerea soluţiei privind admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi condamnarea inculpatului pentru cele două infracţiuni, având în vedere că, în speţă, era incidentă prescripţia răspunderii penale, cauză de încetare a procesului penal, fiind incidente prevederile art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi la prevederile art. 5 C. pen., contestatorul a susţinut că legea penală mai favorabilă era legea în vigoare în perioada de referinţă, conform căreia se impunea clasarea cauzei încă din cursul urmăririi penale, având în vedere că, în cauză, a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Sub acest aspect, s-a arătat că, în perioada de referinţă, pedepsele prevăzute de lege erau: de la 2 ani şi 8 luni închisoare la 9 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi de la 2 la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de delapidare, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. în referire la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul general de prescripţie este de 8 ani pentru fiecare dintre cele două infracţiuni.

Faptele imputate, pentru care s-a dispus încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, au fost săvârşite în perioada 2009 - 2010 (infracţiunea de abuz în serviciu) şi, respectiv, 04.01.2012 - 24.02.2012 (infracţiunea de delapidare), astfel că termenul general de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit cel mai târziu la data de 24.02.2020.

Faţă de aceste considerente, se impunea ca instanţa de apel să admită apelul şi să constate că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord de recunoaştere a vinovăţiei este nelegală, având în vedere că pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului acţiunea penală nu mai poate fi exercitată, în raport de prevederile art. 16 lit. f) C. proc. pen.

Reţinând că este incidentă o cauză de încetare a procesului penal, în contextul în care instanţa nu a fost învestită cu rechizitoriu prin care să se dispună trimiterea în judecată a inculpatului pentru cele două infracţiuni, s-a solicitat admiterea apelului şi, în rejudecare, respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi trimiterea cauzei la parchet, în vederea dispunerii unei soluţii de clasare, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Având în vedere criticile expuse anterior cu privire la decizia pronunţată de instanţa de apel, prin care s-a menţinut soluţia instanţei de fond, întrucât hotărârea atacată îşi produce efecte, unele ireversibile, inclusiv excluderea inculpatului din profesie (încetarea calităţii de executor judecătoresc), asupra căreia nu s-ar mai putea reveni dacă va fi admisă pe fond contestaţia în anulare, imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea având consecinţe nedorite atât pentru acesta, cât şi pentru partea civilă, dar şi pentru creditorii din dosarele instrumentate în cadrul biroului său, s-a solicitat ca până la soluţionarea contestaţiei în anulare să se dispună suspendarea executării hotărârii.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b), art. 427, art. 428 alin. (2), art. 430 C. proc. pen.., Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 658/2022, art. 5 C. pen. şi orice alte dispoziţii legale incidente la care s-a făcut referire în cuprinsul contestaţiei.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 C. proc. pen.., Înalta Curte a reţinut următoarele:

Contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestaţia în anulare este o cale de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii, anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor sau persoanei vătămate, ori a celor referitoare la instanţa de judecată.

Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestaţiei în anulare se urmăreşte, pe de o parte, respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanţa de judecată).

Potrivit dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen.., se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Conform dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen.., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa examinând admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.

În această etapă procesuală, se verifică îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a contestaţiei în anulare, care rezultă din dispoziţiile art. 426, art. 427, art. 428 şi art. 431 alin. (2) C. proc. pen.. Astfel, instanţa examinează dacă cererea de contestaţie în anulare priveşte hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.. şi dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

S-a constatat că, în cauză, contestaţia în anulare îndeplineşte condiţiile de admisibilitate menţionate anterior, fiind promovată împotriva unei hotărâri definitive (Decizia penală nr. 158/A din 06 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021), de către A., care a avut calitatea de inculpat în cauză. Deopotrivă, s-a constatat că a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., susţinându-se că a fost împlinit termenul privind prescripţia generală a răspunderii penale cu referire la infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat, urmare a admiterii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, cu argumentul că, în perioada 10.08.2018 - 30.05.2022 a subzistat un vid legislativ, în care nu erau reglementate actele prin care putea fi întreruptă prescripţia răspunderii penale şi, pe cale de consecinţă, aceasta nu a putut fi întreruptă prin niciun act procedural efectuat în cauză. Faţă de lipsa unui text de lege lămuritor pentru clarificarea intervenţiei prescripţiei, contestatorul a apreciat că se impune să se constate intervenţia prescripţiei generale a răspunderii penale prin raportare la momentul săvârşirii faptelor (atât pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cât şi pentru infracţiunea de delapidare, în modalitatea participaţiei improprii, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. în referire la art. 295 alin. (1) C. pen.). Sub acest aspect, s-a arătat că faptele imputate, pentru care s-a dispus încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, au fost săvârşite în perioada 2009-2010 (infracţiunea de abuz în serviciu) şi, respectiv, 4.01.2012 - 24.02.2012 (infracţiunea de delapidare), astfel că termenul general de prescripţie s-a împlinit cel mai târziu la data de 24.02.2020.

Totodată, instanţa a constatat că a fost respectat termenul de introducere a contestaţiei în anulare, prevăzut de art. 428 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a hotărârii atacate faţă de inculpatul A., Înalta Curte a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 430 C. proc. pen..: "Până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere."

Din interpretarea dispoziţiilor menţionate anterior, rezultă că suspendarea executării hotărârii atacate este o măsură de excepţie, care poate fi dispusă de instanţă, până la soluţionarea contestaţiei în anulare, prin care se suspendă temporar punerea în executare a hotărârii împotriva căreia s-a exercitat această cale extraordinară de atac.

La momentul analizării oportunităţii suspendării executării hotărârii atacate, Înalta Curte, în raport de cadrul procesual al contestaţiei în anulare şi caracterul excepţional al unei astfel de măsuri, evaluează dacă argumentele prezentate în susţinerea cererii de suspendare relevă necesitatea unei astfel de măsuri pentru preîntâmpinarea potenţialelor efecte negative, uneori ireparabile, cauzate de continuarea executării unei hotărâri criticate ca fiind nelegală.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte a constatat că motivele formulate de contestatorul A. în susţinerea cererii de suspendare a executării hotărârii, care sunt aceleaşi cu cele invocate în susţinerea căii extraordinare de atac, constituie un motiv rezonabil pentru suspendarea executării hotărârii atacate până la judecarea pe fond a contestaţiei în anulare.

Faţă de cele ce preced, prin încheierea din data de 06 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 158/A din 06 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021. Totodată, prin aceeaşi încheiere, s-a dispus suspendarea executării hotărârii atacate de către condamnatul A., până la soluţionarea pe fond a contestaţiei în anulare.

Examinând cauza, prin prisma criticilor invocate în ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de contestaţie în anulare, contestatorul A. a susţinut că s-a împlinit termenul privind prescripţia generală a răspunderii penale cu referire la infracţiunile pentru care a fost condamnat, urmare a admiterii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, arătând că, în perioada 10.08.2018 - 30.05.2022 a subzistat un vid legislativ, în care nu erau reglementate actele prin care putea fi întreruptă prescripţia răspunderii penale şi, pe cale de consecinţă, aceasta nu a putut fi întreruptă prin niciun act procedural efectuat în cauză. Faţă de lipsa unui text de lege lămuritor pentru clarificarea intervenţiei prescripţiei, contestatorul a apreciat că se impune să se constate intervenţia prescripţiei generale a răspunderii penale prin raportare la momentul săvârşirii faptelor (atât pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cât şi pentru infracţiunea de delapidare, în modalitatea participaţiei improprii, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. în referire la art. 295 alin. (1) C. pen.). Sub acest aspect, s-a arătat că faptele imputate, pentru care s-a dispus încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, au fost săvârşite în perioada 2009-2010 (infracţiunea de abuz în serviciu) şi, respectiv, 4.01.2012 - 24.02.2012 (infracţiunea de delapidare), astfel că termenul general de prescripţie s-a împlinit cel mai târziu la data de 24.02.2020.

Înalta Curte reţine că omisiunea de a analiza o cauză de încetare a procesului penal care nu a fost pusă în discuţia contradictorie a participanţilor procesuali nici din oficiu, nici la cerere, se subsumează noţiunii de eroare de procedură, remediabilă pe calea contestaţiei în anulare, în baza temeiului prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Prealabil analizării cauzei de încetare a procesului penal invocată de contestator, instanţa reţine că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în M. Of. nr. 518/25.06.2018) s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în M. Of. nr. 565/09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituţionale, în considerentele aceste hotărâri reţinându-se că:

"(...) în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (parag. 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în M. Of. nr. 531/30.05.2022), a fost modificat art. 155 C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Deopotrivă, trebuie notat că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în M. Of. nr. 1141/28.11.2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.

Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Tot cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac, respectiv o contestaţie în anulare. În această cale extraordinară de atac, în situaţia indicată de apărare ca fiind cea în care inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, instanţa nu poate schimba legea stabilită de instanţa de apel ca fiind incidentă raportului juridic, iar examinarea legalităţii hotărârii este analizată doar în raport de acea lege.

Aşadar, prin prisma cazului de contestaţie în anulare reglementat de art. 426 lit. b) C. proc. pen.., instanţa analizează dacă inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, prin raportare la legea mai favorabilă reţinută prin hotărârea definitivă pronunţată de instanţa de apel.

În prezenta cauză, s-a reţinut că legea incidentă este reprezentată de actualul C. pen.

Drept urmare, Înalta Curte va analiza dacă la data soluţionării apelului, respectiv la 06 septembrie 2022, în cauză existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv incidenţa dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., astfel cum aceste prevederi au fost reconfigurate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în interpretarea dată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022.

În acest sens, instanţa reţine că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, urmare a admiterii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, sunt sancţionate după cum urmează:

- infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni;

- infracţiunea de delapidare, în modalitatea participaţiei improprii, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. în referire la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., "(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: (...) c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani (...)". Alineatul 2 al aceluiaşi articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act."

În privinţa infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, termenul de prescripţie generală a răspunderii penală curge de la data săvârşirii infracţiunii. Conform celor reţinute cu titlu definitiv de instanţa de apel, infracţiunea de abuz în serviciu a fost săvârşită în perioada 2009 - 2010.

Drept urmare, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 termenul de prescripţie generală a răspunderii penale curge de la data săvârşirii infracţiunii, respectiv perioada 2009 - 2010, împlinindu-se cel mai târziu la 31 decembrie 2018.

Referitor la infracţiunea de de delapidare, în modalitatea participaţiei improprii, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. în referire la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., având în vedere că s-a reţinut că a fost săvârşită în formă continuată, conform art. 154 alin. (2) C. pen., termenul de prescripţie generală a răspunderii penală curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni în cazul acestei infracţiuni. Privitor la această infracţiune, instanţa de apel a reţinut ca dată a epuizării unităţii legale de infracţiune data de 24.02.2012, la care s-a produs ultima activitate subsumată laturii sale obiective.

Aşadar, în cazul infracţiunii de de delapidare, în modalitatea participaţiei improprii, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. în referire la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., termenul curge de la data epuizării activităţii infracţionale, respectiv de la 24.02.2012, împlinindu-se la 23.02.2020.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, la data soluţionării apelului, respectiv la 06 septembrie 2022, era împlinit termenul de prescripţie generală a răspunderii penale atât în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cât şi cu privire la infracţiunea de delapidare, în modalitatea participaţiei improprii, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. în referire la art. 295 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că, în prezenta cauză, iniţial, instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei, contestaţia în anulare fiind formulată împotriva deciziei prin care s-a respins apelul formulat împotriva unei sentinţe prin care s-a recunoscut un astfel de acord, Înalta Curte reţine că prezintă relevanţă dispoziţiile art. 485 C. proc. pen.., conform cărora, "(1) Instanţa, analizând acordul, pronunţă una dintre următoarele soluţii: a) admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi pronunţă soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului; b) respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului."

Soluţia de respingere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei (art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen..) poate fi pronunţată numai dacă este incidentă vreuna dintre următoarele situaţii: nerespectarea condiţiilor de fond şi de formă (cele de la art. 480 - 482 C. proc. pen..), insuficienţa probelor (sub aspectul consistenţei acestora pentru stabilirea existenţei faptei sau a vinovăţiei sau al nelegalităţii administrării unor probe, pe care instanţa, deşi nu are competenţa să le excludă, le poate cenzura şi hotărî că cele legal administrate nu sunt suficiente pentru existenţa faptei şi a vinovăţiei), incidenţa unei cauze de împiedicare a exercitării acţiunii penale (deces al inculpatului, retragerea plângerii prealabile, prescripţia), neregularităţi în desfăşurarea urmăririi penale (necompetenţa organului judiciar în condiţiile examenului incidenţei dispoziţiilor art. 282 C. proc. pen.. ce reglementează nulităţile relative) (Î.C.C.J. - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Decizia nr. 5/2017).

Întrucât legea limitează expres soluţiile pe care le poate dispune instanţa la cele prevăzute de acordul încheiat (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, respectiv amânarea aplicării pedepsei), în calea de atac a contestaţiei în anulare, în situaţia în care la data soluţionării apelului era împlinit termenul de prescripţie generală a răspunderii penale cu privire la infracţiunile pentru care s-a încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa nu poate dispune încetarea procesului penal ca urmare a incidenţei cazului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.., ci doar respingerea acordului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 158 din 06 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, va desfiinţa hotărârea atacată şi Sentinţa penală nr. 91/F din 20 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021 şi, în rejudecare:

Va respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 28.10.2021 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cu inculpatul A., în Dosarul nr. x/2017, astfel cum a fost completat prin ordonanţa din 30.06.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, emisă în acelaşi dosar.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 158 din 06 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Desfiinţează hotărârea atacată şi Sentinţa penală nr. 91/F din 20 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021 şi, în rejudecare:

Respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 28.10.2021 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cu inculpatul A., în Dosarul nr. x/2017, astfel cum a fost completat prin ordonanţa din 30.06.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, emisă în acelaşi dosar.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2023.

GGC - NN