Denial of sentence reduction for unapproved Italian detention credits in execution of foreign criminal judgment

Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 54/2022 din data de 31 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 54/2022 din data de 31 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul A. şi în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin cererea înregistrată sub numărul x/2021, condamnatul A. aflat în Penitenciarul Mărgineni, a formulat contestaţie la executarea sentinţei penale nr. 1 din 15.01.2021 a Curţii de Apel Bacău, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că pentru perioada executată în Italia beneficiază de o reducere de pedeapsă, potrivit art. 54 din Legea nr. 354/1975 din Italia, în condiţiile în care a avut o conduită corespunzătoare pe durata executării pedepsei în penitenciar.

S-au solicitat relaţii de la autorităţile italiene cu privire la zilele câştig ale petentul pentru perioada executată în această ţară.

Curtea, analizând cererea şi dosarul nr. x/2020, a dispus respingerea contestaţiei, ca nefondată, constatând că nu este incident cazul invocat.

Astfel, s-a reţinut că prin sentinţa nr. 1 din 15.01.2021 a Curţii de Apel Bacău, definitivă la 15.04.2021, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 953/2016 din 14.09.2016 a Tribunalului Pordenone, modificată prin sentinţa nr. 333/2018 a Curţii de Apel Trieste, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni. A fost recunoscută şi sentinţa penală nr. 594/2010 din 24.09.2010, definitivă la 05.03.2019 a Tribunalului Pordenone, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare. S-a dispus transferarea acestuia în România în vederea executării pedepsei totale de 7 ani şi 10 luni închisoare. S-a dedus perioada executată în Italia de la 23.07.2018 la 25.08.2020 şi în continuare la zi.

Conform relaţiilor furnizate de autorităţile judiciare italiene, la solicitarea instanţei, s-a comunicat faptul că petentul nu a beneficiat de zile de reducere a pedepsei în temeiul art. 54 din Legea nr. 354/1975 pentru perioada executată în Italia, dar ar putea beneficia teoretic de o reducere de 270 de zile, dar, doar la cererea petentului sau a apărătorului său şi numai dacă magistratul de supraveghere din Roma va admite cererea. De asemenea, încă o reducere de 113 zile ar fi posibilă în baza art. 35 alin. (3) din Legea nr. 354/1975, compensare pentru condiţii nejustificate de detenţie, însă doar în urma unei cereri adresate de petent sau apărătorul acestuia magistratului de supraveghere din Roma şi dacă aceasta va fi admisă.

În acest condiţii, instanţa a constatat că, la acest moment, nu există alte perioade ce trebuie deduse din pedeapsa recunoscută pe care o execută petentul.

De asemenea, s-a menţionat că instanţa nu poate formula o cerere de aplicare a acestor dispoziţii legale în numele petentului şi cu atât mai mult nu le poate aplica direct, neexistând dispoziţii legale în legea română care să permită acest lucru. Urmează ca petentul, direct sau printr-un avocat, să se adreseze autorităţilor italiene, magistratului de supraveghere din Roma, şi să solicite aplicarea dispoziţiilor de mai sus şi acordarea unor zile câştig. Doar ulterior şi dacă cererea sa va fi admisă, instanţele române ar putea admite o contestaţie la executare şi ar deduce şi aceste zile din pedeapsa de 7 ani şi 10 luni închisoare pe care o execută acesta.

Ca urmare, în temeiul art. 599 din C. proc. pen., s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul A., ca nefondată.

Împotriva sentinţei penale nr. 54/2022 din data de 31 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie condamnatul A..

În esenţă, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea sentinţei penale nr. 54/2022 din data de 31 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi, în rejudecare, a solicitat să se aibă în vedere adresa autorităţilor judiciare italiene, care face referire la cele 270 de zile de care ar putea beneficia contestatorul, precizând că aspectele sunt reglementate de Legea nr. 354/1975 din Italia, contestatorul beneficiind de zilele indicate, prin executarea pedepsei pe teritoriul statului italian.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Astfel, contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Aşa cum s-a arătat, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face dacă se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În speţă, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi a solicitat, prin intermediul acestui mijloc procesual, reducerea pedepsei, întrucât ar beneficia de 270 zile în conformitate cu disp. art. 54 din Legea nr. 354/1975, precum şi de zile compensatorii, ca urmare a condiţiilor necorespunzătoare de detenţie. Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei şi trebuie să cuprindă situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

Potrivit relaţiilor solicitate de prima instanţă şi furnizate de autorităţile judiciare italiene, s-a comunicat faptul că petentul A. nu a beneficiat de zile de reducere a pedepsei în temeiul art. 54 din Legea nr. 354/1975 pentru perioada executată în Italia, dar ar putea beneficia teoretic de o reducere de 270 de zile, însă doar la cererea acestuia sau a apărătorului său şi numai dacă magistratul de supraveghere din Roma va admite cererea, precum şi încă o reducere de 113 zile ar fi posibilă în baza art. 35 alin. (3) din Legea nr. 354/1975, compensare, pentru condiţii nejustificate de detenţie, de asemenea, doar în urma unei cereri adresate de petent sau apărătorul acestuia magistratului de supraveghere din Roma şi dacă aceasta va fi admisă.

Aşadar, contestatorul A. poate formula o cerere către autorităţile italiene, pentru aplicarea dispoziţiilor art. 54 şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 354/1975, iar ulterior, dacă cererea va fi admisă de autorităţile italiene, se poate adresa instanţei române.

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele contestatorului A. nu se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât, prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate aspecte care să determine micşorarea cuantumului pedepsei ce se execută.

În consecinţă, se constată că, în mod corect, Curţii de Apel Bacău a concluzionat că nu este incident cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 lit. d) din C. proc. pen.

Faţă de considerentele mai sus expuse, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 54/2022 din data de 31 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 54/2022 din data de 31 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, se rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.

GGC - MM