Res judicata bars re-litigation of compensatory prison days in subsequent execution objections

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 50 din 27 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de condamnatul A., cu privire la sentinţa penală nr. 98 din data de 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la data de 27 aprilie 2022 s-a înregistrat contestaţia la executare formulata de condamnatul petent A. în temeiul dispoziţiilor art. 598 lit. d) C. proc. pen. cu privire la pedeapsa de 10 ani şi 8 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 98/2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2020, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020.

S-a reţinut că petentul contestator a invocat faptul că prin sentinţa penală nr. 26/F/03.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr. x/01.11.2016, condamnatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenta, pedeapsă executată efectiv în perioada 01.11.2016-06.08.2018, când s-a dispus liberarea condiţionată.

Din această pedeapsă, s-au scăzut 138 zile executate în baza legii nr. 169/2017, 178 zile arest preventiv şi 644 zile efectiv executate. În fracţiunea de pedeapsa prevăzută de art. 59 din C. pen. din 1969, au fost socotite ca executate efectiv un număr de 138 zile, prin aplicarea disp. art. .55/1 din Legea nr. 254/2013.

S-a arătat că acest text de lege a fost introdus prin Legea nr. 169/2017, în vigoare de la 21.07.2017, care prevede că " La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată", cu menţiunea că art. 551 alin. (8) din lege se aplica retroactiv, adică şi pedepselor executate de la 24 iulie 2012.

De asemenea, s-a mai arătat că aceste zile sunt câştigate şi pentru pedepsele care erau în curs de executare la 24 iulie 2012 sau a căror executare a început după această dată şi până la ieşirea din vigoare a legii nr. 169/2017, adică la 22.12.2019 (Legea nr. 240/2019).

S-a evidenţiat că aceste zile acordate au caracter legal şi fac parte din cuantumul zilelor efectiv executate de condamnat şi că au acelaşi regim juridic ca cele efectiv executate şi sunt avute în vedere la punerea în libertate a condamnatului prin executarea integrală a pedepsei sau pentru calculul fracţiei de pedeapsă pentru acordarea libertăţii condiţionate.

S-a arătat că perioada efectiv executată de condamnatul A., din pedeapsa de 3 ani, cuprinde şi cele 138 de zile, acestea făcând parte, în mod definitiv, din perioada efectiv executată în intervalul 01.11.2016 -06.08.2018, având ca efect şi reducerea proporţională a restului rămas de executat din durata pedepsei de 3 ani închisoare, rest rămas după liberarea condiţionată.

S-a mai arătat că, ulterior, ca urmare a pronunţării sentinţei penale nr. 72 din data de 28 iunie 2018 de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015 şi ulterior a sentinţei penale nr. 98/2020 a Curţii de Apel Ploieşti, perioada efectiv executată din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 26/F/03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov a fost scăzută, însă perioada considerată câştigată în baza Legii nr. 169/2017 nu a mai fost scăzută deşi, prin hotărârea definitivă de liberare din executarea pedepsei de 3 ani, devenise parte integrantă din executarea efectivă a acestei pedepse.

Petentul condamnat a mai invocat faptul că, în speţă, nu are relevanţă împrejurarea că aceste zile au fost efectiv considerate ca executate atunci când s-a dispus liberarea condiţionată, neputând fi considerate ca scăzute numai atunci când se ia în discuţie liberarea condiţionată şi că nu se pot scădea atunci când se ia în discuţie contopirea pedepselor, respectiv a unei pedepse deja executate cu o pedeapsă neexecutată, aplicată pentru o infracţiune concurentă.

Contestaţia la executare a fost respinsă ca inadmisibilă, în esenţă, raportat la împrejurarea că aspectele invocate de contestator au mai fost analizate cu ocazia promovării unei alte contestaţii la executare, cale de atac finalizată prin pronunţarea unei hotărâri definitive care a intrat în autoritate de lucru judecat.

În sensul menţionat s-au reliefat următoarele:

Petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei de 10 ani şi 8 luni închisoare, conform MEPI nr. 105/26.01.2021 emis de Curtea de Apel Ploieşti în baza sentinţei penale nr. 98/14.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 44/26.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin sentinţa penală nr. 98/14.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a admis contestaţia la executare formulată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti şi, în consecinţă, s-a dispus ca din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 72/28.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 177/A/06.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018 să se deducă durata măsurilor preventive şi a arestării în executarea pedepsei privitor la condamnatul A., respectiv de la data de 19.11.2014 la 20.11.2014, de la data de 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015 şi de la data de 01.11.2016 la data de 06.08.2018 inclusiv.

Sentinţa penală mai sus menţionată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 44/26.01.2021pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus şi deducerea perioade de la 07.07.2020 la zi.

Totodată, instanţa a avut în vedere faptul că instanţa de control judiciar, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin decizia penală nr. 44/26.01.2021 asupra legalităţii sentinţei penale nr. 98/14.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2020.

S-a reliefat faptul că împotriva sentinţa penală nr. 98/14.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, astfel cum aceasta a rămas definitivă prin decizia penală nr. 44/26.01.2021pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestatorul a formulat contestaţie la executare ce a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 120 din data de 15 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 79 din data de 10.02.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea acesteia.

S-a reţinut că, printre motivele contestaţiei la executare, analizate de cele două instanţe, a fost şi deducerea celor 138 de zile, recunoscute ca fiind executate în baza Legii nr. 169/2017.

Din considerentele celor două hotărâri rezultă că, în ceea ce priveşte "deducerea unui număr de 150 de zile în baza recursului compensatoriu, instanţa are în vedere adresa nr. x/26.10.2021 înaintată la dosarul cauzei de către Penitenciarul Ploieşti, prin care se comunică faptul că în prezent deţinutul A. nu mai are scăzute din MEPI nr. 105/26.01.2021 al Curţii de Apel Ploieşti cele 138 zile considerate executate în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, deoarece acesta a beneficiat o dată de scăderea acestora în MEPI nr. 32/01.11.2016 emis ca urmare a rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 26F/03.05.2016 în dosarul nr. x/2015 a Curţii de Apel Braşov .

Prin aceeaşi adresă s-a comunicat faptul că pentru perioada 20.11.2014-11.02.2015, conform sentinţei nr. 98/14.10.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, contestatorul A. beneficiază de un număr de 12 zile executate suplimentar conform art. 551 din Legea nr. 169/2017.

În analiza cererii formulate de condamnatul A. privind deducerea unui număr de 150 de zile în baza recursului compensatoriu, instanţa a constatat că acesta beneficiază de un număr de 12 zile executate suplimentar, în condiţiile în care restul de 138 de zile i-au fost deja scăzute în MEPI nr. 32/01.11.2016 emis ca urmare a rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 26F/03.05.2016 în dosarul nr. x/2015 a Curţii de Apel Braşov.

Totodată, instanţa a avut în vedere Decizia nr. 242/08.04.2021 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 în interpretarea dată prin Decizia nr. 7/2018 a Înaltei Curţi - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală - sunt neconstituţionale.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control constituţional a reţinut în considerentele hotărârii de referinţă, cu privire la obiectul de reglementare a dispoziţiilor criticate, că acestea se referă la instituirea unui mecanism de calculare a pedepsei executate efectiv în cazul plasării persoanei condamnate în condiţii necorespunzătoare de cazare, mecanism aplicabil în cazul analizării condiţiilor de acordare a liberării condiţionate (paragraful 62).

Efectele intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 se reflectă în obligaţia Biroului evidenţă şi organizarea muncii din cadrul fiecărei unităţi de a efectua calculul zilelor câştigate, în raport, cu perioada executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare de detenţie, în raport de art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 (paragraful 64).

Instanţa de control constituţional a reţinut că prevederile art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu reprezintă o normă de drept penal, ci o normă care reglementează în materia executării pedepselor.

În consecinţă, în ceea ce priveşte pedeapsa cu închisoarea în executarea căreia se află condamnatul A., calculul zilelor câştigate, în raport cu perioada executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare de detenţie reprezintă atributul Biroului evidenţă şi organizarea muncii din cadrul locului de detenţie.

Cele 12 zile acordate suplimentar ca şi beneficiu pentru executarea unei părţi din pedeapsa închisorii în condiţii necorespunzătoare urmează a fi avute în vedere în procedura amintită de către administraţia locului de detenţie."

S-a evidenţiat că, prin decizia penală nr. 79 din data de 10 februarie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondată contestaţia promovată de condamnat cu privire la sentinţa penală nr. 120 din data de 15 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, în ceea ce priveşte critica vizând calcularea perioadei de recurs compensatoriu, în sensul reţinerii unei perioade de timp ce ar urma a fi scăzută din pedeapsa aplicată, ca beneficiu a dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, reţinându-se, în considerentele deciziei mai sus menţionate, motivele de fapt şi de drept care au condus la respingerea contestaţiei, şi anume:

"Dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu au fost reglementate de legiuitor ca şi o cauză de reducere a pedepsei pentru a se putea analiza aplicarea legii penale mai favorabilă şi continuarea producerii acestor efecte pe toată durata executării pedepsei, ci au fost acordate ca şi măsuri compensatorii pentru perioada executată în condiţii necorespunzătoare.

Prin urmare, acesta este caracterul lor, de măsuri compensatorii şi nu de cauză de reducere a pedepsei şi acest caracter rezultă în mod neechivoc din denumirea marginală pe care acest articol a avut-o - compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare.

În acest sens sunt şi considerentele deciziei nr. 242 din 08 aprilie 2021 a Curţii Constituţionale, care a constatat că dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt neconstituţionale."

Revenind la cauza prezentă, instanţa de fond a reţinut, raportat la motivele invocate de contestatorul condamnat dar şi temeiul de drept al cererii, respectiv disp. art. 598 lit. d) C. proc. pen., în sensul deducerii din pedeapsa rezultantă, a unui număr de 138 de zile câştigate ca beneficiu al dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, recunoscute potrivit MEPI nr. 32/01 noiembrie 2016 emis ca urmare a rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 26/F din data de 03 mai 2016 a Curţii de Apel Braşov, din care s-a liberat condiţionat, pedeapsă care a fost cuprinsă în sentinţa penală nr. 72 din data de 28 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, definitivă la data de 06.07.2020 prin decizia penală nr. 177/A/06.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei pronunţate în dosarul nr. x/2018, că acestea au fost analizate în mod definitiv prin sentinţa penală nr. 120 din data de 15 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 79 din data de 10 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ce a avut ca obiect contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. 98/2020 a Curţii de Apel Ploieşti.

În raport de această constatare, s-au apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen. conform cărora "Cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări."

Împotriva sentinţei penale nr. 50 din data de 27 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, a formulat contestaţie contestatorul A..

În motivarea contestaţiei, contestatorul condamnat, prin apărător ales, a reiterat argumentele aduse în faţa instanţei de fond, susţinerile acestuia şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A. prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Având în vedere soluţia pronunţată, respectiv de respingere ca inadmisibilă a contestaţiei formulată de petent, inadmisibilitate determinată de incidenţa dispoziţiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte va verifica dacă, s-a apreciat corect de instanţa de fond că, motivele prezentei contestaţii la executare au mai făcut obiectul unei alte contestaţii la executare soluţionată definitiv, respectiv, dacă se poate constatata identitatea de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.

Înalta Curte reţine că la data de 27 aprilie 2022 s-a înregistrat contestaţia la executare formulata de condamnatul petent A. în temeiul dispoziţiilor art. 598 lit. d) C. proc. pen. cu privire la pedeapsa de 10 ani şi 8 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 98/2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2020, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020.

S-a reţinut că petentul contestator a invocat faptul că prin sentinţa penală nr. 26/F/03.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr. x/01.11.2016, condamnatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenta, pedeapsă executată efectiv în perioada 1.11.2016 - 6.08.2018, când s-a dispus liberarea condiţionată.

Din această pedeapsă, s-au scăzut 138 zile executate în baza legii nr. 169/2017, 178 zile arest preventiv şi 644 zile efectiv executate. În fracţiunea de pedeapsa prevăzută de art. 59 din C. pen. din 1969, au fost socotite ca executate efectiv un număr de 138 zile, prin aplicarea disp. art. .55/1 din Legea nr. 254/2013.

S-a arătat că acest text de lege a fost introdus prin Legea nr. 169/2017, în vigoare de la 21.07.2017, care prevede că " La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată", cu menţiunea că art. 551 alin. (8) din lege se aplica retroactiv, adică şi pedepselor executate de la 24 iulie 2012.

De asemenea, s-a mai arătat că aceste zile sunt câştigate şi pentru pedepsele care erau în curs de executare la 24 iulie 2012 sau a căror executare a început după această dată şi până la ieşirea din vigoare a Legii nr. 169/2017, adică la 22.12.2019 (Legea nr. 240/2019).

S-a evidenţiat că aceste zile acordate au caracter legal şi fac parte din cuantumul zilelor efectiv executate de condamnat şi că au acelaşi regim juridic ca cele efectiv executate şi sunt avute în vedere la punerea în libertate a condamnatului prin executarea integrală a pedepsei sau pentru calculul fracţiei de pedeapsă pentru acordarea libertăţii condiţionate.

S-a arătat că perioada efectiv executată de condamnatul A., din pedeapsa de 3 ani, cuprinde şi cele 138 de zile, acestea făcând parte, în mod definitiv, din perioada efectiv executată în intervalul 01.11.2016 -06.08.2018, având ca efect şi reducerea proporţională a restului rămas de executat din durata pedepsei de 3 ani închisoare, rest rămas după liberarea condiţionată.

S-a susţinut că, ulterior, ca urmare a pronunţării sentinţei penale nr. 72 din data de 28 iunie 2018 de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015 şi ulterior a sentinţei penale nr. 98/2020 a Curţii de Apel Ploieşti, perioada efectiv executată din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 26/F/03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov a fost scăzută, însă perioada considerată câştigată în baza Legii nr. 169/2017 nu a mai fost scăzută deşi, prin hotărârea definitivă de liberare din executarea pedepsei de 3 ani, devenise parte integrantă din executarea efectivă a acestei pedepse.

Petentul condamnat a mai invocat faptul că, în speţă, nu are relevanţă împrejurarea că aceste zile au fost efectiv considerate ca executate atunci când s-a dispus liberarea condiţionată, neputând fi considerate ca scăzute numai atunci când se ia în discuţie liberarea condiţionată şi că nu se pot scădea atunci când se ia în discuţie contopirea pedepselor, respectiv a unei pedepse deja executate cu o pedeapsă neexecutată, aplicată pentru o infracţiune concurentă.

Înalta Curte observă, în deplin acord cu instanţa de fond că, anterior, acelaşi contestator, a formulat, contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 98/14.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, astfel cum aceasta a rămas definitivă prin decizia penală nr. 44/26.01.2021pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 120 din data de 15 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 79 din data de 10.02.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea acesteia.

Înalta Curte reliefează că acea contestaţie la executare a vizat tot deducerea celor 138 de zile, recunoscute ca fiind executate în baza Legii nr. 169/2017 şi luate în considerare la stabilirea fracţiei necesare pentru liberarea condiţionată, dar neluate în considerare la momentul la care s-a făcut contopirea pedepselor la care a fost condamnat petentul pentru fapte concurente.

Totodată, Înalta Curte constată că, în susţinerea acelei contestaţii la executare, au fost prezentate de contestator aceleaşi motive şi apărări ca cele evidenţiate în prezenta contestaţie la executare.

Această concluzie rezultă fără echivoc şi din considerentele sentinţei penală nr. 120 din data de 15 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti şi a deciziei penale nr. 79 din data de 10.02.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, s-a reţinut că, referitor la "deducerea unui număr de 150 de zile în baza recursului compensatoriu, instanţa are în vedere adresa nr. x/26.10.2021 înaintată la dosarul cauzei de către Penitenciarul Ploieşti, prin care se comunică faptul că în prezent deţinutul A. nu mai are scăzute din MEPI nr. 105/26.01.2021 al Curţii de Apel Ploieşti cele 138 zile considerate executate în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, deoarece acesta a beneficiat o dată de scăderea acestora în MEPI nr. 32/01.11.2016 emis ca urmare a rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 26F/03.05.2016 în dosarul nr. x/2015 a Curţii de Apel Braşov .

Prin aceeaşi adresă s-a comunicat faptul că pentru perioada 20.11.2014-11.02.2015, conform sentinţei nr. 98/14.10.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, contestatorul A. beneficiază de un număr de 12 zile executate suplimentar conform art. 551 din Legea nr. 169/2017.

În analiza cererii formulate de condamnatul A. privind deducerea unui număr de 150 de zile în baza recursului compensatoriu, instanţa a constatat că acesta beneficiază de un număr de 12 zile executate suplimentar, în condiţiile în care restul de 138 de zile i-au fost deja scăzute în MEPI nr. 32/01.11.2016 emis ca urmare a rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 26F/03.05.2016 în dosarul nr. x/2015 a Curţii de Apel Braşov.

Totodată, instanţa a avut în vedere Decizia nr. 242/08.04.2021 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 în interpretarea dată prin Decizia nr. 7/2018 a Înaltei Curţi - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală - sunt neconstituţionale.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control constituţional a reţinut în considerentele hotărârii de referinţă, cu privire la obiectul de reglementare a dispoziţiilor criticate, că acestea se referă la instituirea unui mecanism de calculare a pedepsei executate efectiv în cazul plasării persoanei condamnate în condiţii necorespunzătoare de cazare, mecanism aplicabil în cazul analizării condiţiilor de acordare a liberării condiţionate (paragraful 62).

Instanţa de control constituţional a reţinut că prevederile art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu reprezintă o normă de drept penal, ci o normă care reglementează în materia executării pedepselor.

În consecinţă, în ceea ce priveşte pedeapsa cu închisoarea în executarea căreia se află condamnatul A., calculul zilelor câştigate, în raport cu perioada executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare de detenţie reprezintă atributul Biroului evidenţă şi organizarea muncii din cadrul locului de detenţie.

Cele 12 zile acordate suplimentar ca şi beneficiu pentru executarea unei părţi din pedeapsa închisorii în condiţii necorespunzătoare urmează a fi avute în vedere în procedura amintită de către administraţia locului de detenţie."

Totodată, în considerentele deciziei penală nr. 79 din data de 10 februarie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se reţine că, "Dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu au fost reglementate de legiuitor ca şi o cauză de reducere a pedepsei pentru a se putea analiza aplicarea legii penale mai favorabilă şi continuarea producerii acestor efecte pe toată durata executării pedepsei, ci au fost acordate ca şi măsuri compensatorii pentru perioada executată în condiţii necorespunzătoare.

Prin urmare, acesta este caracterul lor, de măsuri compensatorii şi nu de cauză de reducere a pedepsei şi acest caracter rezultă în mod neechivoc din denumirea marginală pe care acest articol a avut-o - compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare.

În acest sens sunt şi considerentele deciziei nr. 242 din 08 aprilie 2021 a Curţii Constituţionale, care a constatat că dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt neconstituţionale."

În consecinţă, apreciind că, în mod corect instanţa de fond a stabilit incidenţa dispoziţiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 50 din data de 27 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Reţinând culpa sa procesuală în ceea ce priveşte declanşarea netemeinică a noului cadru procesual, în temeiul art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 50 din data de 27 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.

GGC - MM