EAW surrender to France for organized theft upheld; 30-day arrest maintained.

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 4/MEA din data de 11 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 104 şi art. 109 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Franţa - Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar de la Nancy - privind executarea unui mandat european de arestare, emis la data de 2.01.2023, în dosarul cu nr. de referinţă x, cu privire la persoana solicitată A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Franţa, sub condiţia prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că, dacă se va pronunţa împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile din Franţa, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 zile, începând cu data de 11.01.2023 până la data de 9.02.2023, inclusiv.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

Totodată, instanţa de fond a luat act că persoana solicitată A. nu şi-a dat consimţământul la predarea către autorităţile judiciare din Franţa şi că nu a renunţat la efectele regulii specialităţii.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută, prin Ordonanţa nr. 8882/II/5/2022 din data de 10.01.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 10.01.2023 orele 11:38 până la data de 11.01.2023, orele 11:38.

În conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

În temeiul art. 14 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus traducerea prezentei hotărâri şi a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea judiciară emitentă, din limba română în limba franceză, traduceri care se vor efectua în regim de urgenţă.

În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul român au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, curtea a reţinut că, pe numele persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare de către autorităţile franceze şi că, în baza acestuia s-a solicitat arestarea acestuia în vederea predării pentru efectuarea urmăririi penale.

În cuprinsul semnalării s-a arătat că, pe numele persoanei solicitate a fost emis mandat european de arestare la data de 02.01.2023, de autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar de la Nancy, în dosarul cu nr. de referinţă x, în baza mandatului naţional de arestare emis la data de 25.10.2022 de vice-preşedinta însărcinată cu instrumentarea pe lângă Tribunalul Judiciar de la Nancy (Jurisdicţia Inter-Regională Specializată) în dosarul parchetului nr. x, cu nr. cercetare x, persoana solicitată fiind cercetată pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt în bandă organizată (complicitate), prev. de articolele 311-9 alin. (1), 311-1, 132-71 din C. pen. francez şi sancţionate prin articolele 311-9 alin. (1), 311-14, 311-15 şi 131-26-2 din C. pen. francez şi de asociere de infractori, fapte prev. de art. 450-1 alin. (1) şi alin. (2) şi sancţionate prin articolele 450- 1 alin. (2), 450-3 şi 450-5 din C. pen.

Din descrierea faptelor a rezultat că, în noaptea de 23 spre 24 noiembrie 2019, a fost comis un furt de 55 de catalizatoare în Franţa, investigaţiile relevând o vastă reţea de furturi de catalizatoare din Franţa, gestionate din România. Totodată, s-a arătat că au fost constatate 110 furturi pe întreg teritoriul francez, reprezentând o daună totală evaluată la peste un milion de euro, iar cercetările (instalarea de balize GPS pe un colet) au permis determinarea faptului că tobele catalitice furate erau livrate unui anume A., care se ocupa cu reciclarea de catalizatoare (ceea ce a fost confirmat şi de contul său de facebook), stabilit în judeţul Bacău, în nord-estul României, durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracţiunile săvârşite, conform legislaţiei franceze, este de 15 ani închisoare.

S-a precizat că, iniţial, autorităţile judiciare franceze au transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău un mandat european emis la data de 28.11.2022 tot de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar de la Nancy, tot în dosarul cu nr. de referinţă x, cu privire la persoana solicitată A., pentru aceeaşi activitate infracţională, însă, întrucât mandatul sus menţionat cuprindea o eroare materială, la dată, s-a emis versiunea corectă, respectiv mandatul european de arestare emis la data de 02.01.2023 S-a arătat că infracţiunile precizate în mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa sunt prevăzute la art. 97 alin. (1) pct. 1 şi pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, motiv pentru care nu este necesară analiza dublei incriminări.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a reţinut că autorităţile judiciare din Franţa - Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar de la Nancy a emis, la data de 2.01.2023, în dosarul cu nr. de referinţă x un mandat european de arestare cu privire la cetăţeanul român A., în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de furt în bandă organizată (complicitate), prev. de articolele 311-9 alin. (1), 311-1, 132-71 din C. pen. francez şi sancţionate prin articolele 311-9 alin. (1), 311-14, 311-15 şi 131-26-2 din C. pen. francez şi de asociere de infractori, fapte prev. de art. 450-1 alin. (1) şi alin. (2) şi sancţionate prin articolele 450-1 alin. (2), 450-3 şi 450-5 din C. pen. francez.

Prima instanţă a reţinut că, în cuprinsul mandatului european de arestare s-a menţionat că, în noaptea de 23 spre 24 noiembrie 2019 a fost comis un furt de 55 de catalizatoare în Franţa, investigaţiile (ADN, telefonie, analiza fişierelor, instalarea de balize GPS, declaraţiile persoanelor cercetate) scoţând la iveală o vastă reţea de furturi de catalizatoare din Franţa, gestionate din România.

Au fost constatate 110 furturi pe întreg teritoriul francez, reprezentând o daună totală evaluată la peste un milion de euro. Investigaţiile (instalarea de balize GPS pe un colet) au permis determinarea faptului că tobele catalitice furate erau livrate unui anume A., care se ocupa cu reciclarea de catalizatoare (ceea ce a fost confirmat şi de contul său de facebook), stabilit în judeţul Bacău, în nord-estul României. Persoanele arestate şi inculpate au confirmat în timpul audierilor că acţionau pentru A., care le cerea să meargă în Franţa pentru a fura catalizatoare, operau în raiduri înainte de a se întoarce în România, pentru a fi plătiţi de acesta. Descoperirea în portofelul lui B., în momentul arestării sale, a două bonuri de transport care-1 menţionau pe A. ca destinatar al coletelor, confirmă această versiune a faptelor. Astfel, A. apare ca fiind capul acestei organizaţii infracţionale structurate.

Potrivit legii penale din Franţa, faptele descrise anterior sunt pedepsite cu o pedeapsă maximă de 15 ani închisoare.

Infracţiunile de furt în bandă organizată (complicitate) şi de asociere de infractori pentru care este cercetată persoana solicitată A. de autorităţile judiciare din Franţa sunt enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 în categoria infracţiunilor care dau loc la predarea în baza unui mandat european de arestare fără a mai fi necesară verificarea condiţiei privind dubla incriminare, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, condiţie îndeplinită în cauza de faţă (faptele fiind menţionate la art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 18 din Legea nr. 302/2004).

S-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanţei şi i s-a adus la cunoştinţă despre existenţa mandatului european de arestare, asupra conţinutului acestuia, a posibilităţii de a consimţi la predare către statul solicitant şi de a renunţa la regula specialităţii, persoana solicitată declarând că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă.

De asemenea, instanţa i-a dus la cunoştinţă persoanei solicitate prevederile art. 117 din Legea nr. 302/2004 şi aceasta a declarat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, nefiind de acord să fie urmărită, judecată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă, ori supusă oricărei alte restricţii a libertăţii, pentru fapte comise anterior predării în baza prezentului mandat european de arestare.

Instanţa fondului a mai notat că, fiind învestită cu soluţionarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum şi cele din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din data de 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât şi cele opţionale, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 şi nicidecum să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autorităţile judiciare franceze şi a luării împotriva persoanei solicitate a măsurii arestării, nefiind posibil ca organele judiciare ale unui stat membru al Uniunii Europene să cenzureze legalitatea urmăririi penale şi a luării măsurii preventive a arestării preventive a persoanei împotriva căreia s-a emis un mandat european de arestare. Legalitatea desfăşurării cercetării penale poate fi verificată potrivit dreptului procesual din Franţa.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, curtea, ca instanţă de executare a mandatului european de arestare, nu este competentă să se pronunţe nici asupra oportunităţii emiterii unui asemenea mandat.

Curtea de Apel Bacău a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, obligatorii sau opţionale, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 şi nu există alte impedimente în ceea ce priveşte executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze cu privire la persoana solicitată A..

Instanţa fondului a reţinut că, din referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău rezultă că persoana solicitată este cercetată penal în mai multe cauze penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuşi şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Român.

În continuare, s-a reţinut că, potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, aşa cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 306/2022, în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Totodată, curtea a apreciat că, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că mandatul european de arestare emis de autorităţile franceze, a cărei executare se solicită, a fost emis într-o cauză foarte complexă, vizând comiterea unui mare număr de furturi pe întreg teritoriul Franţei, în care sunt implicate mai multe persoane suspectate de comiterea de infracţiuni în cadrul unui grup infracţional organizat, care s-au soldat cu un prejudiciu foarte mare, persoana solicitată A. fiind bănuit că este capul acestei organizaţii infracţionale structurate.

Deşi persoana solicitată este cercetată penal în mai multe cauze aflate pe rolul mai multor unităţi de parchet din România, instanţa fondului a reţinut că nu sunt date că acesta este supus vreunei măsuri preventive, iar cauzele respective sunt în faza de urmărire penală. Or, ţinând seama de faptul că în mod inerent până la soluţionarea definitivă a acestor cauze penale va trece un interval de timp îndelungat, care s-ar putea prelungi, în eventualitatea dispunerii unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate, amânarea predării persoanei solicitate ar îngreuna în mod substanţial soluţionarea cauzei instrumentate de autorităţile judiciare franceze şi implicit ar împiedica-o şi pe persoana solicitată să-şi exercite drepturile procesuale şi să-şi facă apărări în acea cauză.

De asemenea, judecătorul fondului a apreciat că, în cauzele penale aflate în lucru la organele judiciare române persoana solicitată ar putea participa, prin videoconferinţă, de la locul de detenţie provizorie de pe teritoriul Franţei, mai ales că persoana solicitată nu a învederat argumente pertinente pentru care ar fi extrem de importantă şi utilă cauzelor respective prezenţa sa în România pe durata procedurilor penale derulate în faţa autorităţilor române.

În consecinţă, pentru considerentele expuse mai sus, curtea a considerat că nu sunt motive temeinice care să justifice amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare franceze, executarea imediată a mandatului european de arestare emis pe numele acestuia fiind necesară şi prioritară, în raport cu cauzele penale interne în care este cercetată penal aceasta.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 18 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, fiind stabilit termen de judecată la data de 26 ianuarie 2023, termen la care au avut loc dezbaterile, susţinerile apărătorului ales al contestatorului persoană solicitată, respectiv ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată, în raport, cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Raportând aceste consideraţii teoretice la cauza de faţă, Înalta Curte reţine că, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 2.01.2023, în dosarul cu nr. de referinţă x, cu privire la persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt în bandă organizată (complicitate), prev. de articolele 311-9 alin. (1), 311-1, 132-71 din C. pen. francez şi sancţionate prin articolele 311-9 alin. (1), 311-14, 311-15 şi 131-26-2 din C. pen. francez şi de asociere de infractori, fapte prev. de art. 450-1 alin. (1) şi alin. (2) şi sancţionate prin articolele 450-1 alin. (2), 450-3 şi 450-5 din C. pen. francez, constând în aceea că, în noaptea de 23 spre 24 noiembrie 2019 a fost comis un furt de 55 de catalizatoare în Franţa, investigaţiile (ADN, telefonie, analiza fişierelor, instalarea de balize GPS, declaraţiile persoanelor cercetate) scoţând la iveală o vastă reţea de furturi de catalizatoare din Franţa, gestionate din România, fiind constatate 110 furturi pe întreg teritoriul francez, reprezentând o daună totală evaluată la peste un milion de euro.

Totodată, Înalta Curte reţine că fapta persoanei solicitate A. este incriminată de legislaţia română şi constituie infracţiunea prev. de art. 32 rap. la art. 199 alin. (1) şi art. 188 - 189 alin. (1) lit. f) din C. pen.

În acord cu instanţa de fond, se constată că faptele pentru care se solicită predarea şi fac obiectul mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar de la Nancy, Franţa sunt cuprinse în cele enumerate de dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi care dau loc la predare necondiţionat de existenţa dublei incriminări.

De asemenea, se constată, pe de-o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.

Astfel, în raport, cu aspectele învederate, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare franceze şi, pe cale de consecinţă, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Prin urmare, în acest context, evaluând criticile formulate de către contestatorul persoană solicitată, prin apărător ales, referitoare la nelegalitatea sentinţei contestate, întrucât, în cauză, instanţa fondului nu a dispus audierea persoanei solicitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte are în vedere că acest aspect nu se încadrează în cazurile de nulitate absolută prevăzute de prevederile C. proc. pen.

Totodată, aspectele învederate nu pot fi sancţionate nici din perspectiva nulităţii relative, invocarea acesteia fiind condiţionată de dovedirea unei vătămări a drepturilor procesuale ale persoanei solicitate, ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.

În cauza pendinte, la termenul din data de 11 ianuarie 2023, curtea i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate drepturile procesuale de care beneficiază pe parcursul procesului penal sau al procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cuprinsul procesului-verbal din aceeaşi dată fiind consemnată poziţia acestuia, în sensul că înţelege să nu renunţe la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de executare a mandatului european de arestare şi nu şi-a dat consimţământul de a fi predată autorităţilor competente ale statului francez. De asemenea, persoana solicitată A. a arătat că înţelege să nu renunţe la regula specialităţii,

Nu în ultimul rând, în cuprinsul Sentinţei penale nr. 4/MEA din data de 11 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, se reţine că i s-au adus la cunoştinţă prevederile Legii nr. 302/2004 şi i s-a dat ultimul cuvânt, astfel, că nu există nicio vătămare a drepturilor sale.

Relativ la criticile referitoare la netemeinicia sentinţei, întrucât a fost respinsă solicitarea de amânare a predării persoanei solicitate, Înalta Curte reţine că nu este incident vreunul din motivele de amânare a predării prevăzute de dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, aplicabile în materia mandatului european de arestare, în baza art. 114 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Astfel, potrivit art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(2) Predarea poate fi amânată atunci când: c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.", acest caz vizând o situaţie personală deosebită a persoanei solicitate, care ar putea avea consecinţe asupra executării hotărârii de predare, iar nu o împrejurare extrinsecă vieţii acesteia.

Totodată, dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 au fost modificate prin Legea nr. 306/2022, în prezent, amânarea predării persoanei solicitate, devenind facultativă, fiind lăsat la aprecierea instanţei decizia cu privire la amânarea predării, în funcţie de complexitatea cauzei şi stadiul procedurilor.

În susţinerea cererii, contestatorul a invocat faptul că amânarea predării se impune pentru ca persoana solicitată să poată să-şi exercite dreptul la apărare în dosarele aflate pe rolul organelor judiciare naţionale.

Or, aşa cum în mod judicios a reţinut instanţa de fond, în lipsa menţionării unor criterii în funcţie de care instanţele ar trebui să aprecieze asupra oportunităţii amânării predării persoanei solicitate, trebuie analizată complexitatea cauzei în care se solicită punerea în executare a mandatului european de arestare, natura faptelor cercetate de organele judiciare române, precum şi situaţia personală a persoanei solicitate.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 4/MEA din data de 11 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 85 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 4/MEA din data de 11 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 85 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2023.

GGC - NN