Cannabis-trafficking sentence upheld in cassation; reduction pleas deemed factual merits issue

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 327/29.10.2021, pronunţată în Dosar nr. x/2021 a Tribunalului Cluj, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc la pedeapsa principală de 2 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen., constând în interdicţia de a comunica pe orice cale cu inculpaţii B. şi C. ori de a se apropia de aceştia la o distanţă mai mică de 200 de metri, ca şi pedeapsă complementară, iar în baza art. 65 alin. (1) din C. pen. i s-a interzis acelaşi drept cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani şi 4 luni închisoare, stabilind termen de supraveghere de 3 ani, fiindu-i aplicate măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei, iar în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul urma a presta 90 de zile muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria com. Petru Rareş sau Primăria Beclean, fiindu-i, totodată atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, începând cu data de 27.10.2020 şi până la data de 29.10.2021.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii.

Împotriva acestei sentinţe penale, cu privire la inculpatul A., a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism- Serviciul Teritorial Cluj.

Prin Decizia nr. 802/A/2022 din data de 10.06.2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Sentinţei penale nr. 327/29.10.2021 a Tribunalului Cluj.

Cu privire la inculpatul A., s-a majorat pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 2 ani şi 4 luni la 3 ani şi 2 luni închisoare, în regim de detenţie, menţinând pedepsele complementare şi accesorii dispuse.

În baza art. 72 din C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului A. reţinerea, arestul preventiv şi arestul la domiciliu din 27.10.2020-29.10.2021, în final fiind menţinute dispoziţiile sentinţei apelate în măsura în care nu contravin deciziei.

Pentru a dispune astfel, cu privire la apelul Ministerului Public vizându-l pe inculpatul A., curtea a amintit că individualizarea pedepselor este rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, iar pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Curtea a mai reţinut că numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure, atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen., la individualizarea tratamentului penal, instanţa de apel trebuie să efectueze o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptelor, în raport,cu criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen.

În continuare, instanţa de apel a reţinut că intimatul A. a cultivat 156 de plante de cannabis, cu masa totală în stare uscată de 43,62 kg, la domiciliul său fiind găsită cantitatea de 1,064 kg cannabis.

S-a avut în vedere că acesta este agricultor, nu are loc de muncă, nu are antecedente penale, este necăsătorit, dar şi caracterul continuat al infracţiunii, care a fost derulată pe o durată de 6 luni.

În aceste condiţii, raportat la caracterul continuat al faptei şi cantitatea de droguri cultivată în vederea comercializării, s-a apreciat că se impune majorarea pedepsei ce se va aplica inculpatului A. de la 2 ani şi 4 luni la 3 ani şi 2 luni închisoare, dispunându-se în privinţa sa executarea în regim de detenţie, singura în măsură să contribuie la resocializarea viitoare pozitivă a sa.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales, avocat D. cu împuternicire avocaţială aflată la fila x, la data de 18.07.2022.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, inculpatul a arătat, în esenţă, că hotărârea recurată este nelegală, întrucât pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată în regim de detenţie, nu a fost corect stabilită, în raport, cu încadrarea juridică pentru care a fost condamnat respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (ale cărei limite sunt cuprinse între 2 ani şi 7 ani închisoare), cu aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 (limitele se reduc la jumătate, respectiv 1 an şi 3 ani şi 6 luni închisoare) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, urmând a fi cuprinse între 8 luni şi 2 ani şi 4 luni închisoare.

Totodată, în temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul a solicitat suspendarea executării Deciziei penale nr. 802/A din 10.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

Conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Ministerului Public

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, la data de 24 august 2022, dosarul de recurs în casaţie a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2021, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 27 septembrie 2022, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Prin încheierea din 27 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 802/A din 10 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2023, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că pedeapsa aplicată de curtea de apel este nelegală, fiind stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât limitele de pedeapsă trebuiau reduse cu o treime, aşa cum a făcut instanţa de fond, iar în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării pedepsei, a lăsat la aprecierea instanţei soluţia asupra acesteia.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în Casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casaţie declarat de inculpat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel." (Decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Astfel, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator.

Criticile formulate de inculpatul A. vizează nelegalitatea pedepsei principale stabilite în sarcina sa, de instanţa de apel, ca urmare a omisiunii reducerii limitelor de pedeapsă, conform art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în condiţiile în care a recunoscut fapta şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane.

Prin Sentinţa penală nr. 327/29.10.2021 pronunţată în Dosar nr. x/2021 a Tribunalului Cluj, inculpatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa principală de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 802/A/2022 din data de 10.06.2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, iar cu privire la inculpatul A., s-a majorat pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 2 ani şi 4 luni la 3 ani şi 2 luni închisoare, în regim de detenţie, menţinând pedepsele complementare şi accesorii dispuse.

Astfel, se reţine că în cauză instanţele au stabilit cu titlu definitiv săvârşirea faptei imputate inculpatului, stabilind pe baza situaţiei de fapt care nu mai poate fi contestată în actuala procedură, că inculpatul A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 27.10.2020 a deţinut la domiciliul său din sat Reteag, com. Petru Rareş, nr. x, jud. Bistriţa-Năsăud, în vederea comercializării, cantitatea totală de 1.064,6 grame cannabis (potrivit RCTS nr. x/30.10.2020), iar în perioada primăvara 2020 - 27.10.2020, fără a se putea stabili cu exactitate momentul de început, a cultivat în vederea comercializării, pe raza jud. Bistriţa-Năsăud, un număr de 156 de plante de cannabis, care cântăresc în stare uscată 43,62 kilograme (18 plante cu masa de 3,50 kilograme plante cannabis, 59 plante cu masa de 14,04 kilograme plante cannabis, 58 plante cu masa de 18,64 kilograme plante cannabis şi 21 plante cu masa de 7,44 kilograme plante cannabis, potrivit RCTS nr. 12040/19.11.2020).

Înalta Curte constată că infracţiunea de trafic de droguri de risc este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar urmare aplicării procedurii simplificate, în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., care statuează că - "atunci când instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii se reduc cu o treime", - limitele de pedeapsă pentru infracţiunea arătată sunt între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare.

Aşadar, pedeapsa aplicată inculpatului A., în cuantum de 3 ani şi 2 luni închisoare este o pedeapsă legală, ce se circumscrie limitelor legale de la 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare, în condiţiile în care s-a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 359 alin. (10) din C. proc. pen., ceea ce conduce Înalta Curte la concluzia că nu este incident cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Prin urmare, critica susţinută în recursul în casaţie, de către recurentul inculpat A., respectiv că nu a beneficiat de prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000, cu consecinţa aplicării în mod corect a pedepselor, nu poate fi examinată prin prisma cazului de recurs invocat, întrucât curtea de apel a statuat, cu titlu definitiv, încadrarea juridică a faptei, nefiind reţinute, în favoarea inculpatului A., dispoziţiile legale antemenţionate, potrivit cărora persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 - 9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, este neîntemeiată.

Înalta Curte reţine că, dată fiind natura juridică a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, de cauză specială, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, acestea se valorifică exclusiv în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în faţa instanţelor care soluţionează fondul acuzaţiilor care fac obiectul unei cauze penale.

Prin urmare, în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 433 din C. proc. pen., care limitează scopul recursului în casaţie la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, întrunirea condiţiilor pentru aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 implică o apreciere din partea instanţei, operaţiune ce excedează acestei căi de atac şi nu poate fi efectuată de instanţa investită cu soluţionarea recursului în casaţie.

Cât priveşte cererea formulată de recurentul inculpat A. de suspendare a executării hotărârii recurate, Înalta Curte notează că, potrivit art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii.

Aşadar, textul de lege invocat prevede posibilitatea instanţei, care admite în principiu cererea de recurs în casaţie, să suspende executarea hotărârii, oportunitatea luării acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanţei.

În considerarea acestor dispoziţii legale, faţă de împrejurările concrete ale cauzei şi stadiul procesual al acesteia, instanţa consideră că nu se justifică suspendarea executării hotărârii atacate.

Pentru considerentele prezentate, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat A. în recurs în casaţie nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., iar pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului este în limite legale, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 802/A din 10 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată,

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 802/A din 10 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2023.

GGC - NN