Bribery nexus requirement: receipt of goods as a general gift without linkage to a specific official act

Asupra recursului în casaţie;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 884 din 5.07.2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata A. prin concluziile din 29.10.2018.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. , pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. luare de mită prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (cazul S.C. B.);

2. luare de mită prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (cazul Î. I. C.);

3. luare de mită prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (cazul S.C. D.);

4. influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpata A. a îndeplinit funcţia de comisar I superior în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorului Regiunea Nord-Est (Iaşi) - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Iaşi.

Potrivit fişei postului nr. 122 din 17.06.2013, printre atribuţiile îndeplinite de inculpată în exercitarea acestei funcţii se regăseau şi următoarele:

1. controlează respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor referitoare la securitatea produselor şi serviciilor;

2. dispune măsurile prevăzute de lege de limitare a consecinţelor producerii, importului sau comercializării unor produse şi servicii care nu respectă dispoziţiile legale privind protecţia consumatorilor;

3. propune organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare, a licenţei de fabricaţie ori a certificatului de clasificare, atunci când constată nerespectarea condiţiilor în care acestea au fost acordate;

4. constată contravenţii şi aplică sancţiuni în condiţiile legii şi sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare din trei infracţiuni de luare de mită prevăzută fiecare de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., instanţa a reţinut că, potrivit fişei postului, în exercitarea funcţiei, inculpata avea atribuţii de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor, fapt ce îi conferea capacitatea de a efectua în mod valabil acte sau activităţi cu privire la constatarea sau sancţionarea contravenţiilor. De asemenea, acuzaţiile formulate împotriva inculpatei prin rechizitoriu sunt circumscrise competenţei generale a acesteia de a constata şi sancţiona contravenţiilor, astfel încât în mod corect la încadrarea juridică a faptei a fost reţinut art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, încadrarea fiind conformă celor stabilite de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2/2017.

În ceea ce priveşte reţinerea formei continuate a infracţiunii, instanţa a constatat că, deşi există unitate de subiect activ şi de conţinut, nu se poate reţine unitatea rezoluţiei infracţionale care presupune ca autorul să aibă reprezentarea ansamblului activităţilor anterior comiterii primului act şi să dorească să realizeze în timp acţiunile sau inacţiunile din conţinutul aceleiaşi infracţiuni, adică să existe un plan determinat măcar în linii generale. Or, în cauza de faţă, din modul de prezentare a faptelor în rechizitoriu rezultă că acţiunile inculpatei au fost spontane, săvârşirea fiecărei fapte fiind determinată de evenimentele concrete care au precedat-o.

În consecinţă, instanţa a constatat că cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor de luare de mită în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi reţinerii unităţii de infracţiune prevăzută de art. 35 alin. (1) din C. pen. cu trei acte materiale nu este întemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că, începând cu luna octombrie 2015 inculpata A. a fost desemnată să facă parte din aceiaşi echipă cu comisarul E., despre care auzise mai multe zvonuri că ar pretinde bunuri şi sume de bani de la comercianţii pe care-i controla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aspect confirmat de faptul că acesta a fost condamnat definitiv pentru infracţiuni de corupţie.

Faţă de această împrejurare s-a reţinut că procesul penal împotriva inculpatei A. a fost demarat în cadrul anchetei penale care-l viza pe numitul E., acuzaţiile formulate împotriva inculpatei A. vizând trei fapte de luare de mită (cazul S.C. B. S.R.L., cazul Î.I. C. şi cazul S.C. D.) şi o acuzaţie de influenţare a declaraţiilor în legătură cu ultima faptă de luare de mită.

1. Cazul S.C. B. S.R.L.

În contextul efectuării cercetărilor cu privire la acuzaţiile de corupţie formulate împotriva numitului E., la data de 24.05.2016, numita F., administrator al S.C. B. S.R.L., s-a prezentat la D.G.A. - Serviciul Judeţean Anticorupţie Iaşi şi a predat organelor de cercetare penală un caiet cu însemnări personale ce conţinea 11 file, precum şi coperta posterioară completată, fiind încheiat un proces-verbal la care este ataşată şi copia ultimei file din caiet şi a copertei, activitate desfăşurată în intervalul 1220-1245. Cu această ocazie, organele de cercetare penală au constatat că în actul prezentat nu exista nicio menţiune privind pe inculpata A., în evidenţa regăsindu-se doar menţiuni privind pe E. .

În continuare, între orele 1245-1350, numita F. a formulat un denunţ în care a arătat că în cursul lunii decembrie 2015 a fost anunţată telefonic de vânzătoarea G. de la magazinul H. că a venit o echipă de la Protecţia Consumatorului Iaşi şi, ca urmare a acestui anunţ, s-a deplasat la magazin unde erau doi comisari, "un bărbat despre care a reţinut că se numeşte E., şi o femeie al cărei nume nu l-a reţinut." Arată că "în timpul controlului…cei doi comisari au remarcat fiecare câte o pereche de pantofi", preţul fiecărei perechi depăşind valoarea de 200 RON, iar la plecare au luat fiecare perechea de pantofi remarcată fără să plătească vreo sumă de bani pentru acestea.

Numita F. scrie în denunţ următoarele:

"Precizez că cei doi comisari mi-au spus că nu au bani să plătească pe loc cele două perechi de pantofi şi m-au rugat să le dau atunci acele perechi promiţându-mi că mi le vor achita la o dată ulterioară.

Eu am fost de acord să le dau celor 2 comisari acele 2 perechi de pantofi fiind încredinţată că aceştia le vor achita ulterior. Nu am întocmit atunci nici un document contabil prin care să evidenţiez ieşirea din gestiune a celor 2 perechi de pantofi.

Am făcut această menţiune într-un caiet personal pentru a putea păstra o evidenţă proprie. Nu mai reţin dacă cei doi comisari mi-au achitat ulterior până în prezent contravaloarea celor 2 perechi de pantofi."

În continuare, denunţul cuprinde menţiuni privind o faptă imputată numitului E. şi care nu are legătură cu situaţia inculpatei A., iar la final, F. arată că "am acceptat să le dau comisarului E. şi colegei sale bunurile şi produsele menţionate anterior fără ca aceştia să le achite în considerarea calităţii acestora de organe de control din cadrul Comisariatului Judeţean Iaşi pentru Protecţia Consumatorului. Faţă de situaţia menţionată vă rog să impuneţi măsurile legale ce se impun şi cei doi comisari din cadrul CJPC Iaşi să-mi achite contravaloarea produselor pe care le-au luat de la magazinul meu în considerarea calităţii lor de organe de control, fără a achita contravaloarea acestor bunuri." şi solicită ca cei doi comisari să-i achite contravaloarea produselor.

În aceeaşi zi, imediat după redactarea denunţului, în intervalul 1350-1525, a fost audiată în calitate de martoră numita G., vânzătoarea de la magazinul aparţinând S.C. B. S.R.L. care a confirmat prezenţa celor doi comisari de la Protecţia Consumatorului Iaşi, un bărbat, despre care a reţinut că era comisarul E., şi o femeie al cărei nume nu l-a reţinut. Arată martora că "cei doi comisari mi-au spus că sunt într-o activitate de control, motiv pentru care eu am contactat-o telefonic pe şefa mea, doamna F., ca să o înştiinţez în legătură cu acest aspect", aceasta venind la magazin în scurt timp. Declară martora că "domnul comisar E. a făcut menţiunea despre activitatea pe care o desfăşura în Registrul unic de control de la magazin şi tot dumnealui a scris un document, probabil proces-verbal, în legătură cu controlul efectuat. În timp ce comisarul E. întocmea documentele de control, în prezenţa doamnei F., colega acestuia a probat mai multe modele de ghete de iarnă dintre cele expuse la vânzare. Eu i-am adus toate ghetele pentru probă, până când aceasta s-a decis asupra unui model şi a reţinut perechea respectivă." Indică martora că era o pereche de ghete negre de la firma I. cu un preţ de 250 RON şi că, după ce a scris procesul-verbal, şi E. a ales o pereche de pantofi de damă, iar apoi "cei doi comisari au părăsit magazinul luând cu ei la plecare, fiecare, perechea de ghete, respectiv perechea de pantofi, fără ca să achite contravaloarea acestora. Nu mai reţin dacă eu sau doamna F. am menţionat în caietul cu evidenţă personală faptul că cei doi comisari au luat perechile de ghete şi de pantofi, fără ca să le plătească, dar această menţiune s-a făcut cu certitudine". De asemenea, precizează martora că nu a discutat cu F. cu privire la modalitatea în care le-a dat acestora încălţămintea şi nici aceasta nu i-a spus nimic referitor la o plată ulterioară. În continuare martora prezintă aspecte privind activitatea numitului E. care nu au legătură cu fapta imputată inculpatei A..

Ulterior, la data de 31.05.2016, numita F. a fost audiată în calitate de martoră, ocazie cu care a arătat că a fost înştiinţată telefonic de G. că la societatea s-a prezentat o echipă de control de la OPC Iaşi care dorea să discute cu ea, astfel încât s-a deplasat la magazin unde a observat că "se aflau 2 persoane, un bărbat şi o femeie care au precizat că sunt de la OPC. Aceştia s-au înscris în registrul unic de control, prilej cu care am observat că se numesc E. şi A.. Îmi amintesc că aceştia au constatat că nu există un eşantion cu inscripţia materialului din care era confecţionată încălţămintea, fapt pentru care au încheiat proces-verbal de constatare prin care mi-au aplicat un avertisment."

În continuare martora F. a declarat că "în timp ce făceau controlul cei doi comisari OPC au remarcat fiecare câte o pereche de încălţăminte, cu o valoare de 200 RON fiecare. Nu-mi amintesc dacă cei doi au probat încălţămintea, dar înainte de plecare au spus că doresc să ia acele perechi de încălţăminte. Am pus încălţămintea în pungi şi le-am dat-o. Înainte de aceasta cei doi încheiaseră procesul-verbal de sancţionare, eu observând că-mi dăduseră avertisment cu solicitarea din partea acestora de a remedia problema constatată de ei.

Cei doi angajaţi OPC Iaşi au luat încălţămintea şi au plecat, fără a face vreo menţiune cu privire la modalitatea de plată. Eu m-am gândit, cel puţin am sperat că cei doi îmi vor plăti marfa, dar nu am îndrăznit să-i întreb când vor plăti deoarece tocmai ce-mi făcuseră controlul. Nu-mi amintesc ce marcă erau pantofii luaţi de cei doi, dar până în prezent nu au achitat marfa."

Pe baza înscrisurilor înaintate la dosar de Oficiul pentru Protecţia Consumatorului Iaşi, respectiv procesele-verbale încheiate cu ocazia controalelor efectuate la S.C. B. S.R.L. şi din verificarea Registrului unic de control s-a stabilit cu certitudine că activitatea de control a fost desfăşurată de comisarii A. şi E. la data de 19.11.2015, ocazie cu care aceştia au verificat articolele de încălţăminte, respectiv încălţăminte furnizată de S.C. J. şi S.C. I. S.R.L., încheind procesul-verbal de constatare nr. x din 19.11.2015, prin care au reţinut că produsele verificate sunt etichetate conform legislaţiei în vigoare, sunt aplicate pictograme, etichetă cu denumire produs, producător, garanţie, indicaţii de întreţinere şi preţurile sunt afişate pe fiecare produs.

În cursul urmăririi penale, la data de 26.05.2016, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Iaşi, prin încheierea nr. 49/PD din 26.05.2016, a încuviinţat efectuarea unei percheziţii la domiciliul inculpatei, dar, deşi inculpata a fost supusă unor măsuri de supraveghere, respectiv localizarea, interceptarea şi înregistrarea comunicărilor telefonice şi fotografierea, observarea şi înregistrarea conversaţiilor în mediu ambiental, organele de urmărire penală nu au identificat corect adresa la care aceasta locuia, fiind astfel imposibilă administrarea probei în condiţiile art. 159 C. proc. pen. .

Cu toate acestea, la data stabilită pentru efectuarea percheziţiei, respectiv 31.05.2016, după ce au aflat adresa corectă, organele de cercetare penală s-au deplasat la locuinţa inculpatei şi, solicitându-i să le pună la dispoziţie "o pereche de ghete de iarnă de culoare neagră marca x", inculpata a arătat că "nu îşi aminteşte să fi deţinut un astfel de bun şi şi-a manifestat disponibilitatea ca, în prezenţa unui ofiţer, să verifice între bunurile personale perechea de încălţări solicitată", după verificare nefiind identificat un astfel de bun, potrivit procesului-verbal .

De asemenea, verificându-se caietul pus la dispoziţie de denunţător, s-a constatat că acesta nu conţine menţiuni privind perechea de încălţări luată de inculpata A.. Audiată în instanţă cu privire la acest aspect, martora F. a arătat că această menţiune nu a mai fost reluată la refacerea evidenţei în luna decembrie 2015 deoarece inculpata restituise încălţările, fapt susţinut şi de inculpată prin declaraţia dată în instanţă.

Din probele menţionate instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 19.11.2015, inculpata A., în calitate de comisar I superior în cadrul Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Iaşi, împreună cu E., comisar al aceleiaşi instituţii, au efectuat un control tematic la S.C. B. S.R.L., societate administrată de F., control în cadrul căruia nu au fost constatate nereguli, fiind încheiat procesul-verbal de constatare nr. x din 19.11.2015. Potrivit depoziţiilor martorelor F. şi G. de la termenul din data de 02.04.2018, controlul a decurs normal, fără a exista presiuni din partea celor doi comisari, care nu au sugerat şi nu au lăsat impresia că sunt nereguli şi că, dacă se oferă ceva, vor fi aplicate sancţiuni mai blânde.

În cursul desfăşurării controlului, inculpata a văzut o pereche de ghete negre marca x şi, după încheierea activităţii de control, le-a probat. Dorind încălţările, inculpata i-a spus martorei F. că nu are bani la ea şi a rugat-o să i le dea, promiţând să le achite la o dată ulterioară. Fiind convinsă că inculpata va achita ghetele, aspect determinat şi de faptul că inculpata, fiind comisar în cadrul Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Iaşi, i-a insuflat încredere deplină că va achita produsul, martora F. a permis inculpatei să ia ghetele fără să le plătească, făcând menţiune despre acest lucru în caietul în care ţinea evidenţa produselor cumpărate de clienţii care urmau să le plătească la o dată ulterioară achiziţionării.

De asemenea, din probe rezultă că inculpata ştia care este preţul încălţărilor, în condiţiile în care acesta era afişat la raft, aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare, astfel încât faptul că nu a întrebat care este preţul produsului nu poate forma convingerea că aceasta a intenţionat să nu-l plătească, ci să-l primească gratuit cu titlu de contraprestaţie pentru activitatea de control pe care tocmai o efectuase, astfel cum se insinuează în rechizitoriu.

De asemenea, s-a reţinut că perechea de încălţări nu a fost găsită la locuinţa inculpatei, la momentul prezentării lucrătorilor de poliţie la data de 31.05.2016, inculpata arătând că nu îşi aminteşte să fi deţinut un astfel de bun.

La 30.08.2016, cu ocazia audierii în calitate de suspectă, inculpata A. a arătat că nu-şi aminteşte nimic despre situaţia de la S.C. B., dar cu siguranţă nu a luat nici un produs fără a-l plăti, declaraţie menţinută şi la data de 03.10.2016 şi la data de 18.01.2017 .

Prin declaraţia dată în instanţă la data de 15.10.2018, inculpata a recunoscut că, după terminarea controlului şi încheierea procesului-verbal de constatare, a luat o pereche de ghete pe care urma să o achite ulterior, martora F. asigurând-o că poate returna produsul dacă nu este hotărâtă să îl achiziţioneze, ceea ce a şi făcut.

Verificând caietul cu însemnări prezentat de martora F. s-a constatat că inculpata nu mai apare, martora, audiată în instanţă, precizând că inculpata a returnat încălţările motiv pentru care la actualizarea situaţiei nu a mai făcut menţiune despre aceasta.

Judecătorul fondului a constatat că este dovedit, că, după controlul desfăşurat la data de 19.11.2015 la magazinul aparţinând S.C. B., inculpata A. a părăsit magazinul având asupra sa o pereche de încălţări, produs pe care nu l-a plătit.

Ceea ce nu poate fi stabilit dincolo de orice îndoială este dacă, aşa cum se reţine în rechizitoriu, acest bun a fost pretins şi primit de către inculpată cu titlu de mită pentru activitatea de control desfăşurată, sau a existat o înţelegere între inculpată şi martora F. ca produsul să fie plătit ulterior, acest mod de desfăşurare a activităţii fiind unul uzual la nivelul operatorului economic, aşa cum rezultă din evidenţa ţinută de martoră în caietul prezentat organelor de cercetare penală, deşi această practică nu este conformă Codul fiscal, reprezentând o formă de evaziune fiscală deoarece ieşirea mărfii din magazin nu poate fi justificată în contabilitate, fapt ce face posibilă aplicarea unor sancţiuni şi constituie o vulnerabilitate numitei F., denunţător şi martor, în raport cu autorităţile statului.

În cauza de faţă, inculpata A. este acuzată că, după încheierea activităţii de control şi folosindu-se de poziţia de autoritate dată de funcţie, a pretins şi a primit de la administratorul persoanei juridice supuse controlului un folos necuvenit, respectiv o pereche de ghete cu o valoare probabilă de 250 RON, în legătură cu modul în care şi-a desfăşurat atribuţiile de control, având în vedere că procurorul nu a indicat că aceasta ar fi făcut vreun act contrar celor constatate.

Raportat la cauză, instanţa a reţinut că inculpata A. trebuia să emită o pretenţie suficient de clară, astfel încât să sugereze în mod neechivoc martorei F. că bunul reprezintă o răsplată, contraprestaţie pentru modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile în cadrul activităţii de control, or, din actele dosarului, nu rezultă acest fapt.

Astfel, atât din denunţul numitei F., cât şi din declaraţiile date de aceasta în instanţă, rezultă fără echivoc că martora a avut reprezentarea şi convingerea fermă că produsul va fi plătit şi nu a avut niciun moment impresia că bunul a fost pretins şi primit de inculpată cu titlu de mită, de contraprestaţie, de plată sau răsplată pentru modul în care inculpata tocmai îşi îndeplinise atribuţiile.

Astfel, a reţinut instanţa de fond că din denunţul scris personal de F. rezultă că a discutat cu inculpata despre plata produsului şi că a fost ferm convinsă că acesta va fi achitat, motiv pentru care a şi făcut menţiune în caietul personal cu evidenţa produselor date clienţilor "pe datorie", poziţia fiind menţinută şi prin declaraţiile date în instanţă, când martora şi-a completat susţinerile cu faptul că inculpata a restituit produsul, motiv pentru care nu a mai reluat menţiunea în caiet cu ocazia actualizării acestuia.

S-a constatat că doar în declaraţia dată în faţa procurorului martora F. a arătat că nu a avut nicio discuţie cu privire la modalitatea de plată, dar a sperat că cei doi (inculpata şi E.) îi vor plăti marfa, fără a îndrăzni să-i întrebe deoarece tocmai îi făcuseră controlul, declaraţie care nu se coroborează cu celelalte probe, fiind în opoziţie inclusiv cu cele susţinute prin denunţ.

Astfel, faptul că martora a fost audiată în acelaşi timp cu privire la mai multe fapte, precum şi posibila prezentare, anterior audierii, a unor date din anchetă de natură a o influenţa, aspect relatat de martoră la data de 06.11.2017 şi plauzibil având în vedere modul de desfăşurare a anchetei (la sediul D.G.A. - S.J.A. Iaşi, în aceeaşi zi, se prezintă atât F., având asupra sa caietul de evidenţă pe care îl predă organelor de cercetare penală şi formulează denunţul, cât şi martora G., care este audiată), situaţia vulnerabilă a martorei din perspectiva modului de desfăşurare a activităţii comerciale cu încălcarea unor dispoziţii ale Codul fiscal, instanţa apreciază că există suspiciunea rezonabilă că proba cu declaraţia martorei din cursul urmăririi penale nu a fost administrată cu respectarea principiului loialităţii, în sensul că există posibilitatea ca martora să fi fost influenţată. Instanţa a apreciat că doar în acest mod pot fi explicate diferenţele esenţiale care au intervenit în decurs de o săptămână între denunţ şi declaraţie.

În acest context, instanţa, coroborând aspectele rezultate din probe, respectiv: convingerea fermă a martorei F. că inculpata va plăti produsul; faptul că bunul nu a fost găsit la locuinţa inculpatei (modul defectuos de administrare a probei cu percheziţia domiciliară neputând fi interpretat în defavoarea inculpatei, în condiţiile în care aceasta, benevol, a remis organelor de urmărire penală un alt bun solicitat de acestea, respectiv o minge, şi a permis acestora să verifice existenţa în locuinţă a încălţărilor); menţiunea inculpatei că nu-şi aminteşte să fi deţinut bunul (plauzibilă în condiţiile în care acesta s-ar fi aflat pentru o foarte scurtă perioadă de timp în posesia acesteia); declaraţiile inculpatei că a restituit bunul, susţinute de declaraţia martorei F. şi lipsa menţiunii din caietul de evidenţă, în condiţiile în care menţiunea a fost făcută, fiind confirmată de ambele martore (aceste aspecte făcând plauzibilă susţinerea inculpatei că, la scurt timp, a restituit produsul), a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială, că bunul a fost pretins şi primit de către inculpata A. ca o răsplată, contraprestaţie pentru modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile în cadrul activităţii de control desfăşurată, adică cu titlu de mită.

Existenţa dubiului cu privire la titlul ilicit cu care inculpata A. a primit perechea de ghete de la denunţătorul/martor F. trebuie interpretat în favoarea inculpatei în sensul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de luare de mită, astfel încât, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., instanţa a dispus achitarea inculpatei.

2. Cazul Î.I. C.

Î.I. C. deţine în com. Mogoşeşti Siret, jud. Iaşi, un magazin şi un bar, fiind administrată de martorul C.. La această unitate lucrează martora K., soţia administratorului, martora L., gestionar-vânzător la magazin, şi M., gestionar-vânzător la bar.

În data de 15.03.2016, în jurul orei 14:30, la punctul de lucru al Î.I. C. s-au prezentat numitul E. şi inculpata A., persoane cunoscute martorei K. de la acţiunile de control desfăşurate anterior.

După ce au intrat în magazin, numitul E., deşi nu s-a înregistrat în registrul de control, i-a spus martorei K. că, împreună cu colega lui, se află într-o acţiune de control având ca tematică respectarea prevederilor legii care reglementează fumatul în locuri publice. Apoi, E. s-a uitat la nişte cămăşi şi s-a deplasat spre zona unde se comercializau produsele alimentare, unde i-a reproşat martorei L. faptul că pe etichetele fructelor nu era indicată ţara de provenienţă şi pe etichetele de la produsele de panificaţie nu erau specificate felul şi cantitatea amelioratorilor utilizaţi în procesul de fabricaţie.

Martora K. s-a retras în zona magaziei unde a fost urmată de E. care a făcut referire la întocmirea unui proces-verbal de constatare a contravenţiilor referitoare la fructele şi produsele de panificaţie. Acesta i-a spus martorei că ar trebui să-l scrie acolo sau să-l invite pe C. la Iaşi, la sediul Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului, pentru a-i aplica amenda, adăugând că, dacă este dispusă să-i dea ceva, va renunţa la acest demers. Martora K. a fost de acord şi i-a dat lui E., la solicitarea expresă a acestuia, suma de 400 RON pe care acesta a pus-o în buzunar.

În tot acest timp, inculpata A. a rămas în magazin, uitându-se la diverse produse ce erau expuse pe raft, fără a discuta cu martorele K. şi L..

La scurt timp după ce martora K. şi E. s-au întors în magazin, cei doi comisari au părăsit magazinul, la plecare E. luând două cabluri electrice de alimentare şi inculpata A. o minge de fotbal galbenă cu o valoare de 21 RON, astfel cum a fost precizată de martora K., fără a le plăti.

Judecătorul fondului a reţinut că situaţia de fapt anterior prezentată rezultă din denunţul formulat de K. şi depoziţiile martorilor K., L. şi C., depoziţii date de aceştia a doua zi, la data de 16.03.2016, astfel că se poate presupune rezonabil că aceste declaraţii prezintă cel mai fidel cele întâmplate.

Cu ocazia prezentării organelor de cercetare penală la locuinţa sa, la data de 31.05.2016, inculpata A. a predat acestora o minge de fotbal de culoare galbenă cu model de culoare alb-albastru-roşu şi inscripţii, despre care a susţinut că nu îşi aminteşte provenienţa ei .

În declaraţia dată la urmărire penală în calitate de suspect, inculpata A. a arătat faptul că în data de 15.03.2016, în vederea efectuării unor controale tematice s-a deplasat, cu autoturismul său, împreună cu E., în zona de competenţă Paşcani. La un moment dat, E. i-a spus să oprească pentru a vorbi cu un prieten, a oprit şi, împreună, au intrat într-un magazin sătesc în care se aflau 2 doamne, iar E. a început să verifice produsele, constatând că nu erau menţionate ţara de provenienţă a fructelor şi felul şi cantitatea amelioratorilor la produsele de panificaţie. Arată inculpata că în acel moment şi-a dat seama că E. face un control tematic, astfel că a plecat de lângă el, şi-a cumpărat un covrig şi a discutat cu angajata magazinului, în timp ce E. discuta cu administratorul. Susţine inculpata că, înainte de a pleca, a lăsat bani pe tejghea pentru covrig şi pentru o minge de culoare galbenă pe care a luat-o pentru fiul său şi a observat că angajata magazinului a emis bon fiscal. Precizează că nu s-a înregistrat în registrul unic de control din cauza faptului că iniţial E. a spus că merge la un prieten şi nu se puteau înregistra deoarece controlul efectuat nu se încadra în tematica aflată în derulare, cauză din care nu au încheiat nici un act.

Audiat în cursul urmăririi penale în calitate de inculpat, numitul E. a arătat că nu a avut o înţelegere cu inculpata A. de a pretinde bani şi bunuri, precum şi faptul că nu i-a spus inculpatei că a pretins şi primit suma de bani de la K.. De asemenea, acesta a arătat că, la plecare, inculpata a luat o minge de culoare galbenă, dar nu a văzut dacă aceasta a plătit mingea. Ulterior, în declaraţiile dată în cursul cercetării judecătoreşti, E. a arătat că aveau o activitate de control în zonă şi îl cunoştea pe administratorul magazinului, precizând că a recunoscut că şi-a însuşit o sumă de bani, dar inculpata nu a avut niciun rol în această faptă. De asemenea, a declarat că inculpata a luat o minge, pe care a văzut-o în maşină, dar nu poate preciza dacă a plătit-o sau nu, a văzut-o pe inculpată mâncând un corn sau ceva asemănător, dar nu ştie dacă l-a plătit.

Audiaţi în instanţă, martorii K., C. şi L. au susţinut în continuare că mingea nu a fost plătită, dar au nuanţat depoziţiile menţionând că nu pot spune exact dacă mingea a fost luată de inculpată, sau de numitul E. care i-a dat-o apoi inculpatei. De asemenea, martorele K. şi L. au negat că inculpata ar fi cumpărat vreun produs alimentar, respectiv corn sau covrig, sau că ar fi lăsat bani pe tejghea pentru un corn şi pentru minge, menţionând, de asemenea, că există concordanţă între ora casei de marcat şi ora reală.

În declaraţia dată în instanţă, inculpata A. a negat că ar fi luat mingea fără să o plătească, arătând că a lăsat suma totală de 15 RON pe tejghea, din care 12 RON pentru minge, potrivit preţului scris pe aceasta, şi 3 RON pentru 2 colaci, i-a cerut vânzătoarei să emită bon fiscal, iar aceasta a bătut de două ori în casă şi i-a eliberat bonul.

Verificând, la termenul din 14.05.2018, rola martor de la casa de marcat, instanţa a constatat că produsele sunt prezentate generic sub denumirea produse alimentare şi nealimentare, precum şi că în intervalul aproximativ în care inculpata s-a aflat în magazin au fost comercializate doar produse alimentare, rezultând că nu a fost emis bon fiscal pentru minge, astfel cum a susţinut inculpata.

Coroborând declaraţiile martorilor care, deşi şi-au nuanţat poziţiile, au susţinut în mod constant că mingea nu a fost achitată, cu rola martor, instanţa a reţinut că se probează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata a luat mingea fără a o plăti.

Potrivit actului de acuzare, inculpata ar fi pretins şi primit această minge în legătură cu neîndeplinirea atribuţiilor de control, constând în aceea că, deşi a observat că existau nereguli privind menţiunile de pe etichetele de comercializare a fructelor şi a produselor de panificaţie, nu a constatat şi, eventual, nu a aplicat sancţiuni pentru aceste nereguli, deşi putea şi trebuia să facă acest lucru.

Judecătorul fondului în cauza de faţă a constatat că inculpata nu a pretins bani sau bunuri martorelor K. şi L., acestea arătând că inculpata nu a interacţionat în niciun fel cu ele. De altfel, s-a reţinut nici în rechizitoriu nu este indicată modalitatea în care inculpata a pretins, a cerut mingea şi de la cine.

În ceea ce priveşte competenţa inculpatei, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa din 03.01.2019, Comisariatul Judeţean pentru protecţia Consumatorilor Iaşi a comunicat faptul că activităţile de control desfăşurate la nivelul instituţiei în luna martie au fost stabilite prin tematica dispusă prin adresa nr. x/08.03.2016 a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

Din cele expuse rezultă că inculpata A., deşi, în calitate de comisar I superior la Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Iaşi, avea ca atribuţie constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor în condiţiile legii, în cadrul tematicii stabilite la acel moment pentru luna martie 2016 avea competenţa să efectueze controale doar la unităţile de comercializare de tipul chioşcurilor aflate în incinta unităţilor de învăţământ. Astfel, s-a constatat că inculpata nu avea competenţa de a constata contravenţii constând în etichetarea necorespunzătoare a produselor comercializate în magazinele alimentare de tipul celui deţinut de Î.I. C. şi, pe cale de consecinţă, nu putea nici să aplice sancţiuni contravenţionale.

Având în vedere limitele activităţii de control impuse de tematica ce reglementa activitatea comisarilor la acel moment, apare credibilă apărarea inculpatei că a oprit la magazin deoarece E. i-a spus că este al unui prieten şi nu a intenţionat să desfăşoare un control, motiv pentru care nu a avut asupra ei documentele necesare, aspect ce se poate constata şi din imaginile surprinse în activitatea de filaj. Această apărare este susţinută şi de E., care a arătat că inculpata nu a avut nici un fel de implicare în activitatea sa infracţională, constând în pretinderea şi primirea sumei de 400 RON de la martora K., aspect însuşit ca atare şi de procuror, în condiţiile în care nu a formulat nicio acuzaţie împotriva inculpatei cu privire la acest aspect.

Or, reţinând apărarea inculpatei, astfel cum este susţinută de informaţiile transmise de Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Iaşi, de declaraţiile numitului E. şi de lipsa oricărei acuzaţii privind existenţa unei înţelegeri între inculpată şi E. de a pretinde bani şi bunuri de la administratorul magazinului, instanţa apreciază că menţiunea din rechizitoriu potrivit căreia inculpata "în condiţiile în care a văzut cum E. merge în spatele magazinului cu soţia administratorului şi-a dat seama fără doar şi poate că E. (despre care cunoştea că are cunoştea că are un comportament ilicit) îi va pretinde sume de bani sau bunuri lui K., atâta vreme cât mai devreme constatase respectivele abateri şi a plecat fără a lua vreo măsură" este o simplă speculaţie nesusţinută de probe certe.

Din cele expuse rezultă cu certitudine că inculpata nu avea, potrivit tematicii activităţilor de control stabilite la nivelul instituţiei prin adresa nr. x/08.03.2016 a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi prin tematica proprie a Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord-Est (Iaşi), competenţa de a desfăşura un control la magazinul Î.I. C. şi, pe cale de consecinţă, nu putea să constate şi să sancţioneze eventuale contravenţii.

În cauză, aşa cum s-a reţinut anterior, inculpata A., deşi prin fişa postului avea stabilite atribuţii de constatare şi sancţionare a eventualelor fapte contravenţionale şi se afla în timpul programului de serviciu, potrivit tematicilor stabilite pentru luna martie 2016, nu avea competenţa de a constata şi sancţiona eventuale contravenţii săvârşite de unităţile de comercializare de tipul magazinului aparţinând Î.I. C..

În consecinţă, având în vedere că, pe de o parte, nu a fost dovedită activitatea inculpatei de pretindere a bunului, iar, pe de altă parte, că inculpata nu avea competenţa să îndeplinească actul în legătură cu a cărui neîndeplinire se susţine că ar fi pretins bunul, instanţa a constatat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de luare de mită, astfel încât, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei.

3. Cazul D. - infracţiunile de dare de mită şi influenţarea declaraţiilor

a) Sub aspectul infracţiunii de luare de mită instanţa a reţinut că, prin rechizitoriu, inculpata A. este acuzată că în data de 29.04.2016 a primit doi cozonaci, un drob de miel şi un kg de chifteluţe din carne de pasăre, bunuri pe care nu le-a plătit, în valoare totală de 74,49 RON, de la numita N., angajată a D., urmare a atribuţiilor de control îndeplinite.

Se arată prin actul de sesizare că inculpata, în calitate de comisar I superior la Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Iaşi, a efectuat mai multe acţiuni de control la operatorul economic S.C. D., încheind 10 procese-verbale de constatare în prima jumătate a anului 2016, în desfăşurarea activităţii de control relaţionând cu martora N., responsabil cu asigurarea calităţii la D..

Potrivit rechizitoriului, la data de 25.04.2016, inculpata A., după ce a intrat în contact cu martora N. în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi care fusese sub autoritatea sa, a dat comandă de 2 cozonaci, o pască, un drob de miel şi un kilogram de chifteluţe din carne de pasăre, comanda fiind preluată de către martoră. Se susţine că, procedând astfel, inculpata şi-a reprezentat faptul că urma să primească în mod gratuit aceste bunuri în condiţiile în care martora nu avea ca atribuţii preluarea comenzii şi nu dăduse nicio sumă de bani cu titlu de avans. Se arată că, la data de 29.04.2016, inculpata s-a deplasat la D. şi, pentru a nu da de bănuit cu privire la faptul că ar primi bunuri de la comercianţii pe care-i controla, s-a deplasat în spatele magazinului, sub vălul clandestinităţii, pentru a primi bunurile pe care le comandase, bunuri pe care martora N. şi şeful său, martorul O., au decis să le dea inculpatei în mod gratuit. Pentru ducerea la îndeplinire a acestei rezoluţii, martora N. i-a cerut inculpatei să se deplaseze în spatele magazinului, la intrarea angajaţilor, pentru a primi bunurile, şi, procedând astfel, inculpata a conştientizat că va primi bunurile în mod gratuit şi că nu putea să le achite deoarece, deplasându-se într-un loc unde nu exista casă de marcat, în mod evident nu intenţiona să le achite. Menţionează procurorul că "acest serviciu urma să-i fie prestat în considerarea atribuţiilor sale de serviciu de organ de control ce putea dispune sancţiuni contravenţionale operatorului economic în cadrul căruia îşi desfăşura activitatea martora."

Ca probe au fost invocate declaraţiile martorilor N. şi O., transcrierile unor convorbiri între inculpată şi martora N. şi fişele de cesiune, cu menţiunea că în cursul urmăririi penale au fost respinse toate probele solicitate de inculpată, probe pe care instanţa le-a constatat utile şi le-a administrat în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, analizând probele administrate în cursul întregului proces penal, instanţa a constatat că se prefigurează o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în actul de sesizare, ce urmează a fi expusă în continuare:

La data de 23.04.2016, sâmbătă, ora 19:35, martora N. a fost contactată telefonic de către inculpata A. care i-a comunicat că doreşte să comande mai mulţi cozonaci, cele două stabilind ca inculpata să o sune pe martoră luni dimineaţa (25.04.2016) pentru a indica cantitatea şi sortimentul de cozonaci .

Luni, 25.04.2016, inculpata, împreună cu colega sa, comisarul P., au efectuat două controale la D. şi, după încheierea proceselor-verbale de constatare, i-a comunicat martorei N. conţinutul exact al comenzii despre care vorbiseră la telefon la data de 23.04.2016.

Inculpata A. a declarat, atât la urmărire penală, cât şi în instanţă, că respectiva comanda ar fi constat în 14 cozonaci diverse sortimente, în timp ce martora a declarat în instanţă că au fost 8 cozonaci, comanda fiind preluată şi onorată de ea întocmai, inculpata achitând preţul acesteia integral la casa de marcat. Cu privire la acest aspect, inculpata, atât la urmărire penală, cât şi în instanţă, a arătat că a mers să ridice comanda joi, 28.04.2016, dar martora a greşit comanda, astfel încât, deşi a achitat 14 cozonaci, a primit efectiv doar 10 cozonaci, urmând ca de diferenţă să primească chiftele şi un drob de miel, pe care le-a ridicat a doua zi, când, întrebând-o pe martoră dacă trebuie să achite vreo diferenţă, aceasta i-a spus că nu mai are nimic de achitat, iar ea a crezut că produsele se încadrau în preţul plătit anterior.

În susţinerea apărării, inculpata a depus la dosar un extras de cont din care rezultă că la data de 28.04.2016, din contul inculpatei a fost efectuată o plată în cuantum de 186,54 RON către D. . Acestei plăţi îi corespunde bonul nr. 188 din 28.04.2016 ora 16:34 care atestă că inculpata a cumpărat 10 cozonaci şi 4 păşti, toate cu o valoare totală de 186,54 RON. Cu privire la cele 4 păşti, în declaraţia dată în instanţă, inculpata a arătat că nu le-a cumpărat efectiv, ci doar au fost trecute ca valoare pe bon, pentru a putea primi mai repede a doua zi chiftelele şi drobul.

Judecătorul fondului a reţinut că susţinerile inculpatei sunt contrazise de martora N., care a declarat că, în realitate, au fost două comenzi, prima pentru 8 cozonaci, pe care a onorat-o şi pe care inculpata a achitat-o, iar a doua comandă a constat în 2 cozonaci, o pască un drob de miel şi un kilogram de chifteluţe din carne de pasăre, comandă care a fost dată după terminarea activităţii de control desfăşurată de inculpata A. şi P. (declaraţie u.p. fila x, vol. III).

Verificând actele de control întocmite de echipa formată de comisarii A. şi P., respectiv procesele-verbale de constatare, rezultă că în perioada cuprinsă între 23.04.2016 (data convorbirii telefonice) şi 29.04.2016 (data ridicării bunurilor ce fac obiectul pretinsei mite - doi cozonaci, un drob de miel şi un kilogram de chifteluţe) cei doi comisari au efectuat două controale la D., ambele în data de 25.04.2016, unul la 1330 - proces-verbal de constatare nr. x, iar al doilea la ora 1500 - proces-verbal de constatare nr. x .

Coroborând probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că inculpata, la data de 25.04.206, după primul control, conform discuţiei telefonice din 23.04.2016, a plasat o comandă de 8 cozonaci, iar după al doilea control a completat această comandă cu alţi 2 cozonaci, o pască, un drob şi chiftele. La data de 28.04.2016 inculpata a preluat de la martoră şi a achitat din comandă, potrivit bonului de casă, 10 cozonaci şi o pască, nefiind onorată comanda privind drobul de miel şi chiftelele, pentru care inculpata a fost nevoită să se prezinte a doua zi, 29.04.2016. De asemenea, inculpata a cumpărat suplimentar faţă de comanda plasată 3 păşti.

Astfel, având în vedere înscrisurile menţionate, respectiv procesele-verbale de constatare şi bonul de casă, care oferă date certe, instanţa a apreciat că nu poate reţine susţinerea martorei că a doua comandă a fost plasată după ce a onorat-o integral pe prima, aspect susţinut în instanţă. De asemenea, instanţa nu a reţinut nici explicaţiile oferite de inculpată privind trecerea pe bon doar ca valoare a celor patru păşti, acestea nefiind susţinute de probele administrate.

După preluarea şi achitarea de către inculpata A. a comenzii la data de 28.04.2016, martora N. a luat hotărârea ca bunurile pe care nu a reuşit să le predea cu comanda şi pe care inculpata trebuia să le preia a doua zi, să le ofere gratuit, potrivit declaraţiei acesteia.

Faţă de declaraţia data de martoră, faţă de împrejurarea că anterior inculpata achitase integral bunurile comandate şi primite în aceleaşi condiţii - direct martorei după un control, instanţa de fond a constatat că afirmaţia din rechizitoriu potrivit căreia "procedând astfel (prin plasarea comenzii martorei după efectuarea controlului - n.n.), inculpata şi-a reprezentat faptul că urma să primească în mod gratuit aceste bunuri în condiţiile în care martora nu avea ca atribuţii preluarea comenzii şi pe de altă parte nu dăduse nici o sumă de bani cu titlu de avans" nu este susţinută de probe.

În consecinţă, prima instanţă a reţinut că, prin plasarea comenzii direct martorei, inculpata a urmărit doar să evite aglomeraţia specifică perioadei sărbătorilor şi nu să primească în mod gratuit produsele comandate, decizia de a oferi gratuit produsele care nu au putut fi predate la data de 28.04.2016, respectiv un drob de miel şi chifteluţele, fiind luată în mod unilateral şi în lipsa oricărei influenţe din partea inculpatei de către martora N., care, apreciind că în acest mod va păstra o relaţie bună cu inculpata, a înţeles să ofere aceste produse drept cadou, hotărârea acesteia fiind acceptată de superiorul său, martorul O..

În acest scop, martora a formulat o cerere verbală superiorului său şi, după ce acesta şi-a dat acordul verbal, o oferit inculpatei, la data de 29.04.2016, drept cadou, doi cozonaci, un drob de miel şi chifteluţele.

În acest sens instanţa fondului a reţinut că, pentru a ridica produsele, inculpata, la indicaţiile exprese ale martorei, a mers în spatele magazinului, în zona de acces a angajaţilor, unde martora i-a predat produsele. S-a reţinut totodată, că inculpata a contactat-o telefonic pe martoră în dimineaţa zilei de 29.04.2016 şi, în cadrul acestei conversaţii telefonice, martora i-a dat indicaţii inculpatei cu privire la locul de unde trebuia să ridice produsele.

În concluzie, prima instanţă a reţinut că din probele administrare rezultă, fără dubiu, că inculpata a primit la data de 29.04.2016 de la martora N. doi cozonaci, un drob de miel şi un kilogram de chifteluţe drept cadou, în considerarea calităţii sale de comisar al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Iaşi.

Pornind de la acest fapt dovedit, instanţa urmează să analizeze dacă fapta inculpatei de a primi gratuit aceste produse întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, care presupune ca primirea de bani sau alte foloase necuvenite să fie comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Verificând îndeplinirea acestei condiţii, instanţa a reţinut că prin rechizitoriu, la secţiunea în drept, s-a reţinut că produsele au fost date inculpatei "urmare a atribuţiilor de control", iar la expunerea situaţiei de fapt s-a reţinut că "acest serviciu urma să-i fie prestat în considerarea atribuţiilor sale de serviciu de organ de control ce putea dispune sancţiuni contravenţionale operatorului economic în cadrul căruia îşi desfăşura activitatea martora."

Prima instanţă a constatat că prin rechizitoriu nu este individualizat actul explicit care caracterizează conduita ilicită a inculpatei în desfăşurarea îndatoririlor de serviciu şi faţă de care produsele oferite au caracter de retribuţie.

Astfel, reţinând că oferirea şi primirea produselor cu titlu general, în considerarea calităţii de comisar a inculpatei, nu conferă acestora calitatea de plată, răsplată sau contra-echivalent al unor acte îndeplinite sau care urmează a fi îndeplinite în exercitarea atribuţiilor în forma şi condiţiile prevăzute de norma de incriminare, instanţa a constatat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de luare de mită, motiv pentru care, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatei.

b) Sub aspectul infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prin rechizitoriu s-a arătat că inculpata, comisar I superior în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorului Regiunea Nord-Est (Iaşi) - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Iaşi, în cursul lunii iunie 2016 (în data de 23 sau 24 iunie 2016, nu s-a putut stabili cu exactitate), după începerea cercetărilor în prezenta cauză, având indicii că este cercetată, a contactat-o, cu prilejul unui control efectuat la D. - D., pe martora N., inoculând astfel temerea unor eventuale represalii şi i-a cerut să nu precizeze în declaraţia pe care o va da că nu a achitat produsele din data de 29.04.2016.

S-a reţinut că "procedând astfel, inculpata a inoculat martorei temerea că dacă nu s-ar conforma acestei dispoziţii, ar urma să aplice măsuri contravenţionale sau alte acte de autoritate operatorului economic în cadrul căruia aceasta îşi desfăşoară activitatea. În acest sens se poate observa că în zilele de 23 şi 24 iunie 2016 a încheiat procese-verbale de constatare cu privire la activitatea S.C. D., de fiecare dată fără a lua vreo măsură. Cu toate demersurile efectuate de inculpată, martora N. a adus la cunoştinţa organelor de urmărire penală faptul că în cursul lunii iunie, cu prilejul unui control, inculpata i-a cerut să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului în situaţia în care urma să fie audiată în prezenta cauză."

Faţă de probele administrate în cursul urmăririi penale, acuzaţia privind săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor este întemeiată pe declaraţia martorei N. care, audiată la data de 26 iulie 2016, în legătură cu fapta de luare de mită, la finalul depoziţiei precizează că "în urmă cu circa două săptămâni, după o acţiune de control a C.J.P.C. IAŞI, doamna comisar A. mi-a spus că este posibil să fiu solicitată să dau o declaraţie în legătură cu produsele comandate de ea, aşa cum am arătat anterior, dar nu mi-a precizat unde anume voi fi chemată. Totodată, doamna comisar A. mi-a solicitat să declar, atunci când voi fi întrebată, că ea a plătit toate produsele pe care le-a comandat şi primit de la mine."

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale în calitate de suspectă, inculpata A. a negat acuzaţia, arătând că după începerea cercetărilor, prin luna iunie 2016, i-a fost repartizată o sesizare cu privire la D. context în care a luat legătura cu martora, căreia i-a adus la cunoştinţă reclamaţia şi i-a solicitat un punct de vedere, iar martora că i-a spus că "a citit în presă nişte articole despre mine, E. şi Q. şi m-a întrebat dacă vor fi şi ei chemaţi, eu i-am răspuns că nu ştiu nimic şi apoi am plecat. În birou mai era o persoană, dar nu ştiu numele acesteia. Menţionez că nu i-am spus lui N. să nu declare că nu am achitat acele produse deoarece eram convinsă că le achitasem joi. În plus o întrebasem în mod expres dacă mai am de achitat ceva la comanda dată, iar aceasta a spus că nu. A doua zi N. s-a prezentat la sediul CJPC Iaşi dar nu am mai discutat despre acest subiect". Această poziţie a fost menţinută de inculpată pe durata întregului proces, astfel cum rezultă şi din declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti .

Atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, martorul O. a susţinut că nu are cunoştinţă ca inculpata A. să-i fi cerut martorei N. să declare că ar fi plătit produsele primite gratuit, nu a discutat cu martora despre aceste aspecte.

Audiată în instanţă, în prima declaraţie, martora N. a susţinut că solicitarea inculpatei a avut un caracter intimidant, având în vedere că este un organ de control (fila fila x verso), pentru ca, în a doua declaraţie, martora să arate că "inculpata nu a făcut presiuni asupra mea, doar atât mi-a sugerat, m-a rugat să declar că a achitat produsele în cazul în care vreun organ competent mă întreabă de acest lucru….Arăt că despre solicitarea inculpatei de a declara că a achitat comanda am discutat doar cu d-nul O. şi cu d-nul avocat" . Aşa cum s-a menţionat într-un paragraf anterior, martorul O. a negat că ar fi discutata aceste aspecte cu N. .

Judecătorul fondului a reţinut că din probele anterior prezentate rezultă că în zilele de 23 sau 24 iunie 2016 inculpata A. şi comisarii R. şi S. au efectuat două controale la D., operatorul controlat fiind reprezentat de martora N.. În una din aceste zile, după încheierea controlului, între inculpată şi martora N. a avut loc o discuţie cu privire la acuzaţiile apărute în presă, ocazie cu care inculpata i-a cerut martorei ca, în cazul în care va fi chemată să dea declaraţii, să declare că a plătit toate produsele comandate, fără ca această cerere să fie urmată de alte acţiuni din partea inculpatei.

S-a constatat astfel că menţiunea din rechizitoriu "cu toate demersurile efectuate de inculpată" este una lipsită de bază probatorie, de altfel procurorul nici nu a indicat în ce au constat aceste demersuri.

În drept, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 272 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de influenţarea declaraţiilor încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa sau asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară.

În cauza de faţă, aşa cum s-a reţinut pe baza probelor, inculpata doar a formulat o cerere, o rugăminte, potrivit declaraţiei dată în instanţă de martoră, fără a săvârşi acte de corupere, de constrângere sau fapte cu efect vădit intimidant asupra martorei N. sau asupra unui membru al familiei acesteia.

În continuare, instanţa urmează să verifice dacă acţiunea inculpatei de a adresa respectiva cerere martorei, inclusiv prin comportamentul explicit sau tacit, poate constitui o faptă cu un efect vădit intimidant pentru martoră, adică a fost de natură să-i creeze acesteia o stare de temere pentru ea sau pentru un membru al familiei.

Cu privire la acest aspect, instanţa a reţinut că inculpata a adresat martorei o simplă cerere în cadrul discuţiei, cerere pe care martora a calificat-o în instanţă drept o rugăminte, şi care, în mod evident, nu a fost de natură să intimideze martora în condiţiile în care, până la acel moment inculpata a avut un comportament corect şi nu a făcut nici un fel de presiune asupra martorei. Împrejurarea că martora nu s-a temut de comportamentul inculpatei rezultă şi din faptul că martora nu a simţit nevoia să comunice superiorului său, martorul O., solicitarea inculpatei, deşi acesta aprobase oferirea gratuită a produselor.

Faţă de cele reţinute, prima instanţă a apreciat că simplul fapt că inculpata A. avea atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nu poate argumenta singur, în afara comportamentului general al inculpatei, că simpla solicitare adresată martorei a avut un efect vădit intimidant, astfel încât nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de luare de mită, motiv pentru care, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. dispunându-se achitarea inculpatei.

Împotriva sentinţei penale nr. 884 din 05.07.2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2017 a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

Prin decizia penală nr. 275 din data de 08 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017 în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 884 din 05.07.2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2017 care a fost desfiinţată parţial şi, rejudecând a fost înlăturat din cuprinsul sentinţei apelate dispoziţia de achitare a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. (cazul S.C. D.), precum şi dispoziţia privind rămânerea cheltuielilor judiciare în sarcina statului.

A condamnat inculpata A. , la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. b) şi art. 76 alin. (1) C. pen.. (faptă săvârşită la 29.04.2016 - cazul S.C. D.).

În temeiul dispoziţiilor art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de comisar A.N.P.C. cu atribuţii de constatare a contravenţiilor) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de comisar A.N.P.C. cu atribuţii de constatare a contravenţiilor) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicate inculpatei, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, în cursul căruia, potrivit art. 93 alin. (1) C. pen., aceasta va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, iar potrivit art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. va avea obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Iaşi.

Potrivit art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, până cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea duratei acestuia s-a impus inculpatei să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, cu durata de 80 de zile, în cadrul Consiliului Local Iaşi- Direcţia de Asistenţă Comunitară - T. sau în cadrul Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Exploatare Patrimoniu - U., la alegerea consilierului de probaţiune.

S-a atras atenţia inculpatei că, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere sau al nerespectării măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor impuse, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a dispus ca pedepsele complementare şi accesorii să se execute potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (1) şi 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. pen. a fost obligată inculpata să achite, cu titlu de cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale, camerei preliminare şi judecăţii în primă instanţă, suma de 1000 de RON.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare aferente judecării apelului au rămas în sarcina statului, incluzând suma de 220 de RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat iniţial din oficiu pentru inculpată, care va fi achitată către Baroul Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pronunţată la 08.04.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţie prin mijlocirea grefei instanţei.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 12.05.2022 a formulat cerere de recurs în casaţie, inculpata A., prin apărător ales care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În concret, a solicitat admiterea recursului formulat, casarea deciziei atacate, iar rejudecând achitarea inculpatei A. pentru infracţiunea de luare de mită (faptă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.- S.C. D.). A susţinut că una dintre condiţiile esenţiale pentru existenţa obiectivă a infracţiunii de luare de mită este ca fapta să se realizeze în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea uni act contrar acestor îndatoriri. Cu alte cuvinte, condiţia ataşată laturii obiective a infracţiunii, respectiv ca fapta să se raporteze la atribuţiile de serviciu ale subiectului activ, este obligatorie pentru existenţa acestei infracţiuni.

A mai arătat că instanţa de apel a apreciat cu privire la fapta de luare de mită săvârşită în legătură cu c I.I. V. (pentru care s-a dispus achitarea pe temeiul prevăzut de art. 16 lit. b) C. proc. pen.), situaţia fiind similară celei avute în vedere de dispoziţiile art. 181 din C. pen. anterior, când se consideră că fapta nu prezintă pericolul social al unui infracţiuni. Astfel spus, primirea unei mingi în valoare de 21 de RON de către recurentă nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală, însă primirea unor produse alimentare cu o valoare de 74,49 RON în condiţii similare ar fi de natură a atrage răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

Prin încheierea din 14 septembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2017 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta inculpată A. împotriva deciziei penale nr. 275 din 08 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017, apreciind că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de inculpata A., care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 14 septembrie 2022, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., recursul în casaţie este calea extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează, exclusiv, legalitatea hotărârii.

Prin urmare, motivele de casare invocate de recurenta inculpată trebuie să se raporteze la situaţia de fapt şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel prin hotărârea atacată întrucât, în calea de atac a recursului în casaţie se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de inculpată în cererea de recurs în casaţie este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la acest caz de casare, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte a statuat că vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea reală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său ori modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv") - decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro.

Aşadar, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte va analiza dacă fapta, astfel cum a fost reţinută prin decizia recurată, corespunde tiparului obiectiv de incriminare al infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei A..

În ceea ce priveşte fapta de luare de mită, instanţa de apel a reţinut că inculpata A. a primit la data de 29.04.2016 de la martora N. doi cozonaci, un drob de miel şi un kilogram de chifteluţe drept cadou, în considerarea calităţii sale de comisar al C.J.P.C. Iaşi. Instanţa de control judiciar şi-a însuşit argumentaţia primei instanţe făcând doar anumite precizări suplimentare pe care le-a apreciat ca fiind necesare.

Astfel, în urma reanalizării probatoriului, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect, în privinţa inculpatei A., realitatea unei acţiuni de primire a unor produse a căror contravaloare, de 74,49 de RON, nu a achitat-o. Curtea de apel a arătat că îşi însuşeşte argumentele tribunalului, urmând a face doar anumite precizări suplimentare pe care le apreciază ca fiind necesare.

Totodată, instanţa de apel a subliniat faptul că prima instanţă a ajuns la concluzia că interpretarea primei instanţe este excesiv de restrânsă, faţă de situaţia concretă existentă în cauză şi acceptarea unei asemenea argumentaţii poate restrânge drastic şi nejustificat sfera incriminării faptelor de luare de mită.

Instanţa de apel a reţinut că, independent de rezultatul controlului din 25.04.2016 sau al celor anterioare, precum şi de rezultatele controalelor care au urmat datei de 29.04.2016, independent de percepţia martorei N. cu privire la inculpată, care a rămas una în general pozitivă, între inculpată, ca reprezentant al instituţiei în numele căreia desfăşura controalele, şi angajatul D. responsabil cu controlul calităţii exista de facto o relaţie de serviciu în cadrul căreia cea dintâi putea întreprinde oricând controale iar cel de-al doilea se putea aştepta în orice moment la un astfel de control la care să participe inculpata. În aceste condiţii, inculpata putea şi trebuie să ştie că martora N. putea resimţi, într-o mai mică sau mai mare măsură, aceeaşi atitudine de deferenţă cu care era deja obişnuită din relaţiile cu mare parte a agenţilor economici, atitudine care a rezultat destul de clar din probele administrate cu privire la celelalte două fapte deduse judecăţii, cu atât mai mult având obligaţia de a nu amesteca în această relaţie de serviciu aspecte interpretabile, neclare, echivoce, să recurgă la căile obişnuite de a plasa şi ridica o comandă sau, cel puţin, de a face clar că urma să achite o comandă şi, mai ales, de a nu accepta sub nicio formă să îi fie oferite produse fără a le achita contravaloarea într-o modalitate obişnuită şi verificabilă.

Inculpata nu a procedat de o asemenea manieră, a plasat două comenzi dintre care una a fost achitată, iar cu privire la cea de-a doua a stabilit cu martora să îi fie înmânată în împrejurări de natură a denota clandestinitate, în afara magazinului, fără a verifica ce anume primise şi, cel mai important, fără a le plăti.

Instanţa de apel a mai arătat că dacă ar fi admisă argumentaţia pentru care prima instanţă a dispus achitarea inculpatei, în sensul că primirea produselor nu era legată de un act anume care să fi intrat în atribuţiile de serviciu ale inculpatei, s-ar ajunge la concluzia că o persoană cu atribuţii de control, constatare şi sancţionare a contravenţiilor, care desfăşoară în mod obişnuit controale la un agent economic, poate primi cadouri din partea reprezentanţilor acestuia, dacă acestea sunt oferite între două controale şi dacă nu se face nicio referire cu privire la ultimul control efectuat sau cu privire la următorul, cu alte cuvinte poate beneficia de bani sau alte foloase din partea unui operator economic care poate prevedea în mod rezonabil că va mai fi controlat de acelaşi comisar, cu condiţia ca aceste gratuităţi să nu fie legate de niciuna dintre părţi de un anumit control. Curtea a considerat că, dacă ar fi acceptată o asemenea argumentaţie, agenţilor economici care ar avea interesul să sensibilizeze funcţionari publici care efectuează controale în mod regulat sau acestora din urmă, dacă ar fi dispuşi să pretindă sau să primească foloase necuvenite, le-ar fi foarte simplu să evite angajarea răspunderii penale, având grijă doar ca oferirea sau primirea folosului respectiv să nu poată fi legată de neîndeplinirea sau de îndeplinirea unui anume act, ceea ce lipseşte de finalitate, într-o măsură considerabilă, incriminarea.

Curtea a avut în vedere caracterul de repetabilitate al controalelor desfăşurate de C.J.P:C. Iaşi la D. la care participa inculpata, precum şi caracterul previzibil, la 29.04.2016, pentru angajaţii D., al efectuării tot de către inculpată a unor controale şi în viitor, ceea ce s-a şi întâmplat.

Acest caracter destul de previzibil al efectuării şi în viitor al unor controale de către inculpată la aceeaşi unitate face ca primirea de foloase necuvenite, chiar dacă nu era legată în mod explicit de un anume act îndeplinit sau neîndeplinit de inculpată, să fi fost tocmai expresia unei atitudini greşite atât din partea reprezentanţilor magazinului, cât şi din partea inculpatei, care nu putea să nu îşi dea seama că, oferindu-i-se produse cu titlu gratuit reprezentanţii D. urmăreau, în esenţă şi în ultimă instanţă, să menţină nişte raporturi favorabile cu o persoană care efectuase un control chiar în acea săptămână urma să le mai controleze unitatea şi în viitorul previzibil.

Tocmai aceasta este o parte importantă din justificarea şi finalitatea incriminării, de a se evita crearea unor raporturi stabile şi de durată de "bună înţelegere" între reprezentanţii agenţilor economici şi cei ai autorităţilor cu atribuţii în controlul activităţii celor dintâi, prin oferirea de bani, foloase, inclusiv mici cadouri cum s-a dorit a fi acesta din cauză, produse alimentare de o valoare care, deşi nu este mare, nu poate fi considerată nici modică, or a exclude astfel de conduite din sfera incriminării atunci când cei implicaţi dau dovadă de puţină grijă şi abilitate şi nu leagă oferirea sau primirea lor de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui anume act de control înseamnă a sustrage nejustificat de la angajarea răspunderii penale o astfel de conduită, vizată în mod evident prin incriminarea luării şi dării de mită, cu menţiunea că infracţiunea de primire de foloase necuvenite din legislaţia anterioară nu a fost dezincriminată, ci a fost preluată în incriminarea luării de mită în legislaţia actuală.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că starea de fapt reţinută de către instanţa de apel cuprinde elemente contradictorii. Pe de o parte, aceasta a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt, constând în aceea că inculpata A., în considerarea calităţii sale de reprezentând al C.J.P.C. Iaşi a primit produse în valoare de 74,49 de RON, pe care nu le-a achitat, şi în acest sens, Curtea a menţionat că îşi însuşeşte argumentaţia primei instanţe, urmând a face doar anumite precizări suplimentare. Pe de altă parte, precizările formulate de către instanţa de apel intră în contradicţie cu starea de fapt şi cu argumentele expuse de prima instanţă, pe care a menţionat că şi le însuşeşte.

Astfel, în timp ce prima instanţă a reţinut că inculpata nu a primit produsele în mod clandestin şi nu a lăsat să se înţeleagă că doreşte produsele drept cadou, instanţa de control judiciar a reţinut că inculpata a stabilit cu martora să îi fie înmânată comanda în împrejurări de natură ce denotă clandestinitate, respectiv în afara magazinului, fără a verifica ce anume primise şi, cel mai important, fără a le plăti.

Având în vedere caracterul echivoc al împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta, astfel cum au fost evidenţiate de către instanţa de control judiciar, deşi a reţinut ca fiind corectă starea de fapt stabilită de prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu va avea în vedere în analiza elementelor de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. aceste împrejurări.

Înalta Curte constată că starea de fapt, reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel şi care nu cuprinde elemente contradictorii, este aceea potrivit căreia inculpata A. a primit la 29.04.2016 de la martora N. doi cozonaci, un drob de miel şi un kilogram de chifteluţe drept cadou, în considerarea calităţii sale de comisar al C.J.P.C. Iaşi.

Elementul în raport de care instanţa de control judiciar a apreciat, în mod diferit de prima instanţă, că fapta reţinută în sarcina inculpatei întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită este cel referitor la condiţia ataşată elementului material al laturii obiective, anume fapta să fie comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale subiectului activ sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Analizând elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, Înalta Curte, constată că elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni se realizează printr-o acţiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului activ ori de acceptare a promisiunii unor astfel de foloase.

Indiferent de modalitatea alternativă de realizare, pentru ca elementul material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită să fie întrunit trebuie să fie îndeplinite anumite condiţii esenţiale.

O primă condiţie ataşată elementului material este aceea ca fapta să se raporteze la bani sau alte foloase care nu i se cuvin funcţionarului public.

Cea de-a doua condiţie este cea potrivit căreia actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, urgentare sau întârziere se pretinde, se primeşte sau se acceptă promisiunea unor bani sau alte foloase trebuie să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.

Urmarea imediată a infracţiunii de luare de mită constă într-o stare de pericol pentru desfăşurarea cu probitate a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii publici.

Referitor la folosul necuvenit, astfel cum se evidenţiază în considerentele deciziei nr. 297/2017 a Curţii Constituţionale (paragr. 29), atât în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, cât şi în doctrină s-a constatat că, în general, un folos necuvenit reprezintă un folos care este "legal nedatorat" şi care are caracter de retribuţie, constituind o plată ori răsplată în vederea determinării unui act explicit, un contra echivalent al conduitei lipsite de probitate a subiectului activ al unor infracţiuni.

Prin urmare, Înalta Curte constată că folosul necuvenit trebuie să reprezinte o plată pentru un act precis determinat care intră în competenţa funcţionarului, mita fiind privită ca o retribuţie nedatorată, ca un contra-echivalent al conduitei pe care funcţionarul se angajează să o aibă pentru îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau pentru îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Or, în prezenta cauză, instanţa de apel şi instanţa de fond au stabilit că bunurile constând în produse alimentare (doi cozonaci, un drob de miel şi un kilogram de chifteluţe) în valoare de 74,49 RON au fost primite de inculpata A. drept cadou, în considerarea calităţii sale de comisar al C.J.P.C. Iaşi, fără să fi fost descrise, individualizate actele corespunzătoare atribuţiilor de serviciu pe care inculpata le-a îndeplinit sau trebuia să le îndeplinească, în legătură cu care a primit produsele alimentare în valoare de 74,49 RON.

În acest context factual, Înalta Curte apreciază că simpla referire la calitatea inculpatei de comisar al C.J.P.C. Iaşi nu este suficientă pentru a se constata îndeplinirea condiţiei referitoare la condiţia ataşată elementului material, aceea ca fapta să fie comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act care intră în îndatoririle de serviciu ale subiectului activ sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestei îndatoriri.

Această concluzie se desprinde din conţinutul reglementării art. 289 alin. (1) C. pen., în care sunt enumerate mai multe situaţii referitoare la acţiunile privind acte ce pot intra în îndatoririle de serviciu, astfel încât revine organelor judiciare obligaţia de a indica în concret acele acte de serviciu şi de a descrie acele acţiuni ce intră în actele de serviciu, respectiv a determina actul explicit, în legătură cu care se primeşte mita.

În prezenta cauză, instanţa de apel nu a indicat actele de serviciu ce au fost efectuate sau urmau să fie efectuate de inculpata A. cu privire la care aceasta trebuia să aibă o anumită conduită, neindicându-se dacă trebuia să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să urgenteze îndeplinirea ori să întârzie îndeplinirea un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Totodată, Înalta Curte constată că împrejurările săvârşirii faptei, stabilite de instanţa de apel în concordanţă cu prima instanţă şi care nu sunt susceptibile de interpretări în privinţa existenţei unor elemente contradictorii, relevă următoarele:

- inculpata A. şi martora N. se cunoşteau;

- inculpata a sunat-o în data de 23.04.2016 pe martoră pentru o comandă de produse alimentare pe care urma să o precizeze în 25.04.2016;

- în data de 25.04.2016 inculpata A. a efectuat 2 controale la magazinul D. D., la care lucra martora N.;

- conform discuţiei telefonice din 23.04.2016, la data de 25.04.2016, după primul control, inculpata a plasat o comandă de 8 cozonaci, iar după al doilea control a completat această comandă, cu alţi 2 cozonaci, o pască, un drob şi chiftele;

- la data de 28.04.2016, ora 16:15 inculpata şi martora au vorbit la telefon, stabilind unde să se întâlnească pentru preluarea comenzii, inculpata interesându-se şi de modalitatea de plată;

- conform bonului de casă nr. 188 din 28.04.2016, ora 16:34, inculpata a cumpărat 10 cozonaci şi 4 păşti, plătind suma totală de 186,54 RON (inculpata a cumpărat suplimentar faţă de comanda plasată 3 păşti);

- inculpata a contactat-o telefonic pe martoră în dimineaţa zilei de 29.04.2016 şi, în cadrul acestei conversaţii telefonice, martora i-a dat indicaţii inculpatei cu privire la locul de unde trebuia să ridice produsele;

- inculpata, la indicaţiile exprese ale martorei, a mers în spatele magazinului, în zona de acces a angajaţilor, unde a primit de la martoră doi cozonaci, un drob de miel şi un kilogram de chifteluţe;

- inculpata a întrebat cât costă produsele, însă martora i-a răspuns că "este un cadou pe care unitatea consideră să i-l facă cu ocazia Sărbătorilor Pascale" (conform declaraţiei martorei N.).

Toate aceste împrejurări nu evidenţiază însă explicit care a fost actul ce intra în atribuţiile sale de serviciu, în legătură cu care martora N. i-a oferit inculpatei A. produsele în valoare de 74,49 RON, şi pe care inculpata le-a primit, având în vedere împrejurările că cele două se cunoşteau, inculpata a făcut comanda unor produse alimentare pentru Sărbătorile Pascale prin intermediul martorei, iar cu o zi înainte a plătit şi a preluat produse alimentare în valoare de 186,54 RON.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că primirea de către inculpata A., comisar în cadrul C.J.P.C. Iaşi, a unor produse alimentare (doi cozonaci, un drob de miel şi un kilogram de chifteluţe), în valoare de 74,49 RON, de la martora N., lucrător în cadrul magazinului D. D., care i le-a oferit drept cadou în preajma Sărbătorilor Pascale din anul 2016, nu s-a realizat în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale inculpatei sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. În condiţiile în care nu a fost evidenţiat un asemenea act explicit, nu este suficientă luarea în considerare a calităţii inculpatei A. de comisar la C.J.P.C. Iaşi, având în vedere relaţia preexistentă dintre inculpată şi martoră, valoarea redusă a produselor, precum şi împrejurarea că aceasta a comandat, ridicat şi plătit cu o zi înainte produse similare în valoare mai mare.

Revenind la argumentaţia primei instanţe pentru calificarea drept faptă de luare de mită a acţiunii de primire cu titlu de cadou de către inculpata A. a produselor în valoare de 74,49 RON, de la martora N., Înalta Curte observă că aceasta cuprinde evaluarea modului în care a acţionat inculpata, dar şi descrierea conduitei pe care ar fi trebuit să o aibă aceasta în interacţiunea cu martora.

Astfel, curtea de apel a arătat că inculpata A. "a lăsat situaţia într-o zonă de echivoc care putea fi interpretată şi într-un mod, şi în altul, determinând-o pe martora N. "să se simtă" cumva datoare să ofere cu titlu gratuit acele produse, tocmai în considerarea calităţii inculpatei, care desfăşurase şi era previzibil să desfăşoare şi în viitor numeroase controale".

Instanţa de apel a arătat că inculpata, având obligaţia de a nu amesteca în această relaţie de serviciu aspecte interpretabile, neclare, echivoce, trebuia să recurgă la căile obişnuite de a plasa şi ridica o comandă sau, cel puţin, de a face clar că urma să achite o comandă şi, mai ales, de a nu accepta sub nicio formă să îi fie oferite produse fără a le achita contravaloarea într-o modalitate obişnuită şi verificabilă. De asemenea, în aceeaşi notă, instanţa de apel a menţionat că primirea de foloase necuvenite, chiar dacă nu era legată în mod explicit de un anume act îndeplinit sau neîndeplinit de inculpată, a fost tocmai expresia unei atitudini greşite atât din partea reprezentanţilor magazinului, cât şi din partea inculpatei, care nu putea să nu îşi dea seama că, oferindu-i-se produse cu titlu gratuit reprezentanţii D. urmăreau, în esenţă şi în ultimă instanţă, să menţină nişte raporturi favorabile cu o persoană care efectuase un control chiar în acea săptămână urma să le mai controleze unitatea şi în viitorul previzibil.

Înalta Curte constată că, deşi instanţa de apel a admis faptul că primirea de către inculpată a produselor alimentare în valoare de 74,49 RON nu era legată în mod explicit de un anume act îndeplinit sau neîndeplinit de inculpată, totuşi a apreciat că primirea de foloase necuvenite a fost expresia unei atitudini greşite a reprezentanţilor magazinului şi a martorei. Procedând astfel, instanţa de apel a adăugat la textul incriminator o nouă condiţie ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită în forma primirii de foloase necuvenite, anume existenţa unei atitudini corecte manifestate de subiectul activ şi de mituitor în cadrul interacţiunii dintre aceştia.

Totodată, Înalta Curte reţine că, în cazul identificării în cadrul raporturilor dintre reprezentanţii autorităţilor cu atribuţii de control şi reprezentanţii agenţilor economici a unor practici care se abat de la etica impusă persoanelor cu atribuţii de control şi care pot afecta prestigiul instituţiilor, onestitatea şi probitatea funcţionarilor publici, poate fi antrenată şi o altă formă de răspundere, cum ar fi cea disciplinară, administrativă sau civilă. Prin urmare, în situaţia în care conduita funcţionarului public, care creează suspiciuni că acesta ar putea primi foloase necuvenite sau orice avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, nu se circumscrie actului ilicit penal, există alte mecanisme juridice prin care funcţionarul public poate fi sancţionat, astfel încât autoritatea şi prestigiul instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea să nu fie afectate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că fapta reţinută în decizia atacată în sarcina inculpatei A., constând în aceea că la data 29.04.2016 a primit de la martora N., lucrător în cadrul magazinului D. din D., doi cozonaci, un drob de miel şi un kilogram de chifteluţe, în valoare de 74,49 RON, drept cadou, în considerarea calităţii sale de comisar al C.J.P.C. Iaşi, nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., nefiind îndeplinită condiţia ataşată elementului material al laturii obiective, respectiv aceea a existenţei unei legături între fapta de primire şi îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în atribuţiile de serviciu ale inculpatei, în lipsa determinării conduitei pe care făptuitorul se angaja să o aibă în acest scop.

Prin urmare, reţinând că fapta inculpatei A. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că se impune achitarea inculpatei în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., va admite recursul în casaţie formulat de inculpată, va casa decizia penală nr. 275 din data de 08 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017 cu privire la soluţia de condamnare a inculpatei A., şi rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe inculpata A. , pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (cazul S.C. D.- faptă săvârşită la data de 29.04.2016).

Pornind de la dispoziţia cuprinsă în art. 276 alin. (6) C. proc. pen. (în celelalte cazuri instanţa stabileşte obligaţia de restituire potrivit legii civile), temeiul juridic pentru restituirea cheltuielilor de judecată îl constituie art. 453 C. proc. civ., cu referire la art. 2 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că inculpata prin decizia recurată a fost obligată la cheltuieli judiciare, iar în raport de soluţia de achitare pronunţată în cauză potrivit art. 276 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune înlăturarea din decizia recurată dispoziţiile referitoare la obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpata A..

Casează decizia penală nr. 275 din data de 08 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017 cu privire la soluţia de condamnare a inculpatei A., şi rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata A. , pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (cazul S.C. D.- faptă săvârşită la data de 29.04.2016).

Înlătură din decizia recurată dispoziţiile referitoare la obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.

GGC - MM