Scope of penalty adaptation under mutual recognition: prohibition of substituting foreign cumulative sentencing with domestic merger rules

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 49/F din 19 mai 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 15/F- C. civ./11.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2021.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că, prin contestaţia la executare, formulată la data de 12.05.2022, A. a solicitat contopirea pedepselor recunoscute prin sentinţa penală nr. 15/F- C. civ. din 11.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi să-i fie aplicată pedeapsa cea mai mare de 3 ani şi 10 luni.

Curtea a constatat că, prin sentinţa penală nr. 15/F- C. civ. din 11.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Belgia, înaintată prin adresa nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut Hotărârea nr. 2020/325 din data de 14.05.2020, pronunţată de Tribunalul de primă instanţă Namur, definitivă la data de 15.06.2020, prin care a fost condamnat numitul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea următoarelor infracţiunii: furt cu violenţe şi ameninţări, prev. de art. 461 alin. (1), art. 468 şi art. 483 din C. pen. al Regatului Belgiei, comis prin efracţie, escaladare sau chei false, tentativă la comiterea infracţiunii de furt simplu prev. de art. 461 alin. (1) şi art. 463 alin. (1) din C. pen. al Regatului Belgiei comis prin efracţie, escaladare sau chei false, îngreunarea circulaţiei prin acţiuni de natură să o facă periculoasă prev. de art. 406 alin. (1) din C. pen. al Regatului Belgiei, rebeliune fără arme prev. de art. 269, art. 271 şi art. 483 din C. pen. al Regatului Belgiei, infracţiune comisă în grup, ca urmare a unei înţelegeri prealabile, participare la o asociere formată în scopul de a atenta la persoane sau proprietăţi prev. de art. 322, art. 323 şi art. 324 alin. (3) din C. pen. al Regatului Belgiei şi Hotărârea nr. 1775/2020 pronunţată la data de 31.07.2020 de Tribunalul de primă instanţă Dendermonde definitivă la data de 31.08.2020, prin care a fost condamnat numitul A. la 2 ani închisoare, din care un an cu executare şi un an cu suspendare pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: furt prev. de art. 461 alin. (1) şi art. 463 alin. (1) din C. pen. al Regatului Belgiei, comis prin efracţie, escaladare sau prin folosirea de chei false, participarea la o asociere formată în scopul de a atenta la persoane sau la proprietăţi prev. de art. 322, art. 323 şi art. 324 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen. al Regatului Belgiei.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenţie din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, conform C. proc. pen. român.

S-a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea 302/2004, în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când: b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

Din textul de lege menţionat rezultă că în cazul concursului de infracţiuni pedeapsa poate fi adaptată atunci când durata pedepsei aplicate depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Pedepsele aplicate prin hotărârile penale recunoscute sunt de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare, din care un an cu executare şi un an cu suspendare, iar din certificatul prevăzut la art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 rezultă că pedeapsa rezultantă pe care persoana condamnată trebuie să o execute este în cuantum de 4 ani şi 6 luni, pedeapsă ce nu depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru adaptarea pedepsei.

Împotriva sentinţei penale nr. 49/F din 19 mai 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, condamnatul A. a formulat contestaţie, motivele acesteia fiind susţinute de apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Pe calea contestaţiei la executare pot fi soluţionate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

În speţă, la momentul recunoaşterii celor două hotărâri judecătoreşti de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Belgia, instanţa română competentă să aplice în cauză prevederile Legii nr. 302/2004 a luat în considerare şi dispoziţiile privind adaptarea pedepsei la care a fost condamnat cetăţeanul român A., în sensul ca pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare belgiene să fie compatibilă ca natură şi durată cu legislaţia română; astfel, s-a avut în vedere că, potrivit certificatului prevăzut la art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, persoanei condamnate i s-a aplicat pedeapsa rezultantă în cuantum de 4 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea unor infracţiuni pentru care există corespondent în legislaţia penală română, respectiv: furt cu violenţe şi ameninţări, prev. de art. 461 alin. (1), art. 468 şi art. 483 din C. pen. al Regatului Belgiei, comis prin efracţie, escaladare sau chei false, tentativă la comiterea infracţiunii de furt simplu prev. de art. 461 alin. (1) şi art. 463 alin. (1) din C. pen. al Regatului Belgiei comis prin efracţie, escaladare sau chei false, îngreunarea circulaţiei prin acţiuni de natură să o facă periculoasă prev. de art. 406 alin. (1) din C. pen. al Regatului Belgiei, rebeliune fără arme prev. de art. 269, art. 271 şi art. 483 din C. pen. al Regatului Belgiei, infracţiune comisă în grup, ca urmare a unei înţelegeri prealabile, participare la o asociere formată în scopul de a atenta la persoane sau proprietăţi prev. de art. 322, art. 323 şi art. 324 alin. (3) din C. pen. al Regatului Belgiei (pedeapsa aplicată fiind de 3 ani şi 6 luni închisoare), respectiv furt prev. de art. 461 alin. (1) şi art. 463 alin. (1) din C. pen. al Regatului Belgiei, comis prin efracţie, escaladare sau prin folosirea de chei false, participarea la o asociere formată în scopul de a atenta la persoane sau la proprietăţi prev. de art. 322, art. 323 şi art. 324 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen. al Regatului Belgiei (pedeapsa aplicată fiind de 2 ani închisoare, din care un an cu executare şi un an cu suspendare).

Analizând cererea condamnatului A., transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată de autorităţile judiciare din Belgia, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea cuprinsă în art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. a) şi b) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind adaptarea pedepsei, nefiind aceea de contopire, conform legii române, a pedepselor individuale aplicate prin hotărârile străine recunoscute de către instanţa română.

În temeiul art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit Deciziei nr. 23 din 12 octombrie 2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii, "instanţa, în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de C. pen. român".

În consecinţă, Înalta Curte apreciază justă soluţia primei instanţe de respingere a contestaţiei la executare.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 49/F din 19 mai 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 49/F din 19 mai 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2022.

GGC - MM