Denial of decriminalization for customs violations where conduct remains punishable as concealment under the Penal Code

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 79 din 25 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 595 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 4 C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A., în sensul că ar fi intervenit dezincriminarea faptei din perioada aprilie - iunie 2017, (la datele de 05.04.2017, 03.05.2017, 16.05.2017, 17.05.2017 şi 03.06.2017), pentru care petentul-condamnat A., în prezent deţinut în Penitenciarul Ploieşti, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., prin sentinţa penală nr. 13/F din 23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 253/A din 28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, la data de 15 iunie 2022, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, cererea formulată de către petentul A., având ca obiect "intervenirea unei legi penale mai favorabile conform disp.art. 595 C. proc. pen..",

În temeiul art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 4 C. pen., petentul a solicitat să se constate că a intervenit o lege penală nouă care dezincriminează fapta pentru care s-a dispus sancţiunea penală dispusă prin sentinţa penală nr. 13/23.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, cu consecinţa încetării consecinţelor penale ce decurg din hotărârile judecătoreşti privitoare la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

La termenul din data de 21 iulie 2022, petentul a depus precizări la cererea formulată, în sensul că infracţiunea pentru care a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 13/F din 23.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, modificată prin Decizia nr. 253/A din 28.09.2020 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este cea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu raportare la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

A apreciat, astfel, că în mod corect a solicitat constatarea intervenirii unei legi penale noi care a dezincriminat fapta astfel cum era prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 pentru care s-a dispus sancţiunea penală, agravanta fiind aplicată la dispoziţia legală constatată ca fiind neconstituţională.

Analizând actele dosarului prin prisma dispoziţiilor legale incidente, raportat la prevederile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 4 C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, Curtea a constatat că, prin decizia penală nr. 253/A din 28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în urma admiterii apelului formulat, a fost modificată sentinţa penală nr. 13/F din 23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, şi condamnat petentul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că, în perioada aprilie - iunie 2017, respectiv la datele de 05.04.2017, 03.05.2017, 16.05.2017 şi data de 03.06.2017, împreună cu B., C., D. şi E., a preluat, deţinut, transportat, depozitat şi vândut cantitatea de 30.500 pachete de ţigări, dintre care 500 de pachete, diferite mărci, nu aveau timbre de accizare, sau aveau timbre de accizare emise de Republica Moldova.

În data de 17.05.2017, împreună cu numiţii F., G. şi E., au preluat din imobilul situat în com. Şendreni, sat Şerbăneşti Vechi, str. x, jud. Galaţi proprietatea lui H., cantitatea de 30.000 pachete ţigări, de provenienţă Republica Moldova, pe care au deţinut-o, transportat-o, depozitat-o şi vândut-o ulterior.

Ulterior condamnării petentului A., prin Decizia nr. 176 din 24.03.2022 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 451 din 05.05.2022, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, constatând că dispoziţiile acestui text de lege sunt neconstituţionale.

Raportat la prevederile art. 4 C. pen. şi faţă de Decizia nr. 176/2022 a CCR, Curtea a apreciat că pentru a se reţine că a intervenit dezincriminarea unei fapte, este necesar ca în legislaţia penală în vigoare ulterior intervenirii legii penale noi, să nu existe o normă de incriminare în raport cu care fapta despre a cărei dezincriminare se discută, să fie tipică. Or, însăşi Curtea Constituţională a României, în considerentele deciziei în cauză (paragraful 29) a învederat că infracţiunea reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul Vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat a statului.

În prezent, în legislaţia penală română actuală, tăinuirea este în continuare incriminată conform art. 270 C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

În paragraful 35 al Deciziei nr. 176/2022, Curtea Constituţională reţine că infracţiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 şi prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei -, o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală. Curtea Constituţională a constatat însă că, într-o manieră neuniformă, legiuitorul a stabilit un plafon valoric (respectiv peste limita a 10.000 de ţigarete) doar pentru infracţiunea reglementată în Codul fiscal [la art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv la art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015], în timp ce, în cazul infracţiunii de contrabandă, în varianta "asimilată", legiuitorul nu mai reglementează o limită valorică similar.

Raportat la considerentele Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, faţă de prevederile art. 4 C. pen., instanţa a apreciat cu nu se poate reţine că a intervenit o dezincriminare a faptei pentru care petentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) rap. la prev. art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

A apreciat Curtea de Apel Ploieşti, că singura modificare care putea fi adusă soluţiei de condamnare a petentului A., ar fi întemeiată pe prevederile art. 6 C. pen. şi ar consta în reducerea pedepsei aplicate, la maximul special prevăzut de art. 270 C. pen., sau în cazul faptei prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015, în ipoteza în care pedeapsa aplicată ar depăşi acest maxim.

În cazul de faţă, însă, maximul special de 5 ani închisoare nu este depăşit în cazul niciuna dintre cele două infracţiuni, astfel încât pedeapsa aplicată petentului A. prin sentinţa penală nr. 13/F din 23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 253/A din 28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, să fie redusă la acest maxim.

Împotriva sentinţei penale nr. 79 din 25 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, condamnatul A. a formulat contestaţie, motivele acesteia fiind susţinute de apărătorul ales, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Contrar susţinerilor contestatorului condamnat A. - condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., Înalta Curte reţine că, în speţă, nu a operat dezincriminarea faptei pentru care s-a pronunţat condamnarea prin sentinţa penală nr. 13/F din 23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 253/A din 28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În acest sens, se constată că, prin Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 05 mai 2022, s-a constat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituţional, la data declarării neconstituţionalităţii, norma penală având următorul conţinut:

Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României aduc atingere principiului constituţional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, prin aceea că nu reglementează un prag valoric/temporal cât priveşte faptele asimilate contrabandei şi prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală.

Sub un alt aspect, s-a reproşat textului de incriminare a infracţiunii de contrabandă asimilată că nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituţionalitate şi din perspectiva stabilirii de către instanţă a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecăţii şi a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

Potrivit art. 595 alin. (1) C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, instanţa de executare ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor art. 4 din C. pen.

La rândul său, art. 4 din C. pen., referitor la aplicarea legii de dezincriminare, dispune că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, caz în care executarea pedepsei încetează prin intrarea în vigoare a noii legi.

Însă, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 de aplicare a C. pen., care stabilesc pe cale legislativă modul corect de interpretare a textului menţionat din C. pen., dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că nici decizia Curţii Constituţionale, prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare, nu se aplică dacă fapta este incriminată de o lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Or, însăşi prin decizia instanţei de contencios constituţional, invocată de contestatorul condamnat, Curtea Constituţională a reţinut că infracţiunea de contrabandă incriminată prin art. 270 alin. (3) din Codul Vamal nu este altceva decât o infracţiune de tăinuire, bineînţeles dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de tipicitate ale acesteia de către fapta concret comisă.

Astfel, Curtea Constituţională a reţinut (pct. 29) că infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului, făcând trimitere la Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014.

În cuprinsul deciziei menţionate, instanţa supremă a caracterizat infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 ca fiind o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă.

În speţă, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, s-a pronunţat pentru faptul că, acesta împreună cu B., C., D. şi E., în perioada aprilie - iunie 2017, respectiv la datele de 05.04.2017, 03.05.2017, 16.05.2017 şi data de 03.06.2017, a preluat, deţinut, transportat, depozitat şi vândut cantitatea de 30.500 pachete de ţigări, dintre care 500 de pachete, diferite mărci, nu aveau timbre de accizare, sau aveau timbre de accizare emise de Republica Moldova.

În data de 17.05.2017, împreună cu numiţii F., G. şi E., au preluat din imobilul situat în com. Şendreni, sat Şerbăneşti Vechi, str. x, jud. Galaţi, proprietatea lui H., cantitatea de 30.000 pachete ţigări, de provenienţă Republica Moldova, pe care au deţinut-o, transportat-o, depozitat-o şi vândut-o ulterior.

Se constată de către Înalta Curte că, pe toată perioada de timp de la comiterea faptei de către contestatorul A., tăinuirea a fost incriminată prin art. 270 din C. pen., care dispune că primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Din examinarea activităţii infracţionale a inculpatului A., astfel cum a fost reţinută prin sentinţa penală definitivă de condamnare, reiese că acesta ştia că pachetele de ţigări proveneau din activitatea de contrabandă cu ţigări de provenienţă din Republica Moldova fără timbru de accizare, introduse ilegal pe teritoriul României prin punctele de trecere ale frontierei Leuşeni-Albiţa, Sculeni şi Oancea.

Se constată, ca atare, că activitatea concretă a contestatorului A., care cunoştea că ţigările provin din săvârşirea faptei de contrabandă, corespunde normei de incriminare a infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 din C. pen., astfel că, fapta pentru care acesta a fost condamnat nu a fost dezincriminată prin Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 79 din 25 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 79 din 25 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2022.

GGC - MM