Cassation appeal by prosecution rejected, upholding termination of child pornography proceedings for lack of required prior authorization.

Asupra recursului în casaţie;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 472 din data de 10 decembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1), (2), (4) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 60 C. pen., urmând ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie.

S-a aplicat inculpatului ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a alege pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor sus-menţionate.

S-a constatat că măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul A., prin încheierea nr. 150/27.09.2019 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Dolj, nu a fost pusă în executare până în prezent.

În baza art. 273 C. proc. pen., cheltuielile de transport şi cazare ale martorului B., în cuantum de 510,43 RON, vor fi plătite din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 7.500 de RON, din care 5.000 de RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală, iar 510,43 RON reprezintă cheltuieli de transport şi cazare ale martorului B. .

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, în cursul procedurii de cameră preliminară, av. C., în cuantum de 627 de RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului A. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 27.06.2015 - 11.03.2016, utilizând profilul facebook "A.", având ID-ul profilului x, a deţinut şi expus imagini fotografice cu minori având un comportament sexual explicit (materiale pornografice cu minori), respectiv la data de 30.07.2019, a deţinut pe sistemele informatice (hard-disk-ul marca x, seria x şi hard-disk-ul extern de culoare gri deschis, marca x, seria x) imagini fotografice cu minori având un comportament sexual explicit (materiale pornografice cu minori), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1), (2), (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 1032 din data de 08 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020 a fost admis apelul declarat de inculpatul A. , împotriva Sentinţei penale nr. 472 din data de 10 decembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2020.

A fost desfiinţată în totalitate sentinţa şi rejudecând,

În baza art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal împotriva inculpatului pentru infracţiunea de pornografie infantilă în formă continuată prev. de art. 374 alin. (1), (2) şi (4) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 223 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului dispusă în lipsă, prin încheierea nr. 150 din 27.09.2019 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Dolj în Dosarul nr. x/2017 şi Mandatul european de arestare nr. 15 din 04.11.2019 emis de aceeaşi instanţă.

Decizia pronunţată a fost pusă la dispoziţia părţilor, persoanei vătămate şi a procurorului la data de 08 iulie 2022.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie, la data de 15 iulie 2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova, prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

A susţinut că, în mod greşit, Curtea de: Apel Craiova a dispus încetarea procesului penal, apreciind că, în dezacord cu prima instanţă, niciuna din fotografiile postate de inculpatul A. pe facebook, în perioada 26.06.2015 - 11. 03.2016, nu reprezintă material pornografic cu minori şi implicit, că acesta nu a săvârşit pe teritoriul României niciun act material în conţinutul infracţiunii continuate de pornografie infantilă prev. de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen., fiind necesară autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A mai arătat că săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă în formă continuată, prev. de art. 374 alin. (1), (2) şi 4 C. pen., a început pe teritoriul României şi a continuat şi pe teritoriul Finlandei. Astfel, inculpatul a postat o parte din fotografiile respective, atât pe teritoriul României şi a continuat şi pe teritoriul Finlandei, fiind evidentă rezoluţia infracţională unică.

Analiza făcută asupra fiecărui act material al infracţiunii prev. de art. 374 alin. (1), (2) şi (4) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. trebuie raportată la întregul context în care faptele au fost săvârşite, neputându-se fracţiona rezoluţia infracţională, întrucât din probele identificate (fotografii, comunicări în formă scrisă, etc.) rezultă că inculpatul avea o preocupare continuă şi constantă în obţinerea satisfacţiei sexuale prin stocarea, distribuirea şi analizarea de imagini care prezentau minori în ipostaze sexuale (interpretate intim de către acesta în scris prin fragmentele identificate şi de instanţa de control judiciar).

Or, procurorul (prin raportare la încadrarea juridică reţinută în cauză şi de către instanţa de control judiciar) nu putea cere autorizarea prev. de art. 9 alin. (3) C. pen. pentru o parte dintre actele materiale, întrucât prevederile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. fac referire la locul săvârşirii infracţiunii, nu al fiecărui act material ce face parte din infracţiunea săvârşită în condiţiile art. 35 alin. (1) C. pen., concluzia fiind aceea că era competent să pună în mişcare acţiunea penală fără îndeplinirea unei condiţii prevăzute de lege.

Comisă în aceste împrejurări s-a considerat că nu mai este necesară solicitarea autorizării prealabile a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului cu privire la infracţiunea săvârşită în formă continuată (în care o parte din actele materiale s-au săvârşit pe teritoriul României), neregăsindu-ne în situaţia reglementată de dispoz. art. 9 alin. (3) C. pen. aşa cum greşit a apreciat instanţa de control judiciar.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea în totalitate a Deciziei penale nr. 1032 din data de 08 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020, privind pe inculpatul A. şi de a dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de apel potrivit art. 129 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea din 12 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul x/2020 a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 1032 din data de 08 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.

Examinând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 12 octombrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În egală măsură, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen. (lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau sesizării organului competent ori a altei condiţii prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; intervenirea amnistiei sau prescripţiei, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; retragerea plângerii prealabile, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenirea împăcării ori încheierea unui acord de mediere în condiţiile legii; existenţa unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege; existenţa autorităţii de lucru judecat; intervenirea unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se greşit încetarea procesului penal.

În vederea stabilirii incidenţei acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanţei asupra existenţei/inexistenţei cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situaţia concretă şi datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

În speţă, se constată că, prin cererea de recurs în casaţie formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova, a invocat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., vizând greşita încetare a procesului penal dispusă de Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 1032 din data de 08 iulie 2022, faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii infracţiunea de pornografie infantilă în formă continuată prev. de art. 374 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., întrucât potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi alin. (3), nu mai era necesară autorizarea Procurorului General al Parchetului de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Verificând din această perspectivă hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, în cauză, instanţa de apel a apreciat, în mod corect că niciuna din fotografiile postate de inculpatul A. pe facebook în perioada 26.06.2015 - 11.03.2016 nu reprezintă material pornografic cu minori şi implicit, că acesta nu a săvârşit pe teritoriul României niciun act material în conţinutul infracţiunii continuate de pornografie infantilă prev. de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen.. Singurul act material care întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii analizate este cel de deţinere de materiale pornografice cu minori din data de 30.07.2019, conţinutul fişierelor identificate la percheziţia informatică asupra sistemelor informatice ridicate de la reşedinţa inculpatului din Finlanda excluzând orice dubiu asupra corespondenţei acestora cu criteriile prevăzute de art. 374 alin. (4) C. pen., astfel că, în acord cu instanţa de apel se constată că infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă integral pe teritoriul Finlandei.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) C. pen., legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României.

Potrivit art. 8 alin. (4) C. pen., infracţiunea se consideră executată pe teritoriul României şi atunci când, pe acest teritoriu s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori, s-a produs, chiar şi în parte, rezultatul infracţiunii.

Verificând incidenţa textelor anterior menţionate se constată că, în speţă nu sunt aplicabile, atâta timp cât niciun act al activităţii infracţionale nu s-a desfăşurat pe teritoriul naţional, fapta fiind săvârşită exclusiv pe teritoriul Finlandei.

Principiul personalităţii legii penale este prevăzut de art. 9 C. pen. şi se bazează pe cetăţenia subiectului activ. Conform alin. (1), legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului României de către un cetăţean român sau de către o persoană juridică română, însă numai dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. În aceasta primă ipoteza, fapta trebuie să fie calificată ca infracţiune doar conform legii penale române, fără să conteze dacă este incriminată în legislaţia statului unde a fost comisă, iar subiectul activ trebuie să aibă cetăţenia română la data săvârşirii faptei.

În a doua ipoteză prevăzută de alin. (2), legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta e prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu e supus jurisdicţiei niciunui stat. În această situaţie, se impune existenţa unei duble incriminări, dar şi sancţionarea faptei de către legea română cu pedeapsa cu închisoarea de maximum 10 ani ori cu pedeapsa amenzii.

Dat fiind că pedeapsa prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru infracţiunea de pornografie infantilă dedusă judecăţii este închisoarea de la 2 la 7 ani sunt incidente prevederile art. 9 alin. (2) C. pen., pentru punerea în mişcare a acţiunii penale fiind necesară autorizarea prealabilă a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 9 alin. (3) C. pen., condiţie ce nu a fost îndeplinită la momentul emiterii Ordonanţei nr. 427/D/P/2016 din 27.04.2020.

De aceea, Curtea a reţinut şi că, ulterior sesizării instanţei şi pronunţării încheierii de cameră preliminară a intrat în vigoare la data de 02.11.2020 Legea nr. 217/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care stabileşte în art. II că "prin excepţie de la prevederile art. 9 din C. pen. şi în aplicarea art. 12, pentru faptele prevăzute la art. 218 - 220, art. 221 alin. (1) - (21), art. 2221, art. 2161 şi art. 374 alin. (1) şi (11) legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română indiferent de pedeapsa prevăzută de legea română, chiar dacă fapta nu este prevăzută ca infracţiune de legea penală a ţării unde aceasta a fost săvârşită.

Astfel, Înalta Curte constată că, în mod legal, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut aceste dispoziţii nu se pot aplica retroactiv în cauză în virtutea art. 5 C. pen., ele fiind în defavoarea inculpatului.

De aceea, lipsa condiţiei de punere în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 9 alin. (3) C. pen. nu poate fi acoperită prin intrarea ulterioară în vigoare a actului normativ sus indicată, astfel că se impune încetarea procesului penal potrivit art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. cum în mod corect a procedat instanţa de apel.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 1032 din data de 08 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 1032 din data de 08 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2023.

GGC - NN