Perjury conviction: scope of cassation review for absence of criminality excludes re-evaluation of evidence

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 13 din 18.01.2021, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ în dosarul penal nr. x/2017, în temeiul dispoziţiilor art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev de art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ.

Prin decizia penală nr. 287 din 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 13 din 18.01.2021, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ în dosarul x/2017

S-a desfiinţat în totalitate sentinţa apelată, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 1 an, calculata conform prev. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 864 şi art. 83 C. pen. din 1969, s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin s.p. nr. 467/14.10.2013 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă prin d.p. nr. 38/16.01.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

S-a adăugat pedeapsa principală de 1 an închisoare aplicată în cauză la pedeapsa de 1 an închisoare menţionat mai sus.

Pedeapsă principală de executat 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 1 an, calculată conform prev. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 287 din 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017, în termenul legal, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, la data de 04 aprilie 2022, prin avocat B..

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, invocându-se motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., incident atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, s-a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, condamnarea inculpatului A. pentru mărturie mincinoasă nefiind în acord cu norma penală incriminatoare; inculpatul săvârşeşte o faptă (martorul A. declară sincer că el a fost la volanul autoturismului) pentru care infracţiunea de mărturie mincinoasă nu are prevăzute elementele constitutive în această manieră.

Din conţinutul cererii, în care se redau considerentele instanţei de fond care a dispus achitarea inculpatului, reiese că la data de 30.12.2016, inculpatul A. a fost audiat în calitate de martor de către lucrătorii Postului de Poliţie Bălţăteşti, în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ, în care era cercetat numitul C., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. şi ped. de art. 336 alin. (1) din C. pen., ocazie în care a declarat că el a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, în seara zilei de 17.10.2015, în jurul orelor 22:50, şi nu C..

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că fapta de a declara că a fost la volanul maşinii când în realitate nu a fost, conform considerentelor instanţei de apel, atrage existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă, dar numai dacă se exclude întreg ansamblul probator administrat; ori, prin coroborarea tuturor probelor administrate, nu rezultă pentru ce faptă a fost condamnat inculpatul.

S-a susţinut că nu se poate da valoare probatorie primordială declaraţiei unui martor care nu a fost prezent la momentul când autoturismul a oprit în faţa porţii, care a luat cunoştinţă prin propriile simţuri de o situaţie ulterioară chiar controlului organelor de cercetare penală şi să omită însăşi primul act de cercetare al organelor de urmărire penală - procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, în care agentul constatator consemnează că "lângă autovehicul se afla numitul C.".

Concluzionându-se că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă - a spus adevărul - care nu este prevăzută de legea penală, iar toate probele administrate, coroborate, duc spre această concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi pronunţarea unei soluţii de achitare.

Prin încheierea din data de 09 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 287 din 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei atacate, formulată de inculpatul A..

La termenul din data de 23.06.2022, au avut loc dezbaterile asupra recursului în casaţie declarat de inculpat, cauza rămânând în pronunţare.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie declarat de inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul A. şi-a întemeiat cererea de recurs în casaţie pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând, în esenţă, că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât a spus adevărul atunci când a afirmat că s-a aflat la volanul maşinii, iar toate probele administrate, coroborate, duc spre această concluzie.

Înalta Curte reţine că, în esenţă, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Astfel, în speţă, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 30.12.2015, audiat în calitate de martor de către lucrătorii Postului de Poliţie Bălţăteşti, în dosarul penal x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ, în care era cercetat numitul C., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, a făcut afirmaţii neconforme cu adevărul.

Or, criticile formulate de inculpatul A., deşi au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz de casare ce vizează lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii pentru care s-a dispus o soluţie de condamnare, sunt însă întemeiate pe argumente prin care, în realitate, se tinde la reevaluarea materialul probator administrat.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că nu pot fi evidenţiate elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 287 din 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 287 din 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2022.

GGC - MM