Fraud conviction quashed and case remanded for retrial over insufficient reasoning for continuous-offense reclassification.

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 41/F din 22 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată - 5 acte materiale (persoane vătămate B., C., E., F., S.C. G. SRL).

În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, în condiţiile stabilite de instanţă, conform art. 92 alin. (3) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Braşov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probaţiune dintre următoarele: Primăria mun. Braşov sau Biblioteca Judeţeană George Bariţiu Braşov.

Conform art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., i-au fost puse în vedere inculpatului consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor şi ale săvârşirii de noi infracţiuni, conform art. 96 C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 19, art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de părţile civile B. şi C. şi a fost obligat inculpatul A. să le plătească acestora suma de 1.000 de euro, la cursul BNR din data plăţii, reprezentând daune materiale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 19, art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de S.C. G. S.R.L. Ploieşti şi a fost obligat inculpatul A. să îi plătească acesteia suma de 2.500 de euro, la cursul BNR din data plăţii.

Respinge, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă E. în cadrul procesului penal.

A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă F., în cadrul procesului penal.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1906,10 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală 406,10 RON şi judecata în fond 1.500 RON).

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. x/2020 din 22.01.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Braşov s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Braşov, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. şi C.), înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) (persoană vătămată E.), înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată F.), înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. G. S.R.L., prin reprezentanţi), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. G. S.R.L., prin reprezentanţi), întrucât fapta nu există.

Sub aspectul situaţiei de fapt, în cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut că:

- fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Braşov, care, în luna mai 2019, le-a indus în eroare pe persoanele vătămate B. şi C. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că a negociat cu persoanele vătămate H., I. şi J. împăcarea cu B., inculpat în Dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Braşov, în schimbul sumei de 1.000 de euro, bani pe care i-a primit, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust, cauzând persoanelor vătămate un prejudiciu în sumă de 1.000 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Braşov, care a indus-o în eroare pe persoana vătămate E. cu ocazia derulării contractului de asistenţă juridică seria x din 21.12.2015, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că urmează să angajeze doi experţi care vor participa la experimentul judiciar propus în Dosarul penal nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T, în care era cercetat fratele persoanei vătămate, deşi o astfel de expertiză nu a fost propusă, nici dispusă de organele de urmărire penală, sens în care a solicitat şi a primit în data de 02.02.2016, suma de 3.000 de euro cu titlu de onorariu experţi parte, şi, în luna aprilie 2016, încă 2.000 de euro cu titlu de supliment onorariu experţi, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust, cauzând persoanei vătămate un prejudiciu total de 5.000 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

- fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Braşov, care, în perioada februarie - septembrie 2016, a indus-o în eroare pe persoana vătămată F. cu ocazia derulării contractului de asistenţă juridică seria x prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că a introdus pe rolul Judecătoriei Giurgiu cererea de chemare în judecată ce făcea obiectul respectivului contract de asistenţă juridică, aspect nereal însă, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust, constând în sumele de bani încasate cu titlu de onorariu, taxe de timbru şi alte cheltuieli, respectiv 2.000 de euro şi 8.900 de RON, cauzând persoanei vătămate un prejudiciu total de 2.000 de euro şi 8.900 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Braşov, care, în perioada iulie - septembrie 2016, a indus-o în eroare pe persoana vătămată S.C. G. S.R.L., prin reprezentanţi, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că a introdus cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, aspect nereal însă, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust, constând în suma de bani încasată cu titlu de onorariu, atât pentru el, cât şi pentru lichidator, respectiv 2.500 de euro, cauzând persoanei vătămate un prejudiciu total de 2.500 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut că, faptele descrise mai sus au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni diferite, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză, fiind aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile persoanelor vătămate: B., E., F., S.C. G. S.R.L., prin reprezentant, declaraţiile martorilor: I., H., J., K., L., M., N., chitanţe, capturi de ecran conţinând convorbirile dintre inculpatul A. şi persoanele vătămate B. şi C., purtate prin intermediul aplicaţiei O., contractul de asistenţă juridică seria x nr. x/13.03.2019, contractul de asistenţă juridică seria x nr. x/31.12.2015, înscrisuri din dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Braşov, înscrisuri din dosarul penal nr. x/2015 al DIICOT - Structura Centrală, Dosar execuţional nr. x/2017 înregistrat la BEJ P., contract de asistenţă juridică seria x nr. x/10.02.2016, înscrisuri olografe prin care inculpatul şi-a asumat restituirea sumelor de bani încasate de la persoanele vătămate, adresă Judecătoria Giurgiu, corespondenţă purtată prin intermediul poştei electronice, contract de asistenţă juridică seria x nr. x/14.01.2015, contract de asistenţă juridică seria x nr. x/22.01.2016, alte înscrisuri.

După înregistrarea cauzei pe rolul Curţii de Apel Braşov, prin încheierea pronunţată la data de 24.05.2021, în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin încheierea nr. 860 din 19.10.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privindu-l pe inculpatul A. pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. şi C.), înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale - persoană vătămată E.), înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată F.), înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. G. S.R.L., prin reprezentanţi), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

La termenul de judecată din 25.02.2022 inculpatul A., prin apărătorul ales, a solicitat ca judecata să aibă loc în procedura obişnuită, contestând probele administrate în faza de urmărire penală.

În cauză, au fost audiaţi în faţa instanţei de fond, persoanele vătămate B., E., C., F., Q. - reprezentant legal al persoanei vătămate S.C. G. S.R.L., martorii H., I., K., M., N., L. şi inculpatul A.

Martora J. nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a fi audiată, deşi a fost legal citată, instanţa de fond, dând, astfel eficienţă dispoziţiilor art. 383 C. proc. pen. şi art. 381 alin. (8) C. proc. pen.

Inculpatul A. a arătat în faţa primei instanţe că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii .

În urma analizării mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanţă a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt, că, numitul B. a avut calitatea de inculpat în Dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Braşov. Acesta a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2014 din 03.02.2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, alături de alţi inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată H.), furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată I.) şi furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1)- 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată J.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. .

În cursul judecării cauzei în primă instanţă, întrucât nu se afla în România, numitul B., împreună cu sora acestuia, C., care era stabilită în Austria, au luat legătura telefonic cu inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Braşov, stabilind să-l reprezinte pe B. în dosarul penal în care acesta era trimis în judecată. Conform înţelegerii, onorariul a fost convenit la suma de 850 de euro, bani pe care persoana vătămată C. i-a trimis avocatului prin intermediul R. la data de 14.03.2019 .

În cuprinsul actului de sesizare, în speţă, s-a reţinut că, inculpatul A. a predat contractul de asistenţă juridică seria x nr. x/2019 din 13.03.2019, încheiat între Cabinet Avocat "A." şi numitul S., având ca obiect reprezentarea numitului B. în Dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Braşov.

Deşi în cuprinsul contractului s-a menţionat un onorariu de 300 de RON, se constată că, ulterior întocmirii acestui înscris, au fost efectuate menţiuni suplimentare cu un pix de culoare diferită, una dintre menţiuni fiind un plus de onorariu în sumă de 1.000 de euro până la soluţionarea pe fond a cauzei . Deşi a fost identificat numitul S., acesta nu a putut fi audiat pentru a lămuri împrejurările în care a fost încheiat contractul de asistenţă juridică întrucât este stabilit în Marea Britanie.

La termenul de judecată din 13.03.2019, inculpatul A. a depus la Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Braşov, împuternicirea avocaţială seria x pentru clientul B., având ca obiect asistenţă şi reprezentare juridică în dosarul penal mai sus menţionat.

În perioada 09 - 30.05.2019, inculpatul A. a solicitat şi a primit, prin intermediul R., de la numiţii B. şi C., persoane vătămate în prezentul dosar, în trei tranşe, suma totală de 1.000 de euro, destinată achitării prejudiciului cauzat persoanelor vătămate din Dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Braşov, urmând ca acestea să se împace cu B., care avea calitatea de inculpat.

În concret, avocatul A. le-a comunicat celor doi că a negociat cu persoanele vătămate din dosarul penal iar acestea îşi vor retrage plângerile după achitarea prejudiciului, primind în data de 09.05.2019 suma de 500 de euro, în data de 21.05.2019 suma de 200 de euro şi în data de 30.05.2019 suma de 300 de euro .

La termenul de judecată din 15.05.2019, avocatul A. a arătat că inculpatul B. va achita prejudiciul părţilor civile, urmând ca acest demers să fie avut în vedere la momentul individualizării pedepsei având în vedere că legea nu permite împăcarea părţilor după ce s-a dat citire actului de sesizare .

La termenul de judecată din 30.10.2019, avocatul A. s-a prezentat la prima strigare a cauzei, lipsă fiind la a doua strigare, context în care instanţa a dispus emiterea unei adrese către Baroul Braşov în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpatul B.

La ultimul termen de judecată acordat în cauză, la data de 11.12.2019, avocatul ales al inculpatului B., A., nu a fost prezent, concluziile pe fond fiind puse de avocatul desemnat din oficiu, T.

Cu toate acestea, în aceeaşi zi - 11.12.2019, avocatul A. i-a transmis numitului B. că persoanele vătămate şi-au retras plângerile şi nu mai există nicio persoană vătămată .

Prin Sentinţa penală nr. 2540 din 30.12.2019 a Judecătoriei Braşov, numitul B. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. - 3 acte materiale, în dauna persoanelor vătămate H., I. şi J.. După aplicarea art. 104 alin. (2) C. pen., privind revocarea liberării condiţionate, s-a stabilit ca B. să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani 5 luni şi 15 zile închisoare.

În momentul în care, B. i-a solicitat o explicaţie cu privire la soluţia de condamnare, avocatul A. a afirmat că instanţa de judecată nu a ţinut cont de o împăcare şi că este "încrezător la Curte", asigurându-l pe B. că totul va fi bine.

Cu toate acestea, din conţinutul sentinţei de condamnare reiese că persoana vătămată H. s-a constituit parte civilă şi şi-a menţinut pretenţiile civile în sumă de 6.500 RON, iar, persoanele vătămate I. şi J. nu s-au constituit părţi civile în cauză şi niciuna dintre persoanele vătămate, respectiv partea civilă nu şi-a manifestat dorinţa de a se împăca cu inculpatul B. .

De altfel, împăcarea este un act de voinţă bilateral, ceea ce presupune că, pentru a produce efecte, ambele părţi, adică atât inculpatul, cât şi persoanele vătămate/părţile civile, să exprime un consimţământ de împăcare, lucru care nu i-a fost solicitat numitului B., care nu a fost prezent la niciun termen de judecată, fiind evidentă intenţia de inducere şi menţinere a acestuia în eroare cu privire la destinaţia sumei de 1.000 de euro.

Fiind audiate în prezenta cauză, în faza de urmărire penală, martorele H., I. şi J. au declarat că nu îl cunosc pe avocatul A., nu au fost contactate niciodată de acesta în vederea unei eventuale împăcări cu inculpatul B. şi nu li s-a oferit vreo sumă de bani pentru acoperirea prejudiciului.

Cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond, martora H. a arătat că nu a fost contactată de avocatul A. pentru a realiza o eventuală împăcare cu inculpatul B..

De altfel, martora a subliniat faptul că nu a fost de acord să se împace cu inculpatul nici măcar după de a fost acoperit prejudiciul produs prin infracţiunea de furt calificat. Astfel, aceasta a relatat că:

"am fost victima unei infracţiuni de furt, nu reţin exact anul. Ştiu că am fost o singură dată la instanţă şi am arătat că doresc să fiu despăgubită pentru prejudiciul suferit în cuantum de 6.500 RON. Am fost căutată ulterior de mai mulţi avocaţi pentru a mă împăca cu inculpaţii din dosarul respectiv. Printre avocaţi era şi o doamnă, dar nu îmi amintesc numele inculpaţilor pentru care s-a încercat împăcarea. Nu am fost de acord să mă întâlnesc cu avocaţii inculpaţilor şi nici să mă împac cu inculpaţii. Acum 2 - 3 ani am primit o notificate sau o înştiinţare, în sensul că inculpatul dorea să îmi restituie suma de bani şi să ne împăcăm. Nu m-am dus eu, ci am trimis o doamnă avocat la notar. Ea a primit suma de 6500 RON în numele meu şi s-a întocmit un act notarial. Cred că suma a fost primită de la numitul B.. Acolo au mai fost nişte discuţii legat de faptul că ar fi trebuit eu să dau o semnătură în sensul că mă împac cu el, dar eu nu am fost de acord. Din câte mi-a zis doamna avocat B. ar fi mai dat banii odată pentru această împăcare şi era supărat că nici de data asta eu nu sunt de acord să ne împăcăm. Precizez însă că eu am primit o singură dată suma de 6.500 RON în modalitatea descrisă mai sus, la notar, prin intermediul avocatei. Anterior nu mai primisem nicio altă sumă de bani de la B. şi nici de la o altă persoană în numele lui. Pe domnul avocat A. nu îl cunosc. Când am fost audiată la parchet mi s-a arătat o fotografie a acestuia şi am arătat că nu l-am întâlnit niciodată."

Martora I. a declarat, în faţa instanţei de judecată, că:

"Am fost persoană vătămată într-un dosar având ca obiect o infracţiune de furt. Nu am vrut să fiu citată acolo sau să apar deloc, fiindu-mi frică. Precizez că nu am fost căutată de avocatul A. sau de altcineva în numele inculpatului din acel dosar B., în vederea unei eventuale împăcări. Pe domnul avocat A. nu îl cunosc, nu l-am întâlnit niciodată din câte cunosc. Ştiu de la părinţii mei că au primit la un moment dat o scrisoare de la unul din autorii furtului în care acesta îşi cerea scuze pentru fapta comisă. Părinţii mei nu au mai găsit scrisoarea pentru că s-au mutat. Din câte îmi amintesc prejudiciul în cazul acelei infracţiuni de furt era cam 200 euro, plus un parfum şi mai precizez că în urma faptei casa a fost devastată. Suma respectivă nu mi-a fost achitată de vreunul dintre autori şi nici nu am cerut acest lucru."

Prin urmare, s-a reţinut că, şi această martoră a confirmat aşadar că nu a fost contactată de avocatul A. sau de altcineva în numele inculpatului B. în vederea unei eventuale împăcări.

Persoana vătămată B., fiind audiat de organele de cercetare penală, a relatat că a discutat telefonic cu avocatul A. şi au stabilit ca acesta să-l reprezinte în procesul penal, dar, cel mai mult, să negocieze cu persoanele vătămate împăcarea, în schimbul unei sume de bani.

Inculpatul A. i-a promis că va rezolva acest aspect, fără nicio problemă şi, fiind avocat, era foarte credibil. Persoana vătămată a mai arătat că, dincolo de discuţiile purtate prin aplicaţia O., prin intermediul cărora i-a asigurat, pe el şi pe sora lui, că totul s-a rezolvat şi să nu îşi facă probleme, au existat şi discuţii personale, atunci când a venit în România, când inculpatul l-a asigurat că a dat suma de 1.000 de euro persoanei vătămate H. şi a obţinut de la aceasta declaraţie notarială în sensul că s-a împăcat. Chiar şi după pronunţarea sentinţei de condamnare, inculpatul A. a continuat să îl mintă, afirmând că instanţa nu a ţinut cont de o împăcare şi că va face copii de pe actele din dosar pentru a-i arăta că are dreptate.

Conţinutul convorbirilor purtate între persoanele vătămate şi inculpatul A., prin intermediul aplicaţiei O., depuse la dosar, confirmă împrejurarea că inculpatul le-a solicitat persoanelor vătămate, în mod insistent, suma de 1.000 de euro, destinată persoanelor vătămate din dosarul penal în care B. era trimis în judecată, precum şi faptul că, după ce a primit această sumă, a susţinut, în mod nereal, că persoanele vătămate s-ar fi împăcat cu B..

Fiind audiat în faza cercetării judecătoreşti, persoana vătămată B. a arătat că:

"Sora mea, D., a luat legătura cu domnul avocat A. pentru a mă reprezenta într-un dosar penal. Sora mea i-a trimis avocatului onorariul în cuantum de 1.000 euro sau 4.000 RON prin R.. Inculpatul a spus că va lua legătura cu persoanele vătămate pentru ca să ne împăcăm deoarece legea prevedea în acel moment posibilitatea împăcării pentru infracţiunea de furt calificat. Inculpatul i-a transmis ulterior surorii mele că a luat legătura cu o persoană vătămată din acel dosar şi i-a cerut suma de 1.000 euro care să fie achitată acelei persoane vătămate în vederea împăcării. Mai mult, inculpatul a început să facă presiuni asupra surorii mele pentru a-i da această sumă de bani în vederea împăcării. Aceste presiuni au constat în mesaje trimise de inculpat (O. şi mesaje text) şi convorbiri telefonice în care inculpatul îi tot spunea că trebuie plătită suma de bani, că persoana vătămată are nevoie cât mai repede de bani. I s-a plătit inculpatului suma de 1.000 euro, care să fie dată mai departe persoanei vătămate, în vederea împăcării. Bani au fost trimişi tot prin R. de sora mea. Inculpatul i-a spus surorii mele să stăm liniştiţi că se rezolvă problema, că persoana vătămată a luat banii, că s-a întocmit un act notarial şi s-a depus la dosar".

Persoana vătămată B. a mai declarat că " în luna decembrie 2019 s-a pronunţat sentinţa la instanţa de fond şi am fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare. Am fost surprins deoarece inculpatul ne asigurase că situaţia este rezolvată şi este doar o chestiune de timp. Am luat legătura cu inculpatul după ce am văzut pronunţarea, nu mai ştiu dacă telefonic sau prin O., iar acesta m-a asigurat că se va rezolva la Curtea de Apel deoarece nu se ţinuse cont de una dintre persoanele vătămate."

Ulterior, a mai învederat persoana vătămată, i-a plătit unei persoanele vătămate suma de 6.000 RON pe care o solicitase ca despăgubiri. Celelalte persoane vătămate nu solicitaseră daune. Nu a mai putut opera o împăcare, dar în apel s-a ţinut cont de faptul că a achitat prejudiciul şi pedeapsa a fost redusă la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Persoana vătămată C. nu a putut fi audiată în cursul urmăririi penale. În declaraţia dată în cursul judecăţii, aceasta a confirmat aspectele relatate de fratele său, martorul B., arătând că:

"Am vorbit la telefon cu domnul avocat, i-am explicat despre ce este vorba şi a fost convenit un onorariu de 850 euro (patru mii şi ceva de RON la cursul de atunci al BNR). Următorul pas era ca domnul avocat să contacteze persoanele vătămate pentru a stabili care este prejudiciul ce trebuie acoperit în vederea împăcării între persoanele vătămate şi fratele meu. Din câte ştiam la acel moment prejudiciul era cam 6000 RON. Domnul avocat m-a contactat şi mi-a spus că după ce a discutat cu persoanele vătămate s-au înţeles pentru toate aceste persoane pentru suma de 1.000 euro, cu condiţia să fie plătiţi cât mai repede.

Am întrebat de ce au fost de acord persoanele vătămate cu o sumă mai mică şi domnul avocat mi-a spus că din cauza faptului că a trecut atâta timp persoanele vătămate doreau să se termine procesul mai repede, chiar primind o sumă mai mică. I-am spus avocatului că nu pot să îi trimit imediat suma de bani, el mi-a răspuns că pot să îi trimit în rate. I-am trimis întâi 500 euro, apoi 150 euro, iar ulterior fratele meu i-a trimis 350 euro. Aceste sume erau destinate pentru împăcare cu persoanele vătămate. Domnul avocat mă suna şi îmi trimitea mesaje foarte des, întrebând dacă am reuşit să îi trimit banii, m-am simţit presată în această perioadă, mai ales că nu mi se indicase un termen limită în care persoanele vătămate trebuiau să primească banii.

După ce am plătit cei 1.000 euro, am tot întrebat pe avocat dacă s-a realizat împăcarea, dacă persoanele vătămate au mers la notar, dacă a mers la termen la judecată. Am primit doar răspunsuri în sensul că totul este în regulă, să stau liniştită, dar nimic detaliat. Am verificat dosarul pe site-ul instanţei şi am constatat că domnul avocat nu se prezentase la nicio înfăţişare. L-am întrebat de ce nu s-a prezentat şi mi-a spus că a avut ceva probleme dar urmează să se prezinte la următoarele înfăţişări. Ştiind că fratele meu este recidivist l-am întrebat pe avocat şi dacă există vreo şansă să fie condamnat cu executare, el mi-a spus că nu se va întâmpla acest lucru, toţi inculpaţii din dosar au scăpat uşor cu soluţii favorabile şi asta se va întâmpla şi cu fratele meu.

Avocatul mi-a mai spus că din moment ce s-a împăcat cu persoanele vătămate "cade" fapta penală. (…) După ce am aflat că avocatul nu făcuse nimic fratele meu s-a întâlnit cu el şi i-a cerut banii înapoi pentru ca în puţinul timp rămas să încercăm să se împace cu persoanele vătămate. Avocatul l-a tot amânat pe fratele meu spunându-i că îi dă banii, dar nu a respectat termenele fixate. În urma judecării apelului pedeapsa a fost redusă la 3 ani şi 6 luni cu executare. Nu am primit nicio sumă de bani de la avocatul A., dar am achitat prejudiciul cauzat persoanelor vătămate înainte de a se pronunţa hotărârea în calea de atac."

2. La data de 31.12.2015, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică seria x nr. x, având ca obiect acordarea de către avocatul A. a următoarelor servicii: consultanţă juridică, asistenţă şi reprezentare juridică în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/D/2015 al D.I.I.C.O.T . Deşi în dosarul menţionat mai sus era cercetat, în calitate de inculpat, numitul U., contractul a fost încheiat cu fratele acestuia, persoana vătămată (în prezenta cauză) E., onorariul fiind stabilit la suma de 20.000 de euro din care, la data semnării, a fost plătit un avans în sumă de 10.000 de RON.

Ulterior, la data de 02.02.2016, persoana vătămată E., în prezenţa martorei K., i-a înmânat inculpatului A., la solicitarea acestuia, suma de 3000 de euro în vederea angajării a doi experţi care să participe la experimentul judiciar propus în Dosarul penal nr. x/2015 al DIICOT - Structura Centrală, fiind încheiat un proces-verbal în acest sens . După aproximativ două luni, tot la solicitarea inculpatului, persoana vătămată i-a mai înmânat acestuia suma de 2000 de euro, cu titlu de supliment onorariu.

Verificând Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015 al DIICOT - Structura Centrală, instanţa de fond a reţinut că, în cursul urmăririi penale nu s-a propus şi nici nu s-a dispus de către organele de anchetă efectuarea vreunui experiment judiciar sau a vreunei expertize la care să participe experţi desemnaţi din partea inculpatului U., fiind evidentă inducerea în eroare a persoanei vătămate E. de către inculpatul A. în scopul obţinerii unui folos patrimonial injust.

Fiind audiată de procuror, persoana vătămată a relatat că, în baza contractului de asistenţă juridică încheiat cu inculpatul A., acesta l-a reprezentat şi asistat pe fratele său, U., în dosarul penal în care acesta era cercetat, fiind prezent atât la Curtea de Apel Bucureşti, cât şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În timpul instrumentării dosarului, inculpatul a invitat-o la biroul său din municipiul Braşov unde i-a solicitat suma de 3.000 de euro, spunându-i că aceasta este necesară pentru angajarea a doi experţi tehnici în materie de explozivi care urmau să întocmească o expertiză tehnică ce va fi folosită în interesul fratelui său.

Deşi nu i-a fost indicat vreun nume sau vreo instituţie în care experţii îşi desfăşurau activitatea, persoana vătămată i-a înmânat inculpatului A. suma de 3.000 de euro în data de 02.02.2016, fiind încheiat un proces-verbal în acest sens. După un timp, inculpatul i-a comunicat persoanei vătămate că dosarul are o bună desfăşurare, că experţii au făcut o treabă bună, context în care i-a mai solicitat suma de 2.000 de euro pentru a fi înmânată experţilor cu titlu de onorariu suplimentar.

După ce s-a consultat cu familia, persoana vătămată a decis să plătească şi aceşti bani, deşi, de această dată, nu a mai fost întocmit niciun înscris în acest sens. Întrucât, în cursul procesului, măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu, inculpatul A. a solicitat un onorariu de succes în sumă de 10.000 de euro, motiv pentru care persoana vătămată a decis să înceteze colaborarea cu acesta, fiind oricum nemulţumită de prestaţia sa, în ansamblu. Persoana vătămată a mai precizat că ulterior a angajat un alt apărător pentru fratele său iar atunci când a studiat dosarul penal, a constatat că nu exista niciun înscris din care să rezulte că s-ar fi propus măcar efectuarea vreunei expertize în cauză .

În cuprinsul declaraţiei date în faţa instanţei de fond, persoana vătămată E. a relatat acelaşi mod de desfăşurare a evenimentelor, arătând că "La sfârşitul anului 2015 am încheiat cu inculpatul, domnul avocat A., un contract pentru a-l asista pe fratele meu într-o cauză penală. Pe parcursul judecării cauzei inculpatul mi-a spus că trebuie angajaţi doi experţi, în februarie 2016, şi mi-a solicitat o sumă de bani, mai exact 3.000 euro, pentru ca el să plătească mai departe onorariul experţilor. Am plătit această sumă de bani inculpatului şi am încheiat un proces-verbal în acest sens. După două luni inculpatul mi-a mai solicitat suma de 2.000 euro spunându-ne că rezultatul expertizei este favorabil, dar că mai trebuie achitată şi această sumă de bani pentru experţi. Discuţia a avut loc la Bucureşti, iar după ce ne-am întors în Braşov, am luat de la cineva suma de 2.000 euro şi am dat-o inculpatului fără a încheia vreun înscris. Văzând că nu primesc nici un rezultat de la experţi i-am solicitat inculpatului ori să îmi dea raportul de expertiză, ori să îmi restituie suma de bani. În luna septembrie 2016 am venit la Braşov la cabinetul de avocat al inculpatului şi s-a încheiat un angajament de plată prin care inculpatul se obliga să îmi restituie suma de 5.000 euro. De asemenea a fost şi reziliat contractul între mine şi inculpat".

Martora K., fiind audiată în cursul urmăririi penale, a confirmat împrejurarea că inculpatul A. le-a propus angajarea a doi experţi care să participe la o expertiză care se va face în dosarul în care era cercetat U., viitorul său soţ, susţinând că această expertiză îl va ajuta atât la fond, cât şi să iasă din arest. Fiind încrezători în cele spune de inculpat, au fost de acord să angajeze experţii şi, în aceeaşi zi, cumnatul său i-a predat inculpatului A. suma de 3.000 de euro, ocazie cu care a semnat şi un proces-verbal în acest sens.

Martora a mai afirmat că, în luna martie 2016, cu ocazia prezentării la un termen de judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul A. i-a cerut cumnatului său încă 2.000 de euro, spunându-i că aceşti bani sunt pentru un rezultat cât mai detaliat şi mai rapid al expertizei şi, astfel, pentru a-l ajuta pe U. să iasă din arest.

În aceste condiţii, la data de 01.04.2016, martora s-a deplasat la biroul avocatului A., împreună cu persoana vătămată E. şi soţia acestuia, ocazie cu care persoana vătămată i-a predat inculpatului suma de 2.000 de euro, fără a fi eliberat însă vreun înscris.

După aproximativ o lună de zile, martora şi persoana vătămată şi-au dat seama că ceva nu este în regulă întrucât inculpatul nu le mai răspundea la telefon, la mesaje, nu se mai ducea în vizită în arest, a început să comunice date şi informaţii contradictorii şi invoca diferite motive atunci când i se solicita să comunice rezultatul expertizei.

Ulterior, familia a angajat un alt avocat şi, după mai multe insistenţe relativ la restituirea banilor, inculpatul A. a întocmit un angajament de plată, fiind de acord să restituie suma de 5.000 de euro.

Fiind audiată în faţa instanţei, martora K. a arătat că:

"Avocatul A. a fost angajat de E. în dosarul fratelui său, viitorul meu soţ. În vederea efectuării unei expertize în acel dosar avocatul ne-a cerut suma de 5.000 euro pentru plata experţilor. I-am plătit acea sumă de bani în două tranşe, una de 3.000 euro şi una de 2.000 euro. Banii au fost daţi de E.. Niciodată nu am primit rezultatul acestei expertize şi nici banii înapoi. Din câte ştiu în acel dosar s-a făcut o expertiză dar nu la solicitarea noastră, mai ales a inculpatului din acel dosar, ci la solicitarea parchetului. Noi l-am căutat de mai multe ori pe domnul avocat, l-am sunat, l-am întrebat care este stadiul expertizei dar niciodată nu am primi vreun rezultat".

La data de 07.09.2016, a fost întocmit un angajament de plată prin care Cabinet Avocat "A.", prin avocat A., ca urmare a încetării contractului de asistenţă juridică seria x nr. x din data de 31.12.2015, încheiat cu E., pentru fratele său, U., îşi asumă restituirea sumei de 5.000 de euro primită cu titlu de onorariu expertiză, până cel mai târziu la data de 30.09.2016.

La data de 13.10.2017, părţile au convenit prelungirea termenului de restituire până la data de 07.11.2016, cu menţiunea că se mai adaugă la acea sumă încă 1.000 de euro.

La data de 08.02.2017 inculpatul A. le-a predat persoanei vătămate E. şi fratelui acestuia, U., suma de 1.000 de euro, luându-şi un nou angajament de plată a sumei de 5.000 de euro până la data de 17.02.2017, fiind de acord cu plata unei penalităţi de 500 de euro în caz contrar . Un nou angajament de plată a fost asumat de inculpat la data de 21.02.2017 prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "proces-verbal" .

Deoarece nici noul termen stabilit - 03.03.2017 - nu a fost respectat, persoana vătămată E. s-a adresat instanţei de judecată. Prin Sentinţa civilă nr. 765 din data de 04.08.2017 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, inculpatul A. a fost obligat să-i plătească persoanei vătămate suma de 5.500 de euro, cu titlu de restituire preţ, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal de 5.500 de euro, începând din data de 27.04.2017, până la data plăţii efective a datoriei . Punerea în executare a acestei sentinţe civile face obiectul Dosarului execuţional nr. x/2017, înregistrat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc P.; până în prezent persoana vătămată nu a recuperat nicio sumă de bani.

3. În luna februarie 2016, ca urmare a recomandării făcute de martorul L., persoana vătămată F. l-a contactat pe inculpatul A., avocat în Baroul Braşov, având nevoie de asistenţă şi reprezentare într-un litigiu pe care îl avea cu fosta concubină, domiciliată în judeţul Giurgiu.

După ce persoana vătămată s-a prezentat la biroul acestuia, însoţit de martorul L., şi i-a expus situaţia, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică seria x având ca obiect prestarea de către avocatul A. a următoarelor servicii: consultanţă juridică, redactare şi depunere acţiune în pretenţii pentru clientul F..

Onorariul convenit prin contract a fost în sumă de 2.000 de euro, plus 7.500 de RON pentru taxa judiciară de timbru şi 1.000 de RON pentru plata unui expert în procesul civil, dacă va fi cazul . La aceeaşi dată, persoana vătămată F. a achitat suma de 8.900 de RON, reprezentând echivalentul a 2000 de euro, bani pentru care i s-a eliberat chitanţă, precum şi suma de 8.900 de RON (7.500 de RON reprezentând taxă de timbru, 1.000 de RON reprezentând onorariu expert şi 400 de RON reprezentând contravaloare transport până în Giurgiu), bani pentru care nu a primit însă niciun înscris doveditor.

În perioada următoare, la solicitarea persoanei vătămate, inculpatul A. i-a dat asigurări acesteia că a formulat şi a introdus cererea de chemare în judecată ce făcea obiectul contractului de asistenţă juridică. Persoana vătămată i-a solicitat inculpatului în mai multe rânduri dovada de înregistrare a acţiunii însă, de fiecare dată, inculpatul invoca diferite motive pentru care nu putea face acest lucru.

Întrucât, în luna iunie 2016, inculpatul A. i-a solicitat încă 1.500 de RON reprezentând taxe suplimentare, deşi, până la acea dată, nu a făcut dovada că s-ar fi ocupat de acţiunea ce făcea obiectul contractului de asistenţă juridică, persoana vătămată a arătat că în luna septembrie 2016 s-a prezentat la Judecătoria Giurgiu, ocazie cu care a descoperit că în numele său nu era introdusă nicio cerere de chemare în judecată .

La data de 25.10.2016, inculpatul A. şi-a luat angajamentul, în scris, că va restitui toate sumele de bani încasate de la persoana vătămată în situaţia în care aceasta nu va fi mulţumită de demersurile juridice făcute de inculpat până la data de 31.01.2017.

În cele din urmă, inculpatul A. a recunoscut că nu a făcut niciun demers şi nu a introdus nicio acţiune civilă la Judecătoria Giurgiu, însă şi-a luat angajamentul, în prezenţa martorului L., că îi va restitui persoanei vătămate toate sumele de bani încasate, până la data de 15.11.2016, întocmind la data de 01.11.2016 un înscris olograf intitulat "proces-verbal" .

La data de 21.03.2017, inculpatul A. a întocmit un nou înscris olograf intitulat "convenţie" prin care s-a obligat ca până la data de 28.03.2016 să-i restituie persoanei vătămate F. suma de 4.000 de euro, dar nu a achitat nicio sumă de bani.

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, persoana vătămată F. a declarat că, după ce a încheiat contractul de asistenţă juridică cu inculpatul A. şi i-a achitat sumele de bani cerute, acesta i-a explicat că va face acţiunea şi o va introduce la instanţă cât mai repede şi că va cere şi aplicarea unui gaj pe casa fostei concubine, astfel încât aceasta să nu o poată înstrăina.

Ulterior, persoana vătămată a început să îl contacteze pe inculpat iar acesta o asigura că a înregistrat acţiunea şi că totul era la zi. Deşi persoana vătămată i-a solicitat dovada că acţiunea a fost înregistrată, inculpatul l-a tot amânat, invocând diferite motive. Persoana vătămată a mai arătat că, în luna iunie 2016, inculpatul A. a căutat-o la serviciu şi i-a mai cerut suma de 1.500 de RON, spunându-i că ar mai fi ceva taxe de plătit la instanţă, moment în care persoana vătămată s-a enervat şi a refuzat să-i mai plătească alţi bani.

La sfârşitul lunii septembrie 2016, întrucât nu avea dovada că avocatul a făcut vreun demers, s-a prezentat la Judecătoria Giurgiu şi a constatat că în numele său nu era introdusă nicio acţiune civilă. În acest context, l-a contactat pe inculpat iar acesta a recunoscut că nu a făcut nimic însă a invocat diferite motive, respectiv că nu a avut timp, că i-a fost reţinut permisul, că a avut alte procese mai importante. În aceste condiţii, la data de 25.10.2016 persoana vătămată i-a solicitat inculpatului să-i restituie banii pe care i-a primit însă, deşi şi-a luat mai multe angajamente scrise că va restitui banii, acest lucru nu s-a întâmplat.

Potrivit declaraţiei date în faţa instanţei de judecată persoana vătămată F. a confirmat că inculpatul l-a indus în eroare, a încasat sumele de bani pentru formularea şi depunerea la instanţă a cererii de chemare în judecată, dar nu a mai introdus acţiunea la instanţă. Acesta a declarat că:

"L-am angajat pe avocatul A. pentru a se ocupa de un partaj. Conform contractului onorariul său era de 2.000 euro, pe care i-am plătit atunci. De asemenea am mai plătit avocatului suma de 7.500 RON taxă de timbru şi încă 1.000 RON "plăţi juridice". Am venit după circa două săptămâni la cabinetul lui, aşa cum îmi spusese, dar mi-a zis că nu putem merge la Giurgiu pentru că avea un dosar la Sf. Gheorghe, Mi-a mai zis să vin peste o săptămână. Am venit din nou dar nu s-a putut merge şi m-a amânat aşa de vreo câteva ori. În acel moment mi-am dat seama că ceva este în neregulă. În septembrie 2016 am fost din nou la inculpat şi i-am spus că ori mergem mâine la Giurgiu să bage dosarul ori îmi dă banii înapoi. De faţă la acea întâlnire a fost şi martorul L. (care fusese cu mine şi când i-am dat banii inculpatului). Inculpatul mi-a spus că până de Anul Nou se rezolvă problema. Nu s-a rezolvat nici după Anul nou şi m-am dus din nou la el pentru a-mi recupera banii plătiţi. Acesta m-a tot amânat, am încheiat trei procese-verbale, în care îşi asuma că îmi restituie suma de bani şi nu mi-a plătit nicio o parte din acei bani. L-am dat în judecată, am câştigat procesul, dar executorul nu a avut ce să execute, iar până în prezent nu am recuperat nimic".

Martorul L., fiind audiat în cursul urmăririi penale, a confirmat atât primirea banilor de către inculpat, cât şi faptul că acesta a dat asigurări, inclusiv lui, că acţiunea civilă a fost înregistrată la Judecătoria Giurgiu şi că totul era bine şi, deşi i se solicitau mai multe informaţii, de fiecare dată reuşea să se eschiveze.

După ce s-a descoperit că pe rolul Judecătoriei Giurgiu nu era înregistrată nicio acţiune civilă în numele persoanei vătămate, tot în prezenţa martorului, inculpatul a recunoscut că nu a făcut niciun demers juridic, promiţând restituirea banilor încasaţi. În ciuda promisiunilor repetate şi a angajamentelor luate în scris, inculpatul nu a restituit persoanei vătămate nicio sumă de bani până în prezent .

Fiind audiat în cursul judecăţii, martorul L. a arătat că:

"În anul 2016 persoana vătămată F., care este naşul meu, m-a întrebat dacă ştiu un avocat pentru că avea o problemă juridică. I l-am recomandat pe avocatul A., despre care ştiam că mai reprezentase şi alte persoane şi din punct de vedere profesional era un avocat foarte bun. Naşa ne-a trimis din Italia în contul meu de euro suma de 4.000 euro. Eu i-am scos din cont şi am mers împreună cu persoana vătămată la avocatul A.. Ei au încheiat contractul de asistenţă juridică şi persoana vătămată i-a plătit avocatului suma de 4.000 euro, jumătate în euro adică 2.000 euro şi restul de 8.000 şi ceva de RON. Banii au fost daţi când eram şi eu de faţă. Noi tot aşteptam să ne cheme la un proces dar nu a fost citată persoana vătămată. Eu l-am căutat pe avocatul A. la telefon, l-am întrebat dacă a depus dosarul şi acesta mi-a spus să îl lăsăm în pace că el lucrează. După mai mult de un an, naşa din Italia, fosta soţie a persoanei vătămate a sunat la Tribunal la Giurgiu şi s-a interesat aflând că nu este nici un dosar înregistrat pe numele persoanei vătămate. Văzând că nu a făcut nimic pentru aceasta sumă ce îi fusese plătită m-am dus împreună cu persoana vătămată la cabinetul avocatului A.. Acesta a dat mai multe declaraţii în care spunea că o să-i plătească persoanei vătămate suma pe care i-o dăduse iniţial".

Răspunzând la întrebarea adresată de procuror dacă, atunci când l-a sunat pe avocat pentru că nu a primit nicio citaţie de la Giurgiu, i-a spus că a depus acţiunea, martorul L. a răspuns că inculpatul A. i-a spus că a depus acţiunea. L-a întrebat atunci, dacă a depus-o, de ce nu a primit nimic şi de ce nu apare nimic înregistrat, pentru că aşa cum a arătat naşa din Italia se interesase şi nu era nicio acţiune depusă. De fiecare dată îi spunea să îl lase în pace că el lucrează.

Prin Adresa nr. x/07.12.2020, Biroul de Informare şi Relaţii Publice din cadrul Judecătoriei Giurgiu a comunicat că, din verificările efectuate în sistemul ECRIS, în cursul anului 2016 persoana vătămată F. nu a avut înregistrată vreo acţiune civilă pe rolul acelei instanţe în care să fi avut calitatea de reclamant.

4. În baza unei colaborări anterioare, la data de 14.01.2015, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică seria x având ca obiect prestarea de către avocat A., titular al Cabinetului de Avocat "A.", a următoarelor servicii: consultanţă juridică în vederea realizării obiectului de activitate al S.C G. S.R.L (reprezentată la acea dată de administrator V.), relaţii cu furnizorii, clienţii şi organele de control. Onorariul convenit a fost de 2.000 de euro, plus TVA .

La data de 22.01.2016, a fost încheiat şi contractul de asistenţă juridică seria x având ca obiect prestarea de către avocat A., titular al Cabinetului de Avocat "A.", a următoarelor servicii: consultanţă juridică în domeniul de aplicare a O.U.G nr. 44/2015 în relaţia cu A.N.A.F - D.G.F.P Ploieşti, onorariul convenit fiind de 3.500 de RON.

În concret, avocatul şi-a luat angajamentul că va oferi consultanţă juridică, va reprezenta societatea şi îi va asista pe reprezentaţii acesteia cu ocazia demersurilor efectuate în vederea obţinerii unei eşalonări a datoriei de 368.826 RON pe care persoana vătămată o avea la A.N.A.F.

Ulterior, întrucât cererea de eşalonare a datoriei a fost respinsă, în urma consultărilor cu reprezentanta persoanei vătămate de la acea dată, Q., avocatul A. şi-a luat angajamentul că va deschide procedura de insolvenţă a S.C G. S.R.L.

În acest sens, avocatul A. a solicitat şi a primit suma de 2.500 euro, reprezentând onorariul său şi al lichidatorului judiciar care ar urma să se ocupe de procedură. Deşi avocatul A. a susţinut că a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, s-a dovedit că acest lucru nu corespundea realităţii.

La solicitarea sa, în perioada 22.01.2016 - august 2016, reprezentantul persoanei vătămate i-a achitat avocatului A. suma totală de 5.000 euro şi 5.000 RON, parte din bani fiind transferaţi prin intermediul W., restul fiind înmânaţi personal acestuia, inclusiv cei 2.500 euro solicitaţi pentru deschiderea procedurii insolvenţei.

Fiind audiată de organele de cercetare penală, reprezentanta persoanei vătămate, Q., a relatat că îl cunoaşte pe inculpatul A. aproximativ din anul 2010, având în trecut mai multe colaborări.

În anul 2015, fiind director general la S.C G. S.R.L, a apelat din nou la acesta, fiind încheiat contractul de asistenţă juridică seria x din 14.01.2015, semnat de administratorul V..

În baza acestui contract, care avea ca obiect consultanţă juridică în vederea realizării obiectului de activitate al S.C G. S.R.L, relaţii cu furnizorii, clienţii şi organele de control, inculpatul A. a reprezentat societatea în relaţia cu un client italian iar altă consultanţă juridică nu a mai oferit reprezentanţilor societăţii, întrucât nu i s-a mai solicitat.

Reprezentanta persoanei vătămate a mai arătat că, în luna ianuarie 2016, a fost încheiat un nou contract de asistenţă juridică cu avocatul A., în baza căruia acesta urma să acorde consultanţă juridică în tot ceea ce însemna relaţia S.C G. S.R.L cu ANAF, pe rolul căreia exista o acţiune împotriva societăţii.

Întrucât cererea de eşalonare a datoriei formulată de administratorul societăţii a fost respinsă, numita Q. a avut o discuţie cu inculpatul A., convenind că următorul pas care putea fi făcut era deschiderea procedurii insolvenţei societăţii, stabilindu-se ca inculpatul să formuleze o cerere în acest sens.

Întrucât discuţiile au fost purtate telefonic sau prin intermediul poştei electronice, nu a fost semnat un contract de asistenţă juridică şi, deşi inculpatul A. a solicitat şi a primit, pentru început, suma de 2.500 euro, nu a eliberat nicio chitanţă pentru aceşti bani, făcând promisiunea că, atunci când va trece prin Ploieşti, va duce toate documentele. La un moment dat a existat şi o întâlnire la Sinaia când, în prezenţa martorului M., inculpatul A. a discutat cu numita Q. despre deschiderea procedurii insolvenţei, arătându-i copia unei cărţi de identitate sau a unei legitimaţii a unei doamne lichidator N., afirmând că dânsa se va ocupa de procedură.

Ulterior primirii banilor, inculpatul a asigurat-o pe numita Q. că a înregistrat cererea de deschidere a insolvenţei şi că aşteaptă primul termen de judecată, deşi, cu ocazia verificărilor efectuate pe portalul Tribunalului Prahova, aceasta a constatat că nu era înregistrată nicio cerere de acest fel.

Deşi i s-a solicitat inculpatului A. să facă dovada demersului efectuat, acesta a menţinut-o în eroare pe numita Q. timp de aproximativ 2 luni, afirmând că va veni la Ploieşti şi îi va aduce documentele, lucru pe care însă nu l-a făcut. Între timp, a căutat-o pe doamna lichidator N. din Braşov şi, atunci când a contactat-o telefonic, a descoperit că aceasta nu a avut nicio discuţie cu inculpatul privind deschiderea procedurii insolvenţei S.C. G. S.R.L.

După ce a contactat un alt avocat, numita Q. a reuşit să-l convingă pe inculpat să dea o declaraţie notarială prin care să recunoască sumele primite, precum şi faptul că nu şi-a îndeplinit obligaţiile. Deşi inculpatul a fost uşor de convins, până în prezent, nu a restituit nicio sumă de bani.

Aceleaşi aspecte au fost relatate de reprezentanta persoanei vătămate, Q., atunci când aceasta a fost audiată în faza de cercetare judecătorească . Ea a declarat, printre altele, următoarele:

"Când societatea a avut probleme l-am angajat pe avocatul A. pentru a ne ajuta să rezolvăm probleme, el ne-a recomandat să deschidem procedura insolenţei şi şi-a asumat faptul că o deschide dumnealui. El mi-a spus că noi să ne ocupăm de producţie iar de restul problemelor se ocupă el. În total cred că a încasat de la societate suma de 6.000 euro (o parte în euro, o parte în RON). Din câte îmi amintesc a fost vorba de două contracte între societate şi inculpat, în calitate de avocat. Am căutat pe site-ul instanţei şi am văzut că de fapt nu exista nici un dosar privind falimentul societăţii. L-am întrebat pe inculpat şi acesta mi-a spus că a făcut demersurile necesare. La un moment da nu mi-a mai răspuns deloc, aşa că am venit la Braşov la cabinetul său şi i-am cerut să ne dea documentele prin care spunea că a deschis procedura. Mi-a răspuns că nu le are, că se mută cu biroul şi că sunt în celălalt spaţiu. Nu ni le-a mai dat niciodată. Inculpatul şi-a asumat că ne dă suma de bani dar aceasta nu a mai fost restituită niciodată societăţii."

S-a reţinut, aşadar, că inculpatul A., fiind întrebat în mod direct despre depunerea cererii, a indus-o în eroare pe reprezentanta persoanei vătămate, spunându-i că el "a făcut demersurile necesare", deşi în realitate nu le făcuse.

Martorul M., soţul numitei Q., angajat şi el la S.C. G. S.R.L., a declarat că a participat la mai multe întâlniri între Q. şi inculpatul A., ocazie cu care acesta din urmă dădea asigurări că se ocupă de problemele societăţii şi solicita diferite sume de bani, uneori şi telefonic, pentru activitatea pe care o desfăşura.

Mare parte din aceşti bani i-au fost trimişi prin intermediul W. uneori chiar de martor, alteori de alţi angajaţi sau înmânaţi personal de martor sau de soţia acestuia. Martorul a confirmat împrejurarea că a existat o întâlnire, posibil la Buşteni, ocazie cu care inculpatul le-a comunicat că ar fi bine să pornească procedura reorganizării societăţii, arătându-le copia unei cărţi de identitate a unei doamne pe care a prezentat-o drept lichidator, afirmând că o cunoaşte şi că este persoană pregătită. Tot atunci, inculpatul le-a comunicat că onorariul lui şi al doamnei lichidator este de 2.500 euro, dar se mai poate negocia. Deşi a primit aceşti bani, inculpatul nu s-a ocupat de reorganizare, iar, atunci când i-au fost solicitate explicaţii, acesta a recunoscut că nu a făcut niciun demers, invocând probleme personale .

Fiind audiat de instanţă, martorul M. a confirmat că inculpatul A. a încasat de la societate suma convenită ca onorariu şi nu s-a ocupat de activităţile convenite, problemele juridice ale societăţii respective nefiind rezolvate. Martorul a declarat că:

"Din câte cunosc inculpatul a încasat de la societate suma de 6.000 euro, ca onorariu, lucru pe care l-a şi recunoscut ulterior într-o declaraţie dată la notar. Ştiu că avocatul trebuia să se ocupe de nişte eşalonări şi a existat o lungă corespondenţă între soţia mea, care era director general, şi inculpatul în calitate de avocat. Acesta ne-a spus să ne ocupăm de problemele noastre de producţie iar de problemele juridice se va ocupa el, să nu ne face nicio grijă. Soţia mea şi-a dat seama că se întâmplă ceva deoarece problemele legate de societate nu se rezolvau. Nu a mai vrut să îi plătească nici un ban inculpatului şi am venit la biroul său din Braşov. Acesta mi-a spus că rezolvă până la ora 14:00 şi că putem pleca liniştiţi. Eu i-am zis că nu plecăm până nu primit "hârtia", documentul pe care trebuia să îl facă avocatul. Am plecat fără a primi nimic şi atunci cred că s-a început procedura cu plângere la Barou. Ulterior problema eşalonării datoriilor societăţii a fost preluată de alt avocat. Acesta ne-a spus că ar fi bine să avem o declaraţie de la avocatul A.. Eu am venit la Braşov şi inculpatul a dat trei declaraţii la notar, una în care recunoştea că a avut contract cu societatea şi nu a onorat obligaţiile, una în care recunoştea că a primit suma de 6.000 euro şi încă una în care îşi asuma să plătească acea sumă în termen de 90 de zile. Nu a fost plătită nicio sumă de bani societăţii. Înainte de a se da acele declaraţii la notar am mai avut o întâlnire cu inculpatul A. la care am fost eu şi soţia mea. Probabil pentru a ne arăta că se ocupă de problemă, inculpatul ne-a prezentat o copie a legitimaţiei unui lichidator din Braşov, ne-a spus că lucrează cu ea, că se cunosc şi că este ok. Nu mai reţin numele lichidatorului."

Din conţinutul corespondenţei purtate prin intermediul poştei electronice, reiese faptul că, începând cu data de 08.08.2016, inculpatul i-a comunicat reprezentantei persoanei vătămate că a introdus acţiunea având ca obiect cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei şi că aşteaptă primul termen de judecată şi, deşi, în perioada următoare, i s-a solicitat în repetate rânduri să facă dovada în acest sens, respectiv să transmită o copie după cerere, până la începutul lunii octombrie 2016, inculpatul a indus-o şi a menţinut-o în eroare pe reprezentanta persoanei vătămate, afirmând că se va prezenta cu documentele justificative . După această dată, deşi şi-a luat angajamentul, prin declaraţii notariale, că se obligă să achite S.C. G. S.R.L. suma de 5.000 de euro şi 5.000 de RON, în maxim 90 de zile, de la semnarea declaraţiilor, respectiv de la data de 13.10.2016, recunoscând că nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi nu a adus la cunoştinţa clientului acest lucru, inculpatul nu a restituit persoanei vătămate nicio sumă de bani .

A fost identificată şi martora N., singurul lichidator judiciar cu numele "N." din judeţul Braşov, care a declarat că, deşi este lichidator judiciar din anul 2007, în fapt nu mai profesează, ocupându-se, din anul 2015, de contabilitate, audit şi consultanţă fiscală. Martora a declarat că nu îl cunoaşte pe inculpatul A. şi nu ştie de unde ar fi putut avea acesta copia cărţii sale de identitate sau a legitimaţiei de lichidator.

Fiind audiată în cursul judecăţii, martora N. a arătat că:

"În anul 2017 am fost sunată de o doamnă, ca reprezentant al unei societăţi, dar nu reţin numele, aceasta m-a întrebat dacă îl cunosc pe un avocat pe nume A., eu ştiam că sunt doi fraţi cu acest nume care sunt avocaţi şi pe care îi cunoşteam. Doamna mi-a spus că acel avocat i-a arătat legitimaţia mea de lichidator, că firma lor avea restanţe la plată, că trebuia deschisă procedura insolvenţei şi urma să se ocupe el ca avocat iar eu ca lichidator. Precizez că deşi am calitatea de lichidator şi îmi plătesc cotizaţia, eu nu am desfăşurat această activitate niciodată după anii 2005 - 2006. Pe domnul avocat A. nu îl cunosc. Doamna procuror mi-a arătat o fotografie cu el, la parchet, când am fost audiată, nu cunosc persoana respectivă."

Din verificările efectuate la Tribunalul Prahova, s-a stabilit că o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei S.C. G. S.R.L. a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe abia la data de 28.09.2016.

Curtea a concluzionat că, fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Braşov, care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus-o în eroare pe persoana vătămată E. cu ocazia derulării contractului de asistenţă juridică seria x nr. x din 21.12.2015, întrucât, la data de 02.02.2016, inculpatul, avocat, a solicitat şi a primit de la persoana vătămată suma de 3000 de euro pentru angajarea a doi experţi care vor participa la experimentul judiciar propus în Dosarul penal nr. x/2015 al DIICOT, în care era cercetat fratele persoanei vătămate, deşi o astfel de expertiză nu a fost propusă, nici dispusă de organele de urmărire penală. Ulterior, în cursul lunii aprilie 2016, inculpatul A. a solicitat şi a primit şi suma de 2.000 de euro, cu titlu de onorariu suplimentar experţi, deşi niciun expert nu a fost angajat;

- în perioada februarie - septembrie 2016 a indus-o în eroare pe persoana vătămată F. cu ocazia derulării contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/2016 prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că a introdus pe rolul Judecătoriei Giurgiu cererea de chemare în judecată ce făcea obiectul respectivului contract de asistenţă juridică, aspect nereal însă, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust, constând în sumele de bani încasate cu titlu de onorariu, taxe de timbru şi alte cheltuieli, respectiv 2.000 de euro şi 8.900 de RON, cauzând persoanei vătămate un prejudiciu total de 2.000 de euro şi 8.900 de RON;

- în perioada iulie - septembrie 2016, a indus-o în eroare pe persoana vătămată S.C. G. S.R.L., prin reprezentanţi, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că a introdus cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, aspect nereal însă, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust, constând în suma de bani încasată cu titlu de onorariu, atât pentru el, cât şi pentru lichidator, respectiv 2.500 de euro, cauzând persoanei vătămate un prejudiciu total de 2.500 de euro;

- în luna mai 2019, le-a indus în eroare pe persoanele vătămate B. şi C. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că a negociat cu persoanele vătămate H., I. şi J. împăcarea cu B., inculpat în Dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Braşov, în schimbul sumei de 1000 de euro, bani pe care i-a primit, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust, cauzând persoanelor vătămate un prejudiciu în sumă de 1000 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (5 acte materiale), prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a arătat că, elementul material al infracţiunii constă în acţiunile comise de inculpatul A. de inducere în eroare a persoanelor vătămate, acţiuni descrise anterior, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, inculpatul afirmând că a prestat activităţile pentru care fusese încheiat contractul de asistenţă juridică sau de reprezentare, fără ca în realitate să presteze acele activităţi.

Contrar susţinerilor inculpatului, instanţa de fond a arătat că nu este vorba despre simple litigii civile, deoarece inculpatul nu s-a limitat la a nu îşi îndeplini obligaţiile contractuale ca avocat, acesta inducând în eroare persoanele vătămate, solicitând sume de bani pentru anumite activităţi precise, pe care nu a avut nici un moment intenţia de a le desfăşura, scopul fiind ca sumele de bani să fie cheltuite în interes personal.

Totodată, s-a arătat că acţiunile inculpatului A. au fost comise în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust.

Astfel, inculpatul a încasat de la persoana vătămată E. suma de 3.000 euro pentru angajarea a doi experţi care vor participa la experimentul judiciar propus în dosarul penal în care era cercetat fratele persoanei vătămate, deşi o astfel de expertiză nu a fost propusă de inculpat în acel dosar, nici dispusă de organele de urmărire penală; inculpatul a încasat de la persoana vătămată F. cu titlu de onorariu, taxe de timbru şi alte cheltuieli, sumele de 2.000 euro şi 8.900 de RON şi i-a spus acestuia că a introdus pe rolul Judecătoriei Giurgiu cererea de chemare în judecată ce făcea obiectul respectivului contract de asistenţă juridică, aspect nereal însă; inculpatul a indus-o în eroare pe persoana vătămată S.C. G. S.R.L., prin reprezentanţi, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că a introdus cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, aspect nereal însă, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust, constând în suma de bani încasată cu titlu de onorariu, atât pentru el, cât şi pentru lichidator, respectiv 2.500 euro; persoanelor vătămate B. şi C. inculpatul le-a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă, respectiv faptul că a negociat cu persoanele vătămate H., I. şi J. împăcarea cu B., inculpat în dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Braşov, în schimbul sumei de 1000 de euro, bani pe care inculpatul i-a primit, dar nu i-a predat vreunei persoane vătămate din acel dosar.

Astfel, s-a reţinut că urmarea imediată constă în producerea prejudiciului material, a unei pagube, în dauna persoanelor vătămate, în cuantumul precizat anterior.

Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată rezultă din aceea că prejudiciile înregistrate în patrimoniul fiecărei persoane vătămate s-au produs ca urmare a acţiunilor inculpatului şi a modului concret în care a acesta a procedat.

La încadrarea în drept a faptei, curtea a avut în vedere şi vinovăţia inculpatului A., în modalitatea intenţiei directe; inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin comiterea faptei. La evaluarea laturii subiective nu se poate ignora faptul că inculpatul A. are studii juridice şi a practicat avocatura o perioadă destul de lungă, având aşadar toate premisele să înţeleagă consecinţele acţiunilor şi inacţiunilor sale.

Chiar dacă inculpatul A., cu ocazia audierii la instanţă a susţinut că nu a avut intenţia de a înşela persoanele vătămate, instanţa de fond a înlăturat apărarea acestuia.

S-a remarcat, astfel, că inculpatul A. nu a luat nicio măsură pentru respectarea obligaţiilor asumate, nu a depus nici cea mai mică diligenţă în sensul realizării celor asumate: nu a contactat persoanele vătămate în cazul numitului B., nu a propus efectuarea vreunei expertize în cazul numitului E., nu a redactat cererea de chemare în judecată în cazul numitului F. şi nu a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în cazul S.C. G. S.R.L..

Toate aceste aspecte denotă, în opinia instanţei, faptul că inculpatul a urmărit, încă de la început, să le inducă în eroare pe persoanele vătămate şi să obţină de la acestea sume de bani, ştiind că nu va face nimic din ceea ce a afirmat că urmează să întreprindă.

De asemenea, s-a reţinut că intenţia cu care a acţionat inculpatul A. rezultă şi din caracterul consecvent al conduitei inculpatului - acesta a solicitat şi a primit de la persoanele vătămate sume de bani pentru acţiuni despre care a afirmat, în mod mincinos, că le-a întreprins sau că le va întreprinde, inducând şi menţinându-le în eroare în scopul obţinerii unui folos patrimonial injust.

Declaraţiile, olografe sau notariale, prin care inculpatul A. şi-a luat angajamentul restituirii sumelor de bani încasate de la persoanele vătămate reprezintă o modalitate prin care inculpatul a încercat să câştige timp, lăsând impresia că este dispus să restituie onorariul sau alte sume încasate dacă clienţii au fost nemulţumiţi, lucru care însă nu s-a întâmplat.

Faptul că inculpatul a avut de la început intenţia de a induce în eroare persoanele vătămate reiese şi din aceea că, nici măcar atunci când persoanele vătămate şi-au dat seama că inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile şi i-au cerut explicaţii, acesta nu a efectuat demersurile necesare pentru care fusese angajat ca avocat.

S-a mai subliniat că, acţiunile inculpatului A. nu sunt singulare; în cauză a rezultat o conduită similară a inculpatului în legătură cu alte contracte de asistenţă juridică, anterior datei faptelor ce au făcut obiectul cercetărilor.

Astfel, din verificările efectuate în cursul urmăririi penale la Baroul Braşov, a rezultat că inculpatul A. nu este la primul incident, începând cu anul 2012 existând numeroase sesizări formulate de persoane cu care acesta a încheiat contracte de asistenţă juridică şi care s-au arătat nemulţumite de modul defectuos în care avocatul şi-a îndeplinit obligaţiile profesionale.

Persoanele vătămate B. şi D. au arătat în mod constant că avocatul le-a dat asigurări că se obţine o soluţie de împăcare favorabilă inculpatului B.; în realitate cest lucru nu s-a întâmplat, iar avocatul nu a efectuat niciun demers în acest sens.

Cu ocazia audierii sale, inculpatul a arătat că nu mai era necesar demersul de a contacta persoanele vătămate întrucât a analizat dosarul şi a realizat că momentul eventualei împăcări permise de C. pen. era depăşit din punct de vedere procedural.

Cu toate acestea, pe de o parte niciuna dintre persoanele vătămate B. şi D. nu a fost încunoştinţată cu privire la decizia inculpatului A., pe de altă parte din actele dosarului rezultă că suma de 1.000 euro necesară despăgubirii celor trei persoane vătămate din acel dosar a fost încasată în perioadă 09.05 - 30.05.2019, iar suma a fost cheltuită de inculpat în scop personal.

Totodată, inculpatul a mai precizat că a studiat dosarul după ce a încasat suma de 1.000 euro şi atunci a constatat că împăcarea nu mai era posibilă. Cu toate acestea, cele două persoane vătămate au arătat că, în mod constant, avocatul le-a prezentat teza împăcării ca fiind o modalitate de finalizare a procesului penal cu privire la infracţiunea de furt, inclusiv după pronunţarea unei soluţii la fond, în speranţa obţinerii unei soluţii favorabile în apel.

Instanţa de fond a mai reţinut că, potrivit încheierii de şedinţă din 15.05.2019 a Judecătoriei Braşov, avocatul A. a expus instanţei posibilitatea ca inculpatul B. să achite prejudiciul, urmând ca acest demers să fie avut în vedere la individualizarea pedepsei, întrucât împăcarea nu mai era posibilă.

Cu toate acestea, ultima tranşă de 300 de euro este plătită de cele două persoane vătămate la data de 30.05.2019, după ce inculpatul A. expusese în calitate de avocat instanţei de fond că nu este posibilă împăcarea şi că urmează a se desdăuna persoanele vătămate pentru a se crea pe baza circumstanţelor atenuante un tratament mai favorabil inculpatului, ceea ce nu se întâmplă întrucât niciuna dintre celei trei persoane nu au fost contactate şi nici nu au avut intenţia de a se împăca cu B..

Cu privire la persoana vătămată E., instanţa de fond a reţinut că, inculpatul A. i-a solicitat iniţial suma de 3.000 euro pentru angajarea a doi experţi în dosarul privind pe fratele persoanei vătămate, U.. După două luni inculpatul i-a mai solicitat lui E. încă 2.000 euro cu titlu de supliment onorariu.

În dosarul D.I.I.C.O.T în care fratele persoanei vătămate avea calitatea de inculpat nu există nici un înscris cu privire la necesitatea efectuării unei expertize. În cursul urmăririi penale nu s-a propus şi nici nu s-a dispus de către organele de urmărire penală efectuarea vreunui experiment judiciar sau a vreunei expertize la care să participe experţi desemnaţi din partea inculpatului U., fiind evidentă inducerea în eroare a persoanei vătămate E. de către inculpatul A. în scopul obţinerii unui folos patrimonial injust. Suma percepută atât ca onorariu expert cât şi ca supliment a fost folosită în scop personal de inculpatul A., aşa cum acesta recunoaşte în declaraţia sa.

Referitor la persoana vătămată F., prima instanţă a reţinut că, contractul încheiat cu acesta este de "consultanţă juridică, redactare şi depunere acţiune în pretenţii".

S-a mai observat că, potrivit declaraţiilor constante ale persoanei vătămate şi ale martorului L., rezultă că avocatul A. le-a dat asigurări privind introducerea cererii, au completat dosarul cu toate documentele necesare probatoriului, nu le-au mai fost cerute alte documente, aspecte de natură a infirma cele susţinute de inculpat în sensul că din lipsă de probe nu a putut fi demarată procedura partajului.

La data de 25.10.2016 a fost încheiat un "proces-verbal" de restituire a sumelor respective, conţinutul este sub condiţie în sensul că se restituie respectiva sumă de bani dacă persoana vătămată va fi nemulţumită de demersurile făcute până la 31.01.2017.

S-a apreciat că nu poate fi reţinută apărarea inculpatului A. în sensul că se afla în imposibilitate obiectivă de a promova acţiunea din lipsa unor documente. Ulterior, la data de 01.11.2016 s-a încheiat un alt angajament de restituire fără niciun fel de condiţie, şi nici în acel moment nu s-a făcut vorbire de lipsa unor documente necesare susţinerii acţiunii.

Referitor la infracţiunea săvârşită în dauna persoanei vătămate S.C. G. S.R.L., instanţa de fond a reţinut, contrar apărărilor inculpatului că, probele administrate în cauză conturează fără dubiu vinovăţia acestuia. Relevante, sub acest aspect, au fost reţinute declaraţiile reprezentantei persoanei vătămate, numita Q., declaraţiile martorilor M. şi N..

Totodată, corespondenţa purtată prin mijloace electronice a fost considerată de prima instanţă edificatoare pentru natura relaţiei dintre inculpat şi societate, confirmând aspectele relatate de Q..

În acest sens, în email-ul din 08.08.2016, inculpatul A. a arătat că aşteaptă fixarea primului termen de judecată; în email-ul din 5.09.2016, după ce Q. îi ceruse un exemplar din acţiunea depusă, inculpatul răspunde că "ne vedem mâine cu toate" în emailul din 14.09.2016, la o nouă solicitare a copiei acţiunii, inculpatul răspunde că va trimite actele când va ajunge la birou; la datele de 19.10.2016 şi 20.09.2016 Q. reclamă caracterul urgent al procedurii şi i se răspunde de către inculpat prin emailul din 21.09.2016 că "avem toate actele".

Prin încheierea din 27.05.2022 a fost admisă cererea inculpatului A., formulată prin apărătorul ales şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen..(persoane vătămate B. şi C.); înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..(2 acte materiale) (persoană vătămată E.); înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată F.); înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. G. S.R.L., prin reprezentanţi), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale: persoane vătămate B. şi C. - un act material, E. - două acte materiale, F. - un act material, S.C. G. S.R.L. - un act material).

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a avut în vedere faptul că inculpatul A. a comis la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Chiar dacă aparent intervalele de timp dintre actele materiale nu sunt foarte scurte, s-a apreciat că natura concretă a activităţii infracţionale conduce la necesitatea reţinerii dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen.

În opinia primei instanţe, unitatea de rezoluţie infracţională se impune a fi reţinută ca urmare a faptului că acţiunile de inducere în eroare a persoanelor vătămate au fost similare, toate fiind desfăşurate în contextul încheierii unor contracte de asistenţă juridică, inculpatul asigurând persoanele vătămate că va presta anumite activităţi, care nu au mai fost efectuate, deşi au fost încasate sumele de bani solicitate, pe lângă onorariul de avocat, sub diverse pretexte.

Ulterior, la data de 10.08.2022, apărătorul ales al inculpatului a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei întemeiată pe dispoziţiile art. 395 C. proc. pen.

În motivare, s-a arătat că de la momentul terminării cercetării judecătoreşti, ulterior discutării schimbării încadrării juridice a faptelor, "necunoscând de Decizia CCR nr. 358 din 26.05.2022", au intervenit modificări care pot conduce la schimbarea esenţială a acuzării, susţinând să se revină practic la încadrarea iniţială.

Instanţa de fond nu a dat curs solicitării inculpatului privind repunerea pe rol a cauzei, apreciind că, nu s-a constatat, în cursul deliberării, că ar exista împrejurări care trebuie lămurite şi că ar fi necesară în acest sens reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor.

Sub acest aspect, s-a arătat că, inculpatul, prin apărător ales, este cel care a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul celor anterior menţionate, la termenul din data de 27.05.2022, acesta cunoscând la momentul formulării solicitării că se pronunţase Decizia nr. 358/26.05.2022 a Curţii Constituţionale.

Totodată, s-a arătat că, în aceeaşi şedinţă de judecată, imediat după ce a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice, apărarea a solicitat amânarea judecării cauzei în raport de decizia Curţii Constituţionale nr. 358 din 26.05.2022, solicitare respinsă de către instanţa de judecată.

De altfel, în opinia instanţei, nu era necesară consultarea considerentelor deciziei menţionate, după publicarea acesteia în Monitorul Oficial. Argumentele şi efectele acestei decizii au fost expuse, în esenţă, în comunicatul de presă emis la data de 26.05.2022 de Curtea Constituţională (https:/www.x.ro/comunicat-de-presa-26-mai-2022/), cu o zi înainte de termenul de judecată din data de 27.05.2022.

Pe de altă parte, prima instanţă a arătat că, şi în situaţia în care s-ar admite că o perioadă de timp nu au existat cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, în speţă, acest aspect este irelevant şi nu are consecinţe practice, în condiţiile în care s-a reţinut, urmare a admiterii cererii inculpatului, forma continuată de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune.

În această situaţie termenul de prescripţie curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni (art. 154 alin. (2) din C. pen.), respectiv luna mai 2019.

Or, infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, deci termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., urmând a se împlini în luna mai 2024 (chiar fără luarea în considerare a unei eventuale întreruperi a cursului prescripţiei).

Constatând că sunt întrunite condiţiile răspunderii penale a inculpatului şi că fapta reţinută în sarcina acestuia constituie infracţiune şi a fost comisă cu vinovăţie de inculpat, instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatului, evaluate în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel, s-au avut în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite (inculpatul a indus în eroare persoane care aveau nevoie de asistenţă juridică, sub aparenţa că sumele respective ar fi necesare pentru rezolvarea problemelor juridice ale persoanelor vătămate), starea de pericol (destul de ridicată) creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii (cuantumul prejudiciului), motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (obţinerea unui folos patrimonial injust şi folosirea acelor sume de bani în interes personal), natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpatul A. nu are antecedente penale), conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (inculpatul s-a prezentat când a fost chemat de organele judiciare; a dat declaraţie la instanţă), nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială (inculpatul A. este în vârstă de 48 de ani, are studii superioare, este avocat în cadrul Baroului Braşov, este divorţat, nu are antecedente penale).

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen. pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a arătat că persoanele vătămate B. şi C., în cursul urmăririi penale, s-au constituit părţi civile în procesul penal cu suma de 1.000 de euro reprezentând prejudiciul material cauzat. În cursul judecăţii, B. a solicitat şi obligarea inculpatului A. la plata a 50.000 de euro, cu titlu de daune morale.

S-a constatat că prejudiciul material în cuantum de 1.000 euro a fost produs părţilor civile prin infracţiunea comisă de inculpat, cuantumul prejudiciului fiind cert, fapta inculpatului fiind una ilicită, comisă cu intenţie, iar legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi producerea prejudiciului fiind demonstrată, aşa cum s-a detaliat mai sus, motiv pentru care acţiunea civilă a fost apreciată ca fiind fondată.

Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă B., instanţa de fond a constatat că nu se impune acordarea acestora.

În acest sens, s-a arătat că, partea civilă nu a dovedit în niciun fel producerea unui prejudiciu nepatrimonial, deşi îi revenea sarcina probei potrivit art. 249 C. proc. civ.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, la momentul la care s-a încheiat contractul cu avocatul A. în cauza penală în care B. avea calitatea de inculpat, nu se mai putea realiza împăcarea cu persoanele vătămate, iar, acoperirea prejudiciului putea avea, cel mult, relevanţă în procesul de individualizare a pedepsei.

Prin urmare, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de părţile civile B. şi C., iar inculpatul A. a fost obligat la plata către acestea a sumei de 1.000 euro, la cursul BNR din data plăţii.

Persoana vătămată F., în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000 euro şi 8.900 de RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului material cauzat, precum şi daune morale al căror cuantum îl va preciza ulterior.

În cursul judecăţii persoana vătămată a arătat că solicită obligarea inculpatului la suma de 2.000 euro şi 8.500 de RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului material cauzat, precizând că nu mai solicită şi daune morale.

Partea civilă a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că prin Sentinţa civilă nr. 6258/4.07.2019 pronunţată de Judecătoria Braşov a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul F. în contradictoriu cu pârâtul A. şi a fost obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 2.000 euro, la cursul BNR din data plăţii, precum şi suma 8.500 RON.

S-a constatat că partea civilă F. deţine deja un titlu împotriva inculpatului, respectiv hotărârea judecătorească civilă menţionată anterior, cu privire la care a demarat şi procedura de executare silită.

Astfel, Curtea a reţinut că nu se poate dispune, din nou, obligarea inculpatului la acoperirea aceluiaşi prejudiciu produs părţii civile, deoarece acest lucru a fost deja dispus de instanţa civilă.

De altfel, admiterea acţiunii civile în cadrul procesului penal nu ar avea oricum nicio finalitate practică, din moment ce procedura de executare silită a sentinţei civile a fost iniţiată şi nu a putut fi concretizată.

Prin urmare, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă F. în cadrul prezentului proces penal.

Persoana vătămată E., în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5.500 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului material cauzat ca urmare a inducerii în eroare, 1.500 RON reprezentând cheltuieli de executare silită şi 1.719 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Sub acest aspect, s-a reţinut că, partea civilă E. deţine deja un titlu executoriu cu privire la pretenţiile civile formulate, respectiv Sentinţa civilă nr. 765/04.08.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc.

Cu privire la acest titlu executoriu partea civilă a demarat şi procedura de executare silită, motiv pentru care, s-a apreciat că nu se poate dispune, din nou, obligarea inculpatului la acoperirea aceluiaşi prejudiciu produs părţii civile, deoarece acest lucru a fost deja dispus de instanţa civilă.

De altfel, admiterea acţiunii civile în cadrul procesului penal nu ar avea oricum nicio finalitate practică, din moment ce procedura de executare silită a sentinţei civile a fost iniţiată şi nu a putut fi concretizată.

Prin urmare, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă E. în cadrul prezentului proces penal.

Persoana vătămată S.C. G. S.R.L., prin reprezentant, în cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele de 5.000 euro şi 5.000 RON, reprezentând întregul prejudiciu material cauzat cu ocazia colaborării cu inculpatul. În cursul judecăţii, constituirea de parte civilă a fost menţinută de lichidatorul judiciar al societăţii aflate în faliment .

Potrivit art. 1357 din C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

S-a constatat că prejudiciul material în cuantum de 2.500 euro a fost produs părţii civile prin infracţiunea comisă de inculpat, cuantumul prejudiciului fiind cert, fapta inculpatului fiind una ilicită, comisă cu intenţie, iar legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi producerea prejudiciului fiind demonstrată, aşa cum s-a detaliat mai sus.

Instanţa de fond a reţinut numai suma de 2.500, cu titlu de prejudiciu, deoarece această sumă este cea solicitată de inculpat pentru pretinsa procedură de insolvenţă a societăţii.

Prin urmare, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă S.C. G. S.R.L., iar inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 2500 euro, la cursul BNR din data plăţii.

Având în vedere soluţia de condamnare a inculpatului, activitatea de judecată, mijloacele de proba administrate, culpa procesuala şi cheltuielile stabilite pentru faza de urmărire penală prin rechizitoriu, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a considerat că se impune obligarea inculpatului la plata sumelor reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul A..

În cuprinsul memoriului conţinând motivele de apel, inculpatul A. a solicitat, în principal, restituirea cauzei la instanţa de fond, în vederea punerii în discuţie a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022 privind prescripţia răspunderii penale şi aplicarea legii penale mai favorabile, iar, în subsidiar, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, să se facă aplicarea deciziei instanţei de contencios constituţional anterior menţionate privind prescripţia răspunderii penale, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune (persoane vătămate E., F. şi S.C. G. SRL), iar, cu privire infracţiunea de înşelăciune privind persoanele vătămate B. şi C. să se dispună achitarea sa, întrucât fapta nu există.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul A., prin apărător ales, a solicitat, în principal, admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea punerii în discuţie a schimbării încadrării juridice, dintr-o singură infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, în 4 infracţiuni de înşelăciune, aflate în concurs real.

În concret, a arătat că cercetarea inculpatului sub aspectul săvârşirii unui concurs real de infracţiuni de înşelăciune este net favorabilă acestuia, spre deosebire de reţinerea unei unităţi infracţionale, sub forma infracţiunii continuate, deoarece termenul de prescripţie a răspunderii penale s-ar calcula separat, pentru fiecare infracţiune concurentă în parte, prin raportare la momentul consumării fiecăreia dintre acestea, iar nu de la data epuizării infracţiunii continuate, respectiv de la data săvârşirii ultimei acţiuni.

În subsidiar, apărarea a solicitat achitarea inculpatului A., arătând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de înşelăciune, în condiţiile în care relaţiile dintre inculpat şi persoanele vătămate au fost stabilite în baza unui contract de asistenţă juridică, valabil încheiat şi necontestat de vreuna dintre părţi şi subiectivă având în vedere că inculpatul nu a urmărit să înşele persoanele vătămate, o parte dintre acestea acţionându-l în faţa instanţelor civile, unde au obţinut hotărâri executorii împotriva sa.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpatul A. este fondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

Astfel, analizând cu prioritate, solicitarea apelantului - inculpat A. privind schimbarea încadrării juridice, Înalta Curte constată că, prin Rechizitoriul nr. x/2020 din 22.01.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Braşov s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Braşov, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. şi C.), înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) (persoană vătămată E.), înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată F.) şi înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. G. S.R.L., prin reprezentanţi), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, la data de 27.05.2022, apărătorul ales al inculpatului A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. şi C.); înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale - persoană vătămată E.); înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată F.); înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. G. S.R.L., prin reprezentanţi), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale).

Prin încheierea din 27.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, cu ocazia dezbaterilor, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul solicitat de către apărarea inculpatului A..

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a avut în vedere unitatea de rezoluţie infracţională, chiar dacă, aparent, intervalele de timp dintre actele materiale nu sunt foarte scurte.

Sub acest aspect, s-a subliniat că unitatea de rezoluţie infracţională rezultă din acţiunile de inducere în eroare a persoanelor vătămate, care au fost similare, toate fiind desfăşurate în contextul încheierii unor contracte de asistenţă juridică, inculpatul asigurând persoanele vătămate că va presta anumite activităţi, care nu au fost efectuate, deşi au fost încasate sumele de bani solicitate, pe lângă onorariul de avocat, sub diverse pretexte.

Înalta Curte constată că, din motivarea hotărârii instanţei de fond, nu rezultă care au fost elementele de fapt şi circumstanţele concrete avute în vedere de judecător la schimbarea încadrării juridice a faptelor.

Astfel, hotărârea apelată cuprinde o expunere generală, fără a se indica, în concret, motivele care au determinat aprecierea, de către judecătorul fondului, că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru infracţiunea continuată, în condiţiile în care, modul de operare similar nu este un criteriu suficient pentru determinarea rezoluţiei infracţionale unice.

Or, procedând în acest mod, prima instanţă nu a analizat probele şi nu a determinat dacă inculpatul putea lua hotărârea infracţională pentru toate actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate încă dinainte de comiterea primului act de executare, în condiţiile în care, în cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut un interval de trei ani între faptele pretins săvârşite în anul 2016 şi fapta pretins săvârşită în anul 2019.

În concluzie, Înalta Curte reţine că, simpla expunere generală, fără a se arăta dacă rezoluţia infracţională a fost determinată (făptuitorul, în momentul luării hotărârii, a avut o reprezentare de ansamblu a obiectului material, a locului, modului şi timpului de săvârşire a diferitelor acţiuni) şi anterioară tuturor acestor acţiuni, precum şi dacă aceasta a fost menţinută pe parcursul executării actelor ce compun acea activitate, nu poate suplini motivarea schimbării de încadrare juridică, iar referirea globală şi absenţa unor trimiteri la probele administrate constituie o nemotivare a hotărârii care îl pune pe inculpat în situaţia de a nu înţelege care sunt considerentele pentru care s-a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată şi nu, în concurs real de infracţiuni, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la aceasta.

Astfel, controlul în apel poate fi efectuat doar pe baza motivării hotărârii apelate, activitate care nu se poate realiza în cauza de faţă, în condiţiile în care, din cuprinsul sentinţei pronunţate de prima instanţă, nu rezultă care sunt probele care au stat la baza schimbării de încadrare juridică.

Este adevărat că apelul, în condiţiile prevăzute de art. 417 C. proc. pen., constituite o cale de atac devolutivă, instanţa de apel având plenitudine de jurisdicţie şi putând aprecia şi statua asupra vinovăţiei, însă această caracteristică nu echivalează cu a statua în primă şi ultimă instanţă asupra situaţiei de fapt, apelul fiind, în principal, o cale de atac şi, prin urmare, presupunând, în mod necesar, realizarea controlului judiciar, control judiciar ce nu poate fi realizat în concret în lipsa unei judecăţi efective în primă instanţă.

Prin urmare, motivarea hotărârii judecătoreşti este un aspect care ţine de respectarea dreptului la un proces echitabil, iar dacă în motivare nu sunt cuprinse toate argumentele necesare pentru ca pe ele să se sprijine soluţia dată, precum şi examinarea probelor care au condus la schimbarea încadrării juridice, ca în situaţia de faţă, hotărârea este nemotivată, neputându-se exercita un control judecătoresc, iar admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare este justificată de dispoziţiile art. 6 parag. 1 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Această soluţie se impune ca urmare a aplicării directe a dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală, stabilit de art. 2 din Protocolul nr. 7 al CEDO, potrivit căruia persoana declarată vinovată de o infracţiune are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie de către o jurisdicţie superioară.

Totodată, se constată că situaţia din prezenta cauză nu se numără printre excepţiile prevăzute de alin. (2) al aceluiaşi articol cu privire la care este suficientă existenţa unui singur grad de jurisdicţie: în cazul infracţiunilor minore (în cazul acestora, înlăturarea dublului grad de jurisdicţie trebuie prevăzut expres, or dispoziţiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. nu exclud hotărârile curţilor de apel cu privire la infracţiunile vizând frontiera de stat de la exercitarea apelului), în cazul în care inculpatul a fost judecat în primă instanţă de cea mai înaltă jurisdicţie, ori a fost condamnat şi declarat vinovat ca urmare a unui apel împotriva achitării sale.

În condiţiile în care soluţia dată în apel este cea de trimitere a cauzei privind pe inculpatul A. spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că revine instanţei de fond analizarea, cu prilejul rejudecării cauzei, a solicitărilor formulate de inculpat în cuprinsul motivelor de apel.

Concluzionând, prima instanţă va proceda la rejudecarea cauzei şi va avea în vedere întregul probatoriu administrat, nefiind imperativ necesară readministrarea probatoriului din primul ciclu procesual, ci numai suplimentarea acestuia, dacă se impune, urmând a fi pronunţată o soluţie în acord cu îndrumările din prezenta decizie, potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. pen.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 41/F din 22 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

Va desfiinţa sentinţa penală apelată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Braşov.

În baza art. 275 alin. (3), cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul - inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 240 RON, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul - parte civilă B., în cuantum de 510 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 41/F din 22 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

Desfiinţează sentinţa penală apelată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Braşov.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul - inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 240 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul - parte civilă B., în cuantum de 510 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2023.

GGC - NN