Inadmissibility of extraordinary appeal against foreign judgment recognition and enforcement for lack of merits adjudication

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 234 din 21.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia. S-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

S-a recunoscut Sentinţa penală nr. 3156/2019 - Reg. Gen. nr. 1362/2016 DIB. - R.G.N.R. nr. 17097/2014 pronunţată de Tribunalul din Foggia, la data de 10.10.2019 - definitivă la data de 29.02.2020, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de favorizare, prevăzute de art. 378 din C. pen. Italian, faptă care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen. român.

S-a recunoscut ordonanţa Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Foggia - Italia nr. 328/2020 SIEP prin care s-a cumulat pedeapsa de 12 luni închisoare de mai sus cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 625/2016 din 15.07.2016 a Tribunalului Ordinar din Campobasso, definitivă la 29.10.2016, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 500 euro amendă, Sentinţa penală nr. 1739/2015 a Tribunalului din Ravenna, definitivă la 23.12.2015, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare şi 300 euro amendă;- Sentinţa penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare şi 600 euro amendă; Sentinţa penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare şi 600 euro amendă, pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare care a fost adaptată la limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune, şi anume în sensul reducerii la pedeapsa de 3 ani închisoare; Sentinţa penală nr. 219/2010 a Tribunalului ordinar din Foggia, definitivă la 04.07.2010, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2.000 euro amendă, în pedeapsa de 8 ani şi 4 luni închisoare.

S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 263 din data de 27.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 346/A/07.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost recunoscute Sentinţa penală nr. 625/2016 din 15.07.2016 a Tribunalului Ordinar din Campobasso, definitivă la 29.10.2016, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 500 euro amendă; Sentinţa penală nr. 1739/2015 a Tribunalului din Ravenna, definitivă la 23.12.2015, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare şi 300 euro amendă; Sentinţa penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare şi 600 euro amendă; Sentinţa penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare şi 600 euro amendă, pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare care a fost adaptată la limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune, şi anume în sensul reducerii la pedeapsa de 3 ani închisoare; Sentinţa penală nr. 219/2010 a Tribunalului ordinar din Foggia, definitivă la 04.07.2010, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2.000 euro amendă şi Ordonanţa Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Chieti - Italia nr. 12/2019 SIEP şi s-a dispus executarea de către cetăţeanul român A. într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 7 ani şi 4 luni închisoare.

S-a dispus executarea pedepsei rezultante de 8 ani şi 4 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioadele în care cetăţeanul român A. a fost privat de libertate în statul emitent (în Italia) din data de 14.04.2010 până la data de 10.06.2010 inclusiv şi din data de 12.11.2015 până la data de 13.11.2015 inclusiv, precum şi durata reţinerii şi arestării provizorii în procedura de executare a mandatului european de arestare de la 22.08.2019 până la data de 06.09.2019, inclusiv şi de la data de 10.09.2019 până la data de 13.09.2019, inclusiv şi perioada executată în România de la 07.11.2019 la zi.

S-a anulat vechiul MEPI şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 964 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel condamnatul A..

Prin Decizia penală nr. 11/A din 18 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 234 din 21 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

A fost obligat apelantul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în sumă de 964 RON, a rămas în sarcina statului şi s-a dispus a se plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva Deciziei penale nr. 11/A din 18 ianuarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţia în anulare condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2022.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., raportat la datele cauzei şi criticile formulate, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi extraordinare de atac îl constituie Decizia penală nr. 11/A din 18 ianuarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a respins ca respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 234 din 21 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 3156/2019 - Reg. Gen. nr. 1362/2016 DIB. - R.G.N.R. nr. 17097/2014 pronunţată de Tribunalul din Foggia, la data de 10.10.2019 - definitivă la data de 29.02.2020, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de favorizare, prevăzute de art. 378 din C. pen. Italian.

Prealabil analizării motivelor invocate de contestatorul A., Înalta Curte evidenţiază limitele şi specificul căii de atac a contestaţiei în anulare, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 426 - 432 din C. proc. pen., norme care statuează că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale, de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).

Potrivit art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Legiuitorul a prevăzut în mod explicit procedura contestaţiei în anulare, în cadrul căreia se analizează într-o primă etapă condiţiile de admisibilitate şi doar în măsura în care constată incidenţa reală - nu doar formală - a cazurilor de contestaţie invocate, instanţa procedează ulterior la analiza temeiniciei cererii, în cadrul căreia verifică susţinerea cazurilor de contestaţie invocate prin raportare la decizia instanţei a cărei anulare se cere şi respectiv la toate actele dosarului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

Prin urmare, în această etapă procesuală, instanţa se limitează la verificarea cererii de contestaţie în anulare sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor legale de folosire a acestei căi de atac extraordinare: dacă priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Aşadar, determinarea precisă a condiţiilor în care poate fi exercitată contestaţia în anulare constituie o garanţie că această cale de atac nu poate fi utilizată oricând şi în orice modalitate, în scopul de a înlătura efectele principiului autorităţii de lucru judecat şi al stabilităţii hotărârilor definitive.

Din analiza dispoziţiilor legale care reglementează contestaţia în anulare (art. 426 şi urm. C. proc. pen.), Înalta Curte constată că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai de către instanţele naţionale împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluţionat acţiunea penală. Or, în speţă, contestaţia în anulare vizează o hotărâre de recunoaştere a unei pedepse aplicate de o instanţă străină şi executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

Aşadar, în cauza dedusă judecăţii, hotărârea atacată nu poate fi supusă examinării pe calea contestaţiei în anulare, întrucât nu a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive prin care să se fi soluţionat fondul cauzei.

Totodată, în speţa dedusă judecăţii, se constată că, la data de 21.12.2022, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova contestaţia în anulare formulată de persoana condamnată A., întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., prin care a solicitat să se constate împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 3156/2019 - Reg. Gen. nr. 1362/2016 DIB. - R.G.N.R. nr. 17097/2014 pronunţată de Tribunalul din Foggia, recunoscută prin Sentinţa nr. 234 din 21 decembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Înalta Curte reaminteşte că dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. pot fi invocate de inculpatul condamnat atunci când exista o cauză de încetare a procesului penal, ce nu a fost valorificată în favoarea sa.

Înalta Curte constată că numai în situaţia în care instanţa de apel învestită cu soluţionarea acţiunii penale nu se pronunţa asupra unei cauze de încetare a procesului penal, pentru care existau la dosar probele necesare care ar fi condus la soluţia de încetare a procesului penal, contestatorul avea deschisă posibilitatea invocării contestaţiei în anulare.

În plus, stabilirea ori alegerea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept) şi nu poate face obiectul cenzurii în contestaţia în anulare, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.

Aşadar, se constată că persoana condamnată A. a învestit instanţa cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale, contestaţia în anulare dedusă judecăţii fiind inadmisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Referitor la solicitarea de a fi recalificată cererea de contestaţie în anulare în contestaţie la executare, văzând poziţia exprimată de petent şi aplicând principiul disponibilităţii, instanţa va evalua contestaţia în anulare, menţionând petentului faptul că are posibilitatea să învestească instanţa cu o asemenea cerere, printr-o cerere separată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 11/A din 18 ianuarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 11/A din 18 ianuarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2023.

GGC - NN