Proportional scope and duration of criminal security seizures in tax evasion cases pending appellate review

Asupra contestaţiilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 09 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2502 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în prezenta cauză, fiind menţinute.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că prin sentinţa penală nr. 932/F/19.08.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit asupra următoarelor bunuri:

- imobil situat în municipiul Bucureşti, B-dul x nr. 69, identificat cadastral cu numărul x, înscris în cartea funciară nr. x, a localităţii Bucureşti - sector 1, compus din teren în suprafaţă de 422,82 m.p. şi construcţia edificată pe acesta, având S+P+E+M+M, cu o suprafaţă construită la sol de 248,39 m.p.;

- imobil situat în municipiul Bucureşti, B-dul x nr. 45, compus din 3 camere de locuit şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 78,58 m.p.;

- imobil situat în municipiul Bucureşti, str. x, compus din 2 camere de locuit şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 43,38 m.p., înscris în cartea funciară nr. x, a municipiului Bucureşti - sector 2;

- suma de 863.957 euro consemnată de către inculpata A. S.R.L. la B. la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti;

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. civ..pen., a fost menţinută poprirea instituită asupra sumei de 648.623,03 euro, existentă în contul bancar nr. x, deschis pe numele inculpatei C. S.R.L. la D. S.A., măsură dispusă prin ordonanţa de poprire nr. 330/P/2014 din 20.10.2017.

Curtea de apel a constatat că inculpaţii E., A. S.R.L. şi C. S.R.L. au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 (cu încadrări juridice diferite), astfel că există o obligaţie legală în privinţa luării măsurilor asigurătorii.

De asemenea, Curtea de apel a constatat că cei trei inculpaţi menţionaţi anterior au fost obligaţi la despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, fiind dispuse şi măsuri de confiscare şi pedepse cu amenda penală.

Prin urmare, s-a apreciat că măsurile asigurătorii dispuse în prezenta cauză au ca scop garantarea pagubei produse prin infracţiunea de "evaziune fiscală", executarea pedepselor cu amenda penală şi protejarea bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, în eventualitatea stabilirii unei vinovăţii a inculpaţilor E., A. S.R.L. şi C. S.R.L..

În contextul factual al cauzei, s-a constatat că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiunile presupus a fi comise şi a executării pedepselor constând în amenda penală.

Referitor la susţinerile apărării, în sensul că s-ar impune restrângerea măsurilor asigurătorii după o evaluare a imobilelor, s-a apreciat de către Curtea de apel că acest aspect nu afectează la acest moment legalitatea şi temeinicia acestor măsuri asigurătorii, întrucât nivelul valoric al unor imobile pe parcursul mai multor ani poate fi fluctuant, ascendent sau descendent, neputând fi un indicator obiectiv care să impună doar pe acest considerent restrângerea măsurilor asigurătorii.

În privinţa termenului rezonabil scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, Curtea de apel a considerat că acest prag nu a fost atins, având în vedere complexitatea cauzei şi natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, consecinţele produse asupra inculpaţilor nedepăşind efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu valorile care sunt garantate. Astfel, trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuţie principiul rezonabilităţii, în accepţiunea Convenţiei, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor, complexitatea cauzei şi durata procedurilor în faţa instanţei.

Împotriva încheierii din 09 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală au formulat contestaţii inculpaţii E., A. S.R.L. şi C. S.R.L.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 03 martie 2023, sub nr. x/2018/a6, fiind fixat termen de judecată aleatoriu a data de 07 martie 2023.

În cererea scrisă, inculpaţii, prin avocat ales, au susţinut că dispunerea şi menţinerea măsurilor asigurătorii se face pe baza analizei valorilor implicate în cauză, respectiv: valoarea prejudiciului, bonitatea inculpatului/inculpaţilor şi valoarea patrimoniului de care acesta dispune. În prezentul dosar, în opinia apărării, niciunul dintre aceste criterii nu a fost avut în vedere de către instanţa de apel la momentul verificării măsurilor asigurătorii, aceasta fiind realizată în mod mecanic, fără o analiză concretă a situaţiei particulare din prezenta cauză cu referire la durata excesivă a măsurilor asigurătorii instituite în sarcina inculpaţilor, la proporţionalitatea acestora cu presupusul prejudiciu reclamant de partea civilă, care la acest moment procesual nu a fost stabilit în mod definitiv, dovadă fiind faptul că în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză fiscal-contabilă al cărei scop central este acela de a stabilit existenţa vreunui prejudiciu şi, în eventualitatea existenţei vreunui prejudiciu, de a determina cuantumul acestuia. La pronunţarea soluţiei de menţinere a măsurilor asigurătorii nu a fost avută în vedere nici bonitatea inculpatului E., care s-a prezentat la fiecare termen de judecată, având o conduită corespunzătoare, exercitându-şi, în mod activ, drepturile procesuale prin propunerea de probe îndreptate înspre aflarea adevărului şi a stabilirii stării de fapt reale.

Apărarea a susţinut că sunt stabilite etapele procesuale în care măsurile pot fi instituite, scopul pentru care aceste măsuri vor fi luate, iar doctrina şi practica au stabilit şi elementele care trebuie valorizate pentru a se putea institui aceste măsuri în mod legal. Analiza situaţiei de la caz la caz, poate şi trebuie să conducă la tratarea diferenţiată a suspecţilor sau inculpaţilor, instanţele de judecată fiind obligate să ţină cont de particularităţile fiecărei speţe pentru a respecta drepturile procesuale ale părţilor şi garanţiile oferite nu doar de dreptul naţional, ci şi de dreptul unional. Prin urmare, anterior menţinerii sechestrului asigurător, trebuie să se evalueze prejudiciul produs prin infracţiune, valoarea sechestrată trebuie să fie apropiată de cea a bunurilor care ar putea fi confiscate după stabilirea vinovăţiei, dacă procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa, apreciază că se impune luarea acestei măsuri.

În prezenta cauză, apărarea a arătat că prejudiciul este unic, reţinut atât în sarcina inculpatului E., cât şi în sarcina societăţilor C. S.R.L. şi A. S.R.L. Cu toate acestea, au fost instituite măsuri asigurătorii atât asupra bunurilor mobile, cât şi imobile ale inculpaţilor, fără a se ţine cont de valoarea bunurilor sechestrate prin comparaţie cu valoarea pretinsului prejudiciu.

Prin urmare, întrucât nu s-a realizat o evaluare a bunurilor asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii, s-a considerat de către apărare că acestea a fost instituite în mod nelegal şi din perspectiva întinderii, existând o disproporţie semnificativă între valoarea pretinsului prejudiciu şi valoarea bunurilor asupra cărora a fost instituit sechestrul.

Astfel, deşi valoarea pretinsul prejudiciu indicată de către organele de urmărire penală este 2.700.000 euro, măsurile asigurătorii au fost instituite atât asupra bunurilor mobile ale inculpaţilor, respectiv asupra soldurilor conturilor acestora, cât şi asupra bunurilor imobile a căror valoare de circulaţie este semnificativ mai mare. Având în vedere faptul că nici în ordonanţei de instituire a măsurilor, nici în cuprinsul sentinţei atacate nu se menţionează care a fost criteriul de selecţie avut la bază pentru instituirea sechestrului asigurător şi nici nu s-a realizat o evaluare de specialitate a bunurilor imobile deţinute de către inculpatul E., s-a considerat de către apărare că măsura este nu doar disproporţionată, cât şi abuzivă.

S-a menţionat că, potrivit rapoartelor de expertiză tehnică extrajudiciară în specialitatea evaluare imobiliară întocmite la data de 8.02.2023, valoarea celor trei imobile este următoarea: imobilul situat în municipiul Bucureşti, Bld. Dacia, nr. 69, înscris în Cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti - Sector 1, compus din teren în suprafaţă de 422,82 mp şi construcţia edificată pe acesta, având S+P+E+M+M, cu o suprafaţă construită la sol de 248,39 mp şi o suprafaţa desfăşurată de 914 mp, aflat în proprietatea lui E., are o valoare estimată de 2.120.000 euro, adică 10.367.000 RON; imobil situat în municipiul Bucureşti, B-dul x, nr. 45, se. 5, înscris în Cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti, compus din 3 camere de locuit şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 78,58 mp., plus 4 balcoane cu o suprafaţă de 12,25 mp, aflat în proprietatea lui E., are o valoare estimată de 210.000 euro, adică 1.027.000 RON şi imobil situat în municipiul Bucureşti, Str. x, se. 2, înscris în cartea funciară nr. x, a municipiului Bucureşti - Sector 2, compus din 2 camere de locuit şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 43,39 mp, aflat în proprietatea lui E., are o valoare estimată de 87.000 euro, adică 425.000 RON. În ceea ce priveşte imobilul situat în municipiul Bucureşti, Bld. Dacia, nr. 69, înscris în Cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti - Sector 1, având o valoarea estimată de 2.120.000 euro, adică 10.367.000 RON, inculpatul E. a primit o ofertă de cumpărare la preţul de 2.200.000 euro, din partea unui client din portofoliul societăţii F. S.R.L., care se ocupă de tranzacţionarea acestei proprietăţi. Propunerea financiară făcută de clientul interesat fost justificată de poziţia imobilului care are deschidere spre două artere principale din Bucureşti, elementele arhitectonice deosebite şi starea bună din prezent a proprietăţii.

Având în vedere aceste aspecte, soluţia de menţinere a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile deţinute de către E. şi asupra bunurilor mobile - suma de 863.957 euro consemnată de către inculpata A. S.R.L. la B. la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti, şi suma de 648.623,03 euro, poprită în contul bancar nr. x, al societăţii C. S.R.L. deschis la D. S.A., este vădit nejustificată, încălcând în mod flagrant dreptul de proprietate al inculpaţilor.

În opinia apărării, un alt element care justifică solicitarea noastră este generat de faptul că soluţia de menţinere a măsurilor asigurătorii asupra celor două sume indisponibilizate în defavoarea societăţilor inculpate afectează grav activitatea curentă acestora. în concret, societăţile inculpate se află în imposibilitate de a susţine fluxul de plăţi curente faţă de colaboratori şi faţă de proprii angajaţi, aspect ce antrenează inclusiv o eventuală imposibilitate de respectare a obligaţiilor fiscale curente.

S-a arătat că până la acest moment, administratorul societăţilor inculpate a făcut eforturi considerabile pentru e evita o eventuală deschidere a procedurii insolvenţei şi pentru a menţine în circuit civil şi comercial societăţile inculpate, însă datorită perioadei nefaste generată de pandemia de Covid-19, care a determinat o creştere semnificativă a preţurilor, la acest moment societăţile inculpate au ajuns într-un impas financiar pentru a cărui rezolvare este imperios necesară eliberarea sumelor indisponibilizate, fie chiar şi în parte prin ridicarea măsurii popririi cu consecinţa eliberării sumei de 648.623,03 euro, poprită în contul bancar nr. x, al societăţii C. S.R.L. deschis la D. S.A..

Aşadar, restrângerea măsurilor asigurătorii asupra celor trei imobile nu este de natură a afecta scopul pentru care au fost instituite măsurile asigurătorii, întrucât valorificarea acestora la valoarea indicată în cele trei rapoarte de expertiză extrajudiciară este suficientă pentru a acoperi eventualul prejudiciu, ce se va stabili prin raportul de expertiză fiscal contabilă aflat în desfăşurate.

Apărarea a apreciat că, în ipoteza în care măsurile asigurătorii vor rămâne în fiinţă în forma în care au fost dispuse, cele două societăţi vor fi în imposibilitate de a-şi asigura desfăşurarea activităţii în condiţii optime, aspect ce poate afecta inclusiv mijloacele de trai ale inculpatului E. şi ale familiei acestuia, întrucât îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestor societăţi.

Prin urmare, s-a considerat că menţinerea sechestrului asigurător doar asupra bunurilor imobile este suficientă, iar scopul prevăzut de art. 249 C. proc. pen. este atins.

Un alt argument al apărării în susţinerea solicitării de restrângere a măsurile este durata îndelungată a procedurilor şi inclusiv a măsurilor asigurătorii. Apărarea a apreciat că raportat la comportamentul autorităţilor şi cel al părţilor, nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii acestor măsuri cu scopul în vederea realizării căruia au fost instituite, condiţii în care restrângerea lor ar determina proporţionalitatea măsurilor cu scopul pentru care au fost instituite şi ar împiedica lezarea drepturilor celor trei inculpaţi.

Apărarea a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în această materie, respectiv încheierea din data de 29.06.2021 în dosarul nr. x/2017, dar şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, cauza G. S.A. împotriva României (Cererea nr. 38072/11), cauza Cernea împotriva României (Cererea nr. 7486/12).

În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, având în vedere că din conţinutul încheierii atacate rezultă că minuta a fost comunicată în data de 09 februarie 2023, data pronunţării hotărârii, iar data poştei de pe plicul conţinând contestaţia formulată este 16 februarie 2023.

Pe fondul cauzei, procurorul a apreciat că se impune menţinerea măsurilor asigurătorii, având în vedere că, faţă de momentul instituirii măsurilor la datele de 14 martie 2017, 23 iunie 2017 şi 20 octombrie 2017, nu a fost depăşit un termen rezonabil

Apărătorul ales al contestatorilor inculpaţi E., A. S.R.L. şi C. S.R.L. a formulat critici care au vizat principiul proporţionalităţii şi durata rezonabilă a măsurilor asigurătorii care au fost instituite în urmă cu peste 6 ani. Totodată, a solicitat să se observe că valoarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsurile asigurătorii este mult peste valoarea pretinsului prejudiciu.

Examinând încheierea atacată, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, se constată că, sunt întrunite cerinţele legale privind termenul de declarare a contestaţiilor, fiind respectate dispoziţiile art. 2501 C. proc. pen.

Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că minuta încheierii din 09 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2018 a fost comunicată inculpaţilor E. şi A. S.R.L., la adresa de domiciliu din Bucureşti, Bd. x, nr. 45 la data de 16 februarie 2023, pe dovada de primire existând semnătura destinatarului, precum şi inculpatei C. S.R.L. la adresa din Bucureşti Calea x, bl. Corp A, ap. Cam B1 . Inculpaţii E., A. S.R.L. şi C. S.R.L. au formulat contestaţii împotriva încheierii din 09 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. la data de 16 februarie 2023 (data poştei aflată pe plicul de la dosar contestaţie). Prin urmare, contestaţiile au fost declarate în termenul prevăzut de lege.

Analizând în concret măsurile asigurătorii instituite în cauză, Înalta Curte apreciază că subzistă temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea acestora pentru următoarele considerente:

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului sau părţii responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

În drept, prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată şi completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 2502 C. proc. pen. în materia măsurilor asigurătorii. Potrivit acestui text de lege, "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora (alin. (5).

Prin noile dispoziţii procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, putându-se dispune, în raport de particularităţile fiecărei cauze, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse.

Având în vedere legislaţia în vigoare, în cauză, se constată că prin Ordonanţele din 14 martie 2017, 23 iunie 2017 s-a instituit sechestrului asigurător asupra imobilului situat în municipiul Bucureşti, B-dul x nr. 69, identificat cadastral cu numărul x, înscris în cartea funciară nr. x, a localităţii Bucureşti - sector 1, compus din teren în suprafaţă de 422,82 m.p. şi construcţia edificată pe acesta, având S+P+E+M+M, cu o suprafaţă construită la sol de 248,39 m.p.; imobilului situat în municipiul Bucureşti, B-dul x nr. 45, compus din 3 camere de locuit şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 78,58 m.p.; imobilului situat în municipiul Bucureşti, str. x, compus din 2 camere de locuit şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 43,38 m.p., înscris în cartea funciară nr. x, a municipiului Bucureşti - sector 2; sumei de 863.957 euro consemnată de către inculpata A. S.R.L. la B. la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti.

Prin ordonanţa de poprire nr. 330/P/2014 din 20.10.2017 s-a dispus poprirea sumei de 648.623,03 euro, existentă în contul bancar nr. x, deschis pe numele inculpatei C. S.R.L. la D. S.A..

Prin sentinţa penală nr. 932/F/19.08.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de Statul Român prin reprezentat legal Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul în municipiul Bucureşti, şi în consecinţă obligă inculpaţii şi părţile responsabile civilmente la plata către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a următoarelor sume, astfel:

- inculpatul E. şi inculpata A. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 1.702.802,74 RON (1.375.229 RON TVA + 211.562,03 RON dobânzi + 116.011,71 RON penalităţi), reprezentând prejudiciul creat prin infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2017 până la data achitării obligaţiei bugetare principale;

- inculpatul E. şi inculpata C. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 2.270.965 RON (2.010.949 RON debit principal + 173.344 RON dobânzi + 86.672 RON penalităţi), reprezentând prejudiciul creat prin infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2017 până la data achitării obligaţiei bugetare principale;

- inculpatul E. şi inculpata A. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 1.051.190,45 RON debit principal, reprezentând prejudiciul creat prin infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal în parte ce alcătuieşte suma totală de 1.051.190,45 RON, până la data achitării obligaţiei bugetare principale;

- inculpatul E. şi inculpata C. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 1.125.449,31 RON (995.895,61 RON debit principal + 86.369,13 RON dobânzi + 43.184,57 RON penalităţi), reprezentând prejudiciul creat prin infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2017 până la data achitării obligaţiei bugetare principale;

- inculpatul E. la plata sumei de 4.581.358,71 RON (3.195.763,60 RON debit principal + 866.951,20 RON dobânzi + 518.643,91 RON penalităţi), reprezentând prejudiciul creat prin infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (SC H. S.R.L., S.C. I. S.R.L. şi S.C. J. SRL), la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2017 până la data achitării obligaţiei bugetare principale;

- inculpatul E. în solidar cu partea responsabilă civilmente K. S.R.L. la plata sumei de 879.352,56 RON (749.065,06 RON debit principal + 85.991,48 RON dobânzi + 44.296,02 RON penalităţi), reprezentând prejudiciul creat prin infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2017 până la data achitării obligaţiei bugetare principale;

- inculpatul E. în solidar cu partea responsabilă civilmente L. S.R.L. la plata sumei de 1.526.250 RON (955,020 RON debit principal + 429.055 RON dobânzi + 142.174 RON penalităţi) reprezentând prejudiciul creat prin infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2017 până la data achitării obligaţiei bugetare principale;

- inculpatul E. şi inculpata A. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 84.172,80 RON, reprezentând prejudiciul creat prin infracţiunea de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal în parte ce alcătuieşte suma totală de 84.172,80 RON, până la data achitării obligaţiei bugetare principale.

- inculpatul E. şi partea responsabilă civilmente L. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 113.224,46 RON, reprezentând prejudiciul creat prin infracţiunea de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal în parte ce alcătuieşte suma totală de 113.224,46 RON, până la data achitării obligaţiilor bugetare principale;

- inculpatul E. la plata sumei de 3.279,04 RON, reprezentând prejudiciul creat prin infracţiunea de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (în calitate de asociat şi administrator al J. SRL) la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal în parte ce alcătuieşte suma totală de 3.279,04 RON, până la data achitării obligaţiilor bugetare principale.

Ia act că persoanele vătămate A. S.R.L. şi L. S.R.L. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. dispune confiscarea specială de la inculpatul E. a următoarelor sume:

- 246.657,36 RON, reprezentând prejudiciul creat societăţii A. S.R.L., care nu s-a constituit parte civilă;

- 300.084,15 RON, reprezentând prejudiciul creat societăţii L. S.R.L., care nu s-a constituit parte civilă;

- 17.214,96 RON, reprezentând prejudiciul creat societăţii J. S.R.L., care a fost radiată la data de 30.07.2015.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în municipiul Bucureşti, B-dul x nr. 69, identificat cadastral cu numărul x, înscris în cartea funciară nr. x, a localităţii Bucureşti - sector 1, compus din teren în suprafaţă de 422,82 m.p. şi construcţia edificată pe acesta, având S+P+E+M+M, cu o suprafaţă construită la sol de 248,39 m.p.; imobilului situat în municipiul Bucureşti, B-dul x nr. 45, compus din 3 camere de locuit şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 78,58 m.p.; imobilului situat în municipiul Bucureşti, str. x, compus din 2 camere de locuit şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 43,38 m.p., înscris în cartea funciară nr. x, a municipiului Bucureşti - sector 2; sumei de 863.957 euro consemnată de către inculpata A. S.R.L. la B. la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menţinută poprirea instituită asupra sumei de 648.623,03 euro, existentă în contul bancar nr. x, deschis pe numele inculpatei C. S.R.L. la D. S.A., măsură dispusă prin ordonanţa de poprire nr. 330/P/2014 din 20.10.2017.

În temeiul art. 404 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. rap. la art. 274 alin. (1), (2) şi 3 C. proc. pen.., au fost obligaţi inculpaţii şi părţile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel:

- 18.000 RON inculpatul E. în solidar cu părţile responsabile civilmente K. S.R.L., cu sediul în municipiul Bucureşti şi L. S.R.L., cu sediul în municipiul Bucureşti;

- 10.000 RON inculpata A. S.R.L.;

- 10.000 RON inculpata C. S.R.L..

Împotriva sentinţei penale nr. 932/F/19.08.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, apelanţii-inculpaţi E., A. S.R.L., C. S.R.L. şi apelanta-partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Prin încheierea atacată, din 09 februarie 2023, Curtea de apel a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în prezenta cauză, fiind menţinute, apreciindu-se de către instanţa de apel că măsurile asigurătorii dispuse în prezenta cauză au ca scop garantarea pagubei produse prin infracţiunea de "evaziune fiscală", executarea pedepselor cu amenda penală şi protejarea bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, în eventualitatea stabilirii unei vinovăţii a inculpaţilor E., A. S.R.L. şi C. S.R.L..

În contestaţie, criticile apărării au vizat principiul proporţionalităţii şi durata rezonabilă a măsurilor asigurătorii care au fost instituite în cauză, apreciindu-se că nu se mai impune menţinerea acestora.

Este adevărat că unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 C. proc. pen. îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reţinut că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)."

Critica apărării, în sensul că măsura asigurătorie nu este proporţională cu scopul reparatoriu urmărit, este nefondată.

Astfel, în cauză, este îndeplinită condiţia proporţionalităţii, dată fiind natura infracţiunilor ce fac obiectul cauzei (E. - infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, infracţiuni de folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii, în formă continuată, infracţiuni de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, infracţiuni de uz de fals; A. S.R.L. - infracţiuni de evaziune fiscală, infracţiunea de tăinuire; C. S.R.L. - infracţiuni de evaziune fiscală) şi necesitatea de a asigura o eventuală confiscare specială, dacă soluţia ce se va pronunţa în cauză va fi în sensul prevăzut de normele legale ce impun această măsură.

În ceea ce priveşte existenţa unei disproporţii între valoarea imobilelor şi cuantumul asupra căruia s-a luat măsura asigurătorie, se observă că aceeaşi decizie pronunţată în interesul legii, enunţată mai sus (Decizia nr. 19/2017), a statuat că:

"Atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înfiinţează măsura asigurătorie." De asemenea, şi practica instanţei supreme susţine caracterul obligatoriu al măsurii asigurătorii atunci când legea o prevede, independent de individualizarea prealabilă a bunurilor (Decizia nr. 132 din 19.01.2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 715 din data de 13.03.2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 1.532 din data de 11.05.2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Cu privire la respectarea proporţionalităţii duratei măsurii asigurătorii cu restrângerea dreptului de proprietate al persoanei faţă de care s-a luat măsura, se constată că de la data instituirii măsurilor asigurătorii (14 martie 2017, 23 iunie 2017 şi 20 octombrie 2017) nu a trecut o perioadă de natură să pună în discuţie principiul rezonabilităţii, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că durata procedurilor nu s-a extins nejustificat de mult, faţă de natura cauzei şi specificul probatoriului, în prezent, dosarul fiind în faza judecăţii a apelului.

Apărarea a mai susţinut în cererea scrisă că, în ipoteza în care măsurile asigurătorii vor rămâne în fiinţă, cele două societăţi vor fi în imposibilitate de a-şi asigura desfăşurarea activităţii în condiţii optime, aspect ce poate afecta inclusiv mijloacele de trai ale inculpatului E. şi ale familiei acestuia, întrucât îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestor societăţi.

Critica este nefondată, întrucât scopul măsurii asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exerciţiul drepturilor sale fundamentale, ci de a ocroti un interes mai presus de interesul personal al acestuia, respectiv acela al statului, care, prin măsurile de politică penală adoptate, tinde să protejeze persoana vătămată prin săvârşirea faptelor penale.

Aşadar, se apreciază că nu se justifică în momentul de faţă ridicarea măsurilor asigurătorii, fiind o garanţie pentru o posibilă plată a prejudiciului în contul ANAF, cu atât mai mult cu cât în cazul infracţiunii de evaziune fiscală pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie şi o garanţie plăţii cheltuielilor judiciare către stat. Mai mult, criticile inculpaţilor vor fi supuse analizei în calea de atac a apelului, iar în cazul în care, în urma examinării tuturor probelor, se va constata prejudiciul, acesta urmează a fi recuperat de la inculpaţi.

Relativ la cele ce precedă, instanţa supremă constată că, în cauză, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor, acestea fiind necesare şi proporţionale cu scopul urmărit şi se impune menţinerea ei.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii E., A. S.R.L. şi C. S.R.L. împotriva încheierii din 09 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii inculpaţi plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limba arabă se va suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii E., A. S.R.L. şi C. S.R.L. împotriva încheierii din 09 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorii inculpaţi plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limba arabă se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 martie 2023.

GGC - MM