Inadmissibility of contesting appellate-level execution objections: finality of court of appeal decisions under Art. 597(7) CPP

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 74 din data de 17 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1315 din data de 08.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, prin contestaţia la executare ce formează obiectul cauzei, condamnatul contestator A., a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., lămurirea dispozitivului deciziei penale pronunţate în apel şi aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 în raport de pedeapsa stabilită.

În opinia Curţii, contestaţia la executare, procedeu jurisdicţional de rezolvare a plângerilor îndreptate împotriva actelor de executare, nu poate fi asimilată cu o cale de atac, fiind o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia şi, de aceea, o contestaţie la executare făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege, nu este admisibilă, atâta timp cât pe această cale nu pot fi invocate aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

A constatat că s-a stabilit de către instanţa de apel, cu autoritate de lucru judecat, incidenţa circumstanţei legale de reducere a pedepsei, astfel cum este prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000, astfel încât orice modificare a modalităţii de individualizare a pedepsei nu se va face decât cu încălcarea acestui principiu.

De aceea, s-a constatat că motivele invocate de către contestatorul condamnat în contestaţia la executare formulată, sunt nefondate, fiind în afara cadrului legal, strict şi limitativ, reglementat de dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestaţie.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 17.01.2023, să se constate că dreptul la un proces echitabil aşa cum este prevăzut de art. 6 CEDO a fost încălcat prin nepunerea în discuţie de către instanţa de apel a înlăturării dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 15/2000 şi să se reducă pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 8 luni închisoare la 6 ani, aşa cum a fost stabilită iniţial de către Tribunalul Dolj prin sentinţa penală nr. 628 din data de 14.12.2018.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că este învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de contestatorul A. împotriva unei hotărâri pronunţate în contestaţie la executare, prin care contestatorul a învederat că decizia penală nr. 74/17.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori este netemeinică prin prisma faptului că nu s-a procedat la reducerea pedepsei, în condiţiile în care răspunsul DIICOT nr. 29D/VIII-1/2019 din 5.02.2019 confirma că poate beneficia de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, căruia instanţa de apel nu i-a dat relevanţă juridică şi a înlăturat beneficiile acestui articol, agravându-i situaţia fără a-i da posibilitatea să-şi pregătească apărarea.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, examinând contestaţia la executare a apreciat că criticile formulate de contestator se încadrează în prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cum de altfel aşa a indicat şi acesta în cererea formulată, şi, judecând în aceste limite, a respins contestaţia la executare, reţinând că motivele invocate sunt în afara cadrului legal, strict şi limitativ, reglementat de dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestaţiei la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, în înţelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanţă de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentinţă, sau, după caz, instanţa de apel ori de recurs în casaţie, când aspectul ce se urmăreşte a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Pe de altă parte, reglementând procedura la instanţa de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1) şi (6), că, în materia executării pedepsei, competenţa aparţine fie instanţei de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este prima instanţă de judecată), fie instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de executare, pentru ca, în alin. (7), să se menţioneze că doar hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi rezultă că hotărârea pronunţată asupra contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentinţe date în primă instanţă şi este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziţii dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casaţie. În acest sens, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia.

Raportând aceste considerente la contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 1315/08.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova nu a fost pronunţată de prima instanţă, ci de instanţa de apel, vizând o nelămurire cu privire la o decizie dată în apel, ca urmare, şi hotărârea pronunţată, conform art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., de instanţa de apel asupra contestaţiei la executare formulată de condamnat are acelaşi regim juridic, fiind, la rândul său, definitivă la data pronunţării.

Mai mult, în referire la hotărârile supuse contestaţiei, Înalta Curte notează că, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel", iar conform alin. (7) al aceluiaşi articol, "Contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (…)".

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Faţă de considerentele expuse anterior, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 17 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 17 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2023.

GGC - MM