Appeals partially upheld: drunk-driving conviction and suspended sentence kept, admission discount and rehab program annulled

Asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2 din 18 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1), art. 396 alin. (1), (4) şi (10) C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) lit. c) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Botoşani sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Botoşani.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 300 RON aferentă urmăririi penale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2022 din 15 iulie 2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 23 ianuarie 2022, ora 09:15, a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe str. x din municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,41 g.‰ la prima probă (ora recoltării 09:34), respectiv 1,25 g.‰ la cea de-a doua probă (ora recoltării 10:34), conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 01 februarie 2022, eliberat de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani.

După înregistrarea dosarului pe rolul Curţii de Apel Suceava, prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr. 24 din 26 septembrie 2022, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2022 din 15 iulie 2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Ulterior începerii judecăţii, la termenul din 24 octombrie 2022, cu procedura legal îndeplinită, după citirea în extras, în baza art. 374 C. proc. pen., a actului de sesizare, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Cu acest prilej, inculpatul a arătat că îşi păstrează poziţia avută în cursul urmăririi penale, că, în principiu, nu contestă situaţia în care s-a aflat la acea dată, recunoaşte fapta aşa cum a fost descrisă în actul de sesizare, dar doreşte să solicite clarificarea alcoolemiei, prin raportare la ora ingerării şi cea a opririi sale în trafic. Cu precizările referitoare la valoarea alcoolemiei, a arătat că recunoaşte săvârşirea faptei, solicitând a se face aplicarea dispoziţiilor referitoare la recunoaşterea învinuirii. Susţinerile inculpatului au fost consemnate în scris în cuprinsul unei declaraţii ce a fost ataşată la dosar.

După ce, în prealabil, a pus în discuţie cererea inculpatului, instanţa de fond a respins solicitarea acestuia de aplicare a procedurii privind recunoaşterea învinuirii, constatând că precizările referitoare la modalitatea de comitere a faptei şi la probele administrate în faza de urmărire penală nu reprezintă o veritabilă recunoaştere a învinuirii aduse.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, judecătorul fondului a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt, că, la data de 23 ianuarie 2022, orele 09:15, lucrătorii I.P.J. Botoşani - Poliţia Municipiului Dorohoi, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu - supraveghere şi control trafic rutier - pe strada x din Municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani, au procedat la oprirea, în trafic, a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, care circula dinspre str. x către str. x, prilej cu care au constatat că, la volanul acestuia, se afla numitul A. şi, întrucât emana halenă alcoolică, i-au solicitat să sufle în aparatul etilotest marca x, seria x, nr. x, dar, în ciuda multiplelor încercări, conducătorul auto nu a reuşit să facă o testare validă.

Aceste aspecte au rezultat din imaginile surprinse de camera body-cam din dotarea lucrătorilor de poliţie, precum şi din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, în care s-a reţinut că, după ce a fost oprit de organele de poliţie, A. a prezentat documentele personale şi ale autoturismului, a fost invitat să sufle în aparatul etilotest şi, deşi a fost de acord cu testarea, nu a reuşit să sufle suficient. Inculpatul a precizat în faţa lucrătorilor de poliţie că, în acea dimineaţă, în jurul orei 09:00, a consumat aproximativ 100 ml cocktail, posibil cu băuturi alcoolice, şi a fost de acord să se deplaseze la Spitalul Municipal Dorohoi, pentru a i se preleva probe biologice de sânge.

La spital, A. a fost examinat clinic şi i s-au prelevat două probe biologice de sânge, iar potrivit Buletinului de analiză toxicologică nr. x al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Botoşani, acesta prezenta, la ora 09:34 o alcoolemie de 1,41‰ - prima probă, respectiv 1,25g‰ - a doua probă - ora 10:34.

Instanţa de fond a constatat că aceste aspecte au fost confirmate de declaraţiile martorului B., care, la aceeaşi dată şi oră, se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare x, pe care o folosea în calitate de instructor auto, şi a fost oprit, în trafic, de către organele de poliţie. Acesta a relatat că, la faţa locului se mai afla un autoturism marca x al cărui număr de înmatriculare nu-l cunoaşte şi al cărui conducător auto ar fi încercat să întoarcă şi nu i-a ieşit manevra din prima, fapt care a atras atenţia organelor de poliţie. Atât lucrătorii de poliţie, cât şi conducătorul auto erau ieşiţi din maşini şi se aflau în spatele autoturismului marca x, dar nu reuşeau să se înţeleagă din cauza stării în care se afla conducătorul auto, pe care a aflat ulterior că se numeşte A., avocat, din Botoşani. Lucrătorii de poliţie i-au spus că l-au oprit pe A. care părea să fi condus autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice întrucât emana halenă alcoolică şi nu reuşesc să comunice cu acesta. Conducătorul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, în prezenţa lui, a fost invitat să sufle în aparatul etilotest, dar nu a reuşit, încercând de trei ori. La rândul său, şi martorul a constatat că acesta emana halenă alcoolică, iar, în momentul în care a fost întrebat de către lucrătorii de poliţie câţi ani are, A. nu a fost în stare pe moment să-şi spună vârsta, iar după un timp a comunicat organelor de poliţie data naşterii.

S-a reţinut, totodată, că, audiat în calitate de suspect, A. a arătat că, în data de 22 ianuarie 2022, a participat la manifestări culturale dedicate Zilei Unirii, în Municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani, ulterior deplasându-se la domiciliul unui prieten - C. - profesor de sport, care l-a invitat la serbarea zilei sale de naştere. Cu această ocazie, C. ar fi interpretat mai multe melodii, la diverse instrumente, context în care a consumat aproximativ 200-250 ml vin de casă, în intervalul orar 18:00-20:00, şi a mâncat câteva felii de preparate din carne şi o felie de caşcaval, întrucât, anterior, mâncase în oraş. În jurul orei 22:30-23:00, s-a culcat la domiciliul prietenului său, după care s-a trezit, a doua zi, în jurul orei 08:00. Nu a mâncat nimic şi l-a rugat pe prietenul său să-i dea un pahar de suc, acesta indicându-i că, în frigider, se afla o sticlă cu amestec de sucuri de fructe, pe care îl consumă pentru a-i susţine activitatea sportivă. A pus într-un pahar aproximativ 250-300 ml din conţinutul acelei sticle, remarcând că era foarte rece, dar nu şi-a dat seama dacă avea sau nu şi alcool. După ce a consumat acel suc, a plecat de a domiciliul prietenului său, cu intenţia de a ajunge în zona pieţei din Municipiul Dorohoi, pentru a se întâlni cu cineva.

Inculpatul a mai relatat că, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe str. x din Municipiul Dorohoi, s-a intersectat cu o autospecială de poliţie care, în momentul efectuării manevrei de parcare pe laterala pieţei, a întors, iar echipajul format din doi lucrători de poliţie a venit la maşina sa, i-a solicitat să prezinte documentele proprii şi ale autoturismului şi i-a adus la cunoştinţă că este necesară testarea sa cu aparatul etilotest. Tot aceştia i-au spus să încerce să sufle în aparat, că poate nu iese mare valoarea, dar el le-a comunicat că nu are nici o problemă să sufle în aparat, ci chiar se va deplasa la spital pentru prelevare de probe biologice, dacă se impune. A încercat să sufle de două sau trei ori în aparatul etilotest şi, întrucât acesta nu afişa nici o valoare, a fost de acord să se deplaseze împreună cu lucrătorii de poliţie la Spitalul Municipal Dorohoi, unde i s-au recoltat două probe biologice. Cu această ocazie, încercând să-şi explice eventuala prezenţă a alcoolului în organism, a afirmat, în faţa medicului, că a consumat un cocktail, care să fi conţinut aproximativ 100-150 ml tărie, lucru pe care l-a comunicat şi organelor de poliţie. În seara respectivă a discutat telefonic cu prietenul său, povestindu-i cele întâmplate, sens în care l-a întrebat dacă a consumat alcool după ce a plecat de la el, negând acest lucru. Ulterior, prietenul său i-a comunicat că, la data vizitei, avea în frigider o sticlă ce conţinea un cocktail alcoolic, pe care îl preparase pentru ziua lui, şi l-a întrebat dacă, nu cumva, a băut din acea sticlă, suspectul spunând că nu ştie, ci pur şi simplu a băut dintr-o sticlă.

Inculpatului i s-a adus la cunoştinţă rezultatul probelor biologice, însă acesta nu a fost de acord cu valoarea stabilită, considerând că, raportat la cantitatea de alcool, momentul ingerării şi cel al opririi în trafic, valoarea alcoolemiei este mult prea mare, motiv pentru care a solicitat reexaminarea probelor biologice de sânge şi recalcularea alcoolemiei. Această solicitare a fost respinsă prin ordonanţa nr. 56/P/2022 din 16 mai 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava considerând că efectuarea unei expertize medico-legale de calcul retroactiv al alcoolemiei nu este necesară şi utilă soluţionării cauzei.

Cu prilejul audierii în data de 30 mai 2022, inculpatul A. a precizat că îşi menţine declaraţia dată în calitate de suspect. Totodată, a solicitat înaintarea unei adrese la I.M.L. Iaşi pentru a comunica dacă, în raport cu ora ingerării băuturii, la ora opririi în trafic alcoolul era în fază de absorbţie sau de eliminare, ora ingestiei fiind ora 09:00, precum şi dacă alcoolul ingerat putea atinge gradul maxim de absorbţie la ora prelevării primei probe biologice, după care să intre în faza de eliminare, dar şi care era valoarea alcoolemiei la ora opririi sale în trafic - ora 09:15. În plus, a solicitat depunerea, la dosar, a ordinului de serviciu în baza căruia a fost oprit în trafic de lucrătorii de poliţie, pentru a se stabili dacă aceştia aveau tematică, în ziua respectivă, depistarea conducătorilor auto aflaţi sub influenţa alcoolului, iar în caz afirmativ să se comunice câţi şoferi au fost opriţi şi verificaţi în acest sens, contestând capacitatea acestora de a percepe o eventuală halenă alcoolică, în condiţiile în care se purtau măşti.

Aceste solicitări au fost respinse prin ordonanţa nr. 56/P/2022 din 23 iunie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu menţiunea că, prin adresa nr. x/14.06.2022, I.P.J. Botoşani - Poliţia Municipiului Dorohoi - Biroul Rutier a comunicat că, în data de 23 ianuarie 2022, lucrătorii de poliţie care au constatat fapta ce face obiectul dosarului se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, conform planificării, în intervalul orar 06:00-14:00, printre acestea aflându-se şi activităţi de constatare a infracţiunilor, preponderent la regimul rutier, inclusiv depistarea conducătorilor auto aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice.

Prin adresa din 04.04.2022, Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Botoşani a comunicat că domnul A. avea, la data de 23 ianuarie 2022, calitatea de avocat.

S-a subliniat că, în faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a arătat că îşi păstrează poziţia avută în cursul urmăririi penale, că în principiu nu contestă situaţia în care s-a aflat la acea dată, recunoaşte fapta aşa cum a fost descrisă în actul de sesizare, dar doreşte să solicite clarificarea alcoolemiei, prin raportare la ora ingerării şi la ora opririi sale în trafic.

Instanţa a reţinut că săvârşirea de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată este dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; cererea de analiză, examen clinic, proces-verbal de recoltare mostre biologice; copii înscrisuri; declaraţii martor B.; buletinul de analiză toxicologică nr. x al SJML Botoşani; adresa nr. x/04.04.2022 a Baroului Botoşani; procesul-verbal de redare a înregistrărilor audio-video efectuate de camera tip body-cam din dotarea lucrătorilor de poliţie şi suportul optic; adresa nr. x/14.06.2022 a IPJ Botoşani - Poliţia Municipiului Dorohoi - Biroul Rutier; declaraţiile de suspect/inculpat; cazierul judiciar; cazierul auto; alte înscrisuri, care se coroborează cu declaraţia inculpatului dată la termenul de judecată din data de 24 octombrie 2022.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A., care la data de 23 ianuarie 2022, ora 09:15, a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe strada x din municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,41 g.‰ la prima probă (ora recoltării 09:34), respectiv 1,25 g.‰ la cea de-a doua probă (ora recoltării 10:34), conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din data 01.02.2022, eliberat de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Instanţa de fond a constatat că fapta întruneşte toate trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, întrucât este prevăzută de legea penală ca infracţiune, este săvârşită cu vinovăţie, este nejustificată şi este imputabilă inculpatului, nefiind incidentă în cauză niciuna dintre cauzele limitativ prevăzute de art. 18 - art. 31 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa a reţinut că elementul material al infracţiunii este reprezentat de acţiunea inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice, având în sânge o alcoolemie peste limita legală, iar urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice şi psihice, au o viteză de reacţie scăzută şi simţuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situaţiile periculoase din trafic.

S-a arătat că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este esenţialmente una de pericol, nefiind susceptibilă prin natura sa de a produce daune materiale, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos - punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice - rezultă din materialitatea faptei săvârşite de inculpat.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie indirectă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât, conducând un autoturism pe drumurile publice, în condiţiile în care avea în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea limita legală, acesta a prevăzut şi, deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracţională să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen. Astfel, în ceea ce priveşte circumstanţele reale ale comiterii infracţiunii, instanţa a reţinut că inculpatul a ales să conducă un autoturism pe drumurile publice în condiţiile în care a consumat băuturi alcoolice, având o alcoolemie de 1,41 g.‰ la prima probă (ora recoltării 09:34), respectiv 1,25 g.‰ la cea de-a doua probă (ora recoltării 10:34), conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 01.02.2022, eliberat de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani, împrejurare care a fost de natură a-i cauza acestuia dificultăţi în manevrarea în condiţii de siguranţă a autoturismului pe care îl conducea, astfel cum rezultă din declaraţia martorului audiat pe parcursul urmăririi penale, iar consecinţele ar fi putut fi grave.

În favoarea inculpatului, instanţa a reţinut că acesta a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x pe o distanţă relativ mică, pe strada x din municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani, la o oră la care traficul era redus, precum şi împrejurarea că fapta nu a avut ca urmare producerea vreunui accident de circulaţie, nu a adus atingere integrităţii corporale sau sănătăţii persoanelor şi nici nu a cauzat alte prejudicii materiale. Totodată, s-a avut în vedere că în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, a colaborat cu organele judiciare şi a recunoscut comiterea faptei, demonstrând, astfel, că înţelege consecinţele faptei sale şi le regretă, având aşadar posibilităţi de îndreptare a conduitei. În plus, s-a ţinut seama că, din actele dosarului, rezultă că inculpatul este căsătorit, are doi copii minori, are studii postuniversitare, are ocupaţia de avocat şi nu are antecedente penale.

Având în vedere toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., considerând că această pedeapsă este o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient, fiind suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ şi coercitiv al sancţiunii, respectiv pentru îndreptarea şi resocializarea viitoare a inculpatului.

Procedând la individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, instanţa a considerat că, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, care este infractor primar, şi de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, se poate dispune amânarea aplicării pedepsei în condiţiile art. 83 C. pen., iar prin aplicarea acestor dispoziţii legale acesta va fi atenţionat asupra conduitei sale viitoare şi asupra gravităţii comiterii unor fapte de acelaşi gen.

Prin urmare, instanţa a dispus, în temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Cu privire la persoana inculpatului, instanţa a apreciat că acesta prezintă posibilităţi reale de îndreptare, având capacitatea de a înţelege gravitatea faptei sale şi de a crea premisele conformării la rigorile legii, ce conturează premisele de conştientizare a activităţii infracţionale produse, astfel că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate, fiind suficientă respectarea de către inculpat timp de 2 ani, pe perioada termenului de supraveghere, a obligaţiilor ce i-au fost impuse în sarcină.

Pentru aceste considerente, s-a considerat că nu se impune aplicarea prevederilor art. 91 C. pen., reţinând că acesta prezintă posibilităţi de îndreptare fără a fi necesară condamnarea inculpatului.

Având în vedere modul de săvârşire a infracţiunii de către inculpat, care a ales să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi, implicit să încalce dispoziţiile legale, instanţa a apreciat că este necesară parcurgerea unui program care să aibă ca finalitate o corectă educare a acestui inculpat din punct de vedere social, motiv pentru care, în baza art. 85 alin. (2) lit. c) C. pen., a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Botoşani sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul A., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.

Prin motivele scrise de apel, susţinute cu prilejul dezbaterilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a invocat, în esenţă, nelegala reţinere a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condiţiile în care instanţa a respins cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii, având în vedere că acesta nu a recunoscut în totalitate şi necondiţionat situaţia de fapt din rechizitoriu, ci a contestat-o, solicitând efectuarea unei expertize de recalculare a alcoolemiei.

Totodată, a criticat sentinţa penală atacată sub aspectul greşitei individualizări a sancţiunii stabilite, considerând că, faţă de împrejurările comiterii faptei şi poziţia procesuală a inculpatului, nu este suficientă doar stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare a cărei aplicare să fie amânată, ci se impune condamnarea acestuia fie la pedeapsa amenzii penale în cuantum mai ridicat, cu executare, fie la o pedeapsă cu închisoarea, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, potrivit art. 91 C. pen.

La rândul său, prin motivele scrise de apel, inculpatul A. a criticat sentinţa penală atacată sub aspectul netemeiniciei, învederând că instanţa de fond nu a evaluat, într-o manieră obiectivă, prin raportare la faptă şi la persoana sa, dispoziţiile art. 80 - art. 82 C. pen., care, în opinia sa, îi erau aplicabile, având în vedere că sunt întrunite toate condiţiile pentru renunţarea la aplicarea pedepsei.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 74 alin. (1) C. pen., a arătat că a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, că solicitarea de reevaluare a valorii alcoolemiei nu constituie o negare a acesteia şi a caracterului ei infracţional şi că aceasta a constituit o scăpare, o situaţie accidentală, pe care o regretă şi care nu se va mai repeta. În plus, a considerat că fapta, în concret, prezintă o gravitate redusă, având în vedere că nu au existat tulburări fizico-chimice ori manifestări atipice ca expresie a alcoolului ingerat şi nici urmări materiale (nu s-a produs niciun eveniment rutier cu consecinţa vătămării corporale a vreunei persoane ori cauzării de daune materiale), iar oprirea sa în trafic nu s-a datorat încălcării vreunei norme rutiere sau efectuării unui control de rutină. De asemenea, a învederat că nu a urcat la volan în urma ingerării volitive a băuturii care s-a dovedit a conţine alcool. Mai mult, a solicitat a fi avute în vedere circumstanţele sale personale, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv faptul că nu are antecedente penale, are studii postuniversitare, este căsătorit, cu doi copii minori, este avocat, are o activitate profesională, familială şi socială intensă şi diversificată, iar în cei 30 de ani de când deţine permis de conducere nu a fost implicat în niciun eveniment rutier şi nu a fost sancţionat contravenţional. Prin urmare, a solicitat, în principal, renunţarea la aplicarea pedepsei, iar în subsidiar, în măsura în care se va considera că se impune stabilirea unei pedepse, aceasta să fie amenda, a cărei aplicare să fie amânată, conform art. 83 C. pen.

În situaţia în care va fi menţinută soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava, a solicitat înlăturarea obligaţiei constând în frecventarea unui program de reintegrare socială, raportat la conduita sa anterioară şi ulterioară comiterii faptei şi la împrejurarea că aceasta a avut un caracter accidental, precizând că în intervalul de timp care a trecut de la incident a avut timp să conştientizeze consecinţele acesteia.

Prin memoriul conţinând motivele scrise de apel, inculpatul a formulat critici şi cu privire la greşita respingere de către prima instanţă a solicitării de stabilire a alcoolemiei la momentul opririi în trafic, demers ce era necesar prin prisma celor stabilite prin decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014 (întrucât, în opinia sa, la data şi ora opririi sale în trafic, alcoolul era în faza de absorbţie, atingând valoarea maximă la ora prelevării primei probe), care, însă, nu au mai fost susţinute la termenul de dezbateri.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2022, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7 pentru termenul din 21 martie 2023, când, la cererea inculpatului, s-a administrat proba cu înscrisuri în circumstanţiere, acesta precizând expres că nu mai insistă în efectuarea unui raport de expertiză pentru recalcularea alcoolemiei, aşa cum a solicitat în scris, întrucât nu a identificat niciun criteriu care să conducă la concluzia că valoarea acesteia la momentul depistării în trafic, plasat în timp cu 20 de minute mai devreme decât cel al prelevării primei probe biologice, s-ar situa sub limita prevăzută de lege. La acest termen, după ce, în prealabil, a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public şi inculpatului în susţinerea apelurilor formulate, instanţa de apel a reţinut cauza în pronunţare, stabilind termen pentru deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii pentru data de 18 aprilie 2023.

Ulterior, la 22 martie 2023, apelantul inculpat A. a depus la dosar concluzii scrise, în cuprinsul cărora a precizat că îşi revizuieşte punctul de vedere formulat în faţa instanţei şi consideră că trebuie administrată proba cu expertiză medico-legală solicitată iniţial, sens în care, făcând trimitere la aspectele reţinute în literatura de specialitate, a reiterat că "nu se are în vedere stabilirea alcoolemiei în faza de eliminare, ci în faza de absorbţie".

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul A. ca fiind fondate, însă în limitele şi pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a realizat o evaluare judicioasă şi completă a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, pe baza căruia a reţinut o situaţie de fapt corectă, conformă cu realitatea. Judecătorul fondului a dat eficienţă dispoziţiilor art. 103 C. proc. pen., apreciind şi interpretând corect probele administrate în cauză, după o prealabilă examinare a tuturor mijloacelor de probă existente la dosar, inclusiv din perspectiva susţinerilor şi apărărilor inculpatului, punctând acele aspecte de fapt redate de acesta şi martorul audiat, apreciate ca relevante pentru stabilirea derulării faptice a evenimentelor.

Efectuând propria evaluare a întregului material probator existent la dosar (procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul-verbal de recoltare mostre biologice, declaraţiile de suspect/inculpat date în cursul urmăririi penale, declaraţiile martorului B., buletinul de analiză toxicologică nr. x din 01 februarie 2022 al S.J.M.L. Botoşani, adresa din 04 aprilie 2022 a Baroului Botoşani, procesul-verbal de redare a înregistrărilor audio-video efectuate de camera tip body-cam din dotarea lucrătorilor de poliţie şi suportul optic, adresa din 14 iunie 2022 a I.P.J. Botoşani - Poliţia Municipiului Dorohoi - Biroul Rutier, celelalte înscrisuri, declaraţia inculpatului dată în faţa primei instanţe la 24 octombrie 2022), Înalta Curte constată dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă situaţia de fapt reţinută în considerentele hotărârii supuse controlului judiciar şi, implicit, vinovăţia apelantului inculpat în comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, a cărui conduită se circumscrie sferei ilicitului penal, în forma şi încadrarea juridică reţinută de prima instanţă.

Baza factuală stabilită astfel nu a suferit nicio modificare în faza apelului, apelantul inculpat A. precizând, expres la termenul de dezbateri din 21 martie 2023, că nu doreşte să dea o nouă declaraţie şi nu insistă în efectuarea unui raport de expertiză având ca obiect recalcularea alcoolemiei, aşa cum a solicitat în scris, întrucât nu a identificat niciun criteriu care să conducă la concluzia că valoarea acesteia la momentul depistării în trafic, plasat în timp cu 20 de minute mai devreme decât cel al prelevării primei probe biologice, s-ar situa sub limita prevăzută de lege. Cu acelaşi prilej, apelantul a apreciat că efectuarea unei asemenea expertize nu este utilă şi ar conduce doar la prelungirea termenului de soluţionare a dosarului, ceea ce i-ar crea o situaţie defavorabilă.

Faţă de această poziţie procesuală exprimată personal în faţa instanţei de control judiciar, când, de altfel, a susţinut doar motivele de apel de la punctul B din memoriul scris, vizând greşita evaluare a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) C. pen. şi art. 80 - art. 82 C. pen., Înalta Curte nu va ţine seama de solicitarea formulată prin concluziile scrise depuse ulterior la dosar, fiind depăşit momentul procesual în care apelantul ar fi putut formula o cerere în probaţiune.

Ca atare, Înalta Curte constată că fapta inculpatului A., care, la data de 23 ianuarie 2022, ora 09:15, a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe strada x din municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,41 g.‰ la prima probă (ora recoltării 09:34), respectiv 1,25 g.‰ la cea de-a doua probă (ora recoltării 10:34), conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din data 01.02.2022, eliberat de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Contrar, însă, celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., având în vedere că declaraţia dată de inculpatul A. la termenul din 24 octombrie 2022 nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru a se reţine recunoaşterea învinuirii, aspect, de altfel, constatat şi de Curtea de Apel Suceava care, prin încheierea de şedinţă de la acelaşi termen, a respins solicitarea acestuia de judecare a cauzei în procedura simplificată.

Astfel, reglementând în art. 374 alin. (4) C. proc. pen. condiţiile de aplicare a procedurii simplificate de recunoaştere a vinovăţiei, legiuitorul a stabilit că sunt incidente aceste dispoziţii în cazul în care, la primul termen cu procedură completă, după citirea actului de sesizare a instanţei, dar până la declanşarea cercetării judecătoreşti, inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu şi solicită ca judecata să se fundamenteze numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor prezentate în faţa instanţei.

Practic, pentru aplicarea dispoziţiilor privind procedura abreviată persoana trimisă în judecată trebuie să adopte o atitudine de recunoaştere integrală şi necondiţionată a învinuirii, atât a faptelor în materialitatea lor, sub toate aspectele ce privesc latura obiectivă, cât şi din punctul de vedere al împrejurărilor de natură subiectivă care au stat la baza săvârşirii actului de conduită imputat.

De asemenea, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanţa aplică o pedeapsă în limitele prevăzute de lege reduse cu o treime, când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2) C. proc. pen., când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească s-a derulat conform art. 377 alin. (5) C. proc. pen. ori art. 395 alin. (2) C. proc. pen., iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de acuzat.

Se observă, aşadar, că pentru a fi incidente dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 375 alin. (1), (11) şi (2) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) teza I C. proc. pen., este obligatoriu să existe o triplă identitate a situaţiei de fapt, respectiv cea reţinută de instanţă, cea descrisă în actul de sesizare şi cea recunoscută de inculpat, în timp ce, pentru celelalte două ipoteze reglementate de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când instanţa dispune efectuarea cercetării judecătoreşti potrivit procedurii comune, sens în care administrează probele noi ce sunt necesare, este suficientă doar îndeplinirea identităţii între împrejurările faptice stabilite de judecător şi cele recunoscute de către inculpat.

Ca atare, dacă inculpatul solicită judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie, instanţa este obligată să verifice îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., în lipsa oricăreia dintre aceste cerinţe urmând ca o asemenea cerere să fie respinsă şi să procedeze la efectuarea cercetării judecătoreşti, fără ca, în final, să fie exclusă aplicarea art. 396 alin. (10) teza a II-a C. proc. pen., în situaţia în care există identitate între starea de fapt constatată de către judecător şi cea recunoscută de acuzat.

Or, în speţă, niciuna din cele trei ipoteze prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. nu este incidentă, având în vedere că, aşa cum a constatat şi prima instanţă prin încheierea din 24 octombrie 2022, inculpatul A. a contestat valoarea alcoolemiei reţinută în actul de sesizare, solicitând clarificarea acesteia prin raportare la ora ingerării şi la cea a opririi sale în trafic, astfel că precizările acestuia nu reprezintă o veritabilă recunoaştere a învinuirii aduse.

Înalta Curte reţine că, prin apărările formulate sub acest aspect, inculpatul a adoptat o atitudine nuanţată cu privire la acuzaţia ce i-a fost adusă, urmărind, practic, modificarea situaţiei factuale imputate şi contestând însăşi întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată (respectiv existenţa situaţiei premisă, constând în existenţa unei îmbibaţii alcoolice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge).

Instanţa de fond a respins cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura simplificată, iar, în urma efectuării cercetării judecătoreşti în procedura de drept comun, a reţinut aceeaşi situaţie de fapt descrisă în actul de sesizare, care, însă, este diferită de cea recunoscută de inculpat, având în vedere că, aşa cum s-a arătat anterior, acesta a contestat valoarea alcoolemiei.

Prin urmare, atâta timp cât împrejurările faptice stabilite de judecătorul fondului diferă de cele recunoscute de inculpat, în cauză nu se putea face aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., motiv pentru care Înalta Curte apreciază întemeiate criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava sub acest aspect, urmând a înlătura aplicarea acestor prevederi.

Examinând, în continuare, criticile formulate de parchet şi de inculpat cu referire la greşita individualizare a sancţiunii stabilite, Înalta Curte le consideră ca fiind nefondate, în condiţiile în care prima instanţă, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 74 C. pen., a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare, egală cu minimul special prevăzut de norma de incriminare, a cărei aplicare a fost amânată.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a valorificat în mod corect toate circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii, şi anume faptul că inculpatul a ales să conducă un autoturism pe drumurile publice cu toate că a consumat băuturi alcoolice [având o alcoolemie de 1,41 g.‰ la prima probă, ora recoltării 09:34, respectiv 1,25 g.‰ la cea de-a doua probă, ora recoltării 10:34 (conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 01 februarie 2022, eliberat de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani)], împrejurare care a fost de natură a-i cauza dificultăţi în manevrarea în condiţii de siguranţă a autoturismului (conform declaraţiilor martorului B.), dar şi că acesta a condus pe o distanţă relativ mică şi la o oră la care traficul era redus, iar acţiunile sale nu au avut ca urmare producerea vreunui accident de circulaţie, nu au adus atingere integrităţii corporale sau sănătăţii persoanelor şi nici nu au cauzat prejudicii materiale.

Deopotrivă, au fost valorificate corespunzător şi aspectele care circumstanţiază persoana inculpatului, care se află la prima încălcare a legii penale, este căsătorit, are doi copii minori, are studii postuniversitare, are ocupaţia de avocat, participă la diverse proiecte din comunitate, fiind avută în vedere inclusiv conduita procesuală sinceră din cursul urmăririi penale şi faptul că a colaborat cu organele de anchetă (fiind de acord să sufle în aparatul etilotest şi, ulterior, să se deplaseze la spital pentru a i se preleva probe biologice).

În atare situaţie, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte consideră că stabilirea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, este adecvată necesităţii unei juste individualizări, fiind suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ şi coercitiv al sancţiunii, astfel încât nu se impune stabilirea unei pedepse cu amenda penală, aşa cum s-a solicitat de către inculpat şi de către parchet, prin motivele de apel.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, se apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 C. pen. pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, având în vedere că aceasta este mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar, în raport de persoana acestuia, de conduita avută anterior şi ulterior săvârşirii infracţiunii şi de posibilităţile sale de îndreptare (aşa cum rezultă din caracterizările depuse la dosar în circumstanţiere), nu este necesară aplicarea imediată a sancţiunii, fiind suficientă supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă de 2 ani, cu respectarea obligaţiilor instituite prin sentinţa penală atacată, în baza art. 85 alin. (1) C. pen.

Întrucât inculpatul A. prezintă capacitatea de a înţelege gravitatea faptei sale şi de a se conforma la rigorile legii, conştientizând posibilele consecinţe ale activităţii infracţionale imputate, Înalta Curte apreciază că scopul sancţiunii penale poate fi atins fără a fi necesară condamnarea acestuia cu aplicarea prevederilor art. 91 C. pen., aşa cum a solicitat parchetul prin motivele de apel.

Pe de altă parte, contrar susţinerilor apelantului, Înalta Curte consideră că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ toate condiţiile prevăzute de art. 80 C. pen. pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, având în vedere, în acest sens, gravitatea infracţiunii săvârşite, care este una moderată, fapta comisă având aptitudinea de a produce consecinţe grave dacă inculpatul ar fi condus în condiţii de trafic intens şi pe o porţiune mai mare de drum, căci, potrivit probatoriului administrat, în urma ingerării băuturii alcoolice, acesta a avut dificultăţi în a manevra în siguranţă autoturismul.

Înalta Curte constată, însă, că apelul declarat de inculpat este întemeiat în ceea ce priveşte critica privind greşita obligare a acestuia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Botoşani sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. În acest sens, raportat la circumstanţele personale al inculpatului (care are studii postuniversitare, este de profesie avocat, fiind apreciat în profesie şi în colectivitate, participă la diverse activităţi sportive şi culturale şi se află la prima abatere de la legea penală), se apreciază că reintegrarea socială şi reeducarea acestuia pot fi realizate şi fără instituirea în sarcina sa a obligaţiei prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. c) C. pen.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite, în limitele anterior arătate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 2 din 18 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, pe care o va desfiinţa, în parte, şi, în rejudecare:

Va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi va menţine dispoziţia de stabilire în sarcina inculpatului A. a pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., în condiţiile art. 83 alin. (1) C. pen.

Va înlătura obligaţia impusă inculpatului în baza dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. c) C. pen. de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Botoşani sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

Totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 2 din 18 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare:

Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi menţine dispoziţia de stabilire în sarcina inculpatului A. a pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., în condiţiile art. 83 alin. (1) C. pen.

Înlătură obligaţia impusă inculpatului în baza dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. c) C. pen. de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Botoşani sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2023.

GGC - MM