Precautionary seizure in tax evasion cases: statutory mandate under Law 241/2005 and proportionality review

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 7 din 19 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpaţilor A., B., C., D. şi părţii responsabile civilmente S.C. E. S.R.L., astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, prin încheierea nr. 15/25.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă, în parte, cererea formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi, în temeiul art. 249 C. proc. pen.. şi deciziei nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 953 din 4 decembrie 2017), s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpaţilor A., B., C., D., S.C. E. S.R.L., după cum urmează:

I. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatei A., până la concurenţa sumelor de: 14.173 RON, reprezentând impozit pe venit (perioada 2005-2012), 6.147 RON reprezentând impozit pe venit (perioada 2012-2015), 158.634 RON reprezentând TVA de plată, la suma totală de 178.954 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, art. 174 şi art. 175 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), calculate de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a debitului.

1. Au fost instituite popriri asigurătorii asupra sumelor de bani din conturile bancare ale inculpatei A., până la concurenţa valorii sumei de 178.954 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

2. Au fost instituite popriri asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatei A. până la concurenţa valorii sumei de 178.954 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

3. A fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei A., până la concurenţa valorii sumei de 178.954 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

II. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului B., până la concurenţa sumelor de: 10.090 RON - impozit pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat, 180.425 RON TVA de plata, 3.060 RON - impozit pe venitul microîntreprinderii nedeclarat şi neplătit de societate, la suma totală de 193.575 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, art. 174 şi art. 175 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), calculate de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a debitului.

1. Au fost instituite popriri asigurătorii asupra sumelor de bani din conturile bancare ale inculpatului B., până la concurenţa sumei de 190.515 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

2. Au fost instituite popriri asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului B., până la concurenţa sumei de 190.515 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a sumei datorate.

3. A fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului B., până la concurenţa sumei de 190.515 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173 şi art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

III. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului C., până la concurenţa sumelor de: 40.376 RON impozit pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat, 356.345 RON TVA de plată, la suma totală de 396.721 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, art. 174 şi art. 175 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), calculate de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a debitului.

1. Au fost instituite popriri asigurătorii asupra sumelor de bani din conturile bancare ale inculpatului C., până la concurenţa sumei de 396.721 RON la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

2. Au fost instituite popriri asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului C., până la concurenţa sumei de 396.721 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscala de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

3. A fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului C., până la concurenţa sumei de 396.721 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

IV. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului D., până la concurenţa sumelor de:

- 40.376 RON impozit pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat (sumă aferentă transferurilor imobiliare efectuate în perioada 2010-2016 cu numiţii: F.; G. şi H.; I.; J.; K.; L. şi M.; N.; O.; P. şi Q.; R.; S.; T.; U.; V. şi W.);

- 356.345 RON TVA de plată reprezentând impozit pe venit (sumă aferentă celor 20 de tranzacţii imobiliare efectuate în perioada 2013-2015 cu numiţii: K.; V. şi W.; X.; R.; Y., N.; Z.; AA.; T.; BB.; J.; S.; U.; CC.; O.; DD.; EE.; L. şi M.; FF.; GG.);

- 16.780 RON impozit pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat (sumă aferentă transferurilor imobiliare efectuate în perioada 2013-2015 cu numiţii: HH. şi II.; JJ. şi KK.; LL.; MM.; şi NN.);

- 65.343 RON TVA de plată, reprezentând impozit pe venit (sumă aferentă celor 5 tranzacţii imobiliare efectuate în perioada 2013-2015 cu numiţii: HH. şi II.; JJ. şi KK.; LL.; MM. şi NN.).

1. Au fost instituite popriri asigurătorii asupra sumelor de bani din conturile bancare ale inculpatului D., până la concurenţa sumei de 478.844 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

2. Au fost instituite popriri asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului D., până la concurenţa sumei de 478.844 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

3. A fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului D., până la concurenţa sumei de 478.844 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

V. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale părţii responsabile civilmente S.C. E. S.R.L., până la concurenţa sumei de 3.070 RON.

1. Au fost instituite popririi asigurătorii asupra sumelor de bani din conturile bancare ale părţii responsabile civilmente S.C. E. S.R.L., până la concurenţa sumei de 3.070 RON, la care s-a adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

2. Au fost instituite popriri asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu părţii responsabile civilmente S.C. E. S.R.L., până la concurenţa sumei de 3.070 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

3. A fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale părţii responsabile civilmente S.C. E. S.R.L., până la concurenţa sumei de 3.070 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, art. 174 şi art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

VI. A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului OO..

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen.., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 C. proc. pen.. aplicându-se în mod corespunzător.

Deopotrivă, conform art. 249 C. proc. pen.., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune. Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

La analizarea măsurii, instanţa a avut în vedere scopul măsurii în discuţie, respectiv suspendarea temporară a dreptului de dispoziţie juridică şi/sau materială a proprietarului asupra bunurilor sale mobile sau imobile, pentru a se preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

Aşadar, având în vedere aceste elemente, Curtea de Apel Craiova s-a raportat la natura juridică a sechestrului asigurător în materie penală, precum şi la efectele acestuia, pentru a stabili dacă mai subzistă motivele care au stat la baza instituirii măsurii sechestrului asiguratoriu dispusă în cauză.

În acest cadru, instanţa a constatat că măsurile asigurătorii dispuse corespund inclusiv la momentul actual unui raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care aceste măsuri au fost dispuse, avându-se în vedere următoarele elemente: obiectul textului de lege care incriminează infracţiunea de evaziune fiscală, particularităţile acestei infracţiuni, importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin norma de incriminare, caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestei categorii de infracţiuni precum şi pericolul social crescut al faptelor incriminate.

Contrar criticilor formulate, instanţa a reţinut că procedura de instituire a sechestrului nu constituie o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală, măsurile asigurătorii având rolul de a asigura posibilitatea acoperirii parţiale sau totale a pagubelor provocate, dacă se va angaja răspunderea penală a inculpaţilor în mod definitiv pentru infracţiunea de evaziune fiscală. Măsura asigurătorie respectă principiul proporţionalităţii dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate decurge din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, respectiv ca măsura să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi să fie aplicată în mod nediscriminatoriu fără a se aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Ca urmare, Curtea de Apel Craiova a constatat că motivele invocate de apărare, respectiv perioada îndelungată care a trecut de la comiterea faptelor, ori împrejurarea că părţile civile, pe parcursul procesului penal, au adoptat o poziţie procesuală pasivă, ori că Ministerul Finanţelor Publice s-a constituit parte civilă în faza judecăţii, însă există anumite diferenţe între sumele solicitate - motive în baza cărora s-a invocat că nu se mai impune menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse, nu pot constitui elemente care să determine ridicarea măsurilor dispuse, acestea vizând o altă categorie de măsuri, respectiv cele prevăzute în cuprinsul art. 202-244 C. proc. pen.., argumentele expuse urmând a fi evaluate corespunzător cu ocazia soluţionării cauzei pe fond prin raportare la dispoziţiile art. 74 C. pen.

A fortiori, dincolo de cele prezentate anterior, instanţa a reţinut caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii în cazul infracţiunii de evaziune fiscală, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la dispoziţiile art. 249 C. proc. pen.., caracter care răspunde, totodată, şi textului de legalitate al acestor măsuri procesuale.

Aşadar, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, măsura asigurătorie fiind necesară spre a contribui la o eventuală reparare a prejudiciului produs prin infracţiunea dedusă judecăţii, proporţionalitatea, prezumată legal, a măsurii dispuse, în raport de scopul reparator urmărit, având rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor.

Având în vedere considerentele de drept şi de fapt ce preced, în temeiul art. 2502 C. proc. pen.. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, instanţa a menţinut măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpaţilor A., B., C., D., S.C. E. S.R.L., astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15/25 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Craiova.

Împotriva încheierii nr. 7 din 19 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie inculpatul D..

În susţinerea căii de atac, în esenţă, contestatorul D. a susţinut că se impune ridicarea măsurilor asigurătorii deoarece acestea sunt nelegale şi netemeinice.

Sub aspectul nelegalităţii, contestatorul a arătat că instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a ordonanţei procurorului nr. 250/P/2015 din 29.03.2017, aşa cum a fost desfiinţată în parte prin încheierea nr. 6/26.04.2017 a Curţii de Apel Craiova. Prin ordonanţa menţionată anterior, procurorul a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile existente în patrimoniul său, însă ordonanţa a fost desfiinţată în parte de instanţă cu privire la imobilul compus din teren în suprafaţă de 3799 m.p. şi la clădirea cu destinaţia de locuinţă de pe acest teren, toate fiind situate în comuna Simnic, judeţul Dolj. În aceste condiţii, contestatorul a apreciat că menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor imobile în ceea ce îl priveşte încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 6/26.04.2017, care a desfiinţat în parte ordonanţa nr. 250/P/2017.

În egală măsură, contestatorul a susţinut că limitele de instituire a măsurilor asigurătorii excedează limitelor de promovare a acţiunii civile şi nu ţin cont de infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi de prejudiciul reţinut de procuror în ceea ce îl priveşte.

Deopotrivă, contestatorul a apreciat că analiza instanţei a fost una formală, nefiind avute în vedere susţinerile şi apărările formulate cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii.

Examinând încheierea contestată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Analizând cu prioritate critica formulată de contestator, în sensul că analiza instanţei a fost una formală, nefiind avute în vedere susţinerile şi apărările formulate cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, hotărârea atacată expunând de o manieră succintă, dar explicită, toate argumentele pentru care prima instanţă a apreciat că se impune menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului D., astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.

Astfel, Curtea de Apel Craiova a analizat întregul context al cauzei, reţinând, în esenţă, că se impune menţinerea măsurilor asigurătorii, având în vedere inclusiv caracterul obligatoriu al acestora în cazul infracţiunii de evaziune fiscală, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la dispoziţiile art. 249 C. proc. pen.., caracter care răspunde, totodată, şi textului de legalitate al acestor măsuri procesuale.

În continuare, Înalta Curte reţine că inculpatul D. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 28 februarie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru săvârşirea infracţiunilor de: evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., referitoare la ajutorul dat inculpatului C., înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. referitoare la persoana vătămată FF., trei infracţiuni de înşelăciune, sub forma de participaţie a complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., referitoare la persoanele vătămate Y., DD. şi Z. şi cinci infracţiuni de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen.

Cu privire la inculpatul D., în actul de sesizare s-au reţinut următoarele:

Fapta săvârşită de inculpatul D., constând în aceea că, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, s-a sustras de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, în perioada 2013-2015, cu ocazia vânzării imobilelor pentru care au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x, cu numiţii HH. şi II., prin mandatar PP., JJ. şi KK., LL., MM. şi NN., pentru QQ., inculpatul ascunzând preţul real de vânzare al imobilelor către cumpărătorii anterior menţionaţi, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 16.780 RON, iar în perioada anilor 2013 - 2015, cu ocazia încheierii celor 5 tranzacţii imobiliare, cu numiţii HH. şi II., prin mandatar PP., JJ. şi KK., LL., MM. şi NN., pentru QQ., inculpatul D. a ascuns preţul real al acestor tranzacţii, sustrăgându-se de la plata TVA, pe care trebuia să o vireze la bugetul de stat, în sumă totală de 65.343 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului D., constând în aceea că, fiind asociat cu inculpatul C. la construirea de locuinţe şi coordonând activitatea de întocmire a actelor juridice, cu privire la tranzacţiile imobiliare încheiate de inculpatul C., în calitate de promitent-vânzător şi vânzător, l-a ajutat pe inculpatul C., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, să se sustragă de la plata impozitului pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 40.376 RON, prin ascunderea preţului real de vânzare al imobilelor, în perioada 2010-2016, cu ocazia vânzării imobilelor pentru care au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x, cu numiţii F., G. şi H., I., J., K., L. şi M., N., O., P. şi Q., R., S., T., U., V. şi W., şi de la plata TVA, în sumă totală de 356.345 RON, prin ascunderea, în perioada 2013- 2015, a preţului real al celor 20 de tranzacţii imobiliare încheiate de inculpatul C. cu numiţii K., V. şi W., X., R., Y., N., Z., AA., T., BB., J., S., U., CC., O., DD., EE., L. şi M., FF. şi GG., sumă pe care inculpatul C. trebuia să o vireze la bugetul de stat, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului D. constând în aceea că, la data de 01 octombrie 2013, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care a fost autentificat sub nr. x/01.10.2013, de notarul public RR., a declarat, necorespunzător adevărului, în faţa notarului public, faptul că a cesionat cumpărătorilor JJ. şi KK. toate drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din autorizaţia de construire nr. x/19.09.2013, în realitate, inculpatul D. vânzând cumpărătorilor JJ. şi KK. casa pe care o construise pe terenul în suprafaţă de 300 mp din măsurători, situat în intravilanul comunei Şimnicu de Sus, satul Albeşti, x, judeţul Dolj, cu nr. cadastral x, şi acest teren, cu preţul de 31.500 euro şi 13.700 RON, preţ pe care l-a primit integral de la cumpărători, iar nu autorizaţia de construire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen.

Fapta inculpatului D., constând în aceea că, la data de 01 octombrie 2013, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care a fost autentificat sub nr. x/01.10.2013, de notarul public RR., a declarat, necorespunzător adevărului, în faţa notarului public, faptul că a cesionat cumpărătorilor HH. şi SS. toate drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din autorizaţia de construire nr. x/19.09.2013, în realitate, inculpatul D. vânzând cumpărătorilor HH. şi SS. casa pe care o construise pe terenul în suprafaţă de 420 mp din măsurători, situat în intravilanul comunei Şimnicu de Sus, satul Albeşti, T12, P448 şi P451, judeţul Dolj, cu nr. cadastral x, şi acest teren, cu preţul de 26.000 euro şi 40.000 RON, preţ pe care l-a primit integral de la cumpărători, prin intermediul numitei PP., iar nu autorizaţia de construire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 12 martie 2014, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care a fost autentificat sub nr. x/12.03.2014, de notarul public RR., a declarat, necorespunzător adevărului, în faţa notarului public, faptul că a cesionat cumpărătorului MM. şi soţiei acestuia TT. toate drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din autorizaţia de construire nr. x/18.02.2014, în realitate, inculpatul D. vânzând cumpărătorului MM. casa pe care o construise pe terenul în suprafaţă de 304 mp din măsurători, situat în intravilanul comunei Şimnicu de Sus, satul Albeşti, T12, P448 şi P451, judeţul Dolj, cu nr. cadastral x, şi acest teren, cu preţul de 32.000 euro, preţ pe care l-a primit integral de la cumpărător, iar nu autorizaţia de construire, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 11.03.2014, a declarat, necorespunzător adevărului, în faţa notarului public RR., prin declaraţia autentificată sub nr. x/11.03.2014, faptul că a renunţat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind terenul intravilan, în suprafaţă de 316 mp din măsurători, situat în intravilanul comunei Şimnicu de Sus, satul Albeşti, T12, P448 şi P451, judeţul Dolj, cu nr. cadastral x, şi că suma, ce reprezenta avansul achitat cu ocazia încheierii convenţiei autentificată sub nr. x/20.01.2014, de notarul public RR., a fost restituită promitentei-cumpărătoare LL., deşi, în realitate, acesta nu a renunţat la încheierea contractului vânzare-cumpărare şi nu a restituit nici o sumă de bani promitentei-cumpărătoare LL., iar această declaraţie necorespunzătoare adevărului a fost făcută pentru ca, ulterior, să fie ascuns preţul real şi obiectul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/11.03.2014, încheiat între inculpatul D., în calitate de vânzător, atât în nume propriu, cât şi în calitate de mandatar al fraţilor săi UU. şi VV., şi numita LL., în calitate de cumpărător, contract care, în realitate, a avut ca obiect, terenul în suprafaţă de 316 mp şi casa construită pe acest teren, iar preţul real a fost de 63.500 RON şi 4.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 11 martie 2014, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care a fost autentificat sub nr. x/11.03.2014, de notarul public RR., a declarat, necorespunzător adevărului, în faţa notarului public, faptul că a cesionat cumpărătoarei LL. toate drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din autorizaţia de construire nr. x/18.02.2014, în realitate, inculpatul D. vânzând cumpărătoarei LL. casa, pe care acesta o construise pe terenul în suprafaţă de 316 mp din măsurători, situat în intravilanul comunei Şimnicu de Sus, satul Albeşti, T12, P448 şi P451, judeţul Dolj, cu nr. cadastral x, şi acest teren, cu preţul de 63.500 RON şi 4.000 euro, preţ pe care l-a primit integral de la cumpărătoare, iar nu autorizaţia de construire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul C. să o menţină în eroare pe persoana vătămată Y., care dorea să achiziţioneze de la acesta un imobil compus din teren şi casă, pe raza satului Albeşti, comuna Şimnicu de Sus, spunându-i persoanei vătămate, în cursul lunii mai 2014, că inculpatul C. este un constructor serios şi asigurându-o că el personal se va ocupa supravegherea lucrărilor la construcţia casei pentru aceasta şi va face demersuri pentru introducerea utilităţilor, fapt ce a determinat-o pe persoana vătămată Y. să-i achite inculpatului C., până în luna august 2015, suma totală de 29.850 euro, ulterior acesteia nefiindu-i transmisă proprietatea asupra niciunui imobil şi fiindu-i pricinuită o pagubă în sumă de 29.850 euro, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 17.07.2014, cu ocazia încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare, garantând legalitatea actelor ce urmau să se încheie şi asigurând-o pe persoana vătămată Z. că, pentru desfăşurarea activităţii de construire a locuinţei în condiţii bune, va participa şi el la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, l-a ajutat pe inculpatul C. să o inducă în eroare pe persoana vătămată Z., căreia inculpatul C. i-a prezentat ca fiind adevărat faptul că suprafaţa de teren, de 250 mp, situată în satul Albeşti, Calea x, Aleea 9a, pe care acesta trebuia să-i construiască o casă cu trei camere, care urma să facă obiectul contractului de vânzare-cumpărare, se afla în proprietatea sa, deşi, în realitate, proprietarii acestui teren erau inculpaţii WW., XX., YY. şi ZZ., şi că-i va construi o casă pe acest teren şi să o determine, în acest mod, pe persoana vătămată Z., să-i achite inculpatului C., până la sfârşitul lunii octombrie 2014, sumele de 23.000 euro şi 2.000 RON, ulterior persoanei vătămate Z. nefiindu-i transmisă proprietatea asupra nici unui imobil şi fiindu-i pricinuită o pagubă, în cuantum de 23.000 euro şi 2.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 07.08.2014, cu ocazia încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare, garantând legalitatea actelor ce urmau să se încheie şi că nu exista nici o problemă în privinţa proprietăţii parcelei de teren, pe care persoanei vătămate DD. urma să-i fie construită casa, l-a ajutat pe inculpatul C. să o inducă în eroare pe persoana vătămată DD., căreia inculpatul C. i-a prezentat ca adevărat faptul că suprafaţa de teren, de 250 mp, amplasată în satul Albeşti, comuna Şimnicu de Sus, pe care acesta trebuia să-i construiască o casă cu cinci camere, care urma să facă obiectul contractului de vânzare-cumpărare, se afla în proprietatea sa, deşi, în realitate, proprietarii acestui teren erau inculpaţii WW., XX., YY. şi ZZ., şi că-i va construi o casă pe acest teren şi să o determine, în acest mod, pe persoana vătămată DD., să-i achite inculpatului C., până la data de 13.10.2014, sumele de 22.000 euro şi 1.280 RON, ulterior persoanei vătămate DD. nefiindu-i transmisă proprietatea asupra nici unui imobil şi fiindu-i pricinuită o pagubă, în cuantum de 22.000 euro şi 1.280 RON, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că, în perioada mai - iunie 2015, într-una din zile, inculpatul D. l-a indus în eroare pe numitul AAA., prezentându-i ca adevărat faptul că persoana vătămată FF. a decedat în Italia, în urma unui accident rutier, şi l-a determinat, în acest mod, să-i înmâneze suma de 12.400 RON, bani care proveneau din avansul de 9.100 euro, pe care persoana vătămată îl achitase inculpatului C., pentru achiziţionarea de la acest inculpat a unui teren, în suprafaţă de 400 mp, situat în satul Albeşti, şi a unei case, pe care inculpatul C. urma să o construiască pe respectivul teren, deşi, în realitate, persoana vătămată FF. nu decedase, pricinuindu-i acesteia o pagubă în sumă de 12.400 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte reţine că, în cauză, prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă, în parte, cererea formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi, în temeiul art. 249 din C. proc. pen.. şi deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, printre altele, s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului D., astfel:

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului D., până la concurenţa sumelor de: 40.376 RON impozit pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat, 356.345 RON TVA de plata reprezentând impozit pe venit, 16.780 RON impozit pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat şi 65.343 RON TVA de plata, reprezentând impozit pe venit.

1. S-a dispus instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani din conturile bancare ale inculpatului D., până la concurenţa sumei de 478.844 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, 174 şi 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

2. S-a dispus instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului D., până la concurenţa sumei de 478.844 RON, la se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, 174 şi 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

3. S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului D., până la concurenţa sumei de 478.844 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate potrivit dispoziţiilor art. 173, 174 şi 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

Pentru a dispune în acest sens, în esenţă, Curtea de Apel Craiova a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 17/2015 din 05.10.2015, a statuat că, în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală. Ca atare, în materia infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, prejudiciul integral, şi care trebuie reparat, se compune din cuantumul sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată precum şi din sumele reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Curtea de Apel Craiova a apreciat că măsura asigurătorie este proporţională cu scopul urmărit şi conformă cu dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Constituţie. Deopotrivă, s-a reţinut că, în speţă, măsura este expres prevăzută de lege, respectiv art. 11 din Legea 241/2015, potrivit căruia în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, şi totodată proporţională cu scopul urmărit, respectiv acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei produse prin infracţiune.

Ulterior, prin încheierea împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie, au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului D., astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018

Procedând la verificarea încheierii atacate, instanţa reţine următoarele:

Prealabil, Înalta Curte notează că prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată şi completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 2502 C. proc. pen.. în materia măsurilor asigurătorii. Potrivit acestui text de lege, "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Conform dispoziţiilor art. 249 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora (alin. (5).

Prin noile dispoziţii procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, putându-se dispune, în raport de particularităţile fiecărei cauze, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse.

În jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza BBB. S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului care intervin, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanţe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza BBB. S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 şi 87).

Unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 C. proc. pen.. îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reţinut că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)."

Examinând în aceste coordonate apărările formulate de contestatorul inculpat, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestatorul inculpat a susţinut că menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor imobile în ceea ce îl priveşte încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 6/26.04.2017 a Curţii de Apel Craiova, care a desfiinţat în parte ordonanţa nr. 250/P/2015 din 29 martie 2017.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, prin ordonanţa nr. 250/P/2015 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra imobilelor aflate în proprietatea suspectului D. până la concurenţa sumelor de 636.197 RON - prejudiciu produs bugetului de stat prin săvârşirea infracţiunilor de evaziune şi complicitate la evaziune, 74.850 euro - prejudiciu produs părţilor civile Y., Z. şi DD. şi 15.680 RON - prejudiciu produs părţilor civile Z., DD. şi FF., după cum urmează: imobilului - teren intravilan, categoria de folosinţă curţi - construcţii, în suprafaţă de 3.799 mp, situat în intravilanul localităţii Şimnicu de Sus, str. x, jud. Dolj, şi clădirii, cu destinaţia de locuinţă, construită pe acest teren, cu suprafaţa ocupată la sol de 113 mp, P+1 şi cota de 1/3 din imobilul teren intravilan, categoria de folosinţă: curţi - construcţii, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Şimnicu de Sus, în baza actului de dezmembrare autentificat sub nr. x/10.02.2014, de notarul public RR., şi certificatului de moştenitor nr. 45/11 iunie 2013, în suprafaţă de 923 mp din măsurători, situat în intravilanul satului Albeşti, T12, P448, 451 lot. 1, şi cotei de 1/3 din construcţiile aflate pe acest teren, şi anume: locuinţă cu o suprafaţă construită de 92,97 mp, bucătărie cu o suprafaţă construită de 10,47 mp, şi anexă cu o suprafaţă construită de 48,70 mp.

La data de 13.04.2017, petenta CCC. a formulat contestaţie împotriva ordonanţei nr. 250/P/2015 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind înregistrat dosarul nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Craiova. La aceeaşi dată, petenţii DDD. şi EEE. au formulat contestaţie împotriva aceleiaşi ordonanţe, fiind înregistrat dosarul nr. x/2015. Cele două dosare au fost reunite, având în vedere că petenţii au atacat aceiaşi ordonanţă.

Prin încheierea nr. 6 din 26 aprilie 2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova, în temeiul art. 250 alin. (7) C. proc. pen.., au fost admise contestaţiile declarate de numiţii CCC., DDD. şi EEE. împotriva ordonanţei nr. 250/P/2015 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost desfiinţată, în parte, ordonanţa nr. 250/P/2015 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a fost ridicată măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului - teren intravilan, categoria de folosinţă curţi - construcţii, în suprafaţă de 3.799 mp, situat în intravilanul localităţii Şimnicu de Sus, str. x, jud. Dolj, şi clădirii, cu destinaţia de locuinţă, construită pe acest teren, cu suprafaţa ocupată la sol de 113 mp, P+1, măsură instituită prin ordonanţa nr. 250/P/2015 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova a reţinut că, la data la care s-a instituit măsura asigurătorie prin ordonanţa nr. 250/P/2015 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, imobilul - teren intravilan, categoria de folosinţă curţi - construcţii, în suprafaţă de 3.799 mp, situat în intravilanul localităţii Şimnicu de Sus, str. x, jud. Dolj, şi clădirii, cu destinaţia de locuinţă, construită pe acest teren, cu suprafaţa ocupată la sol de 113 mp, P+1, nu se mai afla în proprietatea suspectului D..

Ulterior, prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova a admis, în parte, cererea formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi, în temeiul art. 249 din C. proc. pen.. şi deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, printre altele, a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului D., astfel:

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului D., până la concurenţa sumelor de: 40.376 RON impozit pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat, 356.345 RON TVA de plata reprezentând impozit pe venit, 16.780 RON impozit pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat şi 65.343 RON TVA de plata, reprezentând impozit pe venit.

S-a dispus instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani din conturile bancare ale inculpatului D., asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu acestuia şi asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului D., până la concurenţa sumei de 478.844 RON.

Prin încheierea împotriva căreia inculpatul a formulat prezenta contestaţie (nr. 7 din 19 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018), au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului D., astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.

Relativ la cele ce precedă, instanţa constată că este neîntemeiată critica contestatorului, în sensul că menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor imobile în ceea ce îl priveşte încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 6/26.04.2017 a Curţii de Apel Craiova, întrucât, astfel cum s-a arătat deja, prin încheierea contestată au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului D., astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, iar prin această din urmă încheiere nu s-a dispus instituirea măsurii asigurătorie asupra imobilului - teren intravilan, categoria de folosinţă curţi - construcţii, în suprafaţă de 3.799 mp, situat în intravilanul localităţii Şimnicu de Sus, str. x, jud. Dolj, şi clădirii, cu destinaţia de locuinţă, construită pe acest teren, cu suprafaţa ocupată la sol de 113 mp, P+1, imobil cu privire la care judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova constatase, prin încheierea nr. 6 din 26 aprilie 2017, că nu se mai afla în proprietatea lui D..

O altă critică a contestatorului a vizat faptul că limitele de instituire a măsurilor asigurătorii excedează limitelor de promovare a acţiunii civile şi nu ţin cont de infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi de prejudiciul reţinut de procuror în ceea ce îl priveşte.

Sub acest aspect, instanţa reţine că, astfel cum s-a menţionat anterior, prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de partea civilă Statului Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova privind instituirea măsurii asigurătorii asupra averii mobile şi imobile a inculpatului D., până la concurenţa valorii probabile a pagubei adusă bugetului de stat prin activitatea infracţională a acestuia, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului, până la data stingerii sumei datorate, instanţa având în vedere suma indicată de partea civilă (chiar într-un cuantum puţin redus - 478.844 RON, în loc de 482.949 RON).

Oricum, apărările vizând cuantumul eventualului prejudiciu sunt unele care privesc fondului cauzei, excedând prezentului cadru procesual, respectiv soluţionarea unei contestaţii formulată împotriva unei încheieri prin care s-a menţinut măsura sechestrului asigurător.

Deopotrivă, se observă că prima instanţă a avut în vedere şi caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii în cazul infracţiunii de evaziune fiscală (reţinută în sarcina inculpatului D.), prin raportare la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 cu referire la prevederile art. 249 C. proc. pen.., caracter care răspunde, totodată, şi textului de legalitate al acestor măsuri procesuale.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că măsura asigurătorie este proporţională cu scopul reparatoriu urmărit. Astfel, în cauză, este îndeplinită condiţia proporţionalităţii, dată fiind natura infracţiunilor ce fac obiectul cauzei (evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., referitoare la ajutorul dat inculpatului C., înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. referitoare la persoana vătămată FF., trei infracţiuni de înşelăciune, sub forma de participaţie a complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., referitoare la persoanele vătămate Y., DD. şi Z. şi cinci infracţiuni de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen.) şi necesitatea de a asigura o posibilă plată a prejudiciului în contul A.N.A.F., dacă soluţia ce se va pronunţa în cauză va fi în acest sens.

Relativ la cele ce precedă, instanţa constată că, în cauză, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurilor sechestrului asigurător, astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, acestea fiind necesare şi proporţionale cu scopul urmărit şi se impune menţinerea lor.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul D. împotriva încheierii nr. 7 din 19 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul D. împotriva încheierii nr. 7 din 19 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2023.

GGC - MM