Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 129/A/2023 AI generated

Execution challenge scope: exclusion of substantive re-examination and requirement for individualized ancillary penalties in final criminal judgments

Case Number Decizia nr. 129/A/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court rejected as unfounded the prisoner’s execution challenge and ordered him to pay 200 RON in court costs, thereby upholding the final prison sentence of eight years’ imprisonment and the ancillary penalty of a three-year ban on specific rights established by the Court of Appeal and previously modified on appeal. The dispute concerned whether the court could use an execution challenge under Article 598(1)(c) of the Code of Criminal Procedure to clarify the specific functions, professions, or activities prohibited by the ancillary penalty, after the appellant argued that the individualization of these bans was missing from the definitive decision due to the variety of crimes committed. The Court held that an execution challenge is a procedural mechanism exclusively for resolving execution incidents and cannot modify the res judicata of a final judgment or substitute for a review of the judgment’s legal merits; because the lower courts had already clearly individualized the restricted rights in both the initial sentence and the appellate decision, the appellant’s request to re-examine the content of the penalties did not constitute a valid legal obstacle to execution under the cited procedural norm.

Legislator headnote

AI generated

art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen, art. 396 alin. (5) din C. proc. pen, art. 5 din C. pen, art. 25 din C. pen; Execution challenge scope: exclusion of substantive re-examination and requirement for individualized ancillary penalties in final criminal judgments: The dispute concerned whether the court could use an execution challenge under Article 598(1)(c) of the Code of Criminal Procedure to clarify the specific functions, professions, or activities prohibited by the ancillary penalty, after the appellant argued that the individualization of these bans was missing from the definitive decision due to the variety of crimes committed. The Court held that an execution challenge is a procedural mechanism exclusively for resolving execution incidents and cannot modify the res judicata of a final judgment or substitute for a review of the judgment’s legal merits; because the lower courts had already clearly individualized the restricted rights in both the initial sentence and the appellate decision, the appellant’s request to re-examine the content of the penalties did not constitute a valid legal obstacle to execution under the cited procedural norm.

Keywords

AI generated
challenge to execution execution of criminal sentences formal challenge of presiding judge judicial review of sentencing scope of limitation appellate instance
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 597 din C. proc. pen.

Cited in the dispositive section ('Pentru considerentele expuse, în baza art. 597...') as the procedural basis for dismissing the execution challenge as unfounded.

art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.

Cited in the dispositive section as the basis for ordering the losing party to pay judicial costs to the state.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra contestaţiei la executare de faţă;

Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 120/2015 din 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.., cu referire la inculpatul A. s-au dispus următoarele:

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea inculpatului A., formulată prin concluzii scrise, privind repunerea pe rol a cauzei.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererea de restituire a cauzei la procuror pentru reluarea urmăririi penale şi cererile de constatare a nulităţii absolute, formulate în cauză.

A fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţiile de neconstituţionalitate invocate de inculpatul A., prin apărător ales, referitor la:

- dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b), c) din C. pen. şi

- dispoziţiile art. 374 alin. (7) teza a II-a din C. proc. pen. cu referire la art. 344 alin. (3), (4) din C. proc. pen.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A., prin apărător ales, privind constatarea inadmisibilităţii acţiunii civile formulate de S.C. B. S.R.L. Bucureşti.

1. A.:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul A., prin apărător ales, din infracţiunea de bancrută frauduloasă, prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 în infracţiunea prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., cu aplicarea art. 4 din Codul de penal şi art. 5 din C. pen., a fost achitat inculpatul A. , pentru infracţiunea prev. de art. 25 din C. pen. din 1969 raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, infracţiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 şi infracţiunea prev. de art. 2802 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. c) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 din C. pen. din 1969 raportat la art. 288 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969; prevăzute de art. 290 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969; prevăzute de art. 29 din C. pen. din 1969 rap. la art. 260 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969; prevăzute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

1. 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii privind combaterea şi sancţionarea criminalităţii organizate, prev. de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003, cu reţinerea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

2. 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d), f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

3. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals, prev. de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

4. 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 80 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

5. 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 25 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969, cu reţinerea art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 80 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

6. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din legea privind procedura insolvenţei, Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

7. 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

8. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 raportat la art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 864 din C. pen. din 1969 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969 a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi, secţia penală şi s-a dispus cumulul aritmetic al acesteia cu pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă penală la punctele 1), 2), 3), 4), 5), 6), 7), 8), rezultând următoarele pedepse:

- 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani;

- 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani;

- 4 (patru) ani închisoare;

- 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani;

- 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani;

- 4 (patru) ani închisoare;

- 6 (şase) ani închisoare;

- 4 (patru) ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele stabilite (principale şi complementare) în pedeapsa cea mai grea de executat de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani şi în condiţiile art. 65 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. din 1969.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a interzis inculpatului A. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, s-a dispus comunicarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bacău, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. a fost dedusă din pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare aplicată inculpatului A., durata reţinerii şi arestului preventiv de la 06.03.2013 (încheierea de şedinţă nr. 10/07.03.2013 a Curţii de Apel Bacău) până la 07.11.2014, inclusiv (decizia penală nr. 2949 din 06.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

În baza dispoziţiilor art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi, secţia penală au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii A., C., S.C. D. S.A. - prin reprezentant E., F., S.C. D. S.R.L. - prin reprezentant G., împotriva sentinţei penale nr. 120/2015 din data de 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond, cu referire la inculpatul A.:

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante aplicată acestuia, de 11 (unsprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani şi în condiţiile art. 65 din C. pen. din 1969 în pedepsele componente de: 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani; 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani; 4 (patru) ani închisoare; 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani; 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani; 4 (patru) ani închisoare; 6 (şase) ani închisoare;4 (patru) ani închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

S-a dispus înlăturarea aplicării disp. art. 864 din C. pen. din 1969 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969 cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi, secţia penală.

A fost condamnat inculpatul A. la 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003, cu reţinerea art. 5 din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi, secţia penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 din C. pen. din 1969, cu aplic.art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi, secţia penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

Totodată, s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 25 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu reţinerea art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 80 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic.art. 5 din C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi, secţia penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 din C. pen. din 1969, cu aplic.art. 5 din C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 8 (opt) ani închisoare şi a pedeapsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi, secţia penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 din C. pen. din 1969, cu aplic.art. 5 din C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 6 (şase) ani închisoare şi a pedeapsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 386 din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin. (1) lit. c), d) şi f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen. în 3 infracţiuni de evaziune fiscală prev.de art. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen., art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen., toate cu aplic.art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

A fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 rap.la art. 34 şi 35 din C. pen. din 1969, cu aplic.art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

A fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 rap.la art. 34 şi 35 din C. pen. din 1969, cu aplic.art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

A fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 rap.la art. 34 şi 35 din C. pen. din 1969, cu aplic.art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 rap.la art. 34 şi 35 din C. pen. din 1969, cu aplic.art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals, prev. de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 rap.la art. 34 şi 35 din C. pen. din 1969, cu aplic.art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 80 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 rap.la art. 34 şi 35 din C. pen. din 1969, cu aplic.art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din legea privind procedura insolvenţei, Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 rap.la art. 34 şi 35 din C. pen. din 1969, cu aplic.art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 raportat la art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 din C. pen. din 1969, cu aplic.art. 5 din C. pen. au fost contopite cele 7 pedepse de câte 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare, sporită cu un an, în final 9 (nouă) ani închisoare, precum şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

Totodată, s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 395 alin. (5) din C. proc. pen. rap.la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile S.C. H. S.A. - prin I., Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., DGRFP Iaşi, AJFP Bacău, Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile mici şi mijlocii, S.C. B. S.R.L. - prin mandatar J. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., precum şi de inculpaţii K. şi L. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 29 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi a fost respinsă cererea formulată de apelantul - intimat inculpat A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2013, sub aspectul menţinerii dispoziţiilor referitoare la confiscarea unor bunuri în temeiul art. 33 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 656/2002 dispuse prin sentinţa nr. 120/2015 a Curţii de Apel Iaşi.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 octombrie 2018 a fost respinsă cererea formulată de apelanta - intimată inculpată S.C. D. S.A., prin reprezentant legal M. de înlăturare a omisiunii vădite din cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2013, sub aspectul nepronunţării instanţei cu privire la înlăturarea dispoziţiei de confiscare în baza art. 33 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 118 din C. pen., a bunului imobil situat în strada x nr. 4, spaţiu comercial, birouri P+2, garaj în suprafaţă totală de 2624 mp., cu CF x.

De asemenea, prin încheierea din camera de consiliu din data de 31 octombrie 2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelanta - intimată inculpată S.C. D. S.A., prin reprezentant legal M. de înlăturare a omisiunii vădite din cuprinsul dispozitivului Deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2013,sub aspectul nepronunţării instanţei cu privire la înlăturarea dispoziţiei de confiscare în baza art. 33 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 118 din C. pen., a bunului imobil situat în strada x nr. 4, spaţiu comercial, birouri P+2, garaj în suprafaţă totală de 2624 mp.,cu CF x.

Totodată, prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 noiembrie 2018 a instanţei supreme a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul intimat inculpat A. de înlăturare a omisiunii vădite din cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2013,sub aspectul nepronunţării instanţei cu privire la înlăturarea dispoziţiei de confiscare în baza art. 33 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 din C. pen., asupra a 39 părţi sociale deţinute de inculpat, reprezentând o cotă de participare de 97,5 % în cadrul S.C. N. S.R.L. Bacău şi asupra 97.129 acţiuni deţinute în cadrul S.C. O. S.A. Sauceşti.

Împotriva deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013 a formulat contestaţie la executare contestatorul A., invocând dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În motivarea contestaţiei a arătat că, la momentul punerii în executare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, aplicată prin sentinţa penală nr. 120/2015 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 411/A din 28.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală s-a ivit o nelămurire în ceea ce priveşte conţinutul acesteia.

Astfel, a susţinut că nelămurirea invocată vizează pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, în speţă, a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii. În acest sens, a menţionat aspectul că, prin toate hotărârile de condamnare pronunţate s-a dispus interzicerea acestui drept pe o durată de 3 ani, dar instanţa nu a realizat şi o individualizare, în concret a acesteia.

În continuare, a arătat că a fost condamnat pentru mai multe infracţiuni, de natură variată, judecate separat de instanţe diferite, fiind dificil de determinat care a fost funcţia, profesia sau activitatea de care s-a folosit persoana condamnată pentru comiterea faptelor.

A mai învederat că solicită doar lămurirea conţinutului unei sancţiuni penale pentru ca aceasta să poată fi pusă în executare prin suplinirea unei omisiuni a instanţelor care au dispus condamnarea, respectiv care este funcţia, profesia sau activitatea pe care contestatorul nu o mai poate exercita pe durata executării pedepsei complementare.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi, secţia Penală la data de 20.03.2023 sub nr. x/2023, fiind stabilit termen în cauză la data de 23 martie 2023, termen la care, apărătorul ales al contestatorului a solicitat admiterea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. pentru motivele susţinute cu ocazia dezbaterilor pe fondul contestaţiei, redate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A. prin prisma dispoziţiilor legale invocate şi a motivelor prezentate în susţinerea acesteia, Înalta Curte, constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare, astfel cum este reglementată în prezent (art. 598 din C. proc. pen.), se înfăţişează ca un procedeu jurisdicţional de rezolvare a situaţiilor referitoare la executarea hotărârii definitive prin care este soluţionată, sub toate aspectele, cauza ce a făcut obiectul procesului penal. Prin rămânerea definitivă a hotărârii se încheie activitatea procesuală ordinară a judecării conflictului de drept penal, iar sub aspect executiv, hotărârea intră în puterea de lucru judecat.

Prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat, cu alte cuvinte, pe această cale pot fi invocate numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii definitive în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.

Totodată, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (cauza Brumărescu împotriva României).

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, fără a se putea ajunge la modificarea dispoziţiilor din hotărârea instanţei care au intrat în autoritatea de lucru judecat, contestaţia la executare nu poate fi uzitată decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, astfel că, în cadrul său, nu se pot repune în discuţie aspecte de nelegalitate sau netemeinicie.

Cazurile în care un condamnat poate formula contestaţie la executare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen.

Printre cazurile ce pot fi invocate ca temei al contestaţiei la executare se numără şi cele prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., respectiv atunci "când se iveşte vreo împiedicare la executare", prin împiedicare la executare înţelegându-se existenţa unor cauze legale pentru care nu se poate pune în executare sau nu poate continua executarea hotărârii.

Obiectul prezentei cauze îl constituie contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 589 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Prin această decizie, cu privire la această pedeapsă complementară, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că, "raportat la infracţiunea de evaziune fiscală pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., instanţa fondului a dat eficienţă dispoziţiilor art. 12, 13 din Legea nr. 241/2005 anume a dispus: interzicerea inculpatului A. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi."

În speţă, contestatorul prin apărător ales, a solicitat admiterea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că pe această cale urmăreşte a afla, în concret, care este funcţia, profesia sau activitatea pe care nu o mai poate exercita pe durata pedepsei complementare.

Reţinând aceste critici, din analiza istoricului cauzei, se constată că drepturile interzise inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, au fost individualizate, atât prin sentinţa penală nr. 120/2015 din 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.., cât şi prin decizia penală nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, contestatorul A. literând, în cauza pendinte, aspecte analizate de instanţele ordinare.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 597 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2023.

GGC - MM