Timeliness of Contests Against Interlocutory Seizure Orders: Four-Hour Deadline Triggers from Pronouncement, Not Communication, When Appellants Present

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse prin Ordonanţa 6242/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, Ordonanţa din 02.11.2010 şi Ordonanţa din 31.01.2017.

În baza art. 250 indice 2 C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii dispuse şi menţinute în cauză, după cum urmează:

- măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanţa 6242/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatul A., identificate în spaţiul de depozitare închiriat, în suprafaţă de 76 mp, situat în zona de depozitare şi birouri CBD1, amplasat în parcela x din incinta Zonei Libere Giurgiu, respectiv 7360 kg tutun ambalat in 32 cutii;

- măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanţa din 02.11.2010, prin s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, serie de şasiu x, proprietatea S.C. B. S.R.L., cu lăsarea acestuia în custodia inculpatul A.;

- măsura sechestrului asigurator instituita prin Ordonanţa din 31.01.2017, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător, în vederea recuperării pagubei cauzate prin infracţiuni, asupra cotelor părţi indivize deţinute de inculpatul C., din următoarele bunuri imobile:

• Teren identificat cu ID electronic x, nr. cadastral x, nr. carte funciară x, în suprafaţă de 54 m2, situat în mun. Botoşani, jud. Botoşani, str. x, fără număr poştal;

• Teren identificat cu ID electronic x, în suprafaţă de 1080 m2, situat în jud. Botoşani, com. Huţani;

• Teren cu ID electronic x, în suprafaţă de 298 m2, situat în jud. Botoşani, loc. Huţani;

• Construcţie identificată cu ID electronic x în suprafaţă de 135 m2, din jud. Botoşani, mun. Botoşani, str. x, fără nr. poştal.

• Teren identificat cu ID electronic x, în suprafaţă de 2000 m2, jud. Botoşani, din unitatea administrativă a loc. Mihai Eminescu;

• Teren identificat cu ID electronic x, nr. cadastral x, nr. carte funciară x, în suprafaţă de 10000 m2, din jud. Botoşani;

• Construcţie identificată cu ID electronic x, în suprafaţă de 77 m2, jud. Botoşani, mun. Botoşani, str. x, fără nr. poştal;

• Teren identificat cu ID electronic x, în suprafaţă de 555 m2, din jud. Botoşani, mun. Botoşani;

• Teren identificat cu ID electronic x, în suprafaţă de 300 m2, din jud. Botoşani, mun. Botoşani, str. x, fără număr poştal;

• Teren identificat cu ID electronic x, în suprafaţă de 2774 m2, din jud. Botoşani, mun. Botoşani;

• Teren identificat cu ID electronic x, nr. cadastral x, nr. de carte funciară x, în suprafaţă de 2819 m2, din jud. Botoşani, mun. Botoşani, str. x;

• Teren identificat cu ID electronic x, nr. cadastral x, nr. de carte funciară x, în suprafaţă de 2111 m2, din mun. Iaşi, jud. Iaşi, str. x, nr. poştal 128/130;

• Unitate individuală identificată cu ID electronic x, nr. cadastral x, nr. de carte funciară x, în suprafaţă de 29 m2, din mun. Iaşi, jud. Iaşi.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen. "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune."

Potrivit art. 250 indice 2 C. proc. pen. "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 250 indice 1 aplicându-se în mod corespunzător."

Curtea a reţinut că în prezenta cauză măsurile asigurătorii au fost luate pentru a se asigura luarea măsurii confiscării în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru luarea acestei măsuri asiguratorii şi pentru a garanta plata cheltuielilor judiciare.

Având în vedere că de la momentul luării măsurilor asigurătorii nu au intervenit modificări care să justifice ridicarea măsurilor asigurătorii, Curtea a apreciat că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor asigurătorii şi în baza art. 250 indice 2 C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţa 6242/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, prin Ordonanţa din 02.11.2010 şi prin prin Ordonanţa din 31.01.2017.

Astfel, în cauză a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în primă instanţă pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare (Codul fiscal) şi Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.

A reţinut că potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Pe cale de consecinţă existând condamnări, chiar şi nedefinitive pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 este obligatorie luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor scopul principal fiind asigurarea reparării prejudiciilor produse prin săvârşirea infracţiunilor.

Curtea a mai constatat că măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului, inculpatului, parţii responsabile civilmente sau altor persoane, în vederea acoperirii despăgubirilor civile.

Măsurile asiguratorii au un caracter provizoriu, având rolul de a preveni distrugerea sau înstrăinarea bunurilor care ar putea sa asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune.

Potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen. "Procurorul, în cursul urmăririi penale, (...)poate lua măsuri asiguratorii prin ordonanţă pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi (...) la repararea pagubei produse prin infracţiune".

Potrivit art. 249 alin. (4) C. proc. pen. "Măsurile asiguratorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate".

În Decizia nr. 629/08.12.2015 Curtea Constituţională a arătat că măsurile asiguratorii au un caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea sa asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune.

De asemenea, Curtea Constituţională a constatat că dreptul de proprietate nu este un drept absolut prin natura lui, putând fi supus unor limitări rezonabile. Astfel, ingerinţa generată prin dispunerea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale suspectului, inculpatului, persoanei responsabile civilmente ori ale altor persoane in proprietatea sau posesia cărora se afla bunurile vizează drepturi fundamentale, respectiv dreptul de proprietate, este reglementată (ingerinţa) prin lege, respectiv art. 249 şi urm. C. proc. pen.

Măsura asiguratorie are ca scop legitim desfăşurarea instrucţiei penale, fiind o măsura judiciara aplicabila in cursul procesului penal, se impune scopului legitim urmărit, este nediscriminatorie şi este necesara într-o societate democratica pentru protejarea valorilor statului de drept.

Curtea a constatat că ingerinţa este proporţională cu cauza care a determinat-o, de vreme ce măsura asiguratorie are caracter provizoriu, întrucât se dispune pe durata procesului penal şi nu afectează dreptul de proprietate în substanţa sa.

De asemenea, a mai precizat că în cauză s-au reţinut producerea unor prejudicii ridicate, respectiv în cazul inculpatului C. suma de 4.078.612 RON, din care 989.107 RON taxe vamale, 2.164.123 RON accize şi 925.382 RON TVA iar în cazul inculpaţilor A. şi D. suma de 2.680.861 RON, din care 47.430 RON taxe vamale, 2.102.299 RON accize şi 531.133 TVA.

Faţă de complexitatea cauzei, prejudiciul ridicat şi consecinţele deosebit de grave produse de săvârşirea presupuselor infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor a apreciat Curtea că în cauză menţinerea măsurilor asigurătorii este necesară şi proporţională cu atingerea adusă dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte încetarea de drept a măsurilor asigurătorii motivat de faptul că verificarea măsurilor asigurătorii a fost realizată după un termen mai mare de 1 an Curtea a constatat că ultima verificare a fost realizată la pronunţarea sentinţei penale nr. 1483/F din data de 31.12.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală.

Ulterior la data de 09.09.2022 în temeiul art. 476 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea sesizării ce face obiectul dosarului nr. x/2022(la care este reunit dosarul nr. x/2022) înregistrat pe rolul ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Cauza a fot repusă pe rol la data de 03.12.2022 când a fost acordat termen de judecată la data de 27.01.2023.

A constatat că în intervalul 09.09.2022 - 03.11.2022 cauza fiind suspendată curgerea termenului de 1 an prevăzut de art. 250 indice 2 C. proc. pen. a fost suspendat.

Pe cale de consecinţă la data de 27.01.2023 termenul de 1 an prevăzut de art. 250 indice 2 C. proc. pen. nu era împlinit având în vedere că ultima verificare a fost efectuată la data de 31.12.2021, iar în perioada 09.09.2022 - 03.12.2022 curgerea termenului a fost suspendată.

Împotriva acestei încheieri, contestatorii C. şi A. au formulat contestaţie, solicitând admiterea contestaţiilor şi ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză.

Examinând cauza, cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 2501 alin. (1) C. proc. pen. "împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare."

În cauză, se constată că inculpatul C. a formulat contestaţie la data de 30 ianuarie 2023, iar inculpatul A., la data de 31 ianuarie 2023, deşi la termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2023, când au avut loc dezbaterile, ambii inculpaţi au fost prezenţi şi asistaţi de apărători aleşi.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural care se calculează pe ore (ora la care începe şi cea la care se sfârşeşte termenul, nu intră în durata acestuia), iar în această materie nu operează prorogarea, expirarea sa atrăgând sancţiunea decăderii.

Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, situaţie incidentă şi în cauză, faţă de considerentele anterior expuse. Mai mult, C. proc. pen. nu prevede instituţia suspendării ori a întreruperii termenelor substanţiale.

Susţinerea contestatorilor în sensul că au declarat calea de atac în termen întrucât termenul curge de la comunicare nu poate fi primită, întrucât nu se poate aprecia în acest mod atât timp cât dispoziţiile procedurale determină în mod clar că termenul începe să curgă de la pronunţare sau de la comunicare, în funcţie de prezenţa inculpatului.

Raţiunile pentru care legiuitorul nu a prevăzut obligaţia comunicării dispozitivului hotărârii în toate situaţiile sunt evidente: părţile prezente la judecată sunt în măsură să cunoască data pronunţării şi, prin urmare, să depună o minimă diligenţă pentru a lua cunoştinţă de hotărârea instanţei, şi se află în aceeaşi situaţie juridică cu părţile prezente la pronunţare care iau cunoştinţă de hotărâre chiar în momentul pronunţării sale.

Menţiunea din cuprinsul dispozitivului încheierii atacate în sensul că părţile au drept de contestaţie în 48 de ore de la comunicare nu poate afecta în niciun mod natura termenului de declarare a căii de atac sau momentul de la care acesta începe să curgă, având în vedere că dispoziţiile procesual penale ale art. 2501 din C. proc. pen. prevăd expres că inculpatul poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, în funcţie de prezenţa inculpatului.

Împrejurarea că în cauză s-a amânat pronunţarea nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare al părţilor, acestea având posibilitatea să cunoască soluţia instanţei şi să acţioneze în consecinţă, exercitându-şi fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege.

În sprijinul acestei opinii este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 636 din 24 noiembrie 2005 prin care se constată în paragraful 17 "pentru aceleaşi motive aplicarea dispoziţiilor art. 363 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen. în situaţia amânării de pronunţare nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, respectiv dreptului la apărare. Astfel, chiar dacă instanţa dispune amânarea pronunţării, partea prezentă la dezbateri poate afla data pronunţării hotărârii şi deci soluţia instanţei, având, prin urmare posibilitatea să exercite împotriva acesteia căile de atac în condiţiile legii", decizie care a fost preluată şi menţinută şi în ceea ce priveşte noul C. proc. pen., statuând prin Decizia nr. 294 din 09 iunie 2020 pronunţată de Curtea Constituţională prin care se prezintă exact acelaşi raţionament juridic în explicitarea diferenţei dintre noţiunea de dezbatere şi cea de pronunţare, respectiv că "egalitate nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situaţii diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situaţia diferită a părţilor prezente la dezbateri sau la pronunţare şi care, în cunoştinţă de cauză, pot să promoveze căile de atac împotriva hotărârii pronunţate justifică un tratament juridic diferit, respectiv stabilirea ca moment de la care începe să curgă termenul pentru declararea acestor căi de atac a momentului pronunţării hotărârii.

De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se face "în condiţiile legii". Eventuala lipsă de diligenţă a părţii care, deşi a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, nu promovează căile de atac împotriva acesteia în termenul prevăzut de lege nu poate constitui un temei suficient pentru a nu da eficienţă dispoziţiilor imperative ale art. 2501 alin. (1) C. proc. pen.."

În raport de considerentele de fapt şi drept expuse, Înalta Curte, apreciază că termenul de contestaţie formulat în cauză curge de la data pronunţării şi nu de la comunicarea dispozitivului, astfel că se impune respingerea, ca tardivă, a contestaţiei formulate de contestatorii C. şi A. împotriva încheierii din data de 27.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorii la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorii C. şi A. împotriva încheierii din data de 27.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2023.

GGC - MM