Scope of cassation review: prohibition on re-evaluating facts and changing legal qualification in cases of concurrence between fraud and counterfeit value offenses

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 737/A/2022 din data de 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 3183 din 18 octombrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 a Tribunalului Maramureş, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- tentativă la înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare,

- punerea în circulaţie de valori falsificate în formă continuată prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) şi art. 316 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, precum şi a pedepsei accesorii prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.

- punerea în circulaţie de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) şi art. 316 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, precum şi a pedepsei accesorii prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de cea mai grea, de 3 ani şi 2 luni închisoare, la care s-a adăugat 16 luni închisoare, reprezentând sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 4 ani 6 luni închisoare.

În temeiul art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 78/15.03.2013 a Judecătoriei Carei, definitivă prin nerecurare în data de 30.03.2013, şi s-a dispus executarea acesteia, iar în temeiul art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la cea stabilită prin prezenta, de 4 ani 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive, respectiv 30.01.2018-05.02.2018.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a celor 14 bancnote falsificate, în cupiură de 100 EUR, toate cu seria x , precum şi a celor 10 bancnote falsificate, în cupiură de 50 EUR, toate cu seria x , aflate în două plicuri înregistrate la poziţia nr. 115/2019 din registrul corpurilor delicte al Judecătoriei Baia Mare.

S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

S-a dispus păstrarea la dosarul cauzei a celor două plicuri înregistrate la poziţia nr. 115/2019 din registrul corpurilor delicte al Judecătoriei Baia Mare.

S-a dispus păstrarea la dosarul cauzei a celor 4 CD-uri înregistrate la poziţia nr. 185/2019 din registrul mijloacelor de probă al Judecătoriei Baia Mare. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 de RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva mai sus menţionate sentinţe a declarat apel, în termenul legal inculpatul A..

Prin decizia penală737/A din 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 3183/18.10.2021 a Judecătoriei Baia Mare pe care a desfiinţat, în parte, şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

Conform art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. cu privire la infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 310 alin. (1) şi art. 316 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. - fapta din 30 ianuarie 2018.

S-au menţinut pedepsele aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor din data de 03 octombrie 2016 respectiv de: - tentativă la înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare; - punerea în circulaţie de valori falsificate în formă continuată prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) şi art. 316 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, precum şi a pedepsei accesorii prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate, conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 2 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a menţinut revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 78/15.03.2013 a Judecătoriei Carei, definitivă prin nerecurare în data de 30.03.2013, şi s-a dispus executarea acesteia.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la cea stabilită prin prezenta, de 3 ani 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate care nu contravin deciziei.

S-au stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 300 RON onorariu parţial apărător din oficiu, sumă ce se va avansa din FMJ pentru av. B., iar cheltuielile judiciare avansate de către stat cu prezentul apel au rămas în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 737/A din 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a fost comunicată inculpatului A. la data de 26.05.2022 şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj Napoca la 25.05.2022.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 24. 06.2022 în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 737/A din 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 20.06.2022.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Cluj la data de 24.06.2022. Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. în interiorul căruia se pot depune concluzii scrise pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a împlinit la data de 04.07.2022. În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj nu a formulat concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 18.10.2022.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 737/A din data de 23.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori), precum şi semnătura şi ştampila apărătorului, avocat C., în raport de dispoziţiile art. 437 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin cererea formulată de inculpat, a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac, art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de lege, şi în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza l din C. proc. pen., a solicitat achitarea în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de punerea în circulaţie de valori falsificate în formă continuată, prevăzute de art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) şi art. 316 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale) şi art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 03.10.2016) şi tentativa la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) si 2 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

În temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării deciziei penale nr. 737/A/23.05.2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2019.

În susţinerea recursului în casaţie, în ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la înşelăciune în forma continuata, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea recurentului A., starea de fapt reţinută atât pe procuror, în rechizitoriu, prima instanţă şi de instanţa de apel, în decizia recurată, constă în aceea că în data de 03.10.2016, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, s-a deplasat în localitatea Baia Sprie unde a încercat sa achiziţioneze succesiv de la martorii D. şi E. câte un telefon mobil, împrejurare în care a indus în eroare persoanele vătămate mai sus menţionate, cărora le-a remis succesiv 4 bancnote de 100 euro fiecare, în total 8 bancnote, cunoscând că aceste bancnote sunt falsificate, în scopul de a obţine un folos material injust, rezultat care nu s-a produs întrucât persoanele vătămate au refuzat predarea telefoanelor mobile constatând caracterul fals al bancnotelor.

S-a menţionat că exact aceeaşi stare de fapt se reţine şi în ceea ce priveşte infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate în forma continuată, prevăzută de art. 313 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 310 alin. (1) din C. pen. şi la art. 316 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., respectiv că inculpatul A., în data de 03.10.2016, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, s-a deplasat în localitatea Baia Sprie unde a încercat să achiziţioneze succesiv de la martorii D. şi E. câte un telefon mobil, împrejurare în care a indus în eroare persoanele vătămate mai sus menţionate, cărora le-a remis succesiv 4 bancnote de 100 euro fiecare, în total 8 bancnote, cunoscând că aceste bancnote sunt falsificate, în scopul de a obţine un folos material injust, rezultat care nu s-a produs întrucât persoanele vătămate au refuzat predarea telefoanelor mobile constatând caracterul fals al bancnotelor.

Aceste două infracţiuni sunt reţinute în concurs ideal, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din C. pen., atât în rechizitoriu, instanţele reţinând aceeaşi stare de fapt şi aceeaşi încadrare juridică, nedispunându-se schimbarea acesteia din urmă.

Prin urmare, a precizat că aceeaşi stare de fapt se susţine că ar întruni elementele constitutive atât ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune, cât şi ale celei de punere în circulaţie de valori falsificate, în modalitatea normativă a punerii efective în circulaţie, nicidecum în vreuna dintre modalităţile normative alternative ale infracţiunii prevăzute de art. 313 alin. (1) din C. pen. (infracţiune cu conţinut alternativ, elementul material putând consta în 4 modalităţi distincte, şi anume punerea în circulaţie, primirea, deţinerea sau transmiterea valorilor falsificate).

Astfel, pe de o parte, s-a apreciat că în mod nelegal au fost reţinute în sarcina recurentului A. atât infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate, în modalitatea normativă a punerii efective în circulaţie, cât şi ale celei de tentativă la înşelăciune, în realitate prima infracţiune absorbind-o în conţinutul ei pe cea de a doua.

Infracţiunea de punere în circulaţie a valorilor falsificate este o formă specifică de înşelăciune, comisă în cadrul relaţiilor de schimb de monede sau de alte valori, respectiv are ca obiect astfel de valori, în mod conceptual punerea în circulaţie a unor valori falsificate implică inducerea în eroare a persoanei care primeşte aceste valori şi le consideră valabile şi care, în mod evident, suferă o pagubă în momentul în care, tranzacţia fiind cu titlu oneros, predă făptuitorului un alt bun sau o altă valoare în schimbul celei falsificate. Infracţiunea de punere în circulaţie a valorilor falsificate, comisă în modalitatea punerii efective în circulaţie, nu poate fi săvârşită altfel decât prin inducerea în eroare şi prejudicierea persoanei care primeşte aceste valori şi oferă o contraprestaţie, în consecinţă, infracţiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) teza l din C. pen. constituie o incriminare specială în raport cu incriminarea generală, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen.

S-a susţinut că fapta recurentului A. nu poate întruni elementele de tipicitate ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune - elementul material specific al acesteia, propriu, nu al altei infracţiuni, urmarea imediată (paguba), creată prin acţiunea specifică (nu printr-o acţiune incriminată distinct), atâta timp cât se reţine că inducerea în eroare a persoanelor vătămate s-a realizat prin aceea că le-a remis succesiv 4 bancnote de 100 euro fiecare, în total 8 bancnote, cunoscând că aceste bancnote sunt falsificate, în scopul de a obţine un folos material injust, rezultat care nu s-a produs întrucât persoanele vătămate au refuzat predarea telefoanelor mobile constatând caracterul fals al bancnotelor, adică prin fapta incriminată de art. 313 alin. (1) teza I din C. pen., ci numai, eventual, elementele de tipicitate ale acestei din urmă infracţiuni, prin urmare, este incident temeiul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen., respectiv temeiul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la înşelăciune prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea recurentului A..

Astfel, instanţa a fost sesizată de procuror cu o infracţiune consumată de punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată, nicidecum cu o tentativă la această infracţiune, fiind elocventă în acest sens încadrarea juridică a faptei, respectiv art. 313 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 310 alin. (1) din C. pen. şi la art. 316 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., nefiind reţinute dispoziţiile art. 32 din C. pen. sau art. 313 alin. (4) din C. pen., iar prima instanţă şi instanţa de apel au reţinut aceeaşi stare de fapt, pronunţând o condamnare definitivă pentru infracţiunea consumată de punere în circulaţie de valori falsificate în forma continuată.

Este real că în cadrul recursului în casaţie nu poate fi dispusă schimbarea încadrării juridice a faptei, dar poate fi verificată corespondenţa dintre starea de fapt definitiv reţinută şi norma incriminatoare reţinută.

Astfel, atâta timp cât recurentul A. a fost condamnat definitiv pentru infracţiunea consumată de punere în circulaţie de valori falsificate în forma continuata, în modalitatea punerii efective în circulaţie, nicidecum a deţinerii, instanţa de recurs trebuie să verifice dacă în mod real fapta s-a consumat, dacă s-a produs urmarea imediată a acesteia (în cazul infracţiunii prevăzute de art. 313 alin. (1) teza I din C. pen., urmarea nu poate fi decât de rezultat, când persoana vătămată remite în schimbul valorilor false, puse în circulaţie de făptuitor, alte bunuri/valori, având în vedere că persoana vătămată (subiect pasiv secundar al infracţiunii) suferă un prejudiciu patrimonial).

Or, având în vedere că urmarea imediată, de rezultat, nu s-a produs în prezenta cauză, nefiind produsă paguba în patrimoniul persoanelor vătămate (subiecţi pasivi secundari ai infracţiunii, fiind irelevant că acestea nu au dorit să participe în procesul penai), fapta descrisă în rechizitoriu şi reţinută de prima instanţă şi de instanţa de apel, şi anume punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată, în modalitatea punerii efective în circulaţie, în formă consumată, nu este tipică, iar în recurs în casaţie nu se poate nici reţine o altă stare de fapt şi nici schimba încadrarea juridică, singurul remediu fiind achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza l din C. proc. pen.

În actuala concepţie a C. proc. pen., sintagma fapta nu este prevăzută de legea penala include, spre deosebire de codul anterior, atât situaţia în care o fapta nu este incriminată de legiuitor, cât şi situaţia în care lipseşte unul dintre elementele de conţinut ale infracţiunii.

În concluzie, s-a susţinut că, în cauză, cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., este incident, având în vedere că recursul în casaţie formulat vizează greşita condamnarea inculpatului A. pentru fapte cărora le lipseşte latura obiectivă.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 737/A/2022 din 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2019, s-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători şi s-a acordat termen la data de 29 noiembrie 2022, cu citarea recurentului inculpat, A., precum şi asigurarea apărării prin înştiinţarea apărătorului ales, avocat C.. S-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de inculpatul A..

Înalta Curte a constatat că, în cuprinsul cererii sunt menţionate numele şi prenumele recurentului, A., semnătura apărătorului care a formulat calea de atac, fiind depusă şi împuternicirea avocaţială a apărătorului acestuia, iar decizia penală nr. 737/A din 26 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, iar recursul în casaţie a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. astfel cum a fost consacrată în jurisprudenţă, Înalta Curte a constatat că, formal, criticile invocate de recurentul inculpat se circumscriu în conţinut dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, din modul în care recurentul inculpat A. a formulat criticile împotriva deciziei penale recurate rezultă că se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care acesta a fost condamnat din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între faptele săvârşite şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a acestuia nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, ori a intervenit dezincriminarea acestora, recursul în casaţie fiind admisibil în principiu numai sub acest aspect.

Constatând îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen. şi, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte a admis în principiu a cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. numai sub aspectul criticilor de nelegalitate ce vizează condamnarea acestuia pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte solicitarea de suspendare a executării hotărârii, s-a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii. Aşadar, textul de lege invocat, prevede posibilitatea instanţei, care admite în principiu cererea de recurs în casaţie, să suspende executarea hotărârii, oportunitatea luării acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanţei.

În considerarea acestor dispoziţii legale, în raport de motivele invocate în susţinerea cererii de recurs în casaţie, împrejurările concrete ale cauzei şi stadiul procesual al cauzei când se analizează doar îndeplinirea formală a condiţiilor prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că nu se justifică suspendarea executării hotărârii atacate.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 737/A/2022 din data de 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2019, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, analiza de legalitate nefiind însă una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate, ca atare, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte subliniază că acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Se constată că în cauză, prin recursul în casaţie formulat, recurentul inculpat A. a invocat împrejurarea că instanţa în baza aceleiaşi stări de fapt a reţinut două infracţiuni pentru care a fost condamnat, respectiv infracţiunea de înşelăciune şi infracţiunea de punere în circulaţie a unor valori falsificate. Totodată, recurentul a formulat critici ce vizează reţinerea formei consumate a infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate şi nu de tentativă.

Or, în actualul cadru procesual instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţele ordinare, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator, la stabilirea unei alte situaţii de fapt sau o schimbarea încadrării juridice.

Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Starea de fapt reţinută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casaţie, astfel că o eventuală reevaluare a conţinutului mijloacelor de probă nu ar putea fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 438 din C. proc. pen., în condiţiile în care recursul în casaţie nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Critica formulată de recurentul A., în sensul că faptele reţinute în sarcina sa nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune şi punere în circulaţie de valori falsificate este analizată, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.

Înalta Curte constată că prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, de schimbarea încadrării juridice cu consecinţa achitării, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, astfel cum au fost formulate motivele de recurs în casaţie în cauză, care în concret se referă la circumstanţele comiterii faptelor pentru care a fost condamnat recurentul A., Înalta Curte constată că analiza ce se solicită a fi făcută de instanţa de casaţie vizează starea de fapt reţinută în cauză şi interpretarea dată probatoriului de către instanţe, ceea ce presupune, în mod implicit, reevaluarea elementelor de fapt reţinute cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea penală definitivă. Starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică dată faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor.

Aşa cum s-a arătat, limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege însemnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În concluzie, Înalta Curte constată că, fondul criticilor formulate prin motivele de recurs în casaţie invocate de inculpatul A. vizând lipsa laturii obiective a infracţiunilor de înşelăciune şi punerea în circulaţie de valori falsificate are ca premisă negarea bazei factuale care a condus la reţinerea faptei în sarcina sa, precum şi schimbarea încadrării juridice. În acelaşi timp, Înalta Curte reţine că recurentul a invocat doar formal nelegalitatea hotărârii atacate, în realitate criticile acestuia vizând netemeinicia raţionamentului instanţei de apel, care a răspuns în considerentele hotărârii asupra tuturor aspectelor legate de tipicitatea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa.

În consecinţă, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. întrunesc condiţiile de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, iar criticile acestuia privesc chestiuni referitoare la situaţia de fapt ce a fost stabilită definitiv de instanţa de apel. Prin urmare, motivele invocate în susţinerea recursului în casaţie nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţa de apel a reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia acestuia.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 737/A/2022 din data de 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2019.

Faţă de soluţia dispusă, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 737/A/2022 din data de 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 februarie 2023.