Judicial “undignified attitude” disciplinary offense: scope of hearing-policing powers and the threshold for remarks on a litigant’s extrajudicial media activities

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei disciplinare

Prin Hotărârea nr. 30J din 15 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti şi, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Legea nr. 303/2004"), a aplicat domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti sancţiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din acelaşi act normativ.

Cu referire la situaţia de fapt, s-au reţinut următoarele: în dosarul nr. x/2020, la termenul de judecată din 3 februarie 2021, s-a prezentat reclamanta B.; domnul judecător A., în calitate de preşedinte al completului, a solicitat reclamantei lămuriri cu privire la temeiul de drept şi admisibilitatea cererii de chemare în judecată; în momentul în care a fost acordat cuvântul Ministerului Public, reclamanta a solicitat permisiunea de a interveni cu precizări asupra competenţei procurorului privind obiectul cererii de chemare în judecată, ocazie cu care domnul judecător a învederat reclamantei, sub sancţiunea amenzii judiciare, faptul că nu i-a acordat cuvântul şi că nu se află în presă pentru a vorbi peste judecătorul cauzei.

Instanţa disciplinară a apreciat că sunt îndeplinite elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, reţinând, în esenţă, că modul în care pârâtul a condus dezbaterile în dosarul respectiv se înscrie în sfera manifestărilor contrare demnităţii funcţiei şi afectează în mod grav prestigiul justiţiei, întrucât a depăşit cadrul legal de desfăşurare a procesului civil raportat la dispoziţiile art. 217 din C. proc. civ., prin aprecieri neconforme poziţiei de magistrat, a afectat solemnitatea şedinţei şi buna administrare a actului de justiţie şi a avut o atitudine necorespunzătoare, de apostrofare a reclamantei, prin utilizarea unor expresii şi construcţii lingvistice care demonstrează o atitudine de superioritate, şicanatorie, tendenţioasă şi lipsită de respect, prin iniţierea unui dialog fără relevanţă juridică, creând impresia unei atitudini părtinitoare şi, prin referirile tendenţioase la apariţiile reclamantei în presă, premisele unei bănuieli legitime de lipsă de imparţialitate.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut vinovăţia sub forma intenţiei indirecte, întrucât pârâtul a avut reprezentarea modului în care s-a manifestat în şedinţa de judecată, apreciind că reclamanta va avea un anumit comportament tocmai date fiind apariţiile publice ale acesteia.

La individualizarea sancţiunii, instanţa disciplinară a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă şi consecinţele faptei săvârşite, reţinând că se justifică aplicarea unei sancţiuni de natură să îi atragă atenţia pârâtului asupra consecinţelor negative pe care le are abordarea unui atitudini neconforme deontologiei profesionale.

2. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii menţionate la pct. 1

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 1 a declarat recurs domnul judecător A., în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cadrul unei prime critici, se susţine că acţiunea disciplinară a fost exercitată, iar hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 47 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 317/2004, întrucât rezoluţia de începere a cercetării disciplinare nr. 1485/14.05.2021 a fost emisă de inspectorul judiciar, fără a fi administrat niciun alt mijloc de probă în plus faţă de probatoriul iniţial pentru a putea ajunge la o altă soluţie decât cea de clasare dispusă prin rezoluţia iniţială nr. 727/17.03.2021, care a fost infirmată de inspectorul-şef pentru completarea cercetării.

Printr-o a doua critică, se susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea art. 194, art. 204 alin. (1), art. 205, art. 249-250 şi art. 255 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât autorul sesizării adresate Inspecţiei Judiciare, care a stat la baza prezentei proceduri disciplinare, a fost propus şi audiat ca martor, iar declaraţia sa a stat la baza hotărârii atacate.

Printr-o a treia critică, recurentul argumentează că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 99 lit. c) din Legea nr. 304/2004, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, pentru considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte latura obiectivă, se arată că, din analiza înregistrării şedinţei de judecată, rezultă că pârâtul nu a dat dovadă de subiectivism sau imparţialitate, întrucât a avut un ton politicos, fiind preocupat de justa soluţionare a cauzei, în acest sens interpelând-o pe reclamanta din cauza respectivă cu privire la temeiul de drept şi admisibilitatea cererii de chemare în judecată.

De asemenea, din înregistrarea audio a şedinţei de judecată, rezultă că reclamanta a insistat şi a luat cuvântul peste reprezentantul Ministerului Public, deşi judecătorul a încercat oprirea acesteia de trei ori, iar pentru a încerca să-şi impună punctul de vedere şi să-şi exprime opinia, petenta a ridicat tonul vocii.

Totodată, se argumentează că preşedintele de complet a încerca să oprească intervenţiile reclamantei pentru a permite reprezentantului Ministerului Public să pună concluzii. Sub acest aspect, având convingerea că reclamanta are calitate de jurnalist şi fiind de notorietate că dezbaterile din mass-media nu se desfăşoară după regulile unei şedinţe de judecată, pârâtul arată că a exercitat poliţia şedinţei de judecată prin încercarea de a-i induce reclamantei în mod ferm că există diferenţe majore între modul în care se desfăşoară o şedinţă de judecată şi o eventuală dezbatere în mass-media. De asemenea, se face referire la faptul că reclamanta nu a respectat în mai multe rânduri ordinea şi solemnitatea şedinţei de judecată, de cele mai multe ori luând cuvântul fără să-i fie acordat şi intervenind peste alţi participanţi în procesul civil, inclusiv peste judecătorul cauzei.

Susţine recurentul că nu a făcut altceva decât să exercite poliţia şedinţei de judecată, conform atribuţiilor conferite de art. 217 şi următoarele din C. proc. civ. şi s-a adresat petentei în concordanţă cu poziţia de preşedinte al completului de judecată, folosind un ton ferm, dar cu respectarea regulilor de politeţe, dovadă fiind rugămintea adresată reclamantei în acest sens.

Relativ la latura subiectivă, se argumentează că abaterea prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 poate fi comisă numai cu intenţie, iar în cauză, afirmaţiile imputate judecătorului nu pot fi percepute drept prejudecăţi şi comportament netemperat şi lipsit de răbdare si nici intenţie de a vătăma relaţiile sociale protejate prin normele legale sau regulamentare referitoare la standardele de conduită stabilite în sarcina magistraţilor.

Recurentul arată că nu a avut intenţia de a o sfida sau de a o jigni pe reclamantă, singura sa intenţie fiind de a o determina să respecte regulile de procedură specifice unei şedinţe de judecată, iar în hotărârea atacată în mod greşit s-a reţinut că şi-a exprimat în mod public o prejudecată referitoare la persoana reclamantei din cauza respectivă.

3. Întâmpinarea

Intimata Inspecţia Judiciară nu a formulat întâmpinare.

4. Considerentele Înaltei Curţi

4.1. Cu privire la criticile vizând rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare

Potrivit art. 47 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 317/2004:

"Art. 47. - (1) După efectuarea cercetării disciplinare, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) respingerea sesizării, în cazul în care constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, completarea cercetării disciplinare. După completarea cercetării disciplinare, inspectorul-şef poate dispune, în scris şi motivat, una dintre soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b)."

Raport la susţinerile din recurs, se constată că, în ceea ce priveşte cercetarea disciplinară, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 prevede următoarele:

"În cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei. Ascultarea celui în cauză şi verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat sunt obligatorii. Refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declaraţii ori de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică încheierea cercetării. Judecătorul sau procurorul cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în apărare. Procedura disciplinară se derulează cu respectarea garanţiilor procesuale şi procedurale prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare".

Prin rezoluţia din 5 mai 2021, inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare a infirmat rezoluţia de clasare nr. 727 din 17 martie 2021 emisă în lucrarea nr. 21-654, dispunând completarea verificărilor prealabile în sensul: (i) analizării în ce măsură comportamentul imputat judecătorului a fost accidental ori au existat şi alte situaţii; (ii) verificării dacă, în urma ascultării înregistrării şedinţei de judecată, avocata a intervenit peste preşedintele completului; (iii) analizării aspectelor referitoare la lipsa de imparţialitate a judecătorului în contextul întrebării adresate reclamantei cu privire la cadrul specific presei.

Ca urmare a rezoluţiei de infirmare, prin rezoluţia nr. 1485 din 14 mai 2021, inspectorul judiciar a dispus începerea cercetării disciplinare, din argumentarea soluţiei rezultând că au fost respectate indicaţiile de completare a verificărilor prealabile referitoare la ascultarea înregistrării şedinţei de judecată şi evaluarea aspectelor invocate în susţinerea lipsei de imparţialitate.

Faţă de indicaţiile cuprinse în rezoluţia de infirmare şi argumentele expuse în fundamentarea rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 317/2004 în sensul propus de recurent.

4.2. Cu privire la criticile vizând audierea ca martor a autorului sesizării cu încălcarea dispoziţiilor C. proc. civ.

Conform art. 309 alin. (1) din C. proc. civ., "proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel".

Faţă de criticile din recurs, se constată că audierea ca martor, în cadrul procedurii disciplinare, a autorului sesizării adresate Inspecţiei Judiciare nu este prohibită expres de niciun text de lege şi nu face parte din situaţiile de inadmisibilitate a probei cu martori reglementate de art. 309 alin. (2)-(5) din C. proc. civ.

Contrar susţinerilor de recurs, în cadrul etapei administrativ-jurisdicţionale desfăşurate în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, calitatea de reclamant aparţine Inspecţiei Judiciare, iar nu persoanei care a formulat sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, a cărei poziţie procesuală nu este echivalentă celei de reclamant din procesul civil.

4.3. Cu privire la abaterea disciplinară imputată

Abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, constând în "atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii", presupune, sub aspectul laturii obiective, existenţa unei atitudini nedemne faţă de unul dintre subiecţii pasivi expres enumeraţi de textul de lege, atitudine manifestată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, iar, sub aspectul laturii subiective, presupune ca atitudinile respective să fie asumate de judecător în mod conştient şi voit sau acceptat.

Se circumscriu noţiunii de "atitudine nedemnă", în sensul prevederilor art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, acele manifestări comportamentale contrare standardelor de conduită stabilite prin legi şi regulamente în sarcina magistraţilor de a avea relaţii bazate pe respect şi bună-credinţă, de a manifesta un comportament decent şi civilizat, de a manifesta calm, răbdare şi politeţe în relaţiile de serviciu, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi art. 5 alin. (2) lit. b), lit. d) şi lit. e) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

Realizând propria apreciere a probatoriului administrat, Înalta Curte reţine că modul în care domnul judecător A. s-a adresat reclamantei B. în cadrul dezbaterilor din dosarul nr. x/2020, la termenul din 3 februarie 2021, nu prezintă caracteristicile unei atitudini nedemne în sensul dispoziţiilor art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, nefiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare imputate.

Sub aspectul laturii obiective, contrar celor reţinute în hotărârea atacată, se apreciază că fapta imputată judecătorului nu reprezintă o manifestare care să contravină demnităţii funcţiei de magistrat ori de natură să afecteze în mod grav prestigiul justiţiei.

Circumstanţele de fapt, astfel cum sunt conturate de probatoriul administrat, relevă că, în cadrul dezbaterilor din dosarul nr. x/2020, din şedinţa publică de la 3 februarie 2021, reclamanta B. a avut intervenţii repetate prin care nu a respectat ordinea şi solemnitatea şedinţei de judecată, intervenind în mod insistent atât peste preşedintele completului, cât şi peste partea adversă căreia preşedintele de complet îi acordase cuvântul.

În cauză, judecătorului i se impută faptul că a învederat reclamantei din cauza respectivă, sub sancţiunea aplicării amenzii judiciare, faptul că nu are dreptul să se interpună peste cuvântul judecătorului ori al părţii adverse şi poate să pună concluzii numai atunci când i se acordă cuvântul, conform regulilor specifice şedinţei de judecată, iar nu potrivit modului în care se procedează în dezbaterile din mass-media.

În ceea ce priveşte poliţia şedinţei de judecată şi puterile conferite judecătorului care conduce şedinţa de judecată, dispoziţiile art. 217 alin. (1), (6) şi (9) din C. proc. civ. prevăd următoarele:

"Art. 217. - Poliţia şedinţei de judecată

(1) Preşedintele completului de judecată exercită poliţia şedinţei, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii şi a bunei-cuviinţe, precum şi a solemnităţii şedinţei de judecată.

(6) Preşedintele atrage atenţia părţii sau oricărei alte persoane care tulbură şedinţa ori nesocoteşte măsurile luate să respecte ordinea şi buna-cuviinţă, iar în caz de nevoie dispune îndepărtarea ei.

(...)

(9) Când cel care tulbură liniştea şedinţei este însuşi apărătorul părţii, preşedintele îl va chema la ordine şi, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinţă, procesul se va amâna, aplicându-se amenda judiciară prevăzută la art. 187 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionate de amânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie, dispoziţiile art. 191 fiind aplicabile."

În circumstanţele expuse, intervenţia judecătorului se circumscrie competenţei atribuite preşedintelui de complet prin dispoziţiile citate, astfel că modalitatea în care domnul judecător A. a condus dezbaterile în dosarul respectiv nu depăşeşte cadrul legal de desfăşurare a procesului civil.

Împrejurarea că preşedintele completului a pus în vedere reclamantei din cauza respectivă că urmează să aplice sancţiunea amenzii judiciare pentru nerespectarea ordinii cuvântului în cadrul dezbaterilor nu poate fi calificată, în sine, drept o abordare marcată de apostrofări, aprecieri şicanatorii, tendenţioase, de superioritate ori lipsite de respect, care să fie de natură a afecta solemnitatea şedinţei, buna administrare a actului de justiţie, demnitatea funcţiei de magistrat ori prestigiului justiţiei, aşa cum s-a reţinut în hotărârea atacată.

Însă, prin faptul că, în exercitarea atribuţiilor conferite preşedintelui de complet, a comparat conduita reclamantei cu o conduită specifică dezbaterilor din mass-media, care nu este permisă în timpul şedinţei de judecată, pârâtul judecător s-a îndepărtat de la cerinţele de solemnitate şi obiectivitate pe care avea obligaţia de a le respecta în conducerea şedinţei de judecată în interacţiunea cu părţile din cauzele aflate pe rol. Atenţionarea reclamantei din dosarul în discuţie cu referire la apariţiile acesteia în mass-media conturează o conduită caracterizată de subiectivism şi prejudecată în legătură cu activităţile extrajudiciare ale persoanei respective, care nu este specifică unei atitudini obiective şi imparţiale, ca etalon esenţial al întregii activităţi desfăşurate de magistrat în exerciţiul funcţiei.

În analiza proporţionalităţii dintre obligaţia preşedintelui de complet de a asigura poliţia şedinţei, ordinea şi solemnitatea şedinţei de judecată, pe de o parte, şi conduita analizată, pe de altă parte, se apreciază că pârâtul judecător şi-a îndeplinit prompt obligaţiile procedurale ce îi reveneau în conducerea şedinţei, însă modalitatea concretă în care a înţeles să poarte discuţiile cu reclamanta din cauza respectivă nu este întru-totul adecvată standardelor de solemnitate şi obiectivitate pretinse unui magistrat, fără însă a fi caracterizată de intensitatea şi amploarea necesare pentru a se reţine o atitudine nedemnă în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

Referirile pe care judecătorul le-a făcut cu privire la distincţia dintre dezbaterile specifice unei şedinţe de judecată şi dezbaterile purtate în mass-media conferă conduitei judecătorului valenţe negative implicite, sub aspectul aprecierilor lipsite de obiectivitate faţă de reclamanta din dosarul nr. x/2020, prin trimiterile exprese la activităţile extrajudiciare ale persoanei respective, intervenţia magistratului neputând fi calificată drept o modalitate oportună prin care judecătorul urmăreşte să se asigure că participanţii la actul de judecată înţeleg şi respectă specificul procedurii judiciare.

Pentru aceste argumente, se reţine că modul în care judecătorul a exercitat atribuţiile specifice preşedintelui de complet în cadrul reglementat de art. 217 din C. proc. civ., deşi nu întru-totul acceptabil din perspectiva standardelor funcţiei de magistrat, nu poate fi asociat, sub aspectul elementului material al laturii obiective, unei atitudini nedemne în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, fiind inutilă analiza consecinţelor faptei, a legăturii de cauzalitate ori a laturii subiective a abaterii disciplinare, cu consecinţa constatării caracterului neîntemeiat al acţiunii disciplinare, pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale abaterii analizate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va respinge acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 30J din 15 decembrie 2021, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021.

Casează hotărârea atacată.

Respinge acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.