Foreign prison sentence execution: contestation of conditional release criteria and residential prohibition barred as challenge to res judicata in execution objection.

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 241/PI din 10 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia Penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, contestatorul condamnat A. a formulat contestaţie la executare cu privire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 246/PI/2020 din 07.10.2020 emis de Curtea de Apel Timişoara în baza sentinţei penale nr. 235/PI din 15.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 277/A din 06.10.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând aplicarea condiţiilor liberării condiţionate din legea străină şi anularea interdicţiei de reşedinţă dispusă de către autorităţile judiciare austriece.

Curtea a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 2225 din 28.07.2022 pronunţată de Judecătoria Timişoara a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Timişoara cu privire la soluţionarea cauzei, invocată de instanţă din oficiu şi, în baza art. 50 raportat la art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. cu aplicarea art. 111 alin. (6) din Hotărârea nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, la completul iniţial învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2020

La dosar au fost ataşate dosarele nr. x/2020 al Curţii de Apel Timişoara şi s-a emis adresă către autorităţile judiciare din Austria, pentru a comunica dacă până la transferul condamnatului în România, acesta a executat perioade suplimentare celor indicate în cererea de recunoaştere a hotărârii străine sau a beneficiat de zile considerate ca fiind executate.

Prin adresa nr. x Hv 20/19h – 127, autorităţile judiciare austriece au învederat că petentul condamnat A. nu a executat alte perioade suplimentare celor recunoscute la momentul transferului acestuia într-un penitenciar din România.

Analizând cererea formulată de petentul condamnat A., precum şi înscrisurile aflate la dosar, Curtea a constatat că, prin sentinţa penală nr. 235/PI din 15.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 277/A din 06.10.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, în baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale din 26.11.2019 pronunţate în dosarul nr. x HV 20/19h al Tribunalului Landului Korneuburg, definitivă la aceeaşi dată, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 5 ani închisoare (echivalent, 1827 zile), în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de "furt grav calificat, prin efracţie, în locuinţe", cu antecedenţă penală, conform art. 127,128 alin. (1) cif. 5, 129 alin. (1) cif. 1 şi alin. (2) cif. 1, 130 alin. (1) şi alin. (2) şi (3), 15 din C. pen. austriac, cu corespondent în legea penală română în infracţiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută de dispoziţiile art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 41 C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani (echivalentul a 1827 zile) închisoare în regim de detenţie.

S-a dedus din pedeapsa executată de condamnat arestul preventiv, de la data de 13.08.2019 până la data de 26.11.2019, perioada de privare de libertate în executarea pedepsei aplicate de autorităţile austriece, de la data de 26.11.2019 până la data de 28.04.2020, precum şi de la data de 28.04.2020, la zi.

În baza art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

Astfel, s-a constatat că motivele invocate în susţinerea contestaţiei la executare nu se pot însă subsuma noţiunilor de împiedicare la executare sau intervenire a unei situaţii ce determină micşorarea cuantumului pedepsei, contestatorul solicitând, în realitate, să-i fie aplicate condiţiile liberării condiţionate din legea străină şi să se dispună anularea unei interdicţii de reşedinţă dispuse de autorităţile străine.

Prin urmare, s-a reţinut că, prin contestaţia la executare, nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie condamnatul A., reluând aspectele prezentate în cererea iniţială, în sensul că, în esenţă, solicită aplicarea condiţiilor liberării condiţionate din legea străină şi anularea interdicţiei de reşedinţă dispusă de către autorităţile judiciare austriece.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, analizând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ci pun în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

Astfel, contestatorul critică faptul că, potrivit legii statului emitent al hotărârii străine, recunoscută prin sentinţa penală nr. 235/PI din 15.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 277/A din 06.10.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în executarea căreia se află, ar fi trebuit să beneficieze de liberare condiţionată după executarea a jumătate din pedeapsa la care a fost condamnat şi care s-ar fi împlinit la data de 13.02.2022, sau după executarea a două treimi din pedeapsă, însă nu mai târziu de 13.12.2022.

Or, pe calea contestaţiei la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu se poate fi adusă atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri străine, iar, după transferarea în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, pedeapsa se va executa potrivit legii române, inclusiv sub aspectul regimului de acordare a liberării condiţionate în România.

Totodată, se observă că persoana condamnată A. nu a executat alte perioade suplimentare celor recunoscute la momentul transferului acestuia într-un penitenciar din România, astfel cum rezultă din adresa nr. 613Hv20/19 H -127, transmisă, la data de 28.09.2022, de către autorităţile judiciare austriece .

Contestaţia la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama, pe această cale, chestiuni relative la legalitatea şi temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.

Aşadar, pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.

Faţă de considerentele mai sus expuse, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul - condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 241/PI din 10 octombrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara – secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, pe care, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul - condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 241/PI din 10 octombrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara – secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul - condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 decembrie 2022.