Occupational safety conviction extinction upheld as limitation ran uninterrupted under Constitutional Court rulings.

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra cererii de recurs în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 6 din 06.01.2022 pronunţată de Judecătoria Botoşani, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1), (3) C. pen., art. 84 C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1), (3), art. 84 C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de partea civilă C..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 784 din 14.07.2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani şi de inculpatul A. împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a fost desfiinţată, în totalitate, hotărârea penală atacată şi, în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen., cu trimitere la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 153 alin. (1) C. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzute de art. 349 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen., cu trimitere la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 153 alin. (1) C. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata B., pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de partea civilă C..

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei în faza de urmărire penală, în etapa judecăţii în fond şi în apel au rămas în sarcina statului.

Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că infracţiunile imputate inculpaţilor A. şi B. au fost săvârşite la data de 13.03.2017, iar, potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., termenul de prescriţie generală a răspunderii penale este de 3 ani, în cazul infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen., pentru care au fost cercetaţi cei doi inculpaţi.

Totodată, instanţa de apel făcând trimitere la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi 358/2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate prevăzută de art. 155 alin. (1) C. pen., a arătat că, în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", context în care au fost aplicabile doar termenele generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 alin. (1) C. pen.

Aşadar, s-a apreciat că, în speţă, chiar dacă termenul general de prescripţie al răspunderii penale s-ar calcula de la data de 25.06.2018 (publicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018), iar normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripţie al actelor de procedură ar fi considerate, potrivit unor opinii exprimate în practica judiciară, norme de drept procesual supuse principiului "tempus regit actum", acesta s-a împlinit, întrucât cursul prescripţiei nu a fost întrerupt.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 02.08.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a declarat recurs în casaţie, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat, în esenţă, că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii A. şi B., reţinând că ar fi intervenit prescripţia răspunderii penale, întrucât, în perioada 25 iunie 2018 (data publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018) – 30 mai 2022 (data publicării O.U.G. nr. 71 din 30 mai 2022), fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, s-a arătat că principiul legii penale mai favorabile se aplică prescripţiei răspunderii penale, nu şi actelor întreruptive de prescripţie, acestea putând fi luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum).

Astfel, în condiţiile în care întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual penal, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere a prescripţiei în perioada 2018 - 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie în perioada 2014 - 2018, întrucât nu este aplicabil principiul legii penale mai favorabile.

În situaţia în care, însă, cursul prescripţiei răspunderii penale a fost întrerupt prin acte de procedură îndeplinite în intervalul cuprins în perioada 26 aprilie 2018 – 09 iunie 2022 (data publicării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi 358/2022), la momentul respectivelor acte procedurale era necunoscut caracterul de decizie simplă (extremă) al Deciziei nr. 297/2018, în majoritatea cazurilor, instanţele de judecată apreciind că este vorba despre o decizie interpretativă, astfel încât, intervenţia legiuitorului nu era imperativ necesară.

Ulterior, prin Decizia nr. 358/2022 a instanţei de contencios constituţional a fost stabilit cu certitudine caracterul de decizie simplă (extremă) al Deciziei nr. 297/2018.

Astfel, s-a arătat că, în această perioadă efectul întreruptiv s-a raportat exclusiv la acte care se comunicau suspectului sau inculpatului.

Or, în condiţiile în care, anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 358 din 26 mai 2022 în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022, legiuitorul a intervenit şi a corectat, prin O.U.G. nr. 71/2022, dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în sensul celor reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, dispozitivul Deciziei nr. 358/2022, nu poate avea efect retroactiv.

Astfel, în speţă, după data de 26 aprilie 2018 au fost întocmite mai multe acte procedurale care au continuat să îşi producă efectele (tempus regit actum) şi au întrerupt cursului termenului de prescripţie (ordonanţa procurorului nr. 1439/P/2017 din 11 ianuarie 2019, prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de A., B. şi persoana juridică S.C. D. S.R.L., pentru să­vârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prevăzută de art. 349 alin. (1) şi (2) C. pen., ordonanţa procurorului nr. 1439/P/2017 din 20 februarie 2019, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii A., pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prevăzută de art. 349 alin. (1) şi (2) C. pen. şi B. pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prevăzută de art. 349 alin. (1) şi (2) din C. pen., rechizitoriul nr. x/2017 din 12 decembrie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bo­toşani, încheierea din 17 iunie 2020 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară prin care s-a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 342. şi urm. C. proc. pen. şi s-a dispus începerea judecăţii), motiv pentru care, la data pronunţării deciziei recurate nu era împlinit termenul de prescripţie specială pentru infracţiunile imputate inculpaţilor A. şi B., instanţa de apel dispunând, în mod greşit, încetarea procesului penal.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Suceava – secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Prin încheierea din 20 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. – art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, dispunându-se trimiterea dosarului la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpaţilor A. şi B., ca efect al adoptării, de către Curtea Constituţională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situaţiei de fapt, acuzaţiile aduse inculpaţilor A. şi B. au constat în aceea că, la data de 13.03.2017, primul în calitate de director şi persoana responsabilă cu instructajul privind securitatea şi sănătatea în muncă la S.C. D. S.R.L. Botoşani şi al doilea în calitate de şef de formaţie la aceeaşi societate, nu şi-au respectat atribuţiile de muncă în ceea ce priveşte respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă şi au încălcat dispoziţiile art. 13 lit. 1) şi q) din Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 a Securităţii si sănătăţii în muncă, prin aceea că nu au luat măsurile necesare pentru a se asigura că maşina de capsat tip x are montat dispozitivul de protecţie, respectiv carcasa de protecţie din plexiglas din zona de acţiune a pistonului de capsare, permiţând persoanei vătămate C. să utilizeze, în procesul muncii, acest utilaj fără dispozitivul respectiv, considerând, fără temei, că nu se va produce un accident de muncă, dar care, însă, în cursul aceleiaşi zile, în jurul orei 11:30, s-a produs, când angajatul menţionat mai sus, în timp ce desfăşura operaţii la acest capsator manual, şi-a strivit patul unghial al policelui de la mâna dreaptă, leziune ce a necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr. 231/D1 din data de 22.03.2017, emis de SML Botoşani.

Astfel, cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea câte unei infracţiuni de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) şi (2) C. pen.

Curtea a reţinut că, în absenţa din fondul activ al legislaţiei penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, termenul de prescripţie s-a împlinit anterior pronunţării deciziei în apel.

În continuare, Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că: " ... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Instanţa supremă a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, în speţă, Înalta Curte observă că instanţa de apel a valorificat prescripţia generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare şi aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior şi în hotărârea prealabilă anterior menţionată.

În acest context jurisprudenţial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reţinute prin hotărârea instanţei de apel şi care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de casaţie, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale pentru infracţiunea dedusă judecăţii, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., de 3 ani şi a început să curgă la data de 13.03.2017, data săvârşirii infracţiunilor de către cei doi inculpaţi.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în speţă, la data de 12.03.2020, pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B..

În consecinţă, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluţia dispusă faţă de inculpaţi prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei nr. 784 din 14 iulie 2022 a Curţii de Apel Suceava – secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, privind pe inculpaţii A. şi B..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava vor rămâne în sarcina statului

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei nr. 784 din 14 iulie 2022 a Curţii de Apel Suceava – secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, privind pe inculpaţii A. şi B..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 decembrie 2022.