Recognition of Bessarabian refugee pension rights under Ordinance No. 105/1999 and Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Bucharest Pension House, upholding the lower court's judgment that annulled the administrative decision refusing pension rights and ordered the issuance of a new decision granting the claimant benefits. The dispute concerned the validity of an administrative decision denying the claimant entitlement to specific pension rights as a refugee from Bessarabia and Bukovina; the decisive material facts were that the claimant and his family fled Chișinău to Călărași, Romania, in September 1940. The Court found the appeal unfounded, relying on the certification from the Buzău Prefecture Refugee Commission and the Refugee Register, which conclusively proved the refugee status during the period of September 6, 1940, to March 6, 1945, in accordance with Government Ordinance No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, and Article 312 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Recognition of Bessarabian refugee pension rights under Ordinance No. 105/1999 and Law No. 189/2000: The dispute concerned the validity of an administrative decision denying the claimant entitlement to specific pension rights as a refugee from Bessarabia and Bukovina; the decisive material facts were that the claimant and his family fled Chișinău to Călărași, Romania, in September 1940. The Court found the appeal unfounded, relying on the certification from the Buzău Prefecture Refugee Commission and the Refugee Register, which conclusively proved the refugee status during the period of September 6, 1940, to March 6, 1945, in accordance with Government Ordinance No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, and Article 312 of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited to justify the dismissal of the appeal and the maintenance of the lower court's sentence.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 4386/2004, reclamantul B.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 13495/205 din 6 septembrie 2004, emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în luna septembrie 1940 s-a refugiat împreună cu familia sa, din Basarabia, cu ajutorul Crucii Roșii.
Prin sentința civilă nr. 20 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.A. împotriva pârâtei Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 13495/205 din 6 septembrie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la data 1 septembrie 2004.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul, împreună cu familia acestuia s-a refugiat din Chișinău, în luna septembrie 1940, în România, orașul Călărași.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii municipiului București, care a motivat că în dosarul depus la Comisie nu au existat dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
În adeverința nr. 453 B, eliberată de Prefectura județului Buzău - Comisia de Triere a Refugiaților din Basarabia și Bucovina, se consemnează că B.G. (tatăl reclamantului), împreună cu soția și cei șase copiii s-au refugiat la data de 1 septembrie 1940, din Chișinău - Lăpușna, prin punctul de frontieră Ungheni, înscris în Registrul de Triere al Refugiaților al Prefecturii județului Buzău, la nr. 457 B, aceștia stabilindu-și domiciliul în orașul Călărași. Totodată, în extrasul din Tabloul celor refugiați din Basarabia și Bucovina se menționează că B.G., împreună cu soția sa și copiii acestora s-au refugiat din Chișinău, în orașul Călărași.
Din actele prezentate rezultă, așadar, că reclamantul, împreună cu familia acestuia, s-a refugiat din Chișinău, în luna septembrie 1940, în România, orașul Călărași.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-și sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 20 din 11 ianuarie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2005.