Usury statute of limitations: substantive law nature of interruption acts and lex mitior bars retroactive interruption prior to 2018

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra cererii de recurs în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 611 din data de 23 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Turda, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., după cum urmează:

1) la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de camătă, prevăzută de art. 351 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

2) la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) teza a III-a din C. pen. rap. la art. 322 din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

3) la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare (pct. 3), la care s-a adăugat un spor de 1 an şi 4 luni închisoare (1/3 din pedepsele de la pct. 1, 2), în final stabilindu-se pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2), (3) lit. a), art. 67 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei stabilite perioada în care inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu, respectiv din 29.06.2016 până în data de 10.09.2019.

În temeiul art. 396 alin. (2) şi alin. (10) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 61 din C. pen., a fost condamnată inculpata B. la plata unei amenzi penale în cuantum de 5000 RON (200 zile-amendă şi 25 RON pentru fiecare zi-amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen.

S-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 63 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C., după cum urmează:

1) la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 269 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

2) la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare (pct. 1), la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de la pct. 2), în final stabilindu-se pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei stabilite perioada reţinerii din 18.08.2016.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Cluj, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice Serviciului de Probaţiune Cluj schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune Cluj informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului următoarea obligaţie: să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei mun. Turda sau în cadrul Primăriei com. Petreştii de Jos, jud. Cluj.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D., după cum urmează:

1) la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

2) la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 322 din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare (pct. 1), la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de la pct. 2), în final stabilindu-se pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei stabilite perioada reţinerii din 18.08.2016.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Cluj, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice Serviciului de Probaţiune Cluj schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune Cluj informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului următoarea obligaţie: să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei mun. Turda sau în cadrul Primăriei mun. Câmpia-Turzii.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 8160 RON (7160 RON – în cursul urmăririi penale, 1000 RON – în cursul judecăţii), din care inculpatul A. va plăti suma de 6000 RON, iar inculpaţii B., C. şi D. vor plăti, fiecare, câte 720 RON.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda şi inculpaţii A., B., C. şi D..

Prin decizia penală nr. 860/A din 30 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj – secţia Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinţei penale nr. 611 din data de 23 decembrie 2019 a Judecătoriei Turda, care a fost desfiinţată, în parte, cu privire la soluţia referitoare la inculpatul A..

I. Pronunţându-se o nouă hotărâre în aceste limite, a fost majorată, de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de camătă (14 acte materiale, în perioada 2011 - octombrie 2012), prevăzută de art. 351 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

A fost menţinută pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată (din data de 21.07.2016), prevăzută de art. 52 alin. (2) teza a III-a din C. pen. rap. la art. 322 din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen.

A fost majorată, de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (din 10.03.2016), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen.

S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 189 din data de 25.05.2016 a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare la data de 13.06.2016, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.

S-a constatat că infracţiunile de camată şi şantaj sunt concurente între ele şi concurente cu infracţiunile pentru care s-au aplicat pedepsele de câte 1 an şi 6 luni închisoare, contopite prin sentinţa penală nr. 189/2016 a Judecătoriei Turda.

Au fost descontopite pedepsele contopite prin sentinţa penală nr. 189/2016 a Judecătoriei Turda, în pedepsele componente, respectiv două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare fiecare.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de camătă, 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de şantaj, cu cele două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare din sentinţa penală nr. 189/2016 a Judecătoriei Turda, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1/3 x 6 ani), pedeapsa rezultantă fiind de 7 ani închisoare.

Au fost contopite pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, aplicându-i-se inculpatului A. pedeapsa finală de 7 ani şi 8 luni închisoare.

Au fost menţinute pedepsele complementară şi accesorie, stabilite de prima instanţă.

S-a dedus din pedeapsa finală perioada executată între 09.05.2012 şi 17.05.2012, de la 06.04.2013 la 30.04.2014 şi perioada reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu, între 29.06.2016 şi 10.09.2019, precum şi 74 de zile (72+2) considerate executate suplimentar, conform prevederilor Legii nr. 169/2017, pentru cazare în condiţii necorespunzătoare în perioada 06.04.2013 - 30.04.2014.

S-a dispus desfiinţarea înscrisului fals (acord de mediere).

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumelor de 9.800 euro şi 15.925 RON.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

II. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., B., C., şi D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii apelanţi să plătească fiecare suma de câte 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apelul parchetului au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 860/A din 30 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj – secţia Penală, a formulat contestaţie în anulare contestatorul condamnat A., întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., invocând, în esenţă, omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra cauzei de încetare a procesului penal constând în intervenirea prescripţiei răspunderii penale, din perspectiva Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 155 alin. (1) C. pen.

Contestaţia în anulare a fost admisă în principiu prin hotărârea intermediară nr. 11/A din data de 6 iulie 2022, în baza art. 431 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 988/A din data de 18 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori în dosarul nr. x/2022, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen., a fost admisă cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 860/A/30.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, care a fost desfiinţată, în parte, în latură penală, în privinţa acestuia, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal, prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de camătă, prevăzută de art. 351 C. pen. şi, rejudecându-se cauza în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de camătă, prevăzută de art. 351 C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi, consecutiv, au fost înlăturate consecinţele condamnării pentru această faptă, respectiv pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedepsele complementare şi accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., aplicate pe lângă această pedeapsă principală.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 8 luni închisoare, în pedeapsa rezultantă parţială de 7 ani închisoare şi pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) teza a III-a C. pen., raportat la art. 322 C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă parţială de 7 ani închisoare în pedepsele componente, după cum urmează: 3 ani închisoare pentru infracţiunea de camătă, prevăzută de art. 351 C. pen. 5 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. 1 an şi 6 luni închisoare; 1 an şi 6 luni închisoare – ambele aplicate prin sentinţa penală nr. 189/2016 a Judecătoriei Turda.

S-a constatat că infracţiunea de şantaj este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatului A. i s-au aplicat pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 189/2016 a Judecătoriei Turda.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de şantaj, cu cele două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare din sentinţa penală nr. 189/2016 a Judecătoriei Turda, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1/3 x 3 ani), pedeapsa rezultantă fiind de 6 ani închisoare.

A fost contopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, aplicându-i-se inculpatului A. pedeapsa finală de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii rezultante, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani şi, respectiv, pe durata executării pedepsei principale, stabilite prin decizia contestată.

S-a dedus din pedeapsa finală perioada executată între 09.05.2012 şi 17.05.2012, de la 06.04.2013 la 30.04.2014 şi perioada reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu între 29.06.2016 şi 10.09.2019, precum şi 74 de zile (72+2) considerate executate suplimentar, conform prevederilor Legii nr. 169/2017, pentru cazare în condiţii necorespunzătoare în perioada 06.04.2013 - 30.04.2014, precum şi perioada executată în baza deciziei contestate, de la 30.07.2020 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 748/30.07.2020, emis de Judecătoria Turda şi emiterea unui nou mandat în baza dispoziţiilor prezentei hotărâri.

Cheltuielile de judecată, în această procedură, au rămas în sarcina statului.

Ulterior, prin încheierea din data de 20 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost îndreptată eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei deciziei penale nr. 988/A/18.07.2022, pronunţată în acelaşi dosar, aceasta având următorul conţinut: "Deduce din pedeapsa finală perioada executată între 09.05.2012 şi 17.05.2012, de la 06.04.2013 la 30.04.2014 şi perioada reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu între 29.06.2016 şi 10.09.2016."

De asemenea, prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost îndreptată eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei deciziei penale nr. 988/A/18.07.2022, pronunţată în acelaşi dosar, cu privire la deducerea perioadei executate în baza deciziei contestate, aceasta fiind "de la 26.10.2020 – la zi (18.07.2022)", în loc de "de la 30.07.2020 – la zi", cum greşit s-a consemnat.

Ambele încheieri fac parte integrantă din cuprinsul deciziei penale nr. 988/A/18.07.2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei penale nr. 988/A din data de 18 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a subliniat nelegalitatea deciziei penale atacate, din perspectiva greşitei încetări a procesului penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de camătă, prevăzută de art. 351 C. pen., în mod eronat constatându-se împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În argumentare, s-a susţinut că infracţiunea de camătă, pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, a fost săvârşită în perioada 15 decembrie 2011 - sfârşitul lunii octombrie 2012.

Infracţiunea menţionată, prevăzută şi pedepsită de art. 351 C. pen., are limita maximă a pedepsei mai mare de un an, dar nu mai mare de 5 ani.

Raportat la această pedeapsă maximă, temenul de prescripţie generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie specială fiind de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.

Având în vedere că, în cauză, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de camătă începe să curgă de la sfârşitul lunii octombrie 2012, s-a arătat că acest termen de prescripţie specială nu era împlinit la data de 30.07.2020, când a fost pronunţată decizia nr. 860/A/2020 a Curţii de Apel Cluj, pentru următoarele motive:

Potrivit doctrinei relevante (V.Dongoroz), "în prezent, cvasiunanimitatea doctrinei consideră instituţia prescripţiei ca aparţinând dreptului penal substanţial şi, ca atare, aplică în materia prescripţiei regula legii penale mai favorabile. Regula legii penale mai favorabile se aplică prescripţiei, nu şi actelor întreruptive de prescripţie. Într-adevăr, în timp ce prescripţia este o instituţie de drept substanţial, întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripţie trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum)".

La rândul său, Curtea Constituţională a reţinut că aşezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare şi scopul normei.

De altfel, art. 155 din C. proc. pen. prevedea (în forma în vigoare începând cu anul 2014): "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură". Prin urmare, actul întreruptiv este esenţialmente un act de procedură. Fiind un act de procedură, valabilitatea şi efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

S-a arătat că, în cauza de faţă, în mod evident, au fost îndeplinite astfel de acte de procedură, subliniindu-se în acest sens că, pentru faptele săvârşite de contestatorul inculpat, cercetate în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, a fost întocmit rechizitoriul la data de 12.12.2016.

Cum valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum, şi nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, s-a apreciat că urmează a fi examinat în ce condiţii aceste acte de procedură au avut efect întreruptiv de prescripţie.

Astfel, s-a precizat că, prin Decizia nr. 473/2018, instanţa de control constituţional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenţiei europene a drepturilor omului şi a jurisprudenţei dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispoziţiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condiţiile de incriminare a faptei şi pedeapsa pentru aceasta.

Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituţiei prescripţiei, ceea ce este cert şi constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituţionalitate este faptul că legislaţiile statelor semnatare ale Convenţiei trebuie să respecte prevederile art. 7 paragraful 1 din această convenţie, care reprezintă fundamentul protecţiei juridice sub aspectul neretroactivităţii legii.

Curtea a reţinut, de asemenea, că soluţia legislativă criticată priveşte declararea imprescriptibilităţii executării pedepselor principale în cazul infracţiunilor de omor şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripţie, iar opţiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispoziţiilor din materia prescripţiei, mai severe, inclusiv pentru infracţiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripţie a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispoziţiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

În concluzie, examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25 iunie 2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum, ulterior îndeplinirii actului de procedură începând să curgă un nou termen general de prescripţie.

S-a arătat că, în speţă, ulterior întocmirii actelor procesuale din data de 12.12.2016, a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 5 ani, care, în mod evident, nu era împlinit la 30.07.2020, data soluţionării definitive a cauzei.

Totodată, s-a precizat că, în cuprinsul deciziei nr. 358/2022, Curtea Constituţională a reţinut că, între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale".

Ca atare, s-a apreciat că, întrucât întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere, între 2018 şi 2022, nu are consecinţe asupra actelor întreruptive de prescripţie din perioada 2014 - 2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

S-a susţinut că această concluzie este în acord cu constatările Curţii Constituţionale: "De asemenea, Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale".

Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripţie ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile ar face ca Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte şi pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

Pe de altă parte, s-a apreciat că art. 5 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficienţă dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie.

Cât priveşte caracterul întreruperii prescripţiei, ca instituţie de drept procesual penal, s-a menţionat că rezultă şi din faptul că, spre deosebire de prescripţia răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripţie este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripţie şi îşi produc efectele de îndată. Odată prescripţia întreruptă, procesul penal va continua, fiind dificil de motivat şi justificat, după întocmirea actelor procesuale, administrarea de probe, dispunerea unei soluţii în cauză, că, de fapt, cauzele de întrerupere au fost altele decât cele avute în vedere în momentul judecării cauzei şi că acestea nu şi-au produs efectul. S-a subliniat că o astfel de interpretare ar aduce grave atingeri şi principiului securităţii raporturilor juridice şi, implicit, drepturilor părţii adverse.

În aceste condiţii, s-a apreciat că se impune casarea deciziei penale nr. 988/A/18.07.2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori, respingerea, ca nefondată, a contestaţiei în anulare formulate de contestatorul condamnat A. şi înlăturarea dispoziţiei de încetare a procesului penal faţă de acesta, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de camătă, prevăzută şi pedepsită de art. 351 C. pen.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. – art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dispunându-se trimiterea dosarului la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel subsecvent admiterii contestaţiei în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpatului A. ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situaţiei de fapt, acuzaţiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în perioada 2011-2012 a dat împrumut sume de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, fără a fi autorizat în acest sens, respectiv:

- la data de 15 decembrie 2011, A. i-a dat împrumut suma de 700 de RON martorului E., cu o dobândă de 50 %, pe un termen de treizeci de zile;

- la data de 15 ianuarie 2012, A. a dat împrumut martorului E., suma de 500 de RON, cu o dobândă de 50 % pe un termen treizeci de zile;

- la data de 20.12.2011, A. i-a dat împrumut martorului F. suma de 2700 de euro, cu dobândă de 50 % pe treizeci de zile;

- în luna ianuarie 2012, A. i-a dat împrumut martorului G. suma de 1500 de RON, cu o dobândă de 35 % pe un termen de treizeci de zile;

- în cursul lunii ianuarie 2012, A. a dat cu împrumut suma de 4000 de euro martorului H., cu o dobândă de 30 % pe un termen de treizeci de zile;

- la începutul lunii februarie 2012, a dat împrumut martorului E., suma de 500 de euro, cu o dobândă de 50 % pe un termen de treizeci de zile;

- în perioada 15 februarie 2012 - 01.03.2012 a dat trei împrumuturi martorului E., unul de 700 de RON cu dobândă de 50 % pe treizeci de zile, altul de 500 de RON cu dobândă de 50 % pe treizeci de zile, şi un altul de 300 de RON, cu dobândă de 50 % pe un termen de treizeci de zile;

- în perioada 15.03.2012 - 01.04.2012, A. a dat cu împrumut martorului E., suma de 500 de RON, cu o dobândă de 50%, pe un termen de 30 de zile şi suma de 500 de RON, cu o dobândă de 50 % pe un termen de 30 de zile;

- la mijlocul lunii aprilie a anului 2012, A. a dat un împrumut de 2000 de RON martorului E., cu o dobândă de 50 % pe un termen de 30 de zile,

- la data de 15 aprilie 2012, A. a dat cu împrumut numitului I., suma de 1000 de RON cu o dobândă de 50 %, pe un termen de 30 de zile;

- la sfârşitul lunii octombrie 2012, A. i-a dat cu împrumut suma de 3.100 de RON numitului J., cu o dobândă de 30 % pe un termen de 30 de zile, faptele întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de camată, prevăzută de art. 351 din C. pen. (14 acte materiale).

Curtea a reţinut că data de început a termenului de prescripţie generală a răspunderii penale este sfârşitul lunii octombrie 2012, iar, în absenţa din fondul activ al legislaţiei penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, termenul de prescripţie de 5 ani, calculat potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a împlinit la data de 31.10.2017, anterior pronunţării deciziei penale nr. 860/A/30.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, care face obiectul căii extraordinare de atac.

În continuare, Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că: " ... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Instanţa supremă a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, în speţă, Înalta Curte observă că, subsecvent admiterii contestaţiei în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. – soluţie ce nu poate face, în sine, obiect de cenzură în recurs în casaţie – Curtea de Apel Cluj a rejudecat apelul, valorificând, în acest cadru procesual, prescripţia generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare şi aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior şi în hotărârea prealabilă anterior menţionată.

În acest context jurisprudenţial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reţinute prin hotărârea instanţei de apel şi care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de casaţie, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale pentru infracţiunea dedusă judecăţii, prevăzută de art. 351 C. pen. este potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani şi a început să curgă la sfârşitul lunii octombrie 2012, data săvârşirii ultimei acţiuni din cadrul infracţiunii continuate.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în speţă, la sfârşitul lunii octombrie 2017, pentru infracţiunea de camătă, prevăzută de art. 351 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A..

În consecinţă, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluţia dispusă faţă de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 988/A din 18 iulie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul - condamnat A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-condamnat A., în sumă de 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 988/A din 18 iulie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul - condamnat A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-condamnat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 decembrie 2022.