Drug possession conviction stood after defendant withdrew cassation challenge to supervised suspension refusal.

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 69 pronunţată la data de 28.03.2022 de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi mare risc.

S-a constatat că inculpatul a comis infracţiunea în stare de pluralitate intermediară faţă de condamnarea dispusă cu privire la de acesta prin s.p. 1883/25.11.2019 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelate la 30.12.2019.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului prin s.p. 1883/25.11.2019 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare la 30.12.2019.

În temeiul art. 96 alin. (4), (5) C. pen. rap. la art. 44 C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită, conform regulilor pluralităţii intermediare, pedeapsa aplicată inculpatului prin hotărâre cu cea aplicată prin s.p. 1883/2019 a Judecătoriei Cluj Napoca, şi s-a aplicat, astfel, inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv de 1 lună şi 10 zile închisoare, rezultând pedeapsa finală de 9 luni şi 10 zile închisoare, dispusă a fi executată în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (1) şi alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66, alin. (1), lit. a), b) şi d) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a alege) pe o perioadă de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi pe perioada executării pedepsei (ce fuseseră aplicate inculpatului prin s.p. 1883/2019 a Judecătoriei Cluj Napoca).

S-a constatat că pedeapsa complementară a fost executată în perioada 30.12.2019-30.12.2021.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a cantităţilor de substanţe rămase în urma analizelor de laborator, depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Cluj – SCJSEO conform dovezii seria x din 20.10.2020, respectiv 1g cannabis, 2 coprimate ce conţin MDMA şi 0,8g pulbere ce conţine MDMA.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia nr. 916/A din 30 iunie 2022, Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 69/2022, pronunţată de Tribunalul Cluj, în data de 28 martie 2022.

A fost obligat apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A. la data de 01.07.2022

Prin cererea de recurs în casaţie, în esenţă, recurentul A. a solicitat desfiinţarea hotărârii instanţei de apel şi rejudecând cauza, a solicitat aplicarea art. 91 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere.

Deopotrivă, a solicitat suspendarea efectelor deciziei pronunţate de instanţa de apel, pana la judecarea recursului.

Prin motivele formulate, recurentul a susţinut că, în cauză se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind îndeplinita cerinţa prev. de art. 91 alin. (1) lit. b) C. pen., deşi atât la fond cat si în apel s-a menţionat că este imposibila aceasta soluţie raportat la art. 96 alin. (4) C. pen.

A învederat că, a fost condamnat anterior la o pedeapsa mai mică de 1 an închisoare, astfel încât trebuie făcută corelarea între această pedeapsă anterioară, şi art. 91 lit. b) C. pen.. A mai considerat că, art. 96 alin. (4) C. pen. se aplica doar în situaţia în care pedeapsa este de peste 1 an închisoare, iar nicidecum în cazul pedepselor mai mici de 1 an închisoare.

Prin urmare, a precizat că, recursul în casaţie vizează greşita interpretare a instanţelor anterioare, a dispoziţiilor art. 91 şi 96 C. pen.. A menţionat că şi apelul formulat în cauză a vizat tocmai stabilirea eronată, de către prima instanţă, a regimului de detenţie, considerând că exista posibilitatea legală, precum şi înscrisuri la dosar, pentru aplicarea disp. art. 91 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere. Astfel, a susţinut că din fişa de cazier judiciar, aflată la dosarul cauzei, rezultă că a fost anterior condamnat pentru infracţiunea de conducere fără permis, la o pedeapsă de 8 luni inchisoare cu suspendare, iar fapta din cauza pendinte, a fost săvârşită în stare de pluralitate intermediară.

Deopotrivă, a amintit faptul că a precizat primei instanţe că este de acord să presteze muncă în folosul comunităţii, a recunoscut săvârşirea faptei încă din faza de urmărire penală, înlesnind stabilirea stării de fapt şi vinovăţiei în cauză, a colaborat cu organele judiciare, nu s-a sustras cercetărilor efectuate în cauză.

Concluzionând, recurentul a solicitat ca, în urma reanalizării înscrisurilor de la dosar şi a situaţiei sale personale, să fie admisă calea de atac şi să se dispună aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen.

Prin încheierea din 19 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte – secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 916/A din 30 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, constatându-se, în esenţă, că sunt întedplinite cerinţele de formă prev. de art. 434-438 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a arătat că, deşi în cuprinsul cererii de recurs în casaţie nu a fost indicat un caz de casare din cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., recurentul a prezentat motive în susţinerea căii extraordinare de atac.

Astfel, s-a apreciat că, aspectele referitoare la incidenţa prevederilor de art. 96 alin. (4) şi art. 91 C. pen. susţinute de recurentul A., pot fi evaluate din perspectiva cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), apreciindu-se suficientă prezentarea motivelor de casare pentru luarea acestora în discuţie, pe fond, independent de faptul că nu au fost subscrise explicit de recurent vreunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

La data de 12 decembrie 2022, recurentul, prin apărător ales, a transmis la dosar o cerere prin care a arătat că renunţă la calea de atac a recursului în casaţie. Deopotrivă, la termenul din 14 decembrie 2022, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei recurentul A. a precizat personal în faţa instanţei că înţelege să îşi retragă calea de atac formulată în cauză.

Examinând cererea de retragere a recursului în casaţie formulată de recurentul inculpat A., Înalta Curte urmează a lua act de aceasta, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză a recursului în casaţie formulat împotriva deciziei penale nr. 916/A din 30 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, este un act de dispoziţie, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Conform prevederilor art. 436 alin. (3) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, părţile şi procurorul îşi pot retrage recursul în casaţie declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de recurs.

În speţă, recurentul inculpat A. şi-a retras calea extraordinară de atac atât printr-o cerere înaintată instanţei de recurs, cât şi personal în faţa Înaltei Curţi la termenul de judecată acordat în cauză până la închiderea dezbaterilor.

Înalta Curte văzând, pe de o parte, declaraţia recurentului A. formulată în faţa instanţei de recurs în casaţie, în sensul retragerii căii extraordinare de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât cel care a exercitat-o poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 916/A din 30 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 916/A din 30 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2022.