Statute of limitations for forest offenses: constitutional void in interruption rules triggers mitior lex application to expire criminal liability

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 240/28.04.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Reşiţa, în baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăierea fără drept de arbori din fondul forestier.

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 109 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier.

În baza art. 38 alin. (1), alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea şi i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 (nouă) luni închisoare, la care a adăugat un spor de 3 (trei) luni închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul A. urmând a fi condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 (un) an închisoare sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Caraş-Severin la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. i-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Dognecea sau în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Caraş-Severin, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepselor complementare începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul A. la plata sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăierea fără drept de arbori din fondul forestier.

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 109 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier.

În baza art. 38 alin. (1), alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea şi i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 (nouă) luni închisoare, la care a adăugat un spor de 3 (trei) luni închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul B. urmând a fi condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 (un) an închisoare sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Caraş-Severin la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. i-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Dognecea sau în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Caraş-Severin, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepselor complementare începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul B. la plata sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

A constatat că persoana vătămată Ocolul Silvic Bocşa Română nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

Împotriva sentinţei penale nr. 240/28.04.2022 pronunţate de Judecătoria Reşiţa, a declarat apel inculpatul B..

Prin decizia penală nr. 732/A din data de 19.07.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul B. împotriva sentinţei penale nr. 240/28.04.2022 pronunţate de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2021 şi s-a dispus extinderea efectelor apelului inculpatului B. şi cu privire la inculpatul A..

A fost desfiinţată sentinţa penală apelată, şi, rejudecând cauza, s-a dispus:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier prev de 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier prev de art. 109 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din egea nr. 46/2008 ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier prev de 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008, ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier prev. art. 109 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

S-a constatat că persoana vătămată Ocolul Silvic Bocşa Română nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

Împotriva deciziei din apel, nr. 732/A din data de 19.07.2022, la data de 18.08.2022, a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin procuror C., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen., în raport cu data comunicării deciziei atacate, (21.07.2022).

Prin cererea de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin procuror, a susţinut că decizia penală nr. 732/A/19.07.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Timişoara este nelegală, întrucât în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii B. şi A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier, prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008) şi de furt de arbori din fondul forestier, prev. de art. 109 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În esenţă, în motivarea recursului în casaţie, Ministerul Public a arătat că instanţa de apel a constatat împlinirea termenului prescripţiei generale a răspunderii penale întemeindu-şi soluţia pe considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României.

În opinia Parchetului, cvasiunanimitatea doctrinei consideră instituţia prescripţiei ca aparţinând dreptului penal substanţial şi ca atare aplică în materia prescripţiei regula legii penale mai favorabile.

Regula legii penale mai favorabile se aplică prescripţiei, nu şi actelor întreruptive de prescripţie. În timp ce prescripţia este o instituţie de drept substanţial, întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripţie trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum).

S-a arătat că, la rândul său, Curtea Constituţională a reţinut că aşezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare şi scopul normei.

De altfel, art. 155 din C. pen. prevedea (în forma în vigoare începând cu 2014): "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură".

Prin urmare, actul întreruptiv este esenţialmente un act de procedură. Fiind un act de procedură, valabilitatea şi efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

În concret, pentru motivele arătate în scris a menţionat Ministerul Public că examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile.

S-a mai arătat că, actele de procedură îndeplinite înainte de 2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior îndeplinirii actului de procedură a început să curgă un nou termen general de prescripţie. Pentru termenele de prescripţie generală neîmplinite la data de 30.05.2022, actele de procedură vor întrerupe cursul termenului de prescripţie în condiţiile O.U.G. nr. 71/2022.

În speţă, s-a arătat că inculpaţii B. şi A. sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere fară drept de arbori din fondul forestier, prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008) şi furt de arbori din fondul forestier, prev. de art. 109 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008), fiecare dintre aceste infracţiuni fiind pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

Aşadar, termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru fiecare dintre cele două infracţiuni imputate inculpaţilor este de 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.. Având în vedere că infracţiunile au fost săvârşite în noaptea de 09/10.01.2017, termenul general de prescripţie al răspunderii penale (de 5 ani) s-a împlinit la data de 09.01.2022, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen.

A arătat recurentul că anterior datei împlinirii termenului general de prescripţie - 09.01.2022, în cauză au fost îndeplinite diverse acte de procedură, inclusiv acte de procedură din categoria celor care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului (acte de procedură din categoria celor care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului au fost îndeplinite inclusiv anterior datei de 25.06.2018, data publicării în Monitorul Oficial nr. 518 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018), menţionând, exemplificativ, ordonanţa organelor de cercetare penală emisă la data de 27.11.2017 prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de cei doi suspecţi, măsură confirmată prin ordonanţa procurorului din data de 05.12.2017, cei doi suspecţi fiind şi audiaţi în această calitate. De asemenea, prin ordonanţa procurorului emisă la data de 29.06.2018 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de cei doi inculpaţi, la data de 28.07.2021 procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, iar prin rechizitoriul emis la data de 03.08.2021 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor. Prin încheierea penală nr. 671/05.10.2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Reşiţa în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin necontestare, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză.

Or, s-a arătat că aceste acte şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie şi, având în vedere că faptele imputate celor doi inculpaţi au fost comise în noaptea de 09/10.01.2017, termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. nu a fost depăşit cu încă o dată, astfel că în speţă nu a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În consecinţă, pentru motivele arătate în scris, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., procurorul a solicitat admiterea recursului în casaţie, iar în rejudecare să se constate nelegalitatea deciziei din apel şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, constând în aceea că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii B. şi A..

Potrivit art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie către părţi, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul cauzei.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data de 07.09.2022, dosarul de recurs în casaţie a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 01.11.2022, dată până la care a fost depus la dosar raportul asupra recursului în casaţie de faţă.

Cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 01 noiembrie 2022, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., fiind fixate termen pentru soluţionare la data de 29 noiembrie 2022, ocazie cu care s-au luat concluziile pe fondul cauzei de recurs în casaţie.

Examinând recursul în casaţie declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de casare invocat în cauză, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În speţă, în limitele procesuale menţionate, Înalta Curte constată că parchetul a susţinut că decizia penală nr. 732/A/19.07.2022 a Curţii de Apel Timişoara este nelegală, întrucât în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii B. şi A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier, prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008) şi de furt de arbori din fondul forestier, prev. de art. 109 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Astfel, în opinia recurentului, în cauză în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal faţă de intimaţii inculpaţi B. şi A., constatându-se împlinirea termenului prescripţiei generale a răspunderii penale, sub acest aspect, instanţa de apel întemeindu-şi soluţia pe considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României. Or, parchetul a susţinut că examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile.

A menţionat Ministerul Public că, actele de procedură îndeplinite înainte de 2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior îndeplinirii actului de procedură a început să curgă un nou termen general de prescripţie, iar pentru termenele de prescripţie generală neîmplinite la data de 30.05.2022, actele de procedură vor întrerupe cursul termenului de prescripţie în condiţiile O.U.G. nr. 71/2022.

În concret, în cauză, parchetul a susţinut că anterior datei împlinirii termenului general de prescripţie, 09.01.2022, (având în vedere data comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi intimaţi inculpaţi – 19.01.2017 şi dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.), în cauză au fost îndeplinite diverse acte de procedură, inclusiv acte de procedură din categoria celor care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului, astfel cum au fost exemplificate în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, acte care şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie.

Înalta Curte constată că argumentele invocate de parchet în susţinerea cererii de recurs în casaţie sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, pentru că sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31). Această decizie a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72);

De la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022, s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că norma supusă controlului de constituţionalitatea nu este susceptibilă de o aplicare clară şi previzibilă în absenţa intervenţiei legiuitorului (paragrafele 60, 75).

În dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În consecinţă, având în vedere aspectele reţinute cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 din C. pen.

În sensul celor de mai sus este şi Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, prin care s-a statuat că "Având în vedere delimitarea efectelor prescripţiei răspunderii penale astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.092/2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013) într-un efect principal, reprezentat de înlăturarea răspunderii penale şi, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constând în înlăturarea acţiunii penale, se reţine că, la rândul său, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale are un efect de drept material, modificând regimul răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul îşi poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală, şi un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare într-un nou termen în care îşi pot exercita rolul activ, conferit de dispoziţiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele două efecte nu se confundă şi nu sunt reglementate de aceleaşi categorii de norme legale.

În consecinţă, nu este posibilă extinderea regulilor referitoare la aplicarea în timp a legii procesuale care reglementează condiţiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al întreruperii cursului prescripţiei. Mai concret, dacă s-ar admite că întreruperea prescripţiei este reglementată de norme procesuale întrucât cauza ei este un act de procedură, ar însemna să se confunde cauza în sine cu efectul principal constând în întreruperea cursului prescripţiei penale. Or, aşa cum s-a arătat, cauza prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. (îndeplinirea unui act de procedură) are ca efect de drept material întreruperea termenului de prescripţie, care produce consecinţa prelungirii termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală.

Aşadar, nu pot fi extinse dispoziţiile procesuale care reglementează cauza (actul de procedură) la întreaga instituţie a întreruperii cursului prescripţiei, efectul acesteia fiind prevăzut în mod distinct de legea penală de drept material şi constând în prelungirea termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală."

Înalta Curte, în acord cu instanţa de apel, constată că pentru faptele imputate inculpaţilor B. şi A., s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Astfel, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., "prescripţia înlătură răspunderea penală", atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt îndeplinite.

Din decizia recurată se reţine că inculpaţii B. şi A. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de tăiere, rupere, distrugere, degradare ori scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) din Codul silvic (Legea nr. 46/2008) şi furt de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) Codul silvic (Legea nr. 46/2008), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului A. că, în noaptea dintre 09/10.01.2017, în zona denumită x din pădurea de pe raza comunei Ocna de Fier, jud. Caraş-Severin, aflată în administrarea Ocolului Silvic Bocşa Română şi în urma unei înţelegeri prealabile cu inculpatul B., a tăiat cu o drujbă 7 arbori nemarcaţi ce au fost mutaţi ulterior de la locul tăierii la marginea DJ 586 B în vederea valorificării ulterioare a acestora. În sarcina inculpatului B. s-a reţinut că, în noaptea dintre 09/10.01.2017, în zona denumită x din pădurea de pe raza comunei Ocna de Fier, jud. Caraş-Severin, aflată în administrarea Ocolului Silvic Bocşa Română şi în urma unei înţelegeri prealabile cu inculpatul A., a deplasat cu braţele de la locul tăierii ilegale a acestora la marginea DJ 586 B arborii rezultaţi, în vederea valorificării ulterioare a acestora.

De asemenea, s-a mai reţinut că, în noaptea dintre 09/10.01.2017, în zona denumită x din pădurea de pe raza comunei Ocna de Fier, jud. Caraş-Severin, aflată în administrarea Ocolului Silvic Bocşa Română, în urma unei înţelegeri prealabile, inculpatul A. a tăiat cu o drujbă 7 arbori din speciile gorun, carpen şi fag, din care 6 au fost deplasaţi de la locul tăierii la marginea drumului judeţean 586 B de inculpatul B., în vederea transportării şi vânzării lor ulterioare, valoarea prejudiciului produs fiind de 16,95 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.

Aşadar, în cauză se reţine că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, prevăzute de dispoziţiile art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) şi art. 109 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) Codul silvic (Legea nr. 46/2008), sunt sancţionate cu pedepse cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. prevede că termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina intimaţilor inculpaţi, anterior menţionate, termenul de prescripţie incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., şi anume de 5 ani, care a început să curgă de la data săvârşirii faptei, respectiv 10.01.2017 şi s-a împlinit la data de 09.01.2022.

În consecinţă, faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că răspunderea penală pentru fapta inculpaţilor B. şi A. a fost înlăturată, în mod corect prin decizia recurată, pronunţată la data de 19.07.2022, instanţa de apel dispunând, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor B. şi A., ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a răspunderii penale.

Prin urmare, recursul în casaţie formulat în cauză de către parchet este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 732/A din data de 19.07.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 732/A din data de 19.07.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.