Extraordinary appeal rejected; continuous-offense conviction upheld at 2 years 4 months’ imprisonment.

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2022

Asupra cauzei de faţă,

Prin sentinţa penală nr. 19 din data de 04.02.2022, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen. raportat la art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., inculpata A., a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (trei acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

II. În baza art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen. raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., inculpata A. a fost condamnată la pedepasa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals (trei acte materiale).

III. În baza art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare (trei acte materiale).

În baza art. 66 alin. (2) şi (3) şi art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 255/2018, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 11.06.2018, def. la data de 26.06.2018.

În baza art. 96 alin. (4) teza finală C. pen., s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 255/2018, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 11.06.2018, def. la data de 26.06.2018.

S-a constatat că în termenul de supraveghere a fost comis un concurs de infracţiuni, conf. art. 38 alin. (1) C. pen., în condiţiile pluralităţii intermediare, conf. art. 44 alin. (1) C. pen.

În baza art. 96 alin. (5) C. pen. şi art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., precum şi a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 7/2020, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de o tremie din totalul celorlalte pedepse stabilite, anume 10 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.

Pedeapsa s-a dispus să fie executată în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsa urmând a se executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a luat act că persoana vătămată Compania Naţională Poşta Română S.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate reprezentate de mandatele de plată a pensiei numiţilor B., C. şi D..

În considerentele sentinţei primei instanţe s-au reţinut următoarele:

În perioada mai- august 2018, inculpata A., în calitate de factor poştal în cadrul Ghişeului Exterior Rural Bălţeşti, a falsificat semnăturile de primire de pe mandatele de plată a pensiei numiţilor B., C. şi D., înscriind totodată şi seriile unor acte de identitate ce nu aparţin persoanelor menţionate mai sus şi le-a returnat către Compania Naţională Poşta Română, folosindu-se de sumele de bani ale acestora. După câteva luni, inculpata A. a restituit sumele de bani numiţilor B. şi D.. Compania Naţională Poşta Română S.A. a restituit numitului C. suma de bani ce i se cuvenea şi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.828,36 RON. Ulterior, inculpata A. a achitat integral prejudiciul cauzat, fapt pentru care Compania Naţională Poşta Română S.A. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.

În data de 24.05.2018, inculpata A. şi-a însuşit contravaloarea mandatului de pensie diferenţă nr. x în valoare de 2.060 RON, semnând de primire în locul numitului B. şi completând seria actului de identitate al acestuia cu date fictive. La data de 16.08.2018, inculpata A. şi-a însuşit contravaloarea mandatului de pensie nr. x în valoare de 5.761 RON, semnând de primire în locul lui D. şi completând seria actului de identitate al acestuia cu date fictive.

Totodată, la data de 14.08.2018, inculpata A. şi-a însuşit contravaloarea mandatului de pensie nr. x în valoare de 1.635 RON, semnând de primire în locul lui D. şi completând seria actului de identitate al acestuia cu date fictive.

În raport de situaţia de fapt reţinută, instanţa de fond a stabilit că:

Fapta inculpatei care, în datele de 24.05.2018, 14.08.2018 şi 16.08.2018, în calitate de factor poştal în cadrul Ghişeului Exterior Rural Bălţeşti, a falsificat semnăturile de primire de pe mandatele de plată a pensiei numiţilor B., C. şi D., înscriind totodată şi seriile unor acte de identitate ce nu aparţin persoanelor menţionate mai sus întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen.

Fapta inculpatei care la datele de 24.05.2018, 14.08.2018 şi 16.08.2018, în calitate de factor poştal în cadrul Ghişeului Exterior Rural Bălţeşti, a folosit mandatele de plată a pensiei numiţilor B., C. şi D., cunoscând astfel că înscrisul este fals, producând consecinţe juridice ce constau în încasarea sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, faptă prevăzute de art. 323 C. pen.

Fapta inculpatei care în datele de 24.05.2018, 14.08.2018 şi 16.08.2018, în calitate de factor poştal în cadrul Ghişeului Exterior Rural Bălţeşti, a falsificat semnăturile de primire de pe mandatele de plată a pensiei numiţilor B., C. şi D., înscriind totodată şi seriile unor acte de identitate ce nu aparţin persoanelor menţionate mai sus şi le-a returnat către Compania Naţională Poşta Română, însuşindu-şi de sumele de bani ale acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen.

Referitor la pluralitatea de infracţiuni, instanţa de fond a reţinut că cele trei infracţiuni pentru care inculpata a fost trimisă în judecată se află în concurs real, eterogen, potrivit art. 38 C. pen.. Astfel, există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni sau fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Cele trei infracţiuni au fost săvârşite înainte de condamnarea pentru vreuna dintre ele, de către aceeaşi persoană, iar toate trei infracţiunile sunt deduse judecăţii, astfel că se află în concurs real, eterogen.

Referitor la antecedentele penale ale inculpatei, instanţa de fond a constatat că, prin sentinţa penală nr. 255/2018, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 11.06.2018, în dosarul nr. x/2018, def. la data de 26.06.2018, aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată pe un termen de supraveghere de 2 ani, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar a acesteia.

De asemenea, s-a constatat că inculpata a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii în forma continuată, în condiţiile art. 35 alin. (1) C. pen., fiind consumate la data de 24.05.2018, aşadar, anterior rămânerii definitive a hotărârii despre care s-a făcut vorbire, dar epuizându-se la data de 16.08.2018. Prin urmare, s-a reţinut că cele trei infracţiuni deduse judecăţii au fost epuizate în termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei, sens în care, având în vedere dispoziţiile art. 96 alin. (4) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 255/2018, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 11.06.2018, în dosarul nr. x/2018, def. la data de 26.06.2018.

S-a reliefat de instanţa de fond că, având în vedere dispoziţia de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 255/2018, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 11.06.2018, def. la data de 26.06.2018, infracţiunile deduse judecăţii au fost săvârşite în condiţiile pluralităţii intermediare, anume acea pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs de infracţiuni întrucât infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune anterioară, iar înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, săvârşeşte din nou o infracţiune, fără a fi îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidivei, în speţă aceea referitoare la primul termen al recidivei postcondamnatorii constând în pedeapsa închisorii mai mare de un an, primul termen al pluralităţii intermediare fiind reprezentat de pedeapsa de un an închisoare.

S-a evidenţiat de instanţa de fond că regimul sancţionator al pluralităţii intermediare de infracţiuni este cel reglementat de dispoziţiile art. 44 alin. (2) din C. pen., în conformitate cu care "pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni". Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii consideră că, în cazul pluralităţii intermediare, pedeapsa se stabileşte printr-o operaţiune unică de contopire a tuturor pedepselor care intră în alcătuirea termenilor pluralităţii intermediare, fiind asigurată respectarea principiului legalităţii pedepsei, principiu care presupune ca pedeapsa să aibă o bază legală atât în momentul pronunţării ei, cât şi pe durata executării.

Această modalitate de stabilire a pedepsei se întemeiază pe interpretarea strictă a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din C. pen. care prevăd regula contopirii pedepselor "potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni", sintagmă care nu introduce niciun element de diferenţiere între mecanismul prin care se realizează contopirea pedepselor în cazul pluralităţii intermediare şi mecanismul prin care se realizează contopirea pedepselor în cazul concursului de infracţiuni.

Totodată, s-a constatat că art. 44 alin. (2) din C. pen. nu distinge între dispoziţiile ce compun regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, existând astfel posibilitatea legală a aplicării, în cazul pluralităţii intermediare, nu doar a dispoziţiilor art. 39 din C. pen., intitulat "Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni", ci şi a celor prevăzute de art. 40 din C. pen., cu denumirea marginală "Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente", ambele texte legale instituind reguli de contopire a pedepselor.

Prin urmare, având în vedere principiile anterior enunţate şi interpretând corelat dispoziţiile art. 44 alin. (2) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) din C. pen., pedeapsa pentru pluralitatea intermediară se calculează printr-o operaţiune unică de contopire a pedepselor, inclusiv în ipoteza în care primul şi/sau al doilea termen al pluralităţii intermediare este format dintr-un concurs de infracţiuni.

Pentru aceste considerente, în baza art. 96 alin. (5) C. pen. şi art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., precum şi a Deciziei ÎCCJ nr. 7/2020, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de o tremie din totalul celorlalte pedepse stabilite, anume 10 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata, singura critică formulată fiind cea referitoare la individualizarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 866 din 19.07.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 19 din data de 04.02.2022, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie recurenta inculpată A., la data de 04.08.2022, prin avocat E..

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpata A. a arătat că motivele sunt cele prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. şi că, din cauza modalităţii de judecare şi a punctului de vedere al instanţei de apel, inculpatei A. i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, din cauza interpretării greşite a acesteia.

S-a arătat, în esenţă, că, în cauză, nu pot fi aplicate prevederile art. 44 alin. (1) din C. pen. privind pluralitatea intermediara, care prevăd ca "exista pluralitate intermediara de infracţiuni când, după rămânerea definitiva a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executata sau considerată ca executata, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă".

S-a susţinut că primul act material format din cele 3 infracţiuni s-a comis la data de 24.05.2018, data la care sentinţa penală nr. 255/11.06.2018 nu era definitivă, această formă obţinându-o la data de 26.06.2018.

S-a precizat că infracţiunile ce constituie cele trei acte materiale, comise la datele de 24.05.2018,14.08.2018 şi 16.08.2018, au fost comise de inculpata-recurentă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale luate la data începerii comiterii acestor fapte - 24.05.2018, împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni care prezintă, în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals si delapidare, comise sub forma a 3 acte materiale.

Fata de cele expuse mai sus, s-a considerat că regimul sancţionator este cel prevăzut de art. 36 C. pen. - pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexa şi, având în vedere ca rezoluţia infracţională a faptelor ce fac obiectul acestui dosar penal a fost pusă în practică la data de 24.05.2018, când cealaltă fapta comisă anterior, care făcea obiectul dosarului penal nr. x/2018 al Judecătoriei Vălenii de Munte, se afla în faza de judecată, pronunţându-se ulterior comiterii celor 3 infracţiuni ce fac obiectul primului act material al celor trei infracţiuni din prezenta cauza - 11.06.2018 (sentinţa penala nr. 255/2018, rămasă definitivă la data de 26.06.2018), a considerat că în cauză trebuie aplicate prevederile art. 36 alin. (1) din C. pen., care reglementează pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi care prevede că se sancţionează cu "pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită al cărui maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii".

Având în vedere argumentele expuse mai sus, s-a solicitat instanţei să dispună ca pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea pe o perioadă de 2 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 255/11.06.2018, rămasă definitivă la data de 26.06.2018, să fie descontopită pentru argumentele prezentate mai sus, urmând ca instanţa să constatate că această faptă este săvârşită în forma continuată, în aceeaşi perioadă când se săvârşea primul act material al celor 3 infracţiuni ce fac obiectul acestui dosar penal, astfel ca, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din C. pen., instanţa urmează a stabili o pedeapsă cu închisoarea al cărui maxim să fie majorat în raport de circumstanţele săvârşirii acestor infracţiuni, gravitatea lor, etc, urmând ca, în final, în conformitate cu prevederile art. 91-95 din C. pen., sa dispună suspendarea pedepsei aplicate sub supraveghere.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 12 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020 s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 866 din data de 19 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte a constatat că prezenta cerere de recurs în casaţie a fost formulată în termenul legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), lit. b), c) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele părţii, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază (respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.) şi motivarea acestuia, precum şi semnătura persoanei care exercită calea de atac. De asemenea, cererea de recurs în casaţie respectă dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) şi art. 438 C. proc. pen.

Recursul în casaţie, în reglementarea noului C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută în hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel. Astfel, o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni (recidivă, concurs, etc.).

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că, în cauză, inculpata a formulat critici subsumate, în esenţă, cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi aceasta urmare a reţinerii, în mod eronat a instituţiei pluralităţii intermediare reglementată de dispoziţiile art. 44 alin. (1) C. pen., potrivit cu care (1) Există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.

În aceste condiţii, se consideră că, în mod eronat, pedeapsa rezultantă s-a stabilit în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (2) C. pen. potrivit cu care "În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni."

S-a apreciat că eroarea a fost generată de luarea în considerare, în stabilirea incidenţei pluralităţii intermediare, a momentului la care s-au epuizat infracţiunile continuate pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei, respectiv 16.08.2018 şi nu a momentului la care s-au consumat aceleaşi infracţiuni, respectiv 24.05.2018, dată la care s-a luat rezoluţia infracţională unică şi s-a comis primul act material.

Criticile formulate sunt neîntemeiate din perspectiva următoarelor considerente:

Infracţiunea continuată este definită de art. 35 alin. (1) C. pen. care prevede că "infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni".

Infracţiunea continuată în reglementarea C. pen. în vigoare se caracterizează printr-o pluralitate de acte materiale legate între ele printr-o triplă unitate: personală (acelaşi subiect activ), psihică (aceeaşi rezoluţie infracţională), şi omogenitate juridică (acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni).

Din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte va face referire numai la condiţia săvârşirii la diferite intervale de timp a mai multor acţiuni sau inacţiuni.

Pentru existenţa infracţiunii continuate este necesar ca subiectul activ să săvârşească mai multe acţiuni sau inacţiuni, căci numai în acest caz se pune problema unităţii legale de infracţiune. Pentru existenţa infracţiunii continuate este necesar ca acţiunile sau inacţiunile să fie cel puţin două şi fiecare din ele să prezinte conţinutul infracţiunii respective, adică fiecare să prezinte elementele caracteristice necesare pentru existenţa elementului constitutiv al infracţiunii; precum şi pe cele privitoare la obiectul juridic, la subiect ori la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii.

În ceea ce priveşte data când se consideră săvârşită infracţiunea continuată, Înalta Curte arată că, potrivit art. 154 alin. (2) C. pen. data săvârşirii infracţiunii continuate este aceea a săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. Ca şi la infracţiunea continuă, toate consecinţele juridice care sunt legate în mod normal de momentul consumării infracţiunii sunt legate şi în cazul infracţiunii continuate de momentul epuizării.

În raport de data ultimei acţiuni sau inacţiuni se stabileşte legea penală incidentă, se analizează aplicabilitatea unei legi de amnistie sau graţiere şi începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Fapta inculpatei care, în datele de 24.05.2018, 14.08.2018 şi 16.08.2018, în calitate de factor poştal în cadrul Ghişeului Exterior Rural Bălţeşti, a falsificat semnăturile de primire de pe mandatele de plată a pensiei numiţilor B., C. şi D., înscriind totodată şi seriile unor acte de identitate ce nu aparţin persoanelor menţionate mai sus întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen.

Fapta inculpatei care la datele de 24.05.2018, 14.08.2018 şi 16.08.2018, în calitate de factor poştal în cadrul Ghişeului Exterior Rural Bălţeşti, a folosit mandatele de plată a pensiei numiţilor B., C. şi D., cunoscând astfel că înscrisul este fals, producând consecinţe juridice ce constau în încasarea sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, faptă prevăzute de art. 323 C. pen.

Fapta inculpatei care în datele de 24.05.2018, 14.08.2018 şi 16.08.2018, în calitate de factor poştal în cadrul Ghişeului Exterior Rural Bălţeşti, a falsificat semnăturile de primire de pe mandatele de plată a pensiei numiţilor B., C. şi D., înscriind totodată şi seriile unor acte de identitate ce nu aparţin persoanelor menţionate mai sus şi le-a returnat către Compania Naţională Poşta Română, însuşindu-şi de sumele de bani ale acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen.

În raport de consideraţiile teoretice relevate şi a situaţiei de fapt reţinută cu titlu definitiv, Înalta Curte observă că în mod corect s-a apreciat că inculpata a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii în formă continuată, în condiţiile art. 35 alin. (1) C. pen., data epuizării acestora, în raport de care se analizează toate consecinţele juridice, fiind data de 16.08.2018 şi nu cea de 24.05.2018.

Prin urmare, în mod corect s-a stabilit că cele trei infracţiuni deduse judecăţii s-au epuizat după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 255/11.06.2018 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte în dosarul nr. x/2018, respectiv după data de 26.06.2018, dată în raport de care, în mod corect s-a reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. referitoare la pluralitatea intermediară.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 866 din data de 19 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 866 din data de 19 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.