Scope of cassation review: Limits on re-evaluating factual findings and legal classification in child trafficking and deprivation of liberty convictions

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2022

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 175 din data de 26 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020 s-a dispus după cum urmează:

. . . . . . . . . .

IV. În baza art. 396 alin. (5), rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, în formă agravată şi continuată, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a), e) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată şi în formă continuată.

În temeiul art. 91, 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de supraveghere cu o durată de 3 ani.

. . . . . . . . . .

VI. . În baza art. 396 alin. (5), rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, în formă agravată şi continuată, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a), e) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată, cu circumstanţe agravante şi în formă continuată.

În temeiul art. 91, 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de supraveghere cu o durată de 3 ani.

. . . . . . . . . .

VII. În baza art. 396 alin. (5), rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatul C., pentru complicitate la infracţiunea de trafic de minori, în formă agravată şi continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. şi la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

. . . . . . . . . .

Împotriva sentinţei penale nr. 175 din data de 26 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020 au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Arad cu privire la inculpaţii B., D., A. şi C. precum şi inculpaţii E., D. şi A..

Prin decizia penală nr. 620/A din data de 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii A. şi D., împotriva sentinţei penale nr. 175 din data de 26 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020, ca nefondate.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Arad şi de inculpata E., împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată după cum urmează şi rejudecând:

1. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă agravată şi continuată.

În baza art. 67 C. pen., a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

A fost menţinută pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), e) C. pen.

În temeiul art. 38, art. 39 C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului prin prezenta decizie, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 1 an închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani închisoare în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 C. pen., raportat la art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

. . . . . . . . . .

3. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă agravată şi continuată.

În baza art. 67 C. pen., a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

A fost menţinută pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului B. prin sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), e) C. pen.

În temeiul art. 38, art. 39 C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului prin prezenta decizie, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adăugă un spor de 1 an închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani închisoare în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului B. pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 C. pen., raportat la art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

4. În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. şi la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de minori în formă agravată şi continuată.

În baza art. 67 C. pen., a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

. . . . . . . . . .

S-a reţinut că:

În drept, fapta inculpatului A., care în perioada în perioada ianuarie 2018 – ianuarie 2020, la date diferite, în aceleaşi împrejurări de loc, de timp şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a primit şi transferat persoanele vătămate minore F., G. şi H., prin constrângere şi profitând de starea vădită de vulnerabilitate a victimelor, iar ulterior le-a exploatat sexual în interes propriu ori pentru alţii, prin obligarea la practicarea prostituţiei pe raza municipiului Arad, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă agravată şi continuată, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., în vigoare la data faptei.

În drept, fapta inculpatului B., care în perioada în perioada ianuarie 2018 – ianuarie 2020, la date diferite, în aceleaşi împrejurări de loc, de timp şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a primit, transportat şi transferat persoanele vătămate minore F., G. şi H., prin constrângere şi profitând de starea vădită de vulnerabilitate a victimelor, iar ulterior le-a exploatat sexual în interes propriu ori pentru alţii, prin obligarea la practicarea prostituţiei pe raza municipiului Arad, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă agravată şi continuată, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., în vigoare la data faptei.

Fapta inculpaţilor A., D., B. şi E., care în vara anului 2018 (sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie 2018), în aceleşai împrejurări de loc şi de timp, le-au sechestrat pe minorele F., G. şi H., aflate în stare de vădită vulnerabilitate, câteva ore în imobilul situat în Arad, fiind eliberate în urma intervenţiei martorului I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, în formă agravată, prev. de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), e) C. pen.. Întrucât la data acestei fapte inculpata E. era minoră, în ceea ce o priveşte s-au reţinut şi dispoziţiile art. 113 şi urm C. pen.

În drept, fapta inculpatului C., care în perioada în perioada ianuarie 2018 – ianuarie 2020, la date diferite, în aceleaşi împrejurări de loc, de timp şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, le-a înlesnit şi i-a ajutat pe inculpaţii E. şi J., să adăpostească la pensiunile sale situate în Arad, str. x şi 22, judeţul Arad, un număr de trei persoane vătămate minore, F., G. şi H., profitând de starea vădită de vulnerabilitate a victimelor, în scopul exploatării lor sexuale, prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de minori în formă agravată şi continuată, pre. de art. 48 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. şi la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., în vigoare la data faptei.

Împotriva deciziei penale nr. 620/A din data de 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A., B. şi C..

1. Referitor la recursul în casaţie formulat de inculpatul A.;

În motivarea scrisă a cererii sale, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: " inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

a)Cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), e) C. pen.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul A. a arătat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial-Arad, prin apelul formulat a solicitat desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, întrucât fondul cauzei nu a fost rezolvat corespunzător, prin nemotivarea totală şi completă a sentinţei, respectiv prin nepunerea în discuţie a unor încadrări juridice necesare şi obligatorii, aspecte ce nu pot fi corijate de către instanţa de control judiciar, întrucât s-ar încălca dreptul la o dublă jurisdicţie în materie penală, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare al inculpărilor, valori supreme garantate de CEDO, Constituţia României şi C. proc. pen., iar instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la acest motiv de apel.

S-a susţinut că, în cauză, din analiza întregului material probator rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul nu a săvârşit infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată şi continuată.

Inculpatul A. a solicitat să se reţină şi împrejurarea că imobilul era într-o stare avansată de degradare, fiind cu neputinţă ca cele trei părţi vătămate să fie sechestrate în una dintre camere, întrucât nicio uşa nu avea yală, aspect dovedit cu martori audiaţii atât în faza de urmărire cât şi în faţa instanţei.

S-a solicitat să fie avute în vedere şi declaraţiile martorilor K., L., M., N., O., P., Q., declaraţii ce în mod nelegal au fost înlăturate de organul de cercetare, cu motivaţia generică "nu sunt pertinente"; în condiţiile în care toţi martorii audiaţi au arătat că imobilul de pe strada," Poetului, nr. 68, jud. Arad, era într-o stare avansata de degradare, (neavând mâner şi închizătoare la uşi), fiind imposibil ca cineva să fie sechestrat în una dintre cele trei camere, datorită stării degradate în care se afla imobilul.

Ca atare inculpatul A. consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate

b)Cu privire la infracţiunea de trafic de minori în formă agravată şi continuată, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Apărarea a arătat că, deşi acuzaţiile sunt susţinute de părţile vătămate, probatoriul a dovedit doar că acestea au întreţinut relaţii sexuale cu inculpaţii. Se solicită să se aibă în vedere că, la data faptelor, nici permis de conducere şi nici autoturisme cu care să le transporte pe părţile vătămate. În plus probatoriul nu a putut evidenţia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, foloasele pe care le-ar fi avut cei trei inculpaţi.

Curtea de Apel Timişoara a dispus audierea martorilor L., M., R. şi S., martori care au declarat şi confirmat că inculpatul A. a fost în Arad o perioadă scurtă de timp, acesta lucrând în Belgia.

Din declaraţiile martorilor nu a reieşit faptul că inculpatul A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În concluzie s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, achitarea inculpatului.

S-a mai invocat de inculpat şi cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal" fără a face o motivare cu privire la acest caz de casare.

2. Referitor la recursul în casaţie formulat de inculpatul B.;

În motivarea scrisă a cererii sale, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de:

- art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.: hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei sau există o contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii;

- art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

S-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

S-a observat că deşi inculpatul indică ca prim motiv al cererii de recurs în casaţie art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., în susţinerea acestuia relevă că "fapta nu este prevăzută de legea penală", ceea ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

a) Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.: "fapta nu este prevăzută de legea penală".

Inculpatul a arătat că instanţa de apel a înlăturat toate probele în favoarea sa invocând în considerentele deciziei doar probe în defavoare, respectiv cele reţinute de Parchet şi infirmate de către prima instanţă prin administrarea nemijlocită a probatoriului.

S-a subliniat că instanţa de apel a reţinut, fără niciun fel de probe directe, concrete şi concludente, atât vinovăţia sa cât şi o pretinsă activitate infracţională descrisă prin rechizitoriu dar infirmată iniţial de către instanţa de fond, fiind înlăturate, în mod nejustificat probele administrate în favoarea sa.

b) Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Inculpatul a susţinut că, în apel, a fost condamnat pentru o faptă pentru care a fost achitat în primul ciclu procesual şi, în mod nejustificat, s-a procedat la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Apărarea a arătat că, în ultima cale de atac, fără să se ţină cont de circumstanţele persoanele ale inculpatului s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori.

S-a reliefat, din punctul de vedere al individualizării pedepsei, că instanţa de apel nu a procedat la o analiză corectă şi atentă a faptelor pretins săvârşite conform prevederilor art. 74 din C. pen. pentru a stabili în mod legal limitele de pedeapsă.

3. Referitor la recursul în casaţie formulat de inculpatul C.;

În motivarea scrisă a cererii sale, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de:

- art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.: hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei sau există o contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii;

- art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

S-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea ambelor hotărâri şi, în principal, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului şi înlăturarea greşitei aplicări a legii iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.: hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei sau există o contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii;

S-a reliefat că instanţa de control judiciar a reţinut că Parchetul a solicitat rejudecarea de către instanţa de fond, o alta soluţie încălcând dreptul la o dubla jurisdicţie.

Celelalte apeluri au fost declarate de către ceilalţi inculpaţi, astfel că instanţa de apel nu putea dispune condamnarea inculpatului C., achitat în prima instanţa, dat fiind ca nu s-a solicitat acest lucru de către Parchet prin apelul declarat, singura solicitare a Parchetului fiind de trimitere a cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

S-a arătat că sentinţa primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt afectate şi de alte omisiuni grave, respectiv că, de la data trimiterii în judecată prin rechizitoriu (08.04.2020) şi până la pronunţarea hotărârii (26.05.2021), legislaţia penală, în materia traficului şi exploatării persoanelor vulnerabile, s-a modificat, limitele de pedeapsă majorându-se de la 5-12 ani la 7-12 ani, fiind obligatorie punerea în discuţia părţilor a schimbării de încadrare juridica a faptelor, prin reţinerea incidenţei art. 5 C. pen.. Acest aspect a fost sesizat şi de către reprezentantul Parchetului în motivele de apel, dar instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor acest aspect.

În speţa de faţă instanţa de apel a reaudiat martorii însă aceştia nu au adus clarificări noi şi nici nu au învederat instanţei aspecte care să conducă la condamnarea inculpatului, din contră, anumite aspecte relatate anterior au fost retrase. În aceste condiţii, având în vedere că instanţa de fond a dispus o soluţie de achitare iar la instanţa de apel nu au fost administrate alte probe, care să conducă la o soluţie de condamnare, pronunţarea unei astfel de soluţii atrage incidenţa cazului de casare prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

b) Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Deşi instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă orientată spre minim, de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului C., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de minori în formă agravată şi continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. b) Cod.penal şi la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., este în măsură să conducă la o reeducare a acestuia şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, nu s-a pus în discuţie legea penală mai favorabila şi nu s-a motivat de ce nu s-au reţinut circumstanţe atenuante cu privire la inculpat.

Art. 6 din Convenţia CEDO prevede dreptul la un proces echitabil, de către o instanţa independenta şi imparţiala, iar potrivit art. 7 din Convenţie, nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decât aceea aplicabila in momentul săvârşirii infracţiunii.

Având în vedere cele de mai sus, inculpatul a apreciat că s-a reţinut în mod greşit forma agravanta a infracţiunii de trafic de minori, aceasta nefiind dovedită, fapt pentru care pedeapsa aplicata este nelegala şi peste limitele legale.

Prin încheierea din data de 12 octombrie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 620/A din data de 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosar nr. x/2020, reţinând că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţi se circumscriu cazurilor de casare astfel:

- art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpaţii A. şi B.;

- art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - inculpaţii B. şi C..

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 620/A din data de 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosar nr. x/2020, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Înalta Curte reaminteşte că scopul recursului în casaţie este acela de a îndrepta erorile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi A. şi B. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Sintagma "nu este prevăzută de legea penală", regăsită în cuprinsul dispoziţiei normei de procedură penală evocate, priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe o conduită ce excede celei incriminate ori care nu a făcut de plano obiectul incriminării sau în privinţa căreia a operat dezincriminarea.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Cu privire la susţinerile inculpaţilor recurenţi în sensul că faptele reţinute în sarcina lor nu sunt prevăzute de legea penală, Înalta Curte constată ca sunt neîntemeiate, având în vedere că, în realitate, prin motivele invocate în cererea de recurs în casaţie, aceştia nu recunosc săvârşirea faptelor pentru care au fost condamnaţi, solicitând, practic, o reapreciere a probelor administrate în cauză, cu consecinţa stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reţinute de instanţa de apel, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casaţie, care, potrivit art. 447 C. proc. pen., se limitează la verificarea exclusiv a legalităţii hotărârii atacate.

În mod concret, inculpatul A. a susţinut nelegalitatea deciziei instanţei de apel întrucât, urmare a nemotivării sentinţei de către instanţa de fond, astfel cum s-a reliefat în apelul Parchetului, instanţa de apel avea obligaţia să trimită cauza spre rejudecare, or, instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat asupra acestui motiv de apel.

O altă critică are în vedere faptul că, din analiza întregului material probator rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul nu a săvârşit infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată şi continuată, prin trimiterea la o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel, respectiv că imobilul era într-o stare avansată de degradare, fiind cu neputinţă ca cele trei părţi vătămate să fie sechestrate în una dintre camere, întrucât nicio uşa nu avea yală, aspect dovedit cu martori audiaţii atât în faza de urmărire cât şi în faţa instanţei.

S-a criticat şi reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea care ar rezulta din declaraţiile martorilor K., L., M., N., O., P., Q., declaraţii care, în opinia recurentului inculpat, au fost înlăturate, în mod nelegal de organul de cercetare, cu motivaţia generică "nu sunt pertinente.

Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpaţi, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Or, Înalta Curte apreciază că starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor şi vinovăţia inculpatului nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", invocat de inculpaţii B. şi C., Înalta Curte apreciază că motivele invocate nu se subsumează acestui caz de recurs în casaţie.

Înalta Curte subliniază că pot fi încadrate în dispoziţiile legale prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de apel prin stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea, fără posibilitatea analizării legalităţii încadrării juridice reţinută de instanţa de apel.

În esenţă, s-a susţinut că nu s-a pus în discuţia părţilor legea penală mai favorabilă astfel încât inculpaţii recurenţi ar fi fost condamnaţi la pedepse într-un cuantum mai mare decât cele prevăzute de textul legal care ar fi fost incident ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.

Totodată, s-a susţinut că, în baza materialului probator administrat în cauză nu s-ar fi putut reţine forma agravată a infracţiunii de trafic de persoane astfel încât şi pedeapsa aplicată este nelegală.

S-a mai invocat şi faptul nereţinerii de către instanţa de apel a circumstanţelor atenuante care ar fi fost incidente în cauză.

Înalta Curte observă că ceea ce se contestă de inculpaţi nu este cuantumul nelegal al unei pedepse aplicată pentru infracţiunile pentru care s-a pronunţat condamnarea inculpaţilor ci, evident, inexistenţa materialului probator care să conducă la soluţia de condamnare, încadrarea juridică, atât prin reţinerea formei agravate, urmare a absenţei materialului probator cât şi prin neaprecierea asupra legii penale mai favorabile şi nereţinerea unor circumstanţe atenuante, aspecte care, aşa cum s-a reliefat, nu pot fi valorificate pe calea recursului în casaţie, fiind chestiuni de fapt, ce sunt stabilite definitiv de instanţa de apel.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii- inculpaţi C., A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 620/A din data de 15 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A. şi B., în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E. şi T. în cuantum de câte 942 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile H., F. şi G., în cuantum de 1530 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă italiană se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii - inculpaţi C., A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 620/A din data de 15 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A. şi B., în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E. şi T. în cuantum de câte 942 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile H., F. şi G., în cuantum de 1530 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă italiană se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.