Extraordinary appeal inadmissible: Statute of limitations as a matter of law rather than procedural error
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by the convicted defendant against the final 2012 judgment upholding her conviction for high-risk drug trafficking, affirming the original sentence of three years' imprisonment with execution in detention and the confiscation of illicit gains. The defendant, who had previously failed to have the conditional suspension of her sentence overturned on appeal, challenged the final decision by invoking the statute of limitations on criminal liability, arguing that the applicable limitation period had expired by the time the last instance judgment was rendered. The Court held the appeal inadmissible, ruling that the application of the more favorable criminal law regarding the statute of limitations constitutes a matter of law rather than a procedural error, and therefore falls outside the limited grounds for extraordinary appeals under Article 426(1)(b) of the Code of Criminal Procedure, which only permits the correction of procedural errors. The Court ordered the defendant to pay 200 RON in judicial costs to the state, while the 680 RON fee for the appointed defense counsel remained at the state's expense.
Legislator headnote
AI generatedart. 41 alin. (2) C. pen, art. 76 lit. a) C. pen, art. 71 alin. (2) C. pen, art. 81 C. pen, art. 82 C. pen, art. 71 alin. (5) C. pen; Extraordinary appeal inadmissible: Statute of limitations as a matter of law rather than procedural error: În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului au rămas în sarcina statului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 86/D din 22.03.2011 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul x/2010, cu privire la inculpata A., s-a dispus:
În baza art. 2 alin. (1), (2) rap. la art. 14 lit. c) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata A. , la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de droguri de mare risc".
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Împotriva sentinţei au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpata A..
Prin decizia penală nr. 18 din 10 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie s-a admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău împotriva sentinţei penale nr. 86/D/2011 din data de 22.03.2011, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2010, printre altele, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate inculpatei A. şi omisiunea confiscării sumelor de bani dobândite de inculpaţii A. şi B. prin săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii.
S-a desfiinţat sentinţa penală apelată, sub aceste aspecte, reţinându-se cauza spre rejudecare şi în consecinţă au fost înlăturate dispoziţiile referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei A., dispunându-se executarea în regim de detenţie a pedepsei principale aplicate acestei inculpate. A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 1700 RON şi de la inculpatul B. a sumei de 100 RON.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului au rămas în sarcina statului.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-inculpată A. împotriva sentinţei penale nr. 86/D/2011 din data de 22.03.2011, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2010.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Bacău, a onorariilor avocaţilor din oficiu.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelanta - inculpată a fost obligată să plătească statului suma de 700 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei penale nr. 18 din 10 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie a declarat recurs, printre alţii, inculpata A..
Prin decizia nr. 3228 din 10 octombrie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A., împotriva deciziei penale nr. 18 din 10 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia Penală, Cauze Minori şi Familie şi a obligat inculpata la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, era avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
La data de 18 octombrie 2022, condamnata A. a transmis, pe adresa poştală a Tribunalului Bacău, contestaţie prin care solicita să îi se analizeze aplicabilitatea în cauză a prescipţiei răspunderii penale.
În temeiul art. 24 lit n) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea nr. 1375 din 17.12.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi compoletările ulterioare, raportat la dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (6) C. proc. pen., cererea condamnatei a fost înaintată, pe cale adminsitrativă, Tribunalului Arad.
Prin sentinţa penală nr. 450 din 15 noiembrie 2022 pronunţată de către Tribunalul Arad, secţia Penală în dosarul x/2022,. în raport de motivele invocate de către condamnată, în temeiul dispoziţiilor at. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., instanţa a recalificat cererea ca fiind contestaţie în anulare.
În baza art. 50 rap. la art. 429 alin. (1) şi art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de persoana condamnată A., deţinută în Penitenciarul Arad, împotriva sentinţei penale nr. 86/D/2011 din 22.03.2011 a Tribunalului Bacău definitivă prin decizia penală nr. 3228 din 10.10.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 noiembrie 2022.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac cu o natură juridică mixtă, atât de anulare, având în vedere scopul urmărit, cât şi de retractare, ce poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale prevăzute de art. 426 şi în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară supusă unui formalism mai ridicat decât cel incident în cazul căilor ordinare de atac, având în vedere că se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat dobândită de hotărârea definitivă. Astfel, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai în condiţiile procedurale stricte prevăzute de C. proc. pen. referitoare la titularii căii de atac, termenul de introducere, cazurile expres prevăzute, motivele şi dovezile aduse în susţinerea lor.
În cuprinsul dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen. sunt prevăzute expres şi limitativ cazurile în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Conform dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., instanţa examinează îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: dacă respectiva contestaţie în anulare priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. şi dacă, în sprijinul contestaţiei, se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Procedând la examenul de admisibilitate în principu Înalta Curte constată: obiectul contestaţiei îl reprezintă o hotărâre definitivă (decizia nr. 3228 din 10 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), calea de atac a fost formulată de către persoana inculpată în cauză, contestaţia a fost formulată în termenul legal.
Faţă de conţinutul contestaţiei s-a apreciat invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., contestatoarea solicitând să fie valorificată prescripţia răspunderii penale pentru faptele care au atras condamnarea la data pronunţării deciziei penale în ultimă instanţă.
În cauză, Înalta Curte reţine că s-a făcut aplicarea C. pen. de la 1969, faţă de data comiterii faptelor.
Potrivit art. 123 din C. pen. de la 1969, "cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.", reglementare care corespundea exigenţelor constituţionale, astfel cum au fost explicate prin deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018, respectiv 358/2022.
Înalta Curte reaminteşte că, prin calea de atac a contestaţiei în anulare sunt analizate/înlăturate exclusiv erorile de procedură, nu de drept. Ori, stabilirea legii penale mai favorabile constituie o chestiune de drept care nu poate fi reanalizată de către instanţa pe calea contestaţiei în anulare, în condiţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condiţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., contestaţia în anulare declarată este inadmisibilă şi, drept consecinţă, va fi respinsă. Respingând calea de atac a contestaţiei, contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 de RON. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A., în cuantum de 680 de RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 3228 din data de 10 octombrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A., în cuantum de 680 de RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2023.