Criminal statute of limitations interruption invalidated by unconstitutionality of procedural acts during legislative gap following Constitutional Court Decisions 297/2018 and 358/2022

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 144 din 30.03.2022 pronunţată de Judecătoria Alexandria, s-au hotărât următoarele.

În baza art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatei A., pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012 raportat la art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina aceleiaşi inculpate pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de executarea sau folosirea de instalaţii clandestine pentru ocolirea echipamentelor de măsurare a energiei electrice livrate.

A făcut aplicarea art. 38 alin. (1) şi în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa principală cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni, urmând ca, în final, în sarcina inculpatului să fie stabilită pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Teleorman, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 88 din C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. Distribuţie Energie Oltenia S.A. şi a fost obligată inculpata la plata, către partea civilă, a sumei de 4535,74 RON, reprezentând prejudiciu material.

II. Prin decizia penală nr. 1014/A din 07 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II- a Penală a dispus:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de către apelanta inculpată A. împotriva sentinţei penale nr. 144 din data de 30.03.2022, pronunţată de Judecătoria Alexandria, în dosarul cu nr. x/2021, a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (1) teza finală şi alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea, prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

III. Prin încheierea din 5 octombrie 2022, Înalta Curte, a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1014/A din data de 07 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II- a penală, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători şi a fixat termen de judecată, la data de 16 noiembrie 2022.

S-a reţinut că aspectele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează cauza de încetare a procesului penal (prescripţia) ca urmare a incidenţei deciziilor instanţei de control constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Recurentul, repectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înţeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.: "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, s-a arătat că actele de procedură, efectuate înainte de pronunţarea Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, aveau aptitudinea de a întrerupe cursul prescripţiei, fiind comunicate şi dovedind că organele statului au efectuat urmărirea penală, verificarea legalităţii sesizării instanţei şi judecata în primă instanţă cu celeritate. Inculpata a fost încunoştinţată despre acuzaţiile ce i s-au adus, fiind lipsit de orice echivoc că faptele de natură penală pe care le-a săvârşit nu şi-au pierdut rezonanţa din momentul comiterii acestora.

Procurorul semnatar al cererii de recurs în casaţie, a susţinut că, având în vedere efectul instantaneu al întreruperii termenului de prescripţie, faptul că actele de procedură penală întreruptive au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale şi cu respectarea Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, a cărei respectare este obligatorie şi are putere numai pentru viitor, parchetul a considerat că o constatare ulterioară a neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) din C. pen. prin Decizia nr. 358/2022 nu poate lipsi de efectul întreruptiv actele de procedură efectuate şi comunicate inculpatei în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a susţinut, în esenţă, că încetarea procesului penal, în raport de interpretarea dată deciziilor instanţei de control constituţional, a fost dispusă în mod eronat.

Sub acest aspect, instanţa de recurs va evalua instituţia prescripţiei răspunderii penale, în raport de deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională" .

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

În considerentele deciziei, instanţa de control constituţional a reţinut că pentru a pronunţa această soluţie instanţa de contencios constituţional a reţinut următoarele: (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (par. 72); În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (par. 74); Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate." (par. 76).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripţie, calculat de la momentul săvârşirii faptei, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Pe cale de consecinţă, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea săvârşită de inculpată se raportează numai la dispoziţiile art. 154 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se determină, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti, admiţând apelul penal declarat de inculpata A. a dispus, în baza art. 396 alin. (1) teza finală şi alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea, prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

Instanţa de recurs reţine că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt şi executarea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, prevăzute de art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi art. 92 alin. (12) din Legea 123/2012, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Pentru ambele infracţiuni, legea prevede o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare, astfel că termenul prescripţiei generale a răspunderii penale este 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi curge de la data săvârşirii infracţiunii, potrivit art. 154 alin. (2) teza I din acelaşi cod, respectiv de la data de 19.07.2016.

Astfel, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârşirii faptei, termenul general de prescripţie pentru săvârşirea infracţiunilor săvârşite de inculpata A., calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit la data de la data de 18.07.2021, anterior pronunţării deciziei penale a instanţei de apel ce a pronunţat soluţia încetării procesului penal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1014/A din data de 07 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II- a penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1014/A din data de 07 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II- a penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.