Cyber-fraud convictions upheld; defendants' extraordinary appeals dismissed as unfounded.

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 167 din 20 mai 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, s-a constatat că legea penală favorabilă inculpatului A. este legea penală veche.

S-a constatat că legea penală favorabilă inculpaţilor B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. este legea penală nouă.

În temeiul art. 5 alin. (1) C. pen. s-au recalificat juridic faptele reţinute în sarcina inculpaţilor după cum urmează:

- în privinţa inculpatului B.: din infracţiunile de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968; fals informatic în formă continuată prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968; acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968; acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 (fapta din 28.10.2013 - persoana vătămată S.C. AA. SRL) şi modificare, ştergere şi deteriorare de date informatice ori restricţionarea accesului la aceste date fără drept prev. de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (fapta din 28.10.2013 - persoana vătămată S.C. AA. SRL), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1968 şi art. 5 alin. (1) C. pen. în infracţiunile de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.; efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.; fals informatic în formă continuată prev. de art. 325 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.; acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 360 alin. (1)-(3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.; acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen. (fapta din 28.10.2013 - persoana vătămată S.C. AA. SRL) şi alterarea integrităţii datelor informatice prev. de art. 362 C. pen. (fapta din 28.10.2013 - persoana vătămată S.C. AA. SRL), totul cu aplic. art. 38 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

- în privinţa inculpatului D.: din infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. 1968 rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1968 şi art. 5 alin. (1) C. pen. în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.; complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 38 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

- în privinţa inculpatului F.: din infracţiunile de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. 1968 rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1968 şi art. 5 alin. (1) C. pen. în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.; complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 38 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

I. În temeiul art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016, precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., precum şi art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată.

În temeiul art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals informatic în formă continuată.

În temeiul art. 360 alin. (1)-(3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată.

În temeiul art. 360 alin. (1)-(3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic.

În temeiul art. 362 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de alterarea integrităţii datelor informatice.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre şi s-a aplicat astfel inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani şi 10 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 5 ani şi 4 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim de detenţie.

În temeiul art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive din prezenta cauză, de la 18.10.2012 la 16.01.2013.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

II. În temeiul art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre şi s-a aplicat astfel inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 2 ani şi 11 luni închisoare.

În temeiul art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive din prezenta cauză, de la 18.10.2012 la 28.11.2012.

În temeiul art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie de mai sus.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante cu închisoarea aplicată inculpatului şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen. care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere de la lit. a)-e) ale art. 93 alin. (1) C. pen., să urmeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţiile din comunitate şi să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei mun. Câmpia Turzii sau a Parohiilor Ortodoxe de pe raza mun. Câmpia Turzii, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

III. În temeiul art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre şi s-a aplicat astfel inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie de mai sus.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante cu închisoarea aplicată inculpatului şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen. care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere de la lit. a)-e) ale art. 93 alin. (1) C. pen., să urmeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţiile din comunitate şi să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei mun. Câmpia Turzii sau a Parohiilor Ortodoxe de pe raza mun. Câmpia Turzii, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

Împotriva acestor sentinţe penale au formulat apel inculpaţii D., F., B..

Prin decizia penală nr. 419/A din data de 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii D., F., B. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva deciziei penale nr. 419/A din data de 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală au declarat recurs în casaţie inculpaţii inculpaţii D., la data de 13 mai 2022, F., la data de 13 mai 2022 şi B. la data de 26 aprilie 2022.

1. Inculpatul B. a solicitat în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii penale atacate şi achitarea inculpatului în considerarea dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003 (actualmente art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.).

De asemenea, a solicitat în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel în vederea înlăturării greşitei aplicări a legii.

A invocat în susţinerea cererii de recurs în casaţie cazurile de casare întemeiate pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

A arătat că noile reglementări, respectiv C. pen. şi C. proc. pen., stabilesc un nou concept de ilicit penal, deoarece nu se mai face deosebire între lipsa de prevedere în legea penală şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, în ceea ce priveşte soluţia reglementată de art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv de achitare pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege."

În acest sens, a susţinut că faţă de soluţia reglementată prin dispoziţiile art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării, cât şi situaţia în care lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la vinovăţia prevăzută de lege.

A precizat că acest motiv de recurs în casaţie trebuie interpretat în sensul noii concepţii cu privire la infracţiune, prin faptă prevăzută de legea penală înţelegându-se acea conduită care întruneşte toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii, atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv. Lipsa oricăruia dintre aceste elemente atrage neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, ceea ce echivalează cu neprevederea faptei în legea penală.

În raport de aceste considerente de ordin general, criticile inculpatului s-au limitat la a arăta că faptele pentru care a fost condamnat, astfel cum au fost reţinute de instanţa de apel, nu realizează elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, instanţa de apel ignorând o normă care conţine dispoziţii de incriminare a faptei.

În ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere sau constituire de grup infracţional organizat, a arătat, sub un prim aspect că grupul infracţional este descris în strânsă legătură cu infracţiunile care au format scopul grupului, astfel la momentul constituirii nu se regăsesc în descriere 3 persoane care concomitent să îşi unească voinţele pentru a acţiona într-o modalitate coordonată.

Prin constituirea, în sensul legii penale, se înţelege manifestarea de voinţă a cel puţin 3 persoane, concomitentă sau succesivă, prin care să se obţină acordul persoanelor implicate pentru întemeierea, formarea, înfiinţarea unei forme de asociere prin care participanţii să îşi atribuie anumite poziţii şi sarcini astfel încât să asigure o cooperare conjugată a eforturilor lor în scopul comiterii de infracţiuni.

Raportat la modul de descriere al acuzaţiilor reţinute în sarcina celor 4 constituanţi, a precizat că instanţa era chemată să verifice dacă există un grup infracţional constituit prin manifestări de voinţă concomitente din cel puţin 4 membri, aspect ce este exclus atât din modul de expunere al situaţiei de fapt, cât şi al modului şi momentului de început al exercitării pretinselor roluri ale fiecăruia dintre constituanţi.

Aşadar, din modul în care a fost construită acuzaţia penală rezultă în mod cert că inculpaţii B. şi C. au fost cei care au pus bazele activităţii infracţionale, iar apelarea de către inculpatul B. la alte persoane, fără cunoştinţa inculpatului C. s-a realizat succesiv în funcţie de necesitatea găsirii unor persoane care să accepte transferurile şi să ridice banii, fapt ce determină lipsa unei coordonări, a unei structuri şi a unor roluri bine determinate de la debutul activităţii infracţionale, moment la care se susţine consumarea infracţiunii.

De asemenea, a mai susţinut că instanţa de apel se raportează la structura grupului de la nivelul anului 2012 pentru a reţine constituirea grupului în perioada 2009-2010. Această confuzie apare din raţionamentul greşit al acesteia, pornit de la situaţia perfecţionării grupului pentru a comite pretinsele fraude în dauna BB., aspect neîntemeiat, în opinia inculpatului.

În acest sens, a susţinut că relaţionarea dintre persoanele inculpate începe şi este ocazionată de un singur eveniment, furnizarea de către CC. inculpatului B. a unei liste. Aşadar, până la acest moment relaţionarea dintre cei 5 membri fondatori este ocazională, succesivă şi uneori nici măcar nu se suprapune temporal.

Inculpatul a criticat decizia penală atacată şi din perspectiva laturii subiective, în sensul greşitei reţineri de către instanţa de apel a săvârşirii infracţiunii de iniţiere a unui grup infracţional organizat cu intenţie indirectă.

A precizat că infracţiunea de iniţiere, constituire a unui grup organizat se comite, sub aspect subiectiv, exclusiv prin intenţie directă calificată prin scopul descris în lege. Singura raţiune a înfiinţării unui grup format din trei sau mai multe persoane, într-o structură bine determinată, cu o anumită durată şi cu un mod de acţiune coordonat este acela de comitere a uneia sau a mai multor infracţiuni.

Cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite."

În susţinerea acestui caz de casare, inculpatul a arătat că în situaţia în care instanţa de apel a reţinut o cauză de reducere a pedepsei, pe calea recursului în casaţie, se va putea analiza dacă hotărârea este corectă, respectiv dacă pedepsele se încadrează în limitele prevăzute de lege ca urmare a aplicării cauzei de reducere.

A precizat că în cauză, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut aplicabilitatea cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 (art. 18 din Legea nr. 508/2004), însă reducerea limitelor de pedeapsă nu a operat şi cu privire la infracţiunile de acces neautorizat la un sistem informatic şi fals informatic, infracţiuni care de asemenea, au făcut obiectul grupului infracţional.

În opinia inculpatului, acest beneficiu pe care legea îl conferă persoanei care îndeplineşte condiţiile textului art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016, trebuia reţinută pentru toate acuzaţiile care au condus la obţinerea sumelor de bani. În mod cert, fără faptele de acces ilegal la un sistem informatic şi fals informatic nu se putea comite infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, chiar dacă persoana denunţată nu a participat efectiv la comiterea acesteia, a cunoscut modul în care se opera şi în acest context a ajutat cu intenţie directă. Ori, în aceste limite, infracţiunile de acces ilegal la un sistem informatic şi fals informatic fiind infracţiuni scop al grupului se impunea reducerea limitelor de pedeapsă şi în cazul acestora.

Inculpaţii D., F. au solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi achitarea inculpaţilor în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat prevăzut de dispoziţiile art. 367 C. pen. şi complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 C. pen., întrucât faptele săvârşite nu sunt prevăzute de legea penală.

Sub un prim aspect, au invocat lipsa de tipicitate obiectivă a faptelor materiale reţinute în sarcina lor din perspectiva modalităţii alternative a constituirii unui grup infracţional organizat.

Au arătat că faptele materiale de deschidere de conturi şi primire de transferuri raportate la momentul consumării infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (2009-2010) au loc la aproximativ 2-3 ani de la acest moment (2012). Această stare de fapt reţinută este în realitate argumentul principal al lipsei de tipicitate a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în modalitatea constituirii, respectiv acţiunile materiale reţinute ca apte să constituie grupul au loc la 3 ani de la consumarea infracţiunii, cu mult ulterior momentului în care grupul s-a considerat a fi constituit.

De asemenea, au mai precizat că există un concurs de calificări redundante între infracţiunile pentru care inculpaţii au fost condamnaţi, respectiv: se reţine săvârşirea unei infracţiuni care incriminează o participaţie legală de făptuitori în cadrul căreia a comis o participaţie ocazională la infracţiunea scop a grupului.

În acest sens, au apreciat că din perspectiva tipicităţii, cele două situaţii de fapt sunt în completă opoziţie, iar în susţinerea acestei ipoteze se mai remarcă alte două argumente: pe de o parte, s-a reţinut că infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat s-a comis cu intenţie indirectă, iar complicitatea la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos cu intenţie directă, pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut în mod contradictoriu că "inculpaţii nu au cunoscut calificarea juridică exactă a activităţii lor infracţionale, însă această împrejurare nu este de natură a le înlătura răspunderea penală".

Mai mult, au susţinut că faptele materiale reţinute în sarcina celor doi inculpaţi nu îndeplinesc condiţia de a fi ilicite în condiţiile în care un grup infracţional organizat se constituie pentru a comite infracţiuni, iar deschiderea de conturi şi acceptarea de transferuri nu sunt ilicite.

Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii atacate se referă la împrejurarea că instanţa de apel a procedat la schimbarea stării de fapt, deşi apelul acuzării şi al părţii civile nu au vizat aceste elemente.

Raportat la modul de descriere al acuzaţiilor reţinute în sarcina celor 4 constituanţi, au precizat că instanţa era chemată să verifice dacă există un grup infracţional constituit prin manifestări de voinţă concomitente din cel puţin 4 membri, aspect ce este exclus atât din modul de expunere al situaţiei de fapt, cât şi al modului şi momentului de început al exercitării pretinselor roluri ale fiecăruia dintre constituanţi.

Aşadar, din modul în care a fost construită acuzaţia penală rezultă în mod cert că inculpaţii B. şi C. au fost cei care au pus bazele activităţii infracţionale, iar apelarea de către inculpatul B. la alte persoane, fără cunoştinţa inculpatului C. s-a realizat succesiv în funcţie de necesitatea găsirii unor persoane care să accepte transferurile şi să ridice banii, fapt ce determină lipsa unei coordonări, a unei structuri şi a unor roluri bine determinate de la debutul activităţii infracţionale, moment la care se susţine consumarea infracţiunii.

De asemenea, au mai susţinut că instanţa de apel se raportează la structura grupului de la nivelul anului 2012 pentru a reţine constituirea grupului în perioada 2009-2010. Această confuzie apare din raţionamentul greşit al acesteia, pornit de la situaţia perfecţionării grupului pentru a comite pretinsele fraude în dauna BB., aspect neîntemeiat, în opinia inculpaţilor.

În acest sens, au mai precizat că relaţionarea dintre persoanele inculpate începe şi este ocazionată de un singur eveniment, furnizarea de către CC. inculpatului B. a unei liste. Aşadar, până la acest moment relaţionarea dintre cei 5 membri fondatori este ocazională, succesivă şi uneori nici măcar nu se suprapune temporal.

Sub un al doilea aspect, au invocat lipsa de tipicitate obiectivă a faptelor materiale reţinute în sarcina inculpaţilor din perspectiva complicităţii la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În acest sens, au apreciat că acţiunile de deschidere conturi formează o categorie de acţiuni anterioare, care ipotetic pot fi subsumate complicităţii. Retragerea şi remiterea sumelor astfel obţinute sunt ulterioare consumării faptei, iar acestea pot avea fie valenţa unei complicităţi în forma tăinuirii, fie o tăinuire proprie ca o faptă distinctă.

În opinia inculpaţilor, acuzarea a apreciat şi instanţa de apel a validat practic o situaţie în care toate acţiunile menţionate se subsumează unei rezoluţii unice, intenţionate direct în a ajuta la comiterea faptei. În această situaţie, extragerea folosului infracţional şi remiterea acestuia inculpatului B. nu are relevanţă penală întrucât nu s-a dovedit şi nici reproşat în cauză inculpaţilor D. şi F. vreo acţiune de a promite că va primi şi remite sumele astfel obţinute.

De asemenea, au mai susţinut că din perspectiva singurei fapte materiale subsumabile complicităţii, că deschiderea de conturi bancare este un fapt licit şi că s-ar afla, eventual, în prezenţa săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. ori art. 251 C. pen. şi nicidecum a unei participaţii ocazionale, care nu este tipică obiectiv.

Mai mult, au precizat că lipsa întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, cu consecinţa constatării că fapta nu este prevăzută de legea penală rezultă şi din considerentele instanţei de apel: "Curtea admite că inculpaţii nu au cunoscut calificarea juridică exactă a activităţii lor infracţionale, însă această împrejurare nu este de natură a le înlătura răspunderea penală." .

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2022, Înalta Curte a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de către inculpaţii B., D. şi F. împotriva deciziei penale nr. 419/A din data de 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii D., B. şi F., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că prin decizia penală nr. 1047/A/2022 din data de 17 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 432 C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) C. proc. pen. s-au admis contestaţiile în anulare promovate de inculpaţii F., D. şi B. împotriva deciziei penale nr. 419/A/24.03.2022 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina acestora şi pe cale de consecinţă, a dispus în temeiul art. 396 alin. (6), cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva acestor inculpaţi, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În acest context, Înalta Curte apreciază că, deşi decizia penală atacată prin calea de atac a recursului în casaţie a fost desfiinţată ca urmare a admiterii contestaţiilor în anulare formulate de inculpaţi, totuşi poate proceda la analiza şi evaluarea cererilor de recurs în casaţie promovate de aceştia, pentru următoarele considerente:

Pe de o parte, cele două căi extraordinare de atac au domenii de aplicare diferite, astfel contestaţia în anulare poate fi exercitată în vederea înlăturării erorilor de procedură, în timp ce recursul în casaţie vizează exclusiv înlăturarea erorilor de drept, iar în raport de eroarea produsă, se poate folosi, ca regulă, numai calea de atac corespunzătoare.

Pe de altă parte, ele nu se suprapun, dar nici nu se exclud, în sensul că în aceeaşi cauză este posibilă folosirea mai multor căi de atac extraordinare în raport de erorile săvârşite, astfel că în aceeaşi cauză se poate formula contestaţie în anulare pentru aspecte de procedură şi recurs în casaţie pentru conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurenţi trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În acest context, Înalta Curte notează că în jurisprudenţa sa constantă, s-a reţinut că verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută de art. 16 lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată de art. 437 alin. (1) pct. 7 din acelaşi Cod (decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

I. În acest context, Înalta Curte constată că prima critică a recurenţilor inculpaţi vizează împrejurarea că în cazul infracţiunii de iniţiere, constituire de grup infracţional organizat comisă de inculpaţii B. şi D. în modalitatea iniţierii, respectiv constituirii şi în modalitatea aderării de inculpatul F., în raport de maniera în care este descrisă în situaţia de fapt, această faptă nu este prevăzută de legea penală, fiind în prezenţa unei pluralităţi ocazionale.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen. reglementează infracţiunea de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, în alin. (6) fiind definită noţiunea de grup infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp, care acţionează coordonat în scopul cerut de norma de incriminare - comiterea unor infracţiuni.

Elementul material al infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat se poate realiza prin modalităţi normative alternative, prin iniţiere sau constituire (pregătire/organizare) ori prin aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, dobândind calitatea de membru al grupului prin manifestarea şi ajutorul acordat.

Acţiunile prevăzute în textul de incriminare sunt alternative, astfel încât săvârşirea oricăreia dintre acestea realizează conţinutul infracţiunii.

Prin acţiunea de iniţiere a unui grup infracţional organizat se înţelege o activitate anterioară menită să determine şi să pregătească constituirea grupului infracţional.

Constituirea, ca variantă normativă a elementului material al laturii obiective, implică asocierea efectivă, reunirea a trei sau mai multe persoane, prin acordul lor de voinţă, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, fiecare membru urmând să se supună unor reguli privind ierarhia, rolurile şi planul de activitate.

Aderarea presupune manifestarea de voinţă a unei persoane de a face parte dintr-un grup deja constituit, de a se integra şi de a activa în cadrul acestuia; presupune intrarea efectivă a făptuitorului ca membru într-un grup care preexistă, chiar dacă nu cunoaşte în detaliu planul acestuia. Aderarea poate fi şi tacită, aceasta putând reieşi din activităţile desfăşurate în cadrul grupului.

Sprijinirea este activitatea de contribuţie a unei persoane care priveşte existenţa ori organizarea grupului, fie pregătirea acestuia ori pregătirea infracţiunilor.

Grupul infracţional trebuie să fie structurat, format din trei sau mai multe persoane, să existe pentru o perioadă şi să acţioneze, în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine, în mod direct sau indirect, un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material.

Pentru existenţa infracţiunii sub forma constituirii nu este necesar ca obiectivele grupului să se realizeze şi nu interesează contribuţia concretă a fiecărei persoane la constituirea grupului.

Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional este o infracţiune de pericol.

Pluralitatea constituită a fost incriminată în art. 367 din C. pen. ca infracţiune, în considerarea periculozităţii sale, decurgând din chiar scopul grupării, şi anume săvârşirea de infracţiuni.

Astfel, situaţia de fapt stabilită în cauză se pliază pe condiţiile de tipicitate obiectivă ce caracterizează infracţiunea de grup infracţional organizat, structura stabilită de instanţa de apel, în sensul în care inculpatul B. a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat cu scopul obţinerii de bani prin fraudarea unor unităţi care realizează transferuri de sume de bani, a cooptat ca membri constituenţi pe inculpaţii D., E. şi C., dar şi pe alte persoane, concepând o schemă complexă, perfecţionată la nivelul anului 2012 (în forma în care s-au comis infracţiunile în dauna La BB.), de fraudare a unităţilor ce gestionează şi realizează transferuri sume de bani, reprezintă şi se încadrează în norma legală incriminatoare.

Înalta Curte constată că există elementul material al faptei, şi anume, acţiunea inculpatului B. de iniţiere şi de constituire a grupului infracţional organizat, alături de inculpaţii D., E. şi C. planificând, alături de aceştia, pluralitatea infracţiunilor informatice ce urmau a fi realizate de membrii grupării infracţionale, structura internă specifică, prevăzută în norma de incriminare şi scopul prevăzut de lege, obţinerea de beneficii prin săvârşirea faptelor, ca element constitutiv al grupului.

Considerentele expuse anterior reliefează că motivele recurenţilor inculpaţi în sensul că în speţă, grupul constituit ar fi ocazional şi că nu ar fi format din cel puţin trei membri, nu sunt conforme prin raportare la normele de drept antereferite, având în vedere rolul avut de fiecare inculpat în cadrul grupului, precum şi modul organizat şi coordonat al întregii activităţi infracţionale, prin raportare la materialul probator, instanţa de apel reţinând în mod corect că membrii grupării au acţionat concertat şi au avut reprezentarea scopului comun al constituirii acestuia.

Prin urmare, condamnarea recurenţilor inculpaţi pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 367 din C. pen. a fost urmarea analizei ansamblului probelor administrate în cauză, iar rolul Înaltei Curţi în procedura pendinte nu este unul strict formal, de verificare a considerentelor deciziei penale, ci în baza demersului analitic, instanţa de casaţie verifică, prin raportare la normele de configurare legală a infracţiunii, dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de curtea de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

În cadrul acestui demers, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în decizia penală, ci verifică, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept.

În consecinţă, raportat la situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv în cauză, fapta concretă reţinută în sarcina recurenţilor inculpaţi care au constituit un grupul infracţional organizat şi au participat, în mod direct, la activitatea infracţională a grupării astfel constituite, întruneşte condiţiile de bază ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen., fiind realizată o corespondenţă deplină între faptele comise, astfel cum au fost reţinute de instanţa de apel şi configurarea legală a infracţiunii.

2. Referitor la cea de-a doua critică a inculpaţilor subsumată cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., respectiv că în cazul infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., legea penală nu reglementează ca forma de participaţie complicitatea, astfel că fapta reţinută în sarcina inculpatul F. nu este prevăzută de legea penală.

Infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. constă în "efectuarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, valoare monetară sau monedă virtuală, prin utilizarea, fără consimţământul titularului, a unui instrument de plată fără numerar sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia". Alin. 2 "cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive."

Astfel cum rezultă din textul de incriminare, elementul material al infracţiunii în varianta tip, constă într-o acţiune, respectiv o operaţiune concretizată în cele trei modalităţi prevăzute de textul incriminator: retragerea de numerar; încărcarea sau descărcarea unui instrument de monedă electronică; transferul de fonduri, monedă sau fonduri care pot avea valoare monetară (monedă electronică) sau pot consta în monedă virtuală.

Retragerea de numerar este o operaţie ce presupune scoaterea fizică a banilor dintr-un sistem de distribuire a bancnotelor.

Încărcarea sau descărcarea unui instrument de monedă electronică reprezintă acele operaţii prin care unităţi de valoare stocate electronic fie sunt alimentate, fie sunt scoase dintr-un instrument de plată electronic reîncărcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanţă.

Transferul de fonduri este o operaţiune prin care banii sunt trecuţi dintr-un cont în altul.

La varianta asimilată, de la alin. (2), reţinută în sarcina inculpaţilor, elementul material este identic cu cel de la varianta tip, diferenţa faţă de varianta tip apare tot la nivelul laturii obiective, respectiv la condiţia ataşată elementului material. Spre deosebire de varianta tip, în cazul variantei asimilate fapta se comite prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea unor date fictive. Ipoteza avută în vedere de legiuitor este cea a operaţiilor ce au legătură cu un instrument de plată cu acces la distanţă, cel prin intermediul căruia titularul său poate să îşi acceseze fondurile deţinute într-un cont la o instituţie financiară şi să autorizeze efectuarea unei plăţi, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar.

Înalta Curte reţine că în cauză, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., s-a reţinut cu titlu definitiv de instanţa de apel următoarele:

- în sarcina inculpatului B., că pe parcursul anului 2012, în perioada februarie- octombrie 2012, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale comise la diferite intervale de timp, a efectuat 323 de operaţiuni de transferuri de fonduri prin utilizarea neautorizată a datelor de identificare ale titularilor conturilor bancare, respectiv:

- 206 transferuri frauduloase de fonduri în cuantum total de 754.633 euro, de la titulari ai unor conturi bancare deschise la La BB. - Franţa către 19 beneficiari care au efectuat pe teritoriul României 180 retrageri de numerar în cuantum total de 599.338 euro

- 14 transferuri frauduloase de fonduri în cuantum total de 53.079 euro de la titulari ai unor conturi bancare deschise la La BB. - Franţa către 2 beneficiari care au utilizat identităţi false şi care au efectuat pe teritoriul Bulgariei 15 retrageri de numerar în cuantum total de 52.471 euro

- 103 transferuri frauduloase de fonduri în cuantum total de 348530 euro de la titulari ai unor conturi bancare deschise la La BB. - Franţa către 25 de beneficiari care au efectuat pe teritoriul Spaniei retrageri de numerar.

- în sarcina inculpatului D., s-a reţinut că prin acte materiale comise la diferite intervale de timp, l-a sprijinit pe inculpatul B. la efectuarea a 323 de transferuri frauduloase de fonduri (din conturile clienţilor La BB. către conturile beneficiarilor membri ai grupului) prin aceea că a întocmit în fals pagini de internet pretins aparţinând unităţii bancare La BB. şi a transmis prin mesaje de tip spam clienţilor băncii link de accesare a acestor pagini în vederea obţinerii de date prin phishing, pentru a facilita accesul neautorizat la conturile de internet banking ale clienţilor şi efectuarea de transferuri frauduloase din conturile acestora.

- în sarcina inculpatului F., s-a reţinut că prin acte materiale comise la diferite intervale de timp, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul B. să comită infracţiunea continuată de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prin aceea că a deschis conturi bancare, i-a comunicat inculpatului B. codurile IBAN ale conturilor bancare, către care s-au realizat transferurile dispuse în mod fraudulos (20 de transferuri în valoare de 62003 euro) de liderul grupului, şi din care inculpatul F. a efectuat ridicări de numerar (a retras 48048 euro), şi a recrutat alte persoane (inculpaţii Y. şi F.) care şi-au deschis conturi bancare, au acceptat transferuri frauduloase (în total 15 transferuri) şi au efectuat retrageri de numerar, inculpatul D. intermediind legătura cu liderul grupului.

Aplicând aceste consideraţii speţei de faţă, Înalta Curte reţine contrar susţinerilor apărării, că situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel se circumscrie elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor şi, de asemenea, constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege.

Nu poate fi primită susţinerea inculpaţilor în sensul că încadrarea juridică corectă ar fi fost art. 250 alin. (3) C. pen. şi nu art. 250 alin. (2) C. pen., motivat de faptul că pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. nu se poate reţine complicitatea, ca formă a participaţiei penale.

În acest sens, Înalta Curte reţine că varianta specială de la art. 250 alin. (3) C. pen. reprezintă o incriminare distinctă a unei participaţii sub forma complicităţii anterioare la comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute de alin. (1) şi alin. (2). Elementul material constă în transmiterea de date, aceasta trebuie să fie neautorizată, să se refere la orice date de identificare ce ar putea permite una dintre operaţiile ce reprezintă element material pentru celelalte două variante şi transmiterea să se facă în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute de alin. (1).

Or, în cauză, actele materiale reţinute în sarcina inculpaţilor F. şi D. sunt acte de complicitate concomitentă la săvărşirea faptei de către inculpatul B., prin deschiderea conturilor bancare, comunicarea codurile IBAN ale conturilor bancare, către care s-au realizat transferurile dispuse în mod fraudulos (20 de transferuri în valoare de 62003 euro) de liderul grupului, iar operaţiunile de retragere de numerar sunt ulterioare transferurilor efectuate în mod fraudulos.

Aşadar, nu se poate reţine că inculpaţii F. şi D. au efectuat vreun act de complicitate anterioară, constând în transmiterea neautorizată de date de identificare în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute de art. 250 alin. (1), respectiv alin. (2) C. pen.

3. În ceea ce priveşte critica inculpatului B. subsumată cazului de casare de la pct. 12 al art. 438 C. proc. pen., referitoare la aplicabilitatea cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 (art. 18 din Legea nr. 508/2004), Înalta Curte apreciază că este nefondată.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte aminteşte că în jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Aşadar, jurisprudenţa Înaltei Curţi se referă, în esenţă, la instituţii de drept material (dispoziţii privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative).

Distinct de aceste consideraţii de ordin teoretic, Înalta Curte constată că reţinerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 constituie o chestiune de apreciere a instanţei de fond sau de apel, aceasta fiind singura în măsură să stabilească dacă, în contextul concret al unei cauze, un inculpat a denunţat şi a facilitat sau nu identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni.

Raportat la această constatare, Înalta Curte notează că, prin prezentul demers judiciar, recurenţii inculpaţi nu urmăresc să supună cenzurii instanţei de recurs în casaţie legalitatea pedepsei ce i-a fost aplicată, cu titlu definitiv, în cauză, prin raportare la particularităţile faptice reţinute prin decizia recurată, ci tind la o reevaluare a însuşi conţinutului acestor particularităţi şi a interpretării date lor, în scopul recunoaşterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancţionator.

Sub acest aspect se impune a se observa că instanţa de apel a cenzurat în mod explicit critica recurenţilor inculpaţi referitoare la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016, apreciind că această cauză de reducere este aplicabilă doar în ceea ce priveşte infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos (în forma autoratului şi respectiv complicităţii), având în vedere că doar în privinţa acestor infracţiuni inculpatul B. a denunţat participarea altor persoane şi facilitat tragerea lor la răspundere penală. Art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 prevede că persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa DIICOT, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Reiese astfel că limitele de pedeapsă se reduc pentru infracţiunea referitor la care inculpatul a denunţat participarea altor persoane şi a facilitat tragerea lor la răspundere penală. .

Or, dacă argumentaţia factuală asupra acestei chestiuni, reţinută, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel, este sau nu conformă cu datele concrete ale cauzei, constituie un aspect care nu poate face obiectul cenzurii în actualul cadru procesual.

A solicita Înaltei Curţi, pe calea recursului în casaţie, să cenzureze fundamentul faptic al concluziilor instanţei de apel sub aspectul criticat echivalează cu a supune unei noi judecăţi nu legalitatea pedepsei aplicate recurentului, prin raportare la datele particulare ale speţei, ci înseşi datele în discuţie, ceea ce excede scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate prin art. 433 şi 447 C. proc. pen.

Dincolo de aceste argumente, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului B. îndeplinesc condiţia de legalitate. Astfel:

Inculpatul B. a fost condamnat pentru săvârşirea:

- infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016, precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1-5 ani;

- infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., precum şi art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2-7 ani; ca urmare a aplicării art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, respectiv 1 an şi 3 ani,6 luni;

- infracţiunii de fals informatic în formă continuată prevăzută de art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1-5 ani; ca urmare a aplicării art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, respectiv 6 luni-2 ani, 6 luni.

- infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată prevăzută de art. 360 alin. (1)-(3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2-7 ani;

- infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic prevăzută de art. 360 alin. (1)-(3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2-7 ani;

- infracţiunii de alterarea integrităţii datelor informatice prevăzută de art. 362 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1-5 ani;

În acest context, Înalta Curte constată că pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, de 2 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, de 1 an,6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals informatic în formă continuată, de 2 ani,6 luni pentru infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic şi pedeapsa de 1 an pentru infracţiunea de alterarea integrităţii datelor informatice, aplicate recurentului inculpat îndeplinesc condiţia de legalitate.

Evaluând legalitatea pedepselor aplicate recurentului inculpat B. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi D., B. şi F. împotriva deciziei penale nr. 419/A din data de 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală.

Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 680 RON, pentru fiecare, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi D., B. şi F. împotriva deciziei penale nr. 419/A din data de 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 680 RON, pentru fiecare, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 noiembrie 2022.

GGC - MM