Tax evasion via unrecorded installment payments: applicability of alternative fine sanction and civil liability for unreported revenues

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 60/P din 18 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 61 alin. (4) lit. d) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. (administrator al S.C. B. S.R.L., la pedeapsa de 40.000 RON amendă penală (200 zile-amendă x 200 RON) pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

S-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen., care stabilesc că în situaţia în care persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

S-a constatat incidenţa cazurilor de nedemnitate prevăzute de art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu privire la inculpatul A..

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 136 alin. (2) şi art. 137 alin. (2), (3) şi 4 lit. c) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L., C.U.I. x, înmatriculată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa sub nr. x/2008, administrator judiciar C.., reprezentată de practician în insolvenţă D., la pedeapsa de 15.000 RON amendă penală (150 zile-amendă x 100 RON/zi-amendă) pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 397 C. proc. pen.. şi art. 23 C. proc. pen.. raportat la art. 1349 C. civ., a fost obligat inculpatul A. şi inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 58.064,45 RON (din care 34.838,72 RON reprezentând TVA şi 23.225,81 RON impozit pe profit), cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă accesoriile bugetare calculate conform Codului de procedură fiscală, până la data plăţii efective a debitului principal, către partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

Au fost respinse celelalte pretenţii civile ca nefondate.

În baza art. 2502 C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa nr. 274/P/2020 din 15.12.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa asupra bunurilor prezente şi viitoare, deţinute de inculpatul A. şi inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. până la concurenţa valorii pagubei cauzate bugetului de stat.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii, s-a dispus ca o copie de pe dispozitivul acesteia să fie comunicată Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 3.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Constanţa a reţinut următoarele:

Prin încheierea din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., legalitatea sesizării Curţii de Apel Constanţa prin rechizitoriului nr. x din 03.06.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa privind pe inculpaţii:

- A. (administrator al S.C. B. S.R.L.) pentru comiterea infracţiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.;

- S.C. B. S.R.L., C.U.I. x, înmatriculată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa sub nr. x/2008, administrator judiciar C.., reprezentată de practician în insolvenţă D., pentru comiterea infracţiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin aceeaşi încheiere s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L.

La termenul de judecată din 12.01.2022, inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L., reprezentată de practician în insolvenţă D., a menţionat în faţa instanţei, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, că solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor depuse, întrucât recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, potrivit procedurii reglementate de art. 375 C. proc. pen.. raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., cu consecinţa aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.02.2022, în baza dispoziţiilor art. 375 alin. (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Constanţa a respins cererea formulată de inculpata B. S.R.L. privind aplicarea procedurii simplificate, având în vedere că există identitate de infracţiuni pentru inculpata B. S.R.L. şi inculpatul A., acesta din urmă nu s-a prezentat pentru a-şi exprima poziţia procesuală în cauză, fiind necesară administrarea de probe, urmând ca judecata să se realizeze pentru ambii inculpaţi în procedura dreptului comun, iar în situaţia în care instanţa va reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de inculpata B. S.R.L., să se procedeze în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Prima instanţă a reţinut că, prin plângerea formulată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, înregistrată, iniţial, sub nr. x/2018 din 21.03.2018 pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a solicitat efectuarea de cercetări penale cu privire la faptul că S.C. B. S.R.L. Constanţa, prin reprezentant legal A., a omis să evidenţieze veniturile realizate, în actele contabile ale societăţii, în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, în sensul că, în perioada 01.01.2015-28.02.2016, societatea B. S.R.L. a emis 32 de facturi fiscale, din care 26 facturi către persoane fizice şi 3 facturi către persoane juridice în valoare totală de 196.368 RON, din care baza impozabilă în sumă de 158.802 RON şi TVA în sumă de 37.566 RON, reprezentând ratele 1-10 conform contractelor nr. x/19.01.2015, nr. y/25.02.2015, nr. z/16.02.2015 şi contravaloare container şi, respectiv, contravaloare prestări servicii de transport şi 2 autotractoare x şi 1 semiremorcă, fără a înregistra în evidenţa financiar-contabilă veniturile şi TVA colectate aferente, fapte ce intră sub incidenţa prev. art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Conform informaţiilor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, S.C. B. S.R.L., este înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul Constanţa sub nr. x/2008 şi are C.U.I. cu atribut RO în perioada 20.11.2006 – 01.08.2016.

Administratori şi asociaţi ai B. S.R.L. sunt: A., care deţine 99,5% părţi sociale, asociat şi administrator în perioada 18.08.2014 – 03.11.2017; E., care deţine 0,5% părţi sociale, asociat; C.., Constanţa în calitate de administrator judiciar, prin D., conform sentinţei civile nr. 1796 din 3.11.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2017, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei a debitoarei B. S.R.L.

Prin procesul-verbal din data de 26.04.2018 s-a constatat că A., figurează ca avocat activ în cadrul Baroului de Avocaţi Constanţa.

Prin adresa nr. x/27.04.2018 emisă de Baroul Constanţa s-a comunicat faptul că sus-numitul este avocat definitiv în Baroul Constanţa şi exercită profesia în cabinetul de avocat A. în calitate de avocat titular, fiind înscris în profesie la 01.04.2001 ca avocat stagiar, data de la care a exercitat fără întreruperi profesia.

Pe cale de consecinţă, prin ordonanţa nr. 445/P/2018 din 17.07.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2018.

Ulterior, prin adresa nr. x emisă de Baroul Constanţa în data de 22.09.2020 s-a comunicat că A. a fost suspendat prin decizia nr. 65 din 13.01.2020, începând cu data de 13.01.2020.

Cu prilejul efectuării percheziţiilor domiciliare din 24.09.2020 la imobilul din municipiul Constanţa, str. x, apt. 3 (mandatul de percheziţie domiciliară nr. 7/P/UP/22.09.2020 emis de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020), unde figurează domiciliul legal al numitei F., respectiv sediul profesional al avocatului A. şi la imobilul din municipiul Constanţa, str. x, apt. 4 (mandatul de percheziţie domiciliară nr. 347/18.09.2020 emis de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2020), unde locuiesc numita E. (fără forme legale), şi G., au fost identificate documente financiar-contabile ale S.C. B. S.R.L.

De asemenea, administratorul judiciar al debitoarei B. S.R.L., C.., a pus la dispoziţia procurorului toate documentele solicitate, reprezentând situaţia financiar-contabilă aferentă perioadei 01.01.2015 – 28.02.2016 (în original) pentru debitoarea S.C. B. S.R.L.

Din datele furnizate de către A.J.F.P Constanţa, prin procesul-verbal de inspecţie fiscal nr. x/19.01.2018, a rezultat că, în perioada de referinţă, S.C. B. S.R.L. avea deschise următoarele conturi bancare: x - H. S.A., y - I. S.A., z – J. S.A., w - K. S.A., datele privind tranzacţiile financiare ale clientului S.C. B. S.R.L. - CUI x fiind obţinute în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 1/P/UP din 30.09.2020 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2020.

Prin ordonanţa procurorului din data de 09.10.2020 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice contabile de către un inspector antifraudă detaşat în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în scopul clarificării următoarelor aspecte:

1. Identificarea şi descrierea operaţiunilor comerciale derulate de S.C. B. S.R.L. în perioada 01.01.2015-28.02.2016, astfel cum rezultă din declaraţiile informative depuse la organul fiscal teritorial, precum şi din conţinutul documentelor financiar-contabile întocmite de aceasta;

2. Evidenţierea situaţiei încasărilor şi plăţilor efectuate, în perioada de referinţă, atât în baza documentelor justificative ce se regăsesc la dosarul cauzei, precum şi în baza datelor financiare obţinute, în referire la conturile bancare ale S.C. B. S.R.L., respectiv stabilirea în mod distinct a sumelor virate şi a plăţilor efectuate, cu identificarea în mod expres a instrumentelor bancare utilizate în fiecare situaţie în parte, precum şi cine a avut drept de semnătură pentru operaţiunile bancare;

3. Stabilirea existenţei documentelor care susţin realitatea operaţiunilor comerciale dintre S.C. B. S.R.L. şi clienţii cărora le-au fost emise cele 32 de facturi – centralizate în actul de sesizare (respectiv contracte, facturi, avize de însoţire a mărfii, alte situaţii anexate facturilor, documente de transport, precum şi a modalităţii de decontare a contravalorii respectivelor achiziţii);

4. Verificarea modului de înregistrare în contabilitatea S.C. B. S.R.L., în perioada 01.01.2015-28.02.2016, a operaţiunilor comerciale derulate, a veniturilor realizate şi a cheltuielilor efectuate;

5. Stabilirea existenţei şi întinderii unui eventual prejudiciu produs bugetului general consolidat al statului prin operaţiunile comerciale derulate de S.C. B. S.R.L., în perioada 01.01.2015-28.02.2016, precum şi a modalităţii de producere a acestuia, cât şi a persoanelor care se fac responsabile din perspectiva legislaţiei financiar contabile.

Raportul întocmit la data de 16.11.2020 de specialistul economic din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa - L., la obiectivele care privesc cele 26 de operaţiuni comerciale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, a stabilit următoarele:

Obiectivul nr. 1

În perioada ianuarie 2015 - decembrie 2015, conform datelor aflate la dosar, societatea B. S.R.L. a declarat în conformitate cu declaraţiile informative privind livrările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional depuse la organul fiscal, achiziţii efectuate pe teritoriul naţional în sumă de 340.976 RON (baza impozabilă 275.735 RON, TVA în sumă de 65.955 RON) şi livrări efectuate pe teritoriul naţional în sumă de 182.004 RON (baza impozabilă 146.779 RON, TVA 35.225 RON). A fost identificată o stornare aferentă trimestrului I an 2015 în sumă de -75.000 RON (baza impozabilă -60.484 RON TVA -14.516 RON). S-au constatat livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate pentru care se aplică taxarea inversă în sumă de -5.135 RON precum şi achiziţii de bunuri şi servicii efectuate pentru care se aplică taxarea inversă în sumă de -64.000 RON.

În referire la deconturile de TVA au fost identificate livrări de bunuri/prestări de servicii taxabile în sumă de 187.004 RON (bază impozabilă 150.810 RON, TVA 36.194 RON), livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate pentru care se aplică taxarea inversă în sumă de -64.000 RON, precum şi o stornare aferentă trimestrului I an 2015 în sumă de -72.136 RON (baza impozabilă -58.174 RON TVA -13.962 RON). În referire la achiziţii de bunuri/prestări de servicii efectuate au fost declarate achiziţii taxabile în sumă de 63.022 RON (baza impozabilă 50.863 RON TVA 12.159 RON) şi achiziţii de bunuri/prestări de servicii efectuate pentru care se aplică taxarea inversă în sumă de -5.135 RON.

Pentru perioada ianuarie 2016 – februarie 2016 în lipsa declaraţiilor fiscale, au fost identificate, conform balanţelor de verificare şi jurnalelor de vânzări şi cumpărări, livrări de bunuri şi prestări de servicii taxabile în sumă de 16.368 RON (bază impozabilă 13.640 RON, TVA 2.728 RON) şi achiziţii de bunuri/prestări de servicii efectuate taxabile în sumă de 4.999,8 RON (baza impozabilă 4.143,23 RON TVA 856,37 RON).

Obiectivul nr. 2

În conformitate cu prevederile dispoziţiilor art. 114 din Ordonanţa de urgenţă nr. 99/06.12.2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, şi prevederile art. 1461 alin. 7 C. proc. pen., s-a solicitat de la instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, conform mandatelor de obţinere a datelor privind tranzacţiile financiare nr. x/30.09.2020 şi nr. y/18.11.2020, transmiterea în copii a dosarului juridic, a rulajelor conturilor bancare deţinute precum şi a documentelor justificative ale operaţiunilor financiare de încasări şi plăţi, unde societatea deţine/a deţinut conturi bancare.

Potrivit răspunsurilor transmise de instituţiile de credit, societatea B. S.R.L., în perioada verificată (ianuarie 2015 – februarie 2016), a fost identificată cu mişcări pe cont doar la instituţia de credit K. S.A. conform adresă nr. x/09.11.2020 şi nr. y/19.11.2020 ca titulară a contului t.

Potrivit documentelor transmise K. S.A., contul curent t (RON) a fost deschis de M., conform cerere deschidere cont curent din data de 28.08.2013.

Conform fişelor cu specimene de semnături pentru persoane juridice transmise de K. S.A., persoana autorizată cu drept de semnătură, pentru conturile aparţinând societăţii sunt:

Data

Persoana împuternicită cu drept de semnătură

28.08.2013

M.

28.08.2013

E. Potrivit extraselor bancare aferente perioadei 01.01.2010 – 01.07.2012 contul societăţii B. S.R.L. a fost debitat cu suma de 34.561,98 RON şi creditat cu suma de 34.561,98 RON.

Pe debitul contului au fost efectuate retrageri de numerar de către M. în valoare de 5.000 RON şi de către E. în valoare de 16.700 RON cu explicaţia "plăţi diverse", precum şi plăţi către furnizori în valoare de 12.592,56 RON.

Pe creditul contului au fost identificate încasări de la clienţi în valoare de 28.853,49 RON, precum şi două depuneri de numerar efectuate de către M. în valoare de 5.600 RON.

Potrivit documentelor financiar-contabile, societatea a efectuat mişcări pe contul x deschis la instituţia de credit N., conform extrasului de cont din data de 23.05.2015. Potrivit extrasului de cont, aferent perioadei septembrie 2015, contul societăţii B. S.R.L. a fost debitat cu suma de 45.400 RON reprezentând restituire capital A. şi creditat de O. S.R.L. cu suma de 45,483.86 RON.

Obiectivul nr. 3

Potrivit actului de sesizare penală întocmit de statul Român prin A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - IF, au fost sesizate organele de cercetare penală în urma efectuării inspecţiei fiscale derulate la societatea B. S.R.L., în urma verificării legalităţii, conformităţii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor în legătură cu stabilirea bazelor de impozitare şi a obligaţiilor fiscale principale (taxa pe valoare adăugată, impozit pe profit, impozit microîntreprinderii). Din verificarea documentelor prezentate la data controlului, s-a constatat că, în perioada ianuarie 2015 – februarie 2016, societatea B. S.R.L. a emis un număr de 32 facturi fiscale, către persoane fizice şi juridice în valoare totală de 196.368 RON (baza impozabilă în sumă de 158.802 RON TVA în sumă de 37.566 RON) reprezentând contravaloare rata 1-10 conform contractelor nr. x/19.01.2015, nr. y/16.02.2015 şi nr. 11/25.02.2015, container, prestări servicii de transport, 2 autocamioane şi 1 semiremorcă, fără însă a fi înregistrate în evidenţa financiar-contabilă veniturile şi TVA colectată aferent. Având în vedere cele menţionate mai sus, a rezultat că societatea B. S.R.L., prin reprezentat legal A., a omis să evidenţieze în actele contabile şi în documentele legale venituri în sumă de 158.802 RON în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale datorate în valoare totală de 61.201 RON, reprezentat de: impozit pe profit în valoare de 23.226 RON; impozit pe veniturilor microîntreprinderilor în valoare de 409 RON; taxa pe valoare adăugată în valoare de 37.566 RON.

Privitor la cele comunicate prin sesizarea penală transmisă de către statul Român prin reprezentant legal A.N.A.F., în urma activităţilor efectuate specifice organelor de cercetare penală, precum şi a verificării situaţiilor financiar-contabile, comunicată de C.. în calitate de administrator judiciar al societăţii B. S.R.L. prin adresă din data de 21.09.2020, s-au stabilit următoarele referitor la fiecare relaţie comercială în parte:

· Privind relaţia comercială desfăşurată de societatea B. S.R.L. cu persoana fizică F.

Relaţia comercială a constat în emiterea a 8 facturi fiscale de către societatea B. S.R.L. în calitate de furnizor, către persoana fizică F., în calitate de client, nr. x în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. x/10.02.2015.

Potrivit contractului, părţile contractante, S.C. B. S.R.L. reprezentată de administrator A., în calitate de vânzător pe de o parte, şi F., în calitate de cumpărător, pe de altă parte, au convenit să încheie contractul pentru vânzarea-cumpărarea următorului bun: autoturism second-hand an fabricaţie 2007, marca x. Părţile au convenit, potrivit punctului trei din contract, că preţul total al bunului mobil este de 40.000 RON, TVA inclus, suma ce va fi achitată în opt rate, respectând graficul de plăţi stabilit prin contract.

Potrivit contractului, părţile contractante convin de comun acord ca transferul proprietăţii asupra bunului ce face obiectul contractului să se realizeze în momentul achitării ultimei rate. Predarea-primirea bunului ce face obiectul contractului se face odată cu semnarea contractului în baza procesului-verbal din 10.02.2015. Atât contractul, cât şi procesul-verbal sunt semnate la vânzător de către reprezentantul societăţii B. S.R.L. şi la cumpărător de către F..

În urma analizării facturilor fiscale persoana delegată înscrisă în cadrul rubricii "numele delegatului" este A..

Modalitatea de încasare

Facturile fiscale emise în perioada februarie 2015- septembrie 2015 figurează încasate integral conform chitanţelor nr. x, fiecare în sumă de 5000 RON.

Modalitatea de înregistrare în evidenţele financiar contabile a documentelor emise

În urma analizării balanţelor de verificare şi a jurnalelor de vânzări aferente lunilor februarie – septembrie 2015 s-a constatat neînregistrarea documentelor emise, implicit a veniturile realizate şi TVA colectată aferentă.

· Privind relaţia comercială desfăşurată de societatea B. S.R.L. cu persoana fizică P.

Relaţia comercială a constat în emiterea a 8 facturi fiscale de către societatea B. S.R.L., în calitate de furnizor, către persoana fizică P., în calitate de client: nr. 2615/25.02.2015, nr. 2618/25.03.2015, nr. 2621/25.04.2015, nr. 2624/25.05.2015, nr. 2627/25.06.2015, nr. 2630/25.07.2015, nr. 2633/25.08.2015 şi nr. 2636/25.09.2015, în bază contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 11/25.02.2015.

Potrivit contractului, părţile contractante, S.C. B. S.R.L., în calitate de vânzător, pe de o parte, reprezentată de administrator A., şi P., în calitate de cumpărător, pe de altă parte, au convenit să încheie contractul de vânzare-cumpărare a următorului bun mobil second hand denumit: autoturism an fabricaţie 2007, marca x. Părţile au convenit, potrivit punctului trei din contract, că preţul total al bunului mobil este de 40.000 RON, TVA inclus, suma ce va fi achitată în opt rate, respectând graficul de plăţi stabilit prin contract.

Potrivit contractului, părţile contractante convin de comun acord ca transferul proprietăţii asupra bunului ce face obiectul contractului să se realizeze în momentul încasării ultimei rate. Predarea-primirea bunului ce face obiectul contractului se face odată cu semnarea contractului, în baza procesului-verbal din data de 25.02.2015 anexă la contract. Atât contractul, cât şi procesul-verbal au fost semnate la vânzător de către reprezentantul societăţii B. S.R.L. administrator A. şi la cumpărător de către P..

Potrivit facturilor fiscale persoana delegată înscrisă în cadrul rubricii "numele delegatului" este A..

Potrivit declaraţiei martorului P. din data de 07.07.2020, dată în faţa organelor de cercetare penală, persoana care a reprezentat B. S.R.L. a fost A..

Conform documentelor de achiziţie regăsite la dosarul cauzei, autoturismul a fost achiziţionat de la S.C. Q. S.R.L., CUI x, potrivit facturii nr. x/09.12.2009, la valoarea de 94.621,84 RON, TVA aferent 17978,15 RON. Potrivit fişei mijloc fix, cu nr. inventar x, a avut o valoare de intrare de 112.600 RON, cu o amortizare lunară de 1.563,89 RON până la data amortizării complete din decembrie 2015. Cota de amortizare este de 100%.

Modalitatea de încasare

Facturile fiscale emise în perioada februarie 2015 – septembrie 2015 figurează încasate integral conform chitanţelor nr. 204/25.02.2015, nr. 207/25.03.2015, nr. 210/25.04.2015, nr. 213/25.05.2015, nr. 216/25.06.2015, nr. 219/25.07.2015, nr. 222/25.08.2015 şi nr. 225/25.09.2015, fiecare în sumă de 5000 RON.

Modalitatea de înregistrare în evidenţele financiar contabile a documentelor emise

În urma analizării balanţelor de verificare şi a jurnalelor de vânzări aferente lunilor februarie – septembrie 2015 s-a constatat neînregistrarea documentelor emise, implicit a veniturile realizate şi TVA colectată aferentă.

· Privind relaţia comercială dintre societatea B. S.R.L. cu persoana fizică G.

Relaţia comercială a constat în emiterea a 10 facturi fiscale de către societatea B. S.R.L., în calitate de furnizor, către persoana fizică G., în calitate de client: nr. x în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. x/19.01.2015.

Potrivit contractului, părţile contractante, S.C. B. S.R.L., în calitate de vânzător, pe de o parte, reprezentată de administrator A., şi G., în calitate de cumpărător, pe de altă parte, au convenit să încheie contractul de pentru vânzarea-cumpărarea următorului bun mobil second hand denumit: acoperiş presostatic dublă membrană 33,00x34,00, cu toate componentele şi accesoriile, conform anexa 1 la contract. Părţile au convenit, potrivit punctului trei din contract, că preţul total al bunului mobil este de 100.000 RON TVA inclus, suma ce va fi achitată în zece rate, respectând graficul de plăţi stabilit prin contract.

Potrivit contractului, părţile contractante convin de comun acord ca transferul proprietăţii asupra bunului ce face obiectul contractului să se realizeze în momentul încasării a 50% cel mai târziu la data de 30.06.2015. Predarea-primirea bunului ce face obiectul contractului se face odată cu semnarea contractului în baza procesului-verbal FD/FN anexă la contract. Atât contractul, cât şi procesul-verbal au fost semnate la vânzător de către reprezentantul societăţii B. S.R.L. administrator A., cât şi la cumpărător de către G..

Potrivit facturilor fiscale persoana delegată înscrisă în cadrul rubricii "numele delegatului" este A..

Modalitatea de încasare

Facturile fiscale emise în perioada ianuarie 2015 – octombrie 2015 figurează încasate integral conform chitanţelor nr. x, fiecare în valoare de 10.000 RON.

Modalitatea de înregistrare

În urma analizării balanţelor de verificare şi a jurnalelor de vânzări aferente lunilor februarie – septembrie 2015 s-a constatat neînregistrarea documentelor emise implicit a veniturile realizate şi TVA colectată aferentă.

Obiectivul nr. 4

Potrivit documentelor financiar-contabile societatea B. S.R.L. a realizat în anul 2015 venituri din exploatare în sumă de 162.798 RON, cheltuieli din exploatare în sumă de 129.024 RON generând un rezultat din exploatare în sumă de 33.774 RON. Tot aferent anului 2015 au fost realizate venituri financiare în sumă de 261 RON, cheltuieli financiare 1.022 RON generând un rezultat financiar de -761 RON. Profitul impozabil realizat pentru anul de raportare 2015 este în sumă de 12.662 RON, dar având în vedere faptul că societatea înregistrează pierdere fiscală de recuperat din anii precedenţi în sumă de 51.763 RON nu declară impozit pe profit aferent anului 2015.

Potrivit documentelor financiar-contabile aferente 01.01.2016-28.02.2016 societatea B. S.R.L. a realizat venituri din exploatare în sumă de 13.640,01 RON şi cheltuieli de exploatare în sumă de 39.206,39 RON.

Obiectivul nr. 5

În urma analizării situaţiei de fapt, au fost identificate venituri neînregistrate în sumă de 145.161,36 RON, precum şi TVA colectat aferent în sumă de 34.838,64 RON, în evidenţele financiar contabile ale societăţii B. S.R.L. în perioada ianuarie 2015 – februarie 2016 prin neînregistrarea unui număr de 26 facturi fiscale.

Prejudiciul produs bugetului de stat consolidat de către S.C. B. S.R.L. privind livrările de bunuri efectuate, în valoare de 145.161,36 RON, fără a fi înregistrate în evidenţa financiar-contabilă, au avut drept scop ascunderea bazei impozabile, cât şi a veniturilor realizate de societate în perioada ianuarie- decembrie 2015, în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit cu suma de 23.225,81 RON, şi a TVA cu suma de 34.838,64 RON calculat astfel:

- Impozit pe profit - 23.225,81 RON

- valoare fără TVA 145.161,36 RON * 16% = 23.225,81 RON impozit pe profit

- Taxă pe valoare adăugată - 34.838,72 RON

- valoare fără TVA 145.161,36 RON * 24% = 34.838,72 RON TVA

Prejudiciu calculat conform: Legii nr. 571/2003; Codul fiscal, Titlul II Impozitul pe profit, art. 17 ("cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16% ..."), Titlul VI Taxa pe valoarea adăugată, art. 140 (24% cota taxă pe valoare adăugată)

În conformitate cu cele expuse în raportul de constatare, prejudiciul total produs bugetului de stat prin neînregistrarea şi nedeclararea veniturilor în sumă de 145.161,36 RON, este în sumă totală de 58.064,45 RON.

Fapta de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale în sumă totală de 58.064.,45 RON reprezentând impozit pe profit în valoare de 23.225,81 RON, şi TVA în valoare de 34.838,64 RON, intră sub incidenţa prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Din perspectiva legislaţiei financiar contabile răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată " ... revine administratorului societăţii, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionarii entităţii". Potrivit Oficiul Registrului Comerţului administrarea societăţii comerciale a fost asigurată de A., cu 99,5% parţi sociale (nr. părţi sociale 200 – aport la capital 20.000 RON) asociat şi administrator în perioada 18.08.2014 – 03.11.2017.

Curtea de Apel Constanţa a constatat că probele dovedesc fără niciun dubiu că inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. nu au înregistrat şi nu au declarat venituri în sumă de 145.161,36 RON, obţinute în urma relaţiilor economice cu numita F. (mama inculpatului A.) în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 10/10.02.2015, cu numita G. (soacra inculpatului A.) în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1/19.01.2015 şi cu numitul P. (fost angajat al S.C. B. S.R.L.) în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 11/25.02.2015.

S-a reţinut că această concluzie rezultă nu numai din analiza realizată de specialistul economic în raportul de constatare, ci şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Astfel, martora R. a declarat că, în cursul urmării penale, a prestat servicii financiar-contabile pentru S.C. B. S.R.L. în perioada 2012- 2014; în acel interval, societatea a funcţionat în parametri normali, a avut angajaţi, a înregistrat profit şi posibil ca în acea perioadă să fi avut controale fiscale, în urma cărora nu s-au identificat probleme; în acel interval se ţinea evidenţa primară în mod corespunzător; în perioada 2012-2014, la biroul de contabilitate venea şi aducea actele fie numita S., fie E., soţia numitului A.; acest lucru se întâmpla o dată pe lună; documentele financiar-contabile lăsate de sus-numitele erau operate de către T., economist în cadrul firmei de contabilitate şi care introducea documentele respective în programul de contabilitate, după care întocmea declaraţiile fiscale şi apoi tot ea le depunea la organele fiscale; după ce luna se încheia şi se procesau documentele, acestea se returnau agentului economic pentru a le arhiva la sediul societăţii; firma de contabilitate nu păstra documentele clienţilor; la un moment dat, din motive necunoscute martorei, S.C. B. S.R.L. nu prea a mai avut activitate economică şi au început să apară probleme în comunicare, în sensul că se întârzia aducerea documentelor, nu mai răspundeau la telefon sau la email-uri, situaţie pe care martora a pus-o pe seama faptului că dl Bodnariuk era bolnav, posibil să fi suferit şi un infarct; din cauza acestui comportament, martora a hotărât să încheie colaborarea cu S.C. B. S.R.L.; în legătură că facturile fiscale emise de S.C. B. S.R.L. în perioada ianuarie 2015 – februarie 2016, respectiv cele trei contracte pentru care o parte din facturi s-a emis eşalonat, reprezentând rate de la 1-10, martora a precizat că nu are cunoştinţă de acestea, adăugând faptul că, dacă acele documente contabile justificative nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, cu siguranţă ele nu au ajuns în posesia firmei de contabilitate; în perioada 2012-2014, când a avut o colaborare bună cu S.C. B. S.R.L., martorei i s-a creat impresia că inculpatul A. avea putere de decizie în administrarea societăţii, cu toate că, în relaţia cu biroul de contabilitate, E. era cea care comunica cel mai des, fiind mai maleabilă.

Audiată în faţa instanţei, martora R. a precizat că îşi menţine declaraţia data în cursul urmăririi penale, întrucât aceasta corespunde adevărului; a arătat că a avut încheiat un contract de prestări servicii financiar-contabile pentru S.C. B. în perioada 2012 sfârşitul lui 2014 sau începutul lui 2015; în acea perioadă administrator al societăţii era soţia inculpatului Bodnariuk, respectiv M., societatea a funcţionat foarte bine, actele financiar contabile erau prezentate la timp, motiv pentru care evidenţa contabilă era ţinută în mod corespunzător; înainte să se încheie contractul pe care îl avea cu societatea, a aflat că în societate a intrat dl A. în calitate de asociat şi administrator; în ultima perioadă cât a colaborat cu societatea, documentele contabile erau aduse fie de S., fie de soţia inculpatului numita E. sau pe email; documentele erau operate de angajata martorei care se ocupa de aceasta firmă, apoi erau restituite lui E. sau lui S.; după intrarea inculpatului Bodnariuk în societate au început să apară probleme în sensul ca se întârzia aducerea documentelor, astfel încât a început să le trimită email-uri pentru a se prezenta cu documentele necesare închiderii situaţiilor financiar contabile; nu a primit răspuns la aceste mesaje şi, ulterior, a aflat că inculpatul ar fi avut probleme de sănătate şi de aceea apăruse acest dezinteres; întrucât nu mai putea colabora cu societatea, martora a hotărât să încheie contractul; impresia martorei a fost că puterea de decizie în societate îi aparţinea inculpatului Bodnariuk, însă nu a relaţionat cu acesta; este exclus ca aceste facturi să fi fost prezentate societăţii de contabilitate la care lucra şi să nu fi fost înregistrate; nu ştie pe ce perioadă erau aceste facturi, dar dacă au fost în perioada în care a colaborat cu societatea inculpată, motivul neînregistrării ar fi neprezentarea acestora la contabilitate

Martora S. a arătat, în cursul urmăririi penale, că în perioada 2013-2017, a fost angajată în cadrul S.C. B. S.R.L. pe postul de referent resurse umane, perioadă în care la această societate era angajată şi soţia administratorului, respectiv numita E., fără să îşi amintească cu exactitate postul ocupat de aceasta; în luna martie a anului 2017 martora a încheiat un contract de prestări servicii cu societatea având ca obiect ţinerea evidenţei contabile; societatea avea ca obiect principal de activitate vânzarea de proprietăţi imobiliare, dar secundar aceasta desfăşura şi activităţi de reciclare şi dezmembrare deşeuri;

în perioada 2015-2016, societatea nu avea mai mulţi angajaţi decât 3-4 persoane, inculpatul, soţia lui, sora acestuia şi martora; martora a menţionat că societatea a înregistrat profit până în anul 2015, când avea şi mai mulţi angajaţi; începând cu anul 2015 activitatea societăţii s-a diminuat, astfel că a renunţat şi la personal; martora a declarat că întreaga documentaţie contabilă a societăţii a primit-o în luna decembrie 2017 de la administratorul A.; a subliniat faptul că în luna ianuarie 2016 a primit, tot de la inculpatul A., o parte din actele contabile întocmite de către contabila R. care reflecta contabilitatea societăţii până la data de 30.06.2015, dar rolul său nu a fost să ţină evidenţa contabilităţii, ci doar să ofere sprijin pentru efectuarea unui control fiscal desfăşurat în februarie 2016; la momentul acelui control a pus la dispoziţia inspectorilor fiscali: tabloul mijloacelor fixe şi evidenţa primară din 01 iulie 2015 – 31.01.2016 şi anume: registru de casă, NIR-uri, consumuri şi facturile emise de societate în intervalul respectiv; din motive personale (medicale), începând cu luna martie 2016 a redus activitatea la S.C.

B. S.R.L. în sensul că a întocmit şi transmis numai documentaţia referitoare la resurse umane; în martie 2017 a discutat cu A. în ideea de a aduce la zi contabilitatea societăţii, motiv pentru care a încheiat şi contractul de prestări servicii contabile nr. x/21.03.2017, însă nu a păstrat legătura cu acesta, aflând ulterior că a avut probleme medicale; tocmai de aceea, în luna ianuarie a anului 2018, când cei de la inspecţia fiscală au revenit în control la S.C. B. S.R.L., nu a putut pune la dispoziţie toate documentele solicitate; a precizat că fosta contabilă, R., i-a trimis prin email tot ceea ce a cerut controlul, referitor la relaţiile contractuale ale societăţii;

în luna ianuarie 2018, a făcut anumite situaţii, generate de controlul fiscal, mai exact situaţia documentelor cu regim special, ocazie cu care a constatat că anumite facturi emise de S.C. B. S.R.L. nu erau înregistrate în contabilitate; acestea erau ataşate la carnetul facturierului, erau completate, date, semnate dar neînregistrate; în momentul respectiv, l-a chemat pe A. la sediul punctului de lucru al societăţii sale pentru a-i oferi explicaţii cu privire la acele documente; acesta a recunoscut faptul că trebuiau predate şi înregistrate în contabilitate, dar că a omis acest lucru;

întrucât la cotoarele facturierului şi ale chitanţierului erau doar exemplarele verde şi roşu, lipsind facturile/chitanţele originale, l-a întrebat pe A. unde sunt documentele originale, iar acesta a răspuns că sunt date la beneficiari, la clienţi şi că acele operaţiuni trebuiau înregistrate; A. i-a comunicat martorei că acele facturi proveneau din anumite contracte, pe care martora nu le-a identificat, necunoscând obiectul acestora; de asemenea, inculpatul i-a spus că facturile reprezentau ratele aferente acelor contracte; în referire la acele operaţiuni, martora a menţionat că unii dintre beneficiarii serviciilor prestate sau bunurilor tranzacţionate de S.C.

B. S.R.L. erau: G., P. şi F.; a afirmat că G. este mama numitei E., iar numita F. este mama lui A.; având în vedere că în timpul controlului nu se pot efectua modificări în contabilitate, martora nu şi-a pus problema legalităţii acelor documente nou ivite, astfel că a sunat pe doamnele de la control, le-a transmis că a găsit acele documente contabile, le-a scanat şi le-a trimis pe mail; a mai precizat că la nivelul anului 2015 societatea dispunea de mai multe mijloace fixe, în principiu autoturisme; maşinile existau în patrimoniul societăţii şi ele erau în posesia unora dintre beneficiari, spre exemplu cazul numitului P.; a declarat că nu cunoaşte cum anume a ajuns acea maşină, posibil marca x, din patrimoniul societăţii în folosinţa numitului P.; probabil i-a vândut-o, dar documentaţia a fost găsită mult prea târziu;

P. venea deseori la sediul S.C. B. S.R.L., pe str. x, prilej cu care a văzut ce maşină folosea acesta; la fel, pe doamnele F. şi G. le-a văzut la sediul societăţii, de câteva ori, fără a cunoaşte motivul prezenţei acestora; cunoaşte faptul că S.C. B. S.R.L. deţinea mai multe utilaje, respectiv autotractoare marca x cu care transportau deşeurile de la punctul de lucru la punctul de vânzare, de cele mai multe ori în Portul Constanţa; începând cu anul 2015 activitatea societăţii a regresat, având tot mai puţini angajaţi, iar S.C.

B. S.R.L. avea o datorie considerabilă - în jur de 90.000 RON la Fondul de Mediu; din cauza problemelor financiare pe care le-au întâmpinat, banca le-a pus sechestru asupra imobilului care reprezenta sediul social, de pe str. x, motiv pentru care şi-au mutat sediul social la adresa de domiciliu a soţilor Bodnariuk; martora a precizat că în perioada în care se ocupa de departamentul resurse umane al societăţii mai întocmea anumite acte ce ţineau de evidenţa primară, făcea centralizatoarele facturilor, expedia declaraţii/corespondenţă către Fondul de Mediu, prilej cu care a constatat că până la finele anului 2014 societatea a funcţionat normal, licit; abia în anul 2015 au apărut problemele; a observat că societatea achiziţiona produse/servicii pentru desfăşurarea activităţii sale; actele societăţii, în original, contractele importante care sunt neînchise şi documentele contabile ale S.C.

B. S.R.L. din perioada 2014- 2017 au fost predate firmei de insolvenţă, iar restul le-a restituit lui A.; în ceea ce o priveşte pe numita E., martora a menţionat că discuţiile legate de atribuţiile sale de serviciu le purta cu aceasta, ea cunoscând mersul activităţii societăţii, dar nu lua nicio decizie fără aprobarea prealabilă a soţului ei; martora prefera să discute cu aceasta, în detrimentului lui A., care era temperamental; a arătat şi faptul că în general, până în anul 2015, 75%-80% din activitatea sa (a numitului A.) o desfăşura prin viramente bancare, atât încasări, cât şi plăţi; apoi, în 2015 s-au înfiinţat popriri pe conturile bancare ale societăţii, astfel că tranzacţiile au fost efectuate cu numerar;

în final, martora a precizată că, în anii 2015 şi 2016, S.C. B. S.R.L. a vândut câteva utilaje, autotractoare, un container şi, totodată, a prestat servicii către persoane fizice/juridice, operaţiuni care au fost evidenţiate în contabilitate; în referire la operaţiunile de mai sus, a adăugat faptul că beneficiarii nu erau rude cu administratorul, respectiv mama sau soacra acestuia.

În faza de cercetare judecătorească, martora S. a declarat că îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală, întrucât acestea corespund adevărului; că a fost angajată în cadrul S.C. B. în calitate de referent resurse umane în perioada 2013-2017, dar nu mai reţine exact; la început. administrator al societăţii era sora inculpatului. numita M., ulterior a fost şi soţia, asociaţi erau sora inculpatului, inculpatul şi soţia acestuia; până în anul 2013 societatea a avut o activitate economică foarte bună, însă ulterior au apărut probleme, datorii, iar activitatea societăţii a început să se restrângă; deşi lucra la resurse umane, a ajutat şi cu privire la alte activităţi, respectiv pe partea cu Registrul Comerţului, dar şi evidenţă primară în contabilitate; cunoştea că a avut o datorie la Fondul de Mediu, motiv pentru care s-a ocupat de documentaţie pentru eşalonarea acesteia; în perioada 2015-2017, societatea nu mai avea activitate; a menţionat martora că activitatea societăţii nu mai putea continua întrucât avea popriri pe conturi; martora colabora cu E. şi, la un moment dat, aceasta i-a comunicat că inculpatul a avut probleme de sănătate şi astfel a convins-o să ţină evidenţa contabilă a societăţii; nu mai reţine exact când i-au fost aduse documentele contabile ale S.C. B., dar la aproximativ o săptămână după ce a primit documentele contabile a venit un control fiscal, motiv pentru care a aranjat documentele contabile în ordine şi a pus toată documentaţia la dispoziţia inspectorilor; imediat a întrerupt colaborarea din cauza unor probleme personale şi nu a reuşit să înregistreze documentele conform dispoziţiilor legale; în timpul controlului a constatat că o serie de facturi emise de societate nu erau înregistrate în contabilitate; facturile erau ataşate nerupte din carnetul facturierului, erau completate, semnate, dar nu erau înregistrate; l-a întrebat pe Bodnariuk despre acest aspect şi i-a zis că a omis să înregistreze; la un moment dat a constatat că există şi contracte pentru prestarea de servicii sau vânzarea de bunuri, iar beneficiarii bunurilor au fost mama inculpatului, P., care a fost angajat al societăţii şi crede că şi soacra inculpatului; a mai menţionat că din cauza trecerii timpului nu îşi mai aminteşte aspecte legate de situaţia S.C. B..

Martora E. a declarat, în cursul urmăririi penale, că societatea desfăşura activităţi economice în domeniul colectării, valorificării şi transportului de deşeuri metalice, chiar şi activităţi ce implicau demolări, dezafectări industriale, iar la un moment dat societatea presta şi servicii de transport industrial cu tirurile achiziţionate în leasing; societatea a înregistrat profit până în anul 2014; sediul social era pe str. x, demisol; totodată, deţinea un punct de lucru - respectiv depozit în localitatea Târgu Cărbuneşti, judeţul Gorj, pe care îl foloseau doar atunci când aveau activitate, fiind autorizat drept centru de colectare şi valorificare deşeuri metalice; societatea a avut un sediu anterior în municipiul Constanţa, str. x; până în anul 2015 societatea avea mai mulţi angajaţi - pe posturi de contabili, şoferi, în jur de 10 angajaţi; ca şi mijloace fixe, societatea avea şi încă are terenuri în proprietate, depozitul de la Târgu Cărbuneşti, maşini - respectiv autotractoare, semiremorci, un container, autoturisme - două x, un x, membrana presostatică (balon); martora a arătat că soţul ei era cel care negocia contractele, discuta cu clienţii, stabilea diferite aspecte în legătură cu activitatea societăţii, iar ea se ocupa de completarea facturilor sau de expediat documente, în perioada 2015- 2016, când societatea nu mai avea activitate considerabilă şi nu îşi mai permiteau să apeleze la serviciile unui contabil; până în luna iunie 2015 numita R. s-a ocupat de contabilitatea societăţii, iar apoi a avut o înţelegere verbală cu numita S., pentru a le oferi sprijin în diferite situaţii, precum depunerea unor declaraţii fiscale; a precizat că societatea a vândut anumite bunuri – cap tractoare sau/şi semiremorci unor persoane fizice, terţi care erau transportatori, pentru care a eliberat facturi şi i le-ar fi pus la dispoziţie, după ceva timp de la întocmirea lor, numitei S. pentru a le introduce la contabilitate, însă a constatat la începutul anului 2017 că sus-numita nu a procedat la înregistrarea documentelor respective, invocând diferite motive, precum absenţa unei semnături digitale; astfel, martora a apreciat că vina îi aparţine contabilei pentru că a neglijat să înregistreze acele documente, admiţând, totuşi, că şi aceasta "trebuia să fi insistat în acest sens" martora a arătat că, în primăvara anului 2017, soţul său a suferit un infarct şi s-a recuperat foarte greu, acesta simţându-se rău încă din anul 2015, de aceea şi activitatea societăţii s-a diminuat;

în anul 2014 – 20.11.2014 s-a operat o diminuare de capital, în S.C. B. S.R.L., cu suma de 981.000 RON, iar soţul său a devenit creditor al societăţii cu această sumă: din aceste motive, au vândut bunuri ale societăţii şi s-au restituit către inculpat porţiuni din creanţa respectivă; martora a subliniat că toate tranzacţiile au fost transparente, au întocmit dispoziţii de încasare/plată, singura problemă, în opinia ei, fiind aceea că nu s-au depus declaraţiile fiscale; în ceea ce priveşte situaţia facturilor emise de S.C.

B. S.R.L. pentru clienta G. - mama sa, a menţionat că sus-numita a achiziţionat contra sumei de 100.000 RON, membrana presostatică (balon), sumă pe care a plătit-o în 10 rate, respectiv 10.000 RON lunar, în numerar; G. le dădea diferite sume de bani, în contul acestei achiziţii, chiar dacă martora elibera o singură factură pe lună, mama sa le dădea sume diferite, poate într-o lună mai puţin, iar într-o lună mai mult, întrucât ea avea mai mulţi bani strânşi cu scopul de a achiziţiona un apartament; martora a învederat că fiul acesteia practica tenis de performanţă, care este foarte costisitor, societatea nu mai avea activitate considerabilă, soţul său avea probleme medicale, astfel că a făcut acea convenţie cu mama ei de a îi ajuta financiar şi astfel i-au răsplătit ajutorul prin vânzarea acelui balon, ea devenind proprietara lui; sumele de bani care intrau astfel în societate, ca preţ al achiziţiei, le retrăgea soţul său în virtutea creanţei pe care o deţinea şi astfel se descurcau financiar; că în urmă cu unul sau doi ani mama sa a făcut un contract de schimb, respectiv a dat acel balon în schimbul unui teren de aprox. 600 mp, în zonă industrială, de la o persoană pe nume U.; a arătat că ea şi soţul său au stabilit împreună suma de 100. 000 RON, ca preţ al balonului şi, totodată, plata în rate a acestuia, fiind o decizie comună; referitor la facturile şi chitanţele aferente contractului încheiat cu G., martora a arătat că le strângea şi nu mai ştie dacă i le-a dat sau nu;

şi-a recunoscut semnătura pe chitanţele şi facturile aferente contractului şi a arătat că a completat acele acte; a arătat că mama sa le plătea acele sume în numerar, nu prin transfer bancar şi că operaţiunea a fost reală, iar nu fictivă; că aceeaşi situaţie este valabilă şi în privinţa facturilor emise pentru numita F., adică aceasta le plătea lunar sau ori de câte ori avea nevoie, în numerar, diferite sume, în contul achiziţiei unui autoturism marca x deţinut de către S.C. B. S.R.L.; la acea vreme A.N.A.F. instituise sechestru asupra conturilor şi bunurilor de valoare ale societăţii, astfel că ei nu puteau vinde pe piaţa liberă acele bunuri, şi de aceea au găsit această metodă ca să le vândă unor persoane de încredere, precum G., F.

şi P., să le promită vânzarea acelor bunuri - după ridicarea sechestrului, moment până la care ei le plăteau în rate preţul cerut, urmând ca actele să fie perfectate după achitarea tuturor ratelor şi, bineînţeles, cu condiţia ca sechestrul să fie ridicat, lucru care s-a şi întâmplat de altfel; totodată, a menţionat că din cauza tuturor problemelor acumulate în acea perioadă nu s-au preocupat de finalizarea formalităţilor privind emiterea facturilor finale, de vânzare a bunurilor respective; a menţionat că operaţiunea economică, privind vânzarea unui autoturism marca x către beneficiarul P. a fost reală, nu fictivă, iar acesta le-a plătit ratele eşalonat, în numerar; martora a precizat că soţul ei nu ar cunoscut faptul că acele facturi nu fuseseră înregistrate în contabilitate şi declarate organelor fiscale, cu motivarea că "am încercat să îl menajez având probleme de sănătate şi fiind şi coleric.

El avea probleme cardiace."

Martorul P., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, a confirmat realitatea operaţiunii economice privind achiziţia unui autoturism al S.C. B. S.R.L., cu nr. de înmatriculare x, achiziţia având loc în luna februarie a anului 2015, sens în care s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu plata preţului eşalonată în opt rate. Conform clauzelor contractuale, martorul a achitat lunar, în numerar, suma de 5000 RON, pe care i-o remitea inculpatului A., acesta fiind şi cel care îi înmâna factura şi chitanţa "deja completate şi semnate".

În faţa instanţei, martorul P. a precizat că menţine declaraţiile date la urmărirea penală, întrucât corespund adevărului; a lucrat în calitate de agent de pază şi protecţie la V. şi în aceste circumstanţe l-a cunoscut pe A. prin cumnatul acestuia, W.; pentru o zi a asigurat servicii de protecţie şi pază a numitului A.; ulterior, şi-a dat demisia de la V., astfel încât s-a angajat ca agent de paza la B.; nu mai reţine, dar crede că aceste evenimente au avut loc în anii 2013-2014; îşi desfăşura activitatea pe strada x, unde era o fabrică dezafectată şi unde societatea desfăşura activităţi de dezmembrare pentru deşeuri de fier vechi; întrucât dorea să achiziţioneze un autoturism, inculpatul Bodnariuk s-a oferit să-i vândă un autovehicul al firmei cu număr de înmatriculare x x; a achiziţionat autoturismul la preţul de 5000 RON în opt rate, plata se realiza în numerar direct către Bodnariuk, ocazie cu care îi înmâna factura şi chitanţa; din cauza începerii urmăririi penale împotriva inculpatului nu a reuşit să înmatriculeze autoturismul.

Martora G., audiată în cursul urmăririi penale, a confirmat achiziţia unui balon pentru un teren de tenis, la cererea inculpatului A., care a solicitat suma de 100.000 RON drept contravaloare; martora a acceptat şi astfel a plătit eşalonat respectiva sumă, în 10 rate egale, afirmând că de fiecare dată a primit chitanţă şi factură; a precizat că banii remişi proveneau din economiile sale, precum şi din vânzarea unui apartament din municipiul Constanţa; a arătat că tranzacţia a fost derulată atât cu fiica sa, dar şi cu ginerele său, scopul final fiind ajutorul dat nepotului, care practica tenis de performanţă; martora a arătat că în anul 2018, deşi balonul îi aparţinea, acesta a fost revândut sau dat la schimb de către inculpat unei alte persoane, întrucât nepotul renunţase la tenis între timp, iar ea a obţinut astfel o casă mai veche din municipiul Constanţa, care necesita reparaţii.

Martora F. a confirmat, în cursul urmăririi penale, achiziţia unui autoturism marca x de la firma fiului şi a nurorii sale, în anul 2015, autoturism pe care voia să-l ofere nepotului la împlinirea majoratului; martora a declarat că a încheiat un contract în acest sens, care a fost semnat de unul dintre cei doi, iar plata preţului convenit la cuantumul de 40.000 RON a fost eşalonată, în opt rate egale, astfel că a achitat în numerar suma de 5000 RON/lunar; a arătat că banii i-a remis fiului sau nurorii sale, a semnat contractul, dar şi facturile, iar banii achitaţi au provenit din economiile sale şi ale soţului său, decedat anterior.

Cu ocazia audierii în calitate de suspect, A. a uzat de dreptul la tăcere.

Cu prilejul audierii în calitate de inculpat, A. a menţionat că se consideră nevinovat, declarând că tranzacţiile reţinute în actul de inculpare au fost înregistrate, cu întârziere, dar au fost înregistrate; prejudiciul respectiv a fost înscris la masa credală, dovadă că operaţiunile în baza cărora s-a stabilit au fost înregistrate; organele fiscale ar trebui să urmărească numai latura civilă a acestui debit, respectiv în procedura de insolvenţă; a arătat că nu doreşte să nu îşi facă apărări în această cauză; nu a dorit să studieze raportul de constatare tehnico - ştiinţifică pentru că ştie cum lucrează cei de la FISC; în toată perioada la care se face referire au existat şi alte tranzacţii care, la fel ca şi cele reţinute în actul de inculpare, au fost înregistrate cu întârziere, s-au calculat datoriile aferente acestora de către organele fiscale şi totul se regăseşte în totalul creanţei pe care a înregistrat-o FISCUL la masa credală. Sunt tranzacţii identice, ca şi istoric.

Curtea de Apel Constanţa a constatat că, din ansamblul materialului probator, rezultă că operaţiunile comerciale derulate de S.C. B. S.R.L. cu persoanele fizice F., G. şi P. sunt reale, bunurile fiind livrate şi sumele, în valoare totală de 145.161,36 RON, încasate în numerar, fără a fi însă înregistrate în evidenţa financiar-contabilă, cu scopul ascunderii bazei impozabile şi a veniturilor realizate de societate în perioada ianuarie - decembrie 2015, în scopul sustrageri de la plata impozitului pe profit.

S-a reţinut că intenţia calificată prin scop rezultă din declaraţiile martorilor care au relevat faptul că la acea vreme A.N.A.F. instituise sechestru asupra conturilor şi bunurilor de valoare ale societăţii, astfel că ei nu puteau vinde pe piaţa liberă acele bunuri, şi de aceea au găsit această metodă ca să le vândă unor persoane de încredere, precum G., F. şi P., că inculpatul avea o creanţă împotriva societăţii, iar sumele de bani care intrau astfel în societatea, ca preţ al achiziţiei, le retrăgea inculpatul A. în virtutea creanţei pe care o deţinea; că alte operaţiuni derulate în acea perioadă au fost înregistrate în evidenţele contabile de către inculpat.

Prima instanţă nu a reţinut apărarea inculpatului A. în sensul înregistrării tardive a celor 26 de operaţiuni economice descrise în actul de inculpare, întrucât, aşa cum s-a arătat, acele operaţiuni nu au fost înregistrate niciodată în cuprinsul balanţelor de verificare şi al jurnalelor de vânzări aferente perioadei de referinţă.

De asemenea, s-a constatat că acesta nu invocă administrarea de facto a societăţii de către soţia sa – E., el fiind administratorul de drept, cât şi în fapt, astfel cum reiese din înscrisurile contabile prezentate (contracte, facturi, referiri privind numele delegatului), cât şi din declaraţiile martorilor ce au fost expuse mai sus.

Instanţa de fond nu a reţinut nici ipoteza invocată de martora E. privitoare la culpa numitei S. care, la momentul anului 2015 nici nu avea atribuţii de contabil şi, mai mult, însăşi martora E. a invocat la finalul declaraţiei o altă ipoteză, respectiv aceea că a omis să îi spună soţului ei de situaţia acelor operaţiuni economice neînregistrate, întrucât acesta este coleric şi avea probleme de sănătate, fiind evident că atitudinea sa procesuală este procausa, în scopul exonerării soţului său.

În contextul raţionamentului judiciar prezentat anterior şi a probatoriului din care rezultă comiterea infracţiunii de evaziune fiscală de către inculpaţi, instanţa de fond a constatat că solicitarea de exonerare de răspundere penală pe temeiul prev. de art. 16 lit. c) din C. proc. pen. nu este susţinută cu nici un mijloc de probă administrat în cauză, fiind evident că este subiectivă, astfel încât a fost înlăturată deoarece nu corespunde adevărului.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A. constând în aceea că, în calitate de administrator statutar, în cursul anului 2015, a omis evidenţierea în actele contabile ale societăţii a 26 de operaţiuni economice, respectiv livrările efectuate şi implicit veniturile realizate pe relaţiile următoare: cu numita F. (8 facturi fiscale având nr. x emise în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. x/10.02.2015), cu numitul P. (8 facturi fiscale având nr. x, emise în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. x/25.02.2015), cu numita G. (10 facturi fiscale având nr. x, emise în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. x/19.01.2015), în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, cauzând astfel un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în cuantum total de 58.064,45 RON, din care impozit pe profit în sumă de 23.225,81 RON şi taxă pe valoare adăugată în sumă de 34.838,72 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Deopotrivă, s-a reţinut că fapta inculpatei S.C. B. S.R.L. constând în aceea că, în cursul anului 2015, în numele ei, reprezentantul legal a omis evidenţierea în actele contabile ale societăţii, a 26 de operaţiuni economice respectiv livrările efectuate şi implicit veniturile realizate pe relaţiile următoare: cu numita F. (8 facturi fiscale având nr. x emise în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. x/10.02.2015), cu numitul P. (8 facturi fiscale având nr. x, emise în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. x/25.02.2015), cu numita G. (10 facturi fiscal având nr. x, emise în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1/19.01.2015), în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, cauzând astfel un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în cuantum total de 58.064,45 RON, din care impozit pe profit în sumă de 23.225,81 RON şi taxă pe valoare adăugată în sumă de 34.838,72 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prima instanţă a reţinut că, sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu intenţie directă calificată prin scop, în sensul că au prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei şi au urmărit producerea acestuia şi sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Astfel, deşi s-au efectuat acte de comerţ, nu s-au înregistrat operaţiunile comerciale în evidenţa financiar contabilă a societăţii, deşi inculpaţii cunoşteau că au obligaţia efectuării acestor evidenţe şi că omisiunea este de natură a cauza un prejudiciu la bugetul consolidat al statului, urmărind producerea acestui prejudiciu în detrimentul statul român şi obţinerea în folos propriu a unor beneficii ilicite, prin eludarea legilor financiar contabile.

Urmarea imediată a constat în diminuarea obligaţiei fiscale către stat şi cauzarea unui prejudiciu nerecuperat, iar legătura de cauzalitate rezultă din modalitatea în care a fost comisă infracţiunea.

În raport de întrunirea tuturor cerinţelor prevăzute de lege pentru ca acţiunile inculpaţilor să întrunească toate trăsăturile unei infracţiuni, respectiv pericolul social, vinovăţia sub forma intenţiei şi prevederea în legea penală, instanţa de fond a dispus condamnarea acestora.

Din perspectiva aplicării legii penale în timp, Curtea de Apel Constanţa a observat că, în conformitate cu dispoziţiile ale art. 5 din noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică cea care este mai favorabilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 146 din 19 martie 2013, astfel cum erau în vigoare la data epuizării infracţiunii de evaziune fiscală din prezenta cauză, infracţiunea se pedepsea cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.

Ulterior comiterii infracţiunii din prezenta cauză, a intervenit Lege nr. 55 din 31 martie 2021 privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 332 din 01.04.2021 şi intrată în vigoare din 04.04.2021, potrivit căreia art. 9 a fost modificat în sensul că infracţiunea de evaziune fiscală se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amenda.

Deşi prin Legea nr. 55 din 31 martie 2021 nu au fost aduse modificări în planul conţinutului constitutiv al faptelor şi limitelor speciale de pedeapsă a închisorii, s-a observat că, din perspectiva tratamentului sancţionator s-a introdus şi pedeapsa alternativă a amenzii penale, fapt ce a determinat instanţa să constate că legea favorabilă inculpaţilor este varianta în vigoare la momentul actual, al pronunţării hotărârii.

Prin urmare, pentru stabilirea şi aplicarea pedepselor au fost avute în vedere dispoziţiile penale în vigoare în prezent, aceasta fiind identificată ca lege mai favorabilă din perspectiva variantelor alternative de pedeapsă.

Prin urmare, pentru stabilirea şi aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. şi anume: gravitatea infracţiunii săvârşite prin neevidenţierea contabilă a veniturilor realizate din activităţile comerciale desfăşurate, eludându-se plata către stat a taxelor şi impozitelor, din scopul urmărit şi anume sustragerea de la plata către stat a taxelor, impozitelor şi altor contribuţii, natura şi gravitatea rezultatului produs, constând în prejudiciul cauzat bugetului de stat – 58.064,45 RON, din care 34.838,72 RON reprezentând TVA şi 23.225,81 RON impozit pe profit, rămas neacoperit, din caracterul şi gravitatea urmărilor infracţiunii de evaziune fiscală, care au drept consecinţă directă diminuarea veniturilor statului.

Referitor la aspectele de natură a caracteriza persoana inculpatului A., prima instanţă a constatat că acesta are 47 de ani, este căsătorit, are studii superioare, de profesie avocat (suspendat din data de 13.01.2020), este la primul conflict cu legea penală, neexistând date că ar mai fi fost implicat în activităţi ilicite de natură penală nici anterior comiterii infracţiunii de evaziune fiscală cercetată în prezenta cauză, dar nici ulterior, în condiţiile în care au trecut aproape 6 ani de la epuizarea infracţiunii continuate.

În raport cu aceste elemente, Curtea de Apel Constanţa a constatat că dintre pedepsele alternative, aplicarea pedepsei cu amenda apare ca fiind oportună, dar şi eficientă, chiar dacă împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit infracţiunea îi conferă faptei o gravitate destul de ridicată, întrucât aplicarea unei astfel de pedepse poate contribui la realizarea scopului legii penale.

În ceea ce o priveşte inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L., întrucât instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută în şedinţa din 12.01.2022, a avut în vedere şi cauza specială de reducere a pedepsei aplicabilă în cauză, urmare a procedurii speciale prevăzute de art. 374, art. 375 raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Pentru aceste motive, dându-se eficienţă dispoziţiilor prevăzute de lege, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 61 alin. (4) lit. d) C. pen. şi art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 40.000 RON amendă penală (200 zile-amendă x 200 RON) pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

S-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen., care stabilesc că în situaţia în care persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

S-a constatat incidenţa cazurilor de nedemnitate prevăzute de art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu privire la inculpatul A..

Deopotrivă, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 136 alin. (2) şi art. 137 alin. (2), (3) şi 4 lit. c) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L., reprezentată de practician în insolvenţă D., la pedeapsa de 15.000 RON amendă penală (150 zile-amendă x 100 RON/zi-amendă) pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a constatat că Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa s-a constituit parte civilă în termen legal. Astfel, prin adresele nr. x/04.01.2021 şi nr. x/13.10.2021 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a solicitat obligarea inculpaţilor A. şi S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 61.201 RON, compusă din impozit pe profit 23.226 RON şi TVA 37.566 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care se adaugă accesoriile bugetare (majorări şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data săvârşirii faptei şi până la data plăţii efective a debitului principal.

S-a constatat că, în cauză, sunt întrunite condiţiile instituite de legiuitor ce reglementează răspunderea civilă delictuală şi anume: fapta ilicită comisă cu scopul prejudicierii bugetului de stat consolidat prin neplata taxelor, impozitelor şi altor contribuţii datorate, cauzându-se un prejudiciu şi legătura de cauzalitate între fapta comisă cu intenţie directă şi urmarea produsă, motiv pentru care s-a admis acţiunea civilă.

Instanţa de fond a constatat că pretenţiile părţii civile sunt întemeiate, în parte, pentru suma de 58.064,45 RON (din care 34.838,72 RON reprezentând TVA şi 23.225,81 RON impozit pe profit), pentru următoarele motive:

Prin sesizarea penală formulată de partea civilă s-a arătat că, în urma raportului de inspecţie fiscală, s-au constatat venituri neînregistrate în valoare de 158.801,7 RON TVA colectat aferent 37.838,64 RON prin neînregistrarea unui număr de 32 facturi fiscale.

Prin referatul întocmit de specialistul economic din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa - L., la data de 16.11.2020, s-a stabilit că s-a omis evidenţierea în actele contabile ale societăţii a 26 de operaţiuni economice, respectiv livrările efectuate şi implicit veniturile realizate pe relaţiile următoare: cu numita F. (8 facturi fiscale având nr. x emise în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. x/10.02.2015), cu numitul P. (8 facturi fiscale având nr. x, emise în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. x/25.02.2015), cu numita G. (10 facturi fiscale având nr. x, emise în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. x/19.01.2015).

Pentru diferenţa de 6 operaţiuni economice reclamate ca fiind neînregistrate, specialistul a constatat că au fost regăsite înregistrări contabile aferente acestora, respectiv venituri realizate în relaţia comercială cu societăţile X. S.R.L., CUI x, Y. S.R.L., CUI x şi cu persoanele fizice Z., AA., şi BB., motiv pentru care dispoziţia de inculpare, dar şi sesizarea instanţei s-a limitat la cele 26 de operaţiuni economice realizate pe relaţiile următoare: cu numita F. (8 facturi fiscale emise în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 10/10.02.2015), cu numitul P. (8 facturi fiscale emise în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 11/25.02.2015) şi cu numita G. (10 facturi fiscale emise în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1/19.01.2015).

Or, potrivit art. 328 C. proc. pen., rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, iar potrivit art. 371 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare, obiectul judecăţii fiind limitat deci numai la acuzaţiile pentru care au fost inculpaţii trimişi în judecată.

Dispoziţiile legale enunţate obligă instanţa să nu se abată de la judecata cauzei în cadrul trasat prin rechizitoriu, oferind, totodată, garanţiile procesuale specifice şi respectând drepturile părţilor şi ale subiecţilor procesuali aşa încât procesul penal în ansamblul său să aibă un caracter echitabil şi să se judece într-un termen rezonabil.

Din perspectiva asigurării dreptului la apărare al inculpatului, obiectul judecăţii constituie o garanţie efectivă. Câtă vreme conflictul de drept penal dedus în faţa instanţei de judecată este încadrat într-un ansamblu limitat de faptele şi persoanele arătate în actul prin care a fost sesizată aceasta, inculpatul îşi poate contura în mod previzibil şi rezonabil atât apărările, cât şi aşteptările în ceea ce priveşte pedeapsa ce eventual i se va aplica pentru faptele pe care le-a săvârşit.

În consecinţă, Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea civilă promovată numai cu privire la prejudiciul produs de inculpaţi prin cele 26 de operaţiuni economice pentru care au fost trimişi în judecată, respectiv suma de 58.064,45 RON (din care 34.838,72 RON reprezentând TVA şi 23.225,81 RON impozit pe profit), astfel cum a fost stabilit de specialistul economic.

Referitor la majorările de întârziere solicitate, Curtea de Apel Constanţa a considerat că, şi în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală prejudiciul cauzat cuprinde atât paguba efectivă - damnum emergens, cât şi beneficiul nerealizat – lucrum cesans, acesta din urmă neputând fi acoperit decât prin perceperea majorărilor şi penalităţilor de întârziere care constituie o despăgubire a statului pentru încasarea cu întârziere a drepturilor sale care au fost reţinute şi utilizate pe nedrept de către debitor începând cu termenul de plată când se datorau bugetului.

În vederea reparării integrale, eficiente şi într-un timp cât mai scurt a pagubei produse prin faptele ilicite, în speţa de faţă - de evaziune fiscală, s-a dispus obligarea inculpaţilor atât la plata despăgubirilor pentru paguba efectivă, cât şi la plata beneficiului nerealizat.

Această soluţie este în deplină concordanţă cu Decizia nr. 17/2015 din 5 octombrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 875 din 23 noiembrie 2015, care a stabilit că "În cazul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, pe latura civilă, inculpatul este obligat la plata obligaţiei fiscale principale şi a obligaţiilor fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală".

În ceea ce priveşte măsurile asigurătorii, s-a reţinut că dispoziţiile art. 249 C. proc. pen., cu denumirea marginală "Condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii", stabilesc următoarele: "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune."

Potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de această lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Procurorul a efectuat investigaţii pentru identificarea bunurilor suspecţilor, însă prin adresa nr. x/15.01.2021 emisă de O.C.P.I Constanţa şi adresa nr. x/15.01.2021 emisă de S.P.I.T. Constanţa, s-a comunicat că nici inculpatul A., nici persoana juridică S.C. B. S.R.L. nu deţin bunuri.

De asemenea, s-a reţinut că, prin decizia nr. 19/16.10.2017 R.I.L. pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (publicată în Monitorul Oficial nr. 953 din 4 decembrie 2017), s-a stabilit că atunci când se instituie măsuri asiguratorii în procesul penal, nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înfiinţează măsura asiguratorie.

În aplicarea acestor dispoziţii, prin ordonanţa nr. 274/P/2020 din 15.12.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor prezente şi viitoare, deţinute de: A., până la concurenţa valorii pagubei cauzate bugetului de stat, respectiv suma de 58.064,45 RON RON; S.C. B. S.R.L., până la concurenţa valorii pagubei cauzate bugetului de stat, respectiv suma de 58.064,45 RON RON.

Prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 publicată în Monitorul Oficial nr. 167 din 18 februarie 2021 s-a introdus art. 2502 C. proc. pen., cu denumirea marginală "Verificarea măsurii asigurătorii", potrivit căruia în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

În consecinţă, prin ordonanţa nr. 274/P/2020 din data de 18.03.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus menţinerea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor prezente şi viitoare, deţinute de A. şi S.C. B. S.R.L., până la concurenţa valorii pagubei cauzate bugetului de stat, respectiv suma de 58.064,45 RON RON.

Ulterior înregistrării dosarului la instanţă, prin încheierea nr. x/P/CP din 30.06.2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2021, definitivă, s-a verificat subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea măsurii asigurătorii şi s-a dispus, în baza art. 2502 C. proc. pen., menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa nr. 274/P/2020 din 15.12.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Curtea de Apel Constanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor prezente şi viitoare, deţinute de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L., până la concurenţa valorii pagubei cauzate bugetului de stat, respectiv suma de 58.064,45 RON RON.

Din analiza actelor şi lucrărilor cauzei, astfel cum s-a expus anterior, s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea sechestrului asigurător subzistă, fiind dovedită existenţa infracţiunii de evaziune fiscală şi comiterea acesteia de către inculpaţi cu vinovăţia cerută de lege pentru întrunirea elementelor de tipicitate - intenţie directă calificată prin scop, cu consecinţa producerii unui prejudiciu la bugetul de stat, motiv pentru care s-a procedat în consecinţă.

Pentru aceste motive, în baza art. 2502 C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa nr. 274/P/2020 din 15.12.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa asupra bunurilor prezente şi viitoare, deţinute de inculpatul A. şi inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. până la concurenţa valorii pagubei cauzate bugetului de stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 60/P din 18 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, a declarat apel inculpatul A..

Apelul nu a fost motivat în scris, iar cu ocazia dezbaterilor, apelantul inculpat A. a arătat că, la data de 20.02.2018, A.N.A.F. a întocmit un raport de inspecţie fiscală şi, în urma finalizării acestui raport, a emis decizia de impunere nr. x/20.02.2018 şi decizia de calcul accesorii nr. 160/20.02.2018.

La data de 14.06.2018, A.N.A.F. a formulat o cerere de admitere a creanţei precizatoare pentru suma de 1.194.985 RON, care cuprinde şi creanţa stabilită în urma inspecţiei fiscale prin emiterea deciziei de impunere nr. x/22.02.2018 şi a deciziei de calcul accesorii nr. 160/22.02.2018.

Având în vedere cererea înaintată de A.N.A.F. privind admiterea creanţei precizatoare, în procedura insolvenţei, a fost actualizat tabelul definitiv al creanţelor cu suma de 1.194.985 RON.

Apelantul inculpat a susţinut că suma de 58.064.45 RON, alcătuită din TVA colectat de 34.838,72 RON şi impozit pe profit de 23.225,81 RON, a fost identificată şi calculată în raportul de inspecţie fiscală din 22.02.2018 şi constituită în creanţă prin emiterea deciziei de impunere nr. x/22.02.2018.

Creanţa A.N.A.F. în cuantum de 1.194.985 RON, care cuprinde şi creanţa stabilită prin emiterea deciziei de impunere nr. x/20.02.2018 a fost înscrisă şi admisă în tabelul definitiv al creditorilor S.C. B. S.R.L.

Inculpatul a precizat că o anumită perioadă întreaga activitate a societăţii nu a fost lucrată contabil, neexistând un departament contabil sau un contract încheiat cu un contabil autorizat. La un moment dat, cu întârziere, s-a început înregistrarea documentelor, inclusiv a celor ce fac obiectul prezentei cauze. Este greu de înţeles de ce au fost selectate cele trei tranzacţii (constituite în 27 de acte materiale - şi anume rate), deşi ele au fost înregistrate cu întârziere la fel ca toate celelalte documente. Aşadar, aceste tranzacţii nu au fost ascunse, ci înregistrate cu întârziere, la fel ca toată contabilitatea din cauză.

Referitor la incidenţa art. 159 din Codul de procedură fiscală, apelantul inculpat a arătat că tranzacţiile privind vânzarea-cumpărarea, prin care ar fi trebuit să se transfere proprietatea bunurilor (autoturismelor), nu au avut loc tocmai din cauza faptului că articolul menţionat anterior prevede că factura de vânzare-cumpărare a unui autoturism trebuie să fie însoţită de certificatul de atestare fiscală care să constate că nu există datorii la bugetul local (impozitele şi taxele locale să fie achitate la zi la momentul emiterii facturii). La momentul respectiv, societatea nu avea plătite impozitele şi taxele; de altfel, sumele datorate bugetului de stat local sunt înscrise la masa credală în procedura insolvenţei.

Coroborând neplata impozitelor şi taxelor locale cu prevederile exprese ale art. 159 din Codul de procedură fiscală, apelantul a susţinut că societatea a fost în imposibilitate de a finaliza tranzacţiile de vânzare-cumpărare prin emiterea facturilor finale de vânzare, deşi toate ratele care acopereau preţul convenit al vânzării fuseseră achitate.

Pe cale de consecinţă, autoturismele nu au fost transferate din patrimoniul societăţii în patrimoniul persoanelor fizice care achitaseră ratele, aspect care produce consecinţe juridice deosebit de importante pentru prezenta cauză. Astfel, ratele plătite de persoanele fizice societăţii (cele 27 aşa-zise acte materiale prezentate în rechizitoriu) devin simple creanţe care îndreptăţesc persoanele fizice să ceară recuperarea lor în integralitate. Deopotrivă, nu se mai pot calcula impozite şi taxe în legătură cu aceste rate plătite, deoarece autoturismele nu au fost înstrăinate, ele rămânând în patrimoniul societăţii, iar sumele încasate în contul autoturismelor în loc să devină venituri pentru societate au devenit creanţe pentru societate.

Referitor la elementul material al infracţiunii de care este acuzat, care constă într-o acţiune de ascundere, cu scopul de a nu plăti impozite şi taxe, apelantul a susţinut că, în cauză, veniturile sunt de fapt datorii către persoanele fizice, care nu au putut să intre în proprietatea bunurilor, astfel încât interpretarea dată în speţă este una mai mult decât abuzivă.

Totodată, inculpatul a susţinut că nu s-a probat că s-au ascuns intenţionat documentele, iar declaraţiile martorilor dovedesc doar că există nişte tranzacţii, care, într-adevăr, generează impozite şi taxe, dar este vorba despre un prejudiciu civil şi nu unul penal.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului şi pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul a invocat şi nulitatea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, susţinând că acesta a fost dispus de procuror cu încălcarea prevederilor art. 172 alin. (9) C. proc. pen., solicitând astfel excluderea probei.

Cercetarea judecătorească în faţa instanţei de apel

În cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de apel a fost audiat inculpatul A. (declaraţia din 25 octombrie 2022, dosar apel).

În cadrul probei înscrisuri au fost încuviinţate şi, ulterior, administrate următoarele acte: înscrisuri din dosarul civil nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă - cerere de admitere a creanţei precizatoare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, tabele definitive, tabelul consolidat şi declaraţiile de creanţe depuse de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală privind înscrierea lor în tabelul definitiv al debitoarei B. S.R.L., înscrisuri în circumstanţiere (acte medicale – dosar apel), copie a raportului de inspecţie fiscală nr. F/CT 105 din 20.02.2018 încheiat de A.N.A.F. – A.J.F.P. Constanţa împreună cu Anexa 5, Anexa 7 şi Anexa 11, decizia de impunere nr. x/12.03.2018 emisă de A.N.A.F. – A.J.F.P. Constanţa şi decizii accesorii, tabelul definitiv actualizat iulie 2018 al creanţelor înregistrate faţă de S.C. B. S.R.L. şi tabelul definitiv rectificat al creanţelor înregistrate faţă de S.C. B. S.R.L. .

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Având în vedere soluţia pronunţată, care se întemeiază în mod determinant pe concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, în cauză se impune o analiză prioritară a cererii de excludere a acestei probe. Astfel cum s-a arătat, s-a invocat de către apărare nerespectarea dispoziţiilor art. 172 alin. (9) C. proc. pen., susţinându-se că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru dispunerea unei constatări tehnico-ştiinţifice, întrucât nu exista pericolul de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt.

Înalta Curte reţine că nerespectarea dispoziţiilor art. 172 alin. (9) C. proc. pen.. este sancţionată cu nulitatea relativă, iar această nulitate poate fi invocată în condiţiile art. 282 alin. (3) şi (4) lit. a) C. proc. pen., respectiv cel târziu până la închiderea procedurii de cameră preliminară. În mod evident, în cauză momentul a fost depăşit, astfel că eventuala nulitate s-a acoperit prin neinvocarea sa în termenul prevăzut de lege. În plus, este de menţionat faptul că, în cursul urmăririi penale inculpatul a precizat expres faptul că nu doreşte să studieze raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, nu a solicitat efectuarea unei expertize, şi, în plus, nici prin apărările formulate în apel nu a contestat concluziile raportului, susţinând că, în anul 2015, nu a fost ţinută contabilitatea întrucât nu a avut contabil.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, se constată că situaţia de fapt a fost în mod corect stabilită de către prima instanţă, în sarcina inculpatului A. reţinându-se şi de către Înalta Curte că, în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., în cursul anului 2015 a omis evidenţierea în actele contabile ale societăţii, a 26 de operaţiuni economice veniturile realizate în urma încheierii următoarelor contracte:

- contract pentru vânzarea-cumpărarea cu plata în rate nr. 10/10.02.2015, a autoturismului second-hand, an fabricaţie 2007, marca x, încheiat între S.C. B. S.R.L. reprezentată de administrator A. în calitate de vânzător pe de o parte, şi F. în calitate de cumpărător pe de altă parte (sume încasate de societate conform facturilor fiscale având nr. x);

- contract pentru vânzarea-cumpărarea cu plata în rate nr. 11/25.02.2015, a autoturismului second-hand, an fabricaţie 2007, marca x, încheiat între S.C. B. S.R.L. reprezentată de administrator A. în calitate de vânzător pe de o parte, şi P. în calitate de cumpărător pe de altă parte (sume încasate de societate conform facturilor fiscale având nr. x);

- contract pentru vânzarea-cumpărare cu plata în rate nr. 1/19.01.2015, a acoperişului presostatic dublă membrană second hand 33,00x34,00, cu toate componentele şi accesoriile conform anexa 1 la contract, încheiat între S.C. B. S.R.L. reprezentată de administrator A. în calitate de vânzător pe de o parte, şi G. în calitate de cumpărător pe de altă parte (sume încasate de societate conform facturilor fiscale având x).

Înalta Curte constată că toate apărările formulate de către inculpat sunt nefondate. Împrejurarea că acesta ar fi înregistrat aceste operaţiuni comerciale cu întârziere este contrazisă de concluziile raportului de constatare (obiectivul nr. 3), din care rezultă următoarele:

În ceea ce priveşte relaţia comercială desfăşurată de societatea B. S.R.L. cu persoana fizică F., facturile fiscale emise în perioada februarie 2015 - septembrie 2015 figurează încasate integral conform chitanţelor nr. x fiecare în sumă de 5000 RON, iar în urma analizării balanţelor de verificare şi a jurnalelor de vânzări aferente lunilor februarie – septembrie 2015 se constată neînregistrarea documentelor emise implicit a veniturile realizate şi TVA colectată aferentă.

În privinţa relaţiei comerciale desfăşurate de aceeaşi societate cu persoana fizică P., facturile fiscale emise în perioada februarie 2015 – septembrie 2015 figurează încasate integral conform chitanţelor nr. x fiecare în sumă de 5000 RON, iar în urma analizării balanţelor de verificare şi a jurnalelor de vânzări aferente lunilor februarie – septembrie 2015 se constată neînregistrarea documentelor emise implicit a veniturile realizate şi TVA colectată aferentă.

Referitor la relaţia comercială dintre societate şi cu persoana fizică G., facturile fiscale emise în perioada ianuarie 2015 – octombrie 2015 figurează încasate integral conform chitanţelor nr. x fiecare în valoare de 10.000 RON, iar în urma analizării balanţelor de verificare şi a jurnalelor de vânzări aferente lunilor februarie – septembrie 2015 se constată neînregistrarea documentelor emise implicit a veniturile realizate şi T.V.A. colectată aferentă.

Aceleaşi împrejurări de fapt sunt susţinute şi de martora S. (angajată în cadrul societăţii pe postul de referent resurse umane), aceasta arătând că, în contextul controlului din luna ianuarie 2018, a analizat situaţia documentelor cu regim special, context în care a constatat că anumite facturi emise de S.C. B. S.R.L. nu erau înregistrate în contabilitate. Martora a susţinut că a avut o discuţie cu inculpatul care a recunoscut faptul că respectivele operaţiuni trebuiau înregistrate în contabilitate, dar că a omis acest lucru, şi că respectivele facturi reprezintă ratele aferente contractelor de vânzare-cumpărare.

Apărarea inculpatului în sensul că aceste omisiuni ar fi consecinţa faptului că, în cursul anului 2015 nu ar fi avut un contabil, pe lângă faptul că sunt fără relevanţă din perspectiva acuzaţiilor formulate, sunt şi contrazise de materialul probator. Astfel, se constată că cele trei contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate în ianuarie - februarie 2015, din declaraţia martorei S. rezultând că, actele contabile au fost întocmite de către contabila R. până la data de 30.06.2015, martora primind în luna ianuarie 2016, de la inculpat, evidenţa până la această dată. Or, astfel cum a rezultat din raportul de constatare, niciuna dintre încasările efectuate în baza celor trei contracte în discuţie, respectiv ratele achitate de cumpărători în perioada ianuarie/ februarie – iunie 2015 nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii, martora R. arătând că nu are cunoştinţă de existenţa celor trei contracte şi că, dacă documentele justificative nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, cu siguranţă ele nu au ajuns în posesia firmei de contabilitate.

De asemenea, din concluziile aceluiaşi raport, a rezultat că celelalte operaţiuni comerciale efectuate în cursul anului 2015 se regăsesc în evidenţa contabilă, din documentele financiar – contabile rezultând că societatea B. S.R.L. a realizat venituri din exploatare în sumă de 162.798 RON, cheltuieli din exploatare în sumă de 129.024 RON generând un rezultat din exploatare în sumă de 33.774 RON; venituri financiare în sumă de 261 RON, cheltuieli financiare 1.022 RON generând un rezultat financiar de -761 RON.

Toate aceste împrejurări dovedesc, în opinia instanţei de apel, intenţia inculpatului, aceea de a sustrage respectivele venituri obţinute de societate din vânzarea bunurilor, de la plata obligaţiilor fiscale datorate statului.

Martora E., soţia inculpatului, a susţinut că, în acea perioadă, existau instituite de către A.N.A.F. sechestre asupra conturilor şi bunurilor de valoare ale societăţii, şi că, la rândul său, inculpatul avea o creanţă de 981.000 împotriva societăţii, astfel că s-a găsit o metodă de a promite vânzarea acelor bunuri după ridicarea sechestrului, moment până la care se plătea în rate preţul, urmând ca actele să fie perfectate după achitarea tuturor ratelor, cu condiţia ca sechestrul să fie ridicat. În acest sens, s-a apelat la persoane de încredere, G. (soacra inculpatului), F. (mama inculpatului) şi P. (persoană apropiată inculpatului), iar sumele de bani care intrau astfel în societate, ca preţ al achiziţiei, au fost retrase de inculpat în baza creanţei pe care o deţinea.

Înalta Curte constată că în cauză nu s-au încheiat antecontracte, ci contracte de vânzare-cumpărare prin care părţile au convenit ca intrarea în posesia bunului să se facă la momentul semnării contractului, însă transferul proprietăţii să aibă loc în momentul achitării ultimei rate. În baza acestora, cu privire la fiecare din ratele scadente, inculpatul a emis facturi şi ulterior a eliberat chitanţe care atestă încasarea sumelor de bani de către societate, iar acestea trebuiau să se regăsească în evidenţa contabilă, indiferent de momentul transferului dreptului de proprietate (de altfel, ele neregăsindu-se nici după ce acest transfer a operat). Invocarea în apel a unor posibile cauze de nulitate, atrase de împrejurarea că, la momentul vânzării, proprietarul nu a prezentat certificatul de atestare fiscală din care să rezulte achitarea tuturor datoriilor către bugetul local al unităţii administrativ teritoriale (conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală), este lipsită de relevanţă, obligaţia înregistrării în evidenţele contabile subzistând încă de la momentul încasării ratelor lunare, eventuala constatare ulterioară a unui motiv de nulitate, atrăgând operaţiunea inversă, care, de asemenea, ar fi trebuit să se regăsească înscrisă în evidenţele contabile.

Totodată, chiar dacă s-ar accepta că inculpatul nu a acţionat cu intenţia directă de eludare a taxelor şi impozitelor aferente acestor sume, ci aceea de a-şi recupera creanţa deţinută asupra societăţii, prioritar altor creditori, în mod evident acesta a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat posibilitatea producerii lui, respectiv diminuarea veniturilor realizate şi a sumei reprezentând T.V.A.-ul încasat, fapta fiind comisă cu vinovăţie sub forma intenţiei indirecte. Sub acest aspect, este de menţionat faptul că, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală scopul este un element ataşat laturii obiective, astfel că fapta poate fi comisă atât cu intenţie directă cât şi cu intenţie indirectă.

Înalta Curte reţine, aşadar, că fapta acestuia întruneşte atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul celei subiective elementele de tipicitate ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În fine, în ceea ce priveşte susţinerea inculpatului că suma la care a fost obligat de instanţă cu titlu de despăgubiri a fost deja inclusă în creanţa A.N.A.F. în cuantum de 1.194.985 RON, a fost înscrisă şi admisă în tabelul definitiv al creditorilor S.C. B. S.R.L., Înalta Curte constată, pe de o parte, că la dosarul cauzei nu există suficiente date pentru a stabili realitatea acestor afirmaţii, şi, pe de altă parte, reţine faptul că eventualul titlu deţinut de A.N.A.F. este împotriva societăţii, şi nu a persoanei fizice A.. Nu în ultimul rând, este de menţionat că orice probleme legate de o eventuală suprapunere a celor două titluri cu privire la aceeaşi creanţă, pot fi soluţionate în faza punerii în executare a hotărârii judecătoreşti.

În raport de considerentele anterioare şi, având în vedere că, din oficiu, nu se constată elemente de nelegalitate sau netemeinicie a soluţiei primei instanţe, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 60/P din 18 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul inculpat A. şi pentru intimata inculpată S.C. B. S.R.L., în cuantum de câte 942 RON, vor rămâne în sarcina statului şi se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 60/P din 18 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul inculpat A. şi pentru intimata inculpată S.C. B. S.R.L., în cuantum de câte 942 RON, rămân în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 februarie 2023.

GGC - MM