Tax evasion conviction terminated by statute of limitations: conflict between procedural interruption acts and material penal law favorability

Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 154 din data de 21 octombrie 2021 a Tribunalului Mureş, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată - 68 acte materiale.

S-a constatat că infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 16 din 18.02.2016 a Tribunalului Mureş, definitivă prin decizia penală nr. 273/A din 24.05.2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1969, a fost anulată suspendarea executării pedepsei din cuprinsul sentinţei mai sus enunţate.

În baza art. 33, art. 34 din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă rezultantă, pe care inculpatul o va executa în regim de detenţie.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. din 1969, respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a fi administrator, fondator sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. din 1969, respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a fi administrator, fondator sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 88 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii din data de 07.02.2013.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea hotărârii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului la data rămânerii definitive.

În temeiul art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1373, art. 1381 şi art. 1382 din C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de Statul Român prin reprezentat legal Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice în contradictoriu cu inculpatul A. şi s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 357.195 RON, la care s-au adaugat obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal (dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală) calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal în parte ce alcătuieşte suma totală, până la data achitării obligaţilor bugetare principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 249 din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurator luată prin ordonanţa din data de 13.05.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, în vederea garantării reparării pagubei produse până la concurenţa sumei de 357.195 RON şi a achitării cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul A..

Prin decizia nr. 480/A din 08 septembrie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în conformitate cu art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 154 din 21 octombrie 2021 pronunţate de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/2019 şi, în consecinţă, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată şi, în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) cu referire la art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (intervenţia prescripţiei răspunderii penale), s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu reţinerea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 5 din C. pen.

S-au înlăturat din hotărârea apelată dispoziţiile privind aplicarea pedepsei complementare şi a celei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. din 1969; anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 4 luni închisoare aplicate inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 16/18 februarie 2016 a Tribunalului Mureş şi comunicarea hotărârii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) cu referire la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., au fost desfiinţate integral următoarele facturi fiscale, cu numerele: x.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei penale apelate, vizând modalitatea de soluţionare a acţiunii civile alăturate acţiunii penale; menţinerea măsurii sechestrului asigurator luată prin ordonanţa din data de 13 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, în vederea reparării pagubei produse, până la concurenţa sumei de 357.195 RON; suportarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului parţial al avocatului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut în secţiunea că în calitate de administrator de fapt al S.C. B. S.R.L., cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, în mod repetat, însă în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada decembrie 2012 – mai 2013 A. a înregistrat în evidenţa contabilă a acestei societăţi cheltuieli fictive în sumă totală de 1.194.102 RON, cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni economice reale, aferente celor 68 facturi fiscale aparent emise de S.C. C. S.R.L. (o factură fiscală), D. S.R.L. (35 facturi fiscale) şi E. S.R.L. (32 facturi fiscale). Prin activitatea sa, inculpatul a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 357.195 RON. Activitatea inculpatului A. constituie infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Instanţa de apel a constatat că art. 155 alin. (1) C. pen., în varianta prevăzută în intervalul 25 iunie 2018-30 mai 2022, în care a fost activă doar prescripţia generală prevăzută de art. 154 C. pen., cât timp legiuitorul, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, nu a intervenit să prevadă cazurile de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, constituie legea penală mai favorabilă litigiului.

În această perioadă de referinţă, legea mai favorabilă aplicabilă pricinii este actualul C. pen., în ceea ce priveşte reglementarea infracţiunii continuate, şi Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data de 1 aprilie 2022, în ceea ce priveşte maniera de incriminare a evaziunii fiscale prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c). În acest context, instanţa de al doilea grad a mai subliniat că, din moment ce numărul textului de incriminare a rămas acelaşi de la săvârşirea infracţiunii şi până în prezent, iar reţinerea textului care se referă la infracţiunea continuată nu constituie o chestiune nu ţine în mod special de încadrarea juridică a faptei, nu era necesar să opereze o schimbare a încadrării juridice pentru reţinerea art. 35 alin. (1) C. pen., în locul art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, fiind suficientă aplicarea art. 5 C. pen. în raport cu considerentele expuse supra.

În raport cu data epuizării infracţiunii - 24 mai 2013 (data înregistrării în contabilitatea S.C. B. S.R.L. a facturilor fiscale fictive nr. 124 şi nr. 226, aparent emise de S.C. D. S.R.L. şi respectiv S.C. E. SRL), termenul de 8 ani al prescripţie generale a răspunderii penale prevăzut de art. 155 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a împlinit în cazul inculpatului la data de 23 iulie 2021, termen calculat conform art. 154 alin. (2) şi art. 186 alin. (1) C. pen., ţinând seama şi de perioada în care curgerea prescripţiei a fost suspendată din cauza stării de urgenţă.

Hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş la data de 14 septembrie 2022, iar termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 17 octombrie 2022.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş la data de 06 octombrie 2022 .

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a susţinut că hotărârea recurată este nelegală, întrucât, în mod greşit, s-a constat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Sub acest aspect s-a arătat că infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată (care se pedepseşte cu închisoare între 2-8 ani), pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, a fost săvârşită în perioada decembrie 2012 - 24.05.2013.

Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, termenul de prescripţie generală este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., iar termenul de prescripţie specială este de 16 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.

Ţinând cont de momentul epuizării infracţiunii continuate, 24.05.2013, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale nu era împlinit la data de 08.09.2022, când a fost pronunţată decizia penală nr. 480/A/2022 de Curtea de Apel Târgu Mureş.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a susţinut că, în cauză, au fost îndeplinite acte de procedură prin care s-a întrerupt cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, făcând referire la ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem, ordonanţa prin care s-a dispus reunirea cauzelor nr. 584/P/2014 şi nr. 413/P/2014, precum şi cea prin care s-a dispus reunirea cauzelor nr. 848/P/2013 şi nr. 413/P/2014, ordonanţa prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, precum şi cele prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale, cea prin care s-a dispus luarea unor măsuri asigurătorii. De asemenea, s-a făcut referire la rechizitoriu şi la încheierea pronunţată în procedura de cameră preliminară. Deopotrivă, s-a arătat că termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost suspendat în perioada cuprinsă între 16.03.2020 şi 14.05.2020, în care a fost instituită starea de urgenţă pe teritoriul României.

S-a susţinut că valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum şi nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile şi că examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie. Ulterior întocmirii actelor procesuale din 27.02.2014, 08.12.2014, 03.10.2014, 11.12.2014, 19.01.2015, 05.07.2018, 23.01.2019, 10.05.2019, 13.05.2019, 12.12.2019, respectiv 10.02.2020, au început să curgă noi termene generale de prescripţie de 8 ani, care în mod evident nu au fost împlinite la 08.09.2022, data soluţionării definitive a cauzei.

S-a învederat că, în cuprinsul deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, s-a reţinut că, între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale".

În opinia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, întrucât întreruperea cursului termenului prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 - mai 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie a răspunderii penale îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

În aceste condiţii, s-a solicitat casarea deciziei pronunţate de instanţa de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureş.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată părţilor, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11.11.2022, iar prin rezoluţia judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 06 decembrie 2022.

Prin încheierea din 12 decembrie 2022, Înalta Curte a admis, în principiu, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 480/A din 08 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019 şi s-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că decizia nr. 480/A din 08 septembrie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie (dosarul nr. x/2019) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluţiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen.. Referitor la îndeplinirea condiţiei impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).

Înalta Curte a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a susţinut că hotărârea recurată este nelegală, întrucât, în mod greşit, s-a constat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi s-a dispus încetarea procesului penal în privinţa inculpatului A..

Instanţa a apreciat că motivele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

Prin motivele de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Curtea de Apel Târgu Mureş a susţinut că, în cauză, faţă de momentul epuizării infracţiunii continuate, 24 mai 2013, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale nu era împlinit la data de 08 septembrie 2022, când a fost pronunţată decizia penală nr. 480/A/2022 de Curtea de Apel Târgu Mureş. S-a susţinut că valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum şi nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile şi că examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25 iunie 2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, nu se analizează corectitudinea reţinerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casaţie, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată pe www.x.ro).

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanţa analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prin raportare la legea mai favorabilă reţinută prin hotărârea definitivă pronunţată de instanţa de apel.

Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că: "... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 – 25 iunie 2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30 mai 2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

În speţă, se constată că instanţa de apel a apreciat că legea mai favorabilă aplicabilă pricinii este actualul C. pen., în ceea ce priveşte reglementarea infracţiunii continuate, şi Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data de 01 aprilie 2022, în ceea ce priveşte maniera de incriminare a evaziunii fiscale prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c). Astfel, instanţa de apel a constatat că, în raport de data epuizării infracţiunii -24 mai 2013 (data înregistrării în contabilitatea S.C. B. S.R.L. a facturilor fiscale fictive nr. 124 şi nr. 226, aparent emise de S.C. D. S.R.L. şi respectiv S.C. E. SRL), termenul de 8 ani al prescripţie generale a răspunderii penale prevăzut de art. 155 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a împlinit în cazul inculpatului la data de 23 iulie 2021, termen calculat conform art. 154 alin. (2) şi art. 186 alin. (1) C. pen., ţinând seama şi de perioada în care curgerea prescripţiei a fost suspendată din cauza stării de urgenţă.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data de 01 aprilie 2022, evaziunea fiscală se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani sau cu amenda.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., "(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: (...) c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani". Alineatul (2) al aceluiaşi articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii (...).".

Aşadar, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale, de 8 ani, curge de la data săvârşirii infracţiunii (în speţă, 24 mai 2013, data epuizării infracţiunii) şi era împlinit la data de 08 septembrie 2022, când a fost pronunţată decizia penală nr. 480/A/2022 de Curtea de Apel Târgu Mureş.

Pe cale de consecinţă, se constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu reţinerea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Argumentele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în sensul că actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum, sunt nefondate.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.

Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia."

Acceptând punctul de vedere susţinut în scris de către Ministerul Public în sensul că perioada dintre 2014 şi 2022 este separată prin deciziile Curţii Constituţionale în două perioade de aplicare a legii în ceea ce priveşte prescripţia (anterior şi respectiv ulterior deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018), după ce instanţa de apel stabileşte legea incidentă judecării unei cauze, constatând că legea aplicabilă include interpretarea dată de Curtea Constituţională, instanţa care soluţionează un recurs în casaţie nu are competenţa legală de a modifica legea incidentă, nici chiar în ipoteza legii penale mai favorabile prevăzute de art. 5 C. pen., şi nu poate interveni asupra acestei soluţii. Limitele aplicării legii sunt cele care decurg din interpretările oficiale, din interpretările oferite de legiuitor, din deciziile Curţii Constituţionale a României, din deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În dosarul de faţă, interpretarea Curţii Constituţionale a fost avută în vedere de către curtea de apel în soluţia cu privire la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale (în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 631/Rc/06.12.2022).

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 480/A din 08 septembrie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 480/A din 08 septembrie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.