Second appeal against post-extradition sentence recognition quashed as inadmissible after prior appeal exhausted remedy
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the second appeal filed by the convicted person against the same first-instance judgment (no. 96/F/CC of 12 October 2022, Pitesti Court of Appeal) that had already been finally resolved by the High Court's decision no. 216/A of 12 October 2022, which had rejected the first appeal as unfounded. The underlying case concerned a request by Norwegian judicial authorities, under art. 166 para. (6) lit. a) of Law no. 302/2004, for recognition and enforcement in Romania of a Norwegian conviction for aggravated theft (2 years and 3 months' imprisonment, with 167 days already served), including transfer of the convicted person to a Romanian prison. The court held that the second appeal was procedurally inadmissible because a final judgment cannot be attacked on any path other than those expressly provided by law, and the prior appeal had already exhausted the legal remedy; the appellant was ordered to pay 200 RON in court costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, art. 35 alin. (1) C. pen, art. 77 lit. a) C. pen, art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 163 din Legea nr. 302/2004; Second appeal against post-extradition sentence recognition quashed as inadmissible after prior appeal exhausted remedy: 96/F/CC of 12 October 2022, Pitesti Court of Appeal) that had already been finally resolved by the High Court's decision no. 216/A of 12 October 2022, which had rejected the first appeal as unfounded. The underlying case concerned a request by Norwegian judicial authorities, under art. 166 para. (6) lit. a) of Law no. 302/2004, for recognition and enforcement in Romania of a Norwegian conviction for aggravated theft (2 years and 3 months' imprisonment, with 167 days already served), including transfer of the convicted person to a Romanian prison. The court held that the second appeal was procedurally inadmissible because a final judgment cannot be attacked on any path other than those expressly provided by law, and the prior appeal had already exhausted the legal remedy; the appellant was ordered to pay 200 RON in court costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for obliging the appellant to pay 200 RON in judicial costs to the state.
Basis for leaving the fee of the court-appointed lawyer to the state.
Full text
Deliberând asupra apelului formulat de apelantul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 96/F/CC din data de 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 96/F/CC din 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare Norvegia înaintată Curţii de Apel Piteşti prin adresa din 07.07.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoaşterea hotărârii de condamnare constând în sentinţa penală nr. 21-137506MED-TTRO/TTRD pronunţată la data de 22.12.2021 de către Tribunalul districtual de primă instanţă Trondelag din Norvegia, definitivă la data de 13.01.2022, privind pe persoana condamnată A. la pedeapsa privativă de libertate de 2 ani şi 3 luni închisoare, din care a executat 167 zile până la data de 09.03.2022, finalizarea executării pedepsei închisorii urmând a fi împlinită conform legii statului emitent la data de 02.11.2023 şi s-a dispus executarea pedepsei în România.
S-a luat act că A. a fost condamnat prin hotărârea menţionată anterior, la pedeapsa principală de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de paragraf 15 coroborat cu paragraf 322, cf. paragraf 321, cf. paragraf 16, cf. paragraf 15 din C. pen. norvegian, care are corespondent în C. pen. român în infracţiunea de furt calificat, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în cond. art. 77 lit. a) C. pen.
S-a dispus executarea de către persoana condamnată A. a pedepsei privative de libertate de 2 ani şi 3 luni închisoare, din care a executat 167 zile până la data de 09.03.2022, finalizarea executării pedepsei închisorii urmând a fi împlinită conform legii statului emitent la data de 02.11.2023, într-un loc de detenţie din România, conform C. proc. pen. român şi Legii nr. 254/2013, unde condamnatul va fi transferat.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 167 zile până la data de 09.03.2022 şi ulterior, la zi.
S-a luat de act de menţiunile din certificatul emis de autorităţile judiciare norvegiene, conform cărora persoana condamnată se află în prezent în detenţie.
În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, sentinţa definitivă se va comunica autorităţii competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Direcţiei de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei. În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 7 iulie 2022, Curtea de Apel Piteşti a fost sesizată cu soluţionarea cererii formulate de autorităţile judiciare din Norvegia, având ca obiect recunoaşterea efectelor sentinţei de condamnare nr. 21-137506MED-TTRO/TTRD pronunţată la data de 22.12.2021 de către Tribunalul districtual de primă instanţă Trondelag din Norvegia, definitivă la data de 13.01.2022, privind persoana condamnată A., pentru pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare. Totodată, s-a solicitat transferarea persoanei condamnate A. deţinut în Penitenciarul Trondheim din Norvegia, într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare.
Din cuprinsul sentinţei nr. 21-137506MED-TTRO/TTRD, pronunţată la data de 22.12.2021 de către Tribunalul districtual de primă instanţă Trondelag din Norvegia, definitivă la data de 13.01.2022, a rezultat că cetăţeanul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de paragraf 15 coroborat cu paragraf 322, cf. paragraf 321, cf. paragraf 16, cf. paragraf 15 din C. pen. norvegian.
Din înscrisurile şi informaţiile transmise de autorităţile judiciare din Norvegia a rezultat că din pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare– pedeapsă care, conform dreptului intern al statului emitent, va fi executată complet până la data de 02.11.2023, din care a executat 167 zile până la data de 09.03.2022, va fi dedusă perioada executată de 167 zile până la data de 09.03.2022 şi ulterior, la zi.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Piteşti a considerat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, cu consecinţa recunoaşterii efectelor sentinţei de condamnare sus-menţionate, dar şi a transferării persoanei condamnate pentru executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din sancţiunea (pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare) aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sentinţa rămasă definitivă şi certificatul ataşate cauzei, sens în care şi-a dat acordul.
Din perspectiva arătată, s-a constatat că, prin sentinţa nr. 21-137506MED-TTRO/TTRD pronunţată la data de 22.12.2021 de către Tribunalul districtual de primă instanţă Trondelag din Norvegia, definitivă la data de 13.01.2022, a fost condamnat numitul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În cuprinsul sentinţei, ca temei al condamnării s-a reţinut că A., în perioada 2.08.2021-09.08.2021, în Comitatul Trondelag din Norvegia, respectiv în localităţile Steinkjer, Grong şi Trondheim, împreună cu cetăţenii români B. şi C., în intervalul 02.08.2021, ora 17:00 – 03.08.2021, ora 13:30, în localitatea Steinkjer, a intrat prin efracţie într-o rulotă cu nr. de înmatriculare JT3399 şi a sustras mai multe bunuri; în intervalul 02.08.2021, ora 17:00 – 03.08.2021, ora 13:30, în localitatea Steinkjer, a intrat prin efracţie într-o rulotă cu nr. de înmatriculare BT1849 şi a sustras mai multe bunuri; în intervalul 04.08.2021, ora 20:00 – 05.08.2021, dintr-un şantier de construcţii din localitatea Grong a sustras mai multe unelte şi scule prin spargerea a şase containere, în valoare totală de 213.994 coroane norvegiene; în noaptea de 08.08.2021, în jurul orei 01:00, dintr-un şantier de construcţii din localitatea Trondheim a sustras mai multe unelte şi scule prin spargerea a două containere, în valoare totală de 231.571 de coroane norvegiene; în noaptea de 09.08.2021, în jurul orei 01:00, dintr-un şantier de construcţii din localitatea Trondheim a sustras mai multe unelte şi scule prin spargerea unui container, în valoare totală de 540.000 coroane norvegiene; în noaptea de 09.08.2021, în jurul orei 02:28, dintr-un şantier de construcţii din localitatea Trondheim a încercat să sustragă diverse unelte şi scule prin spargerea unui container, în valoare totală de circa 100.000 coroane norvegiene.
S-a menţionat că persoana condamnată A. a consimţit la executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat într-un penitenciar din România, aşa cum rezultă din cererea aflată la dosarului. Durata totală a pedepsei este de 2 ani şi 3 luni închisoare, din executarea pedepsei s-a dedus perioada executată de 167 zile până la data de 09.03.2022 şi ulterior, la zi.
Având în vedere că nu s-a identificat niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 şi ţinând seama de toate considerentele precizate anterior, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Suedia înaintată Curţii de Apel Piteşti prin adresa nr. x/2019 din data de 23.10.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Împotriva sentinţei penale nr. 96/F/CC din 12 octombrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a declarat apel persoana condamnată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub dosar nr. x/2022.
Prin decizia penală nr. 216/A din 12 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 96/F/CC din 12 octombrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022. A fost obligat contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1046 RON, a rămas în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Înalta Curte, în esenţă, a constatat că, în cauză, sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Norvegia faţă de apelantul A..
Ulterior, la data de 18.11.2022, apelantul condamnat A. a formulat apel împotriva aceleiaşi sentinţe, respectiv împotriva sentinţei penale nr. 96/F/CC din 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 27 ianuarie 2023, sub dosar nr. x/2023, fiind stabilit termen de judecată la data de 31 ianuarie 2023.
La termenul de judecată din 31 ianuarie 2023, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului, având în vedere că prin decizia penală nr. 216/A din 12 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2022 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 96/F/CC din 12 octombrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti.
Examinând apelul formulat de apelantul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 96/F/CC din 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 referitoare la procedura recunoaşterii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti stabilesc următoarele: Instanţa examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una din următoarele soluţii: a) dispune, prin sentinţă, executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent; b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9); c) dispune, prin sentinţă, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.
Potrivit art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, împotriva sentinţei prevăzute la alin. (6) pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie.
În prezenta cauză, se reţine că prin decizia penală nr. 216/A din 12 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale nr. 96/F/CC din 12 octombrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a dispus recunoaşterea hotărârii de condamnare constând în sentinţa penală nr. 21-137506MED-TTRO/TTRD pronunţată la data de 22.12.2021 de către Tribunalul districtual de primă instanţă Trondelag din Norvegia.
Aşadar, apelantul A. a formulat din nou apel împotriva aceleiaşi sentinţe penale nr. 96/F/CC din 12 octombrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ce a fost soluţionată definitiv anterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2022.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat apelantul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 96/F/CC din 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-condamnat, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 96/F/CC, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-condamnat, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2023.
GGC - MM